Preşedintele Traian Băsescu i-a trimis o nouă scrisoare, luni, premierului Victor Ponta, în care îl "roagă" să renunţe la introducerea, de la 1 aprilie, a accizei de 7 eurocenţi la combustibil, deoarece este "o măsură cu multiple efecte negative la nivelul populaţiei".
"Constat că vă menţineţi punctul de vedere şi doriţi cu orice preţ să introduceţi o nouă povară fiscală asupra populaţiei României. Fac un nou apel, în vederea renunţării la introducerea, începând cu 1 aprilie 2014, a creşterii accizei la carburant, având în vedere efectele negative majore pe care o astfel de măsură le poate avea asupra mediului economic, dar şi asupra românilor", scrie preşedintele Traian Băsescu în scrisoarea deschisă transmisă premierului Victor Ponta.
Potrivit preşedintelui Traian Băsescu, "alternativa bugetară de compensare a creşterii accizei cu 7 eurocenţi a fost prezentată cu ocazia aprobării Legii bugetului de stat pe anul 2014, această măsură fiind una nejustificată dacă interesul Guvernului ar fi fost acela al generării unei creşteri economice sustenabile, bugetul incluzând resursele necesare compensării acesteia".
"Am propus, încă de la acel moment, câteva variante de compensare. Domnule Prim-ministru, fac un apel la dumneavoastră să îmbunătăţiţi colectarea veniturilor la buget. O mai bună colectare va salva românii de introducerea unor noi taxe şi impozite, aşa cum este şi această majorare a accizei la carburant. Având în vedere punctele menţionate mai sus, vă rog să renunţaţi la introducerea, începând cu 1 aprilie 2014, a creşterii cu 7 eurocenţi a accizei la carburant, aceasta fiind o măsură cu multiple efecte negative la nivelul populaţiei", se arată în scrisoarea preşedintelui.
Traian Băsescu arată că dintre efectele imediate care vor afecta atât mediul economic cât şi poulaţia se află scăderea consumului şi creşterea preţurilor.
Şeful statului menţionează că insistenţa sa cu privire la neintroducerea accizei este legată de analiza pe care a făcut-o bugetului pe anul 2014.
"Apreciez că această nouă acciză nu este necesară având în vedere că România s-a aliniat la standardele UE privind impozitarea combustibililor folosiţi în transport conform Directivei 2003/96. Această nouă creştere de acciză la combustibil este doar o metodă a Guvernului Ponta de a strânge bani de la populaţie şi firme în vederea satisfacerii nevoilor electorale ale baronilor locali", arată preşedintele Traian Băsescu în scrisoare.
Potrivit şefului statului, în cazul transportatorilor, Guvernul a anunţat o compensare parţială a creşterii acestei accize (cu mai mult de jumătate), banii utilizaşi în acest sens provenind de la bugetul de stat. El arată că "există în continuare riscul, anunţat chiar de către transportatori, ca un procent foarte ridicat din alimentările actuale de pe teritoriul României să se orienteze în afara ţării, creând astfel efecte negative asupra bugetului de stat prin scăderea consumului".
"Trebuie menţionat că o astfel de schemă de compensare implică un cost foarte mare de administrare, atât uman, cât şi financiar, iar potenţialul risc de fraudare este unul real. Prin urmare, această schemă de compensare a creşterii accizei este ineficientă şi creează probleme de conformare din partea transportatorilor", mai precizează şeful statului.
Traian Băsescu afirmă de asemenea că, în sectorul agricol, ministerul de resort a anunţat compensarea creşterii accizei la motorină prin subvenţionarea majorării costului cu fonduri provenite de la bugetul de stat.
"Aşa cum am menţionat şi cu alte ocazii, aplicarea accizei de 7 eurocenţi domeniului agricol nu ar face altceva decât să frâneze dezvoltarea acestui sector, care a avut un rol crucial la obţinerea creşterii economice din anul 2013. Consider că agricultorilor români nu trebuie să li se pună niciun fel de povară fiscală suplimentară, având în vedere riscul de a pierde competitivitatea pe piaţa europeană", se arată în scrisoarea preşedintelui Băsescu.
Potrivit şefului statului, având în vedere compensarea parţială sau totală în domeniul transporturilor şi al agriculturii, singura categorie care nu va beneficia de bani de la bugetul de stat pentru diminuarea efectului resimţit prin majorarea accizei este cea reprezentată de cetăţenii României.
"În aceste condiţii, populaţia va fi singura categorie defavorizată, discriminată, în condiţiile în care creşterea economică de 3,5% din anul 2013 nu se face resimţită direct în nivelul de trai al românilor, ci rămâne momentan un rezultat statistic, doar pe hârtie. De asemenea, trebuie menţionat că din sumele estimate iniţial de Guvern că vor fi colectate prin compensările acordate de la bugetul de stat rezultă o acciză care va genera un venit mult diminuat, dar care, în schimb, va genera numeroase efecte negative la nivelul inflaţiei şi consumului", se mai menţionează în document.
Preşedintele Traian Băsescu i-a trimis o scrisoare premierului Victor Ponta şi în 25 martie, reluând cererea privind renunţarea la creşterea anunţată a accizei la carburant, şeful statului menţionând că măsura ar genera o presiune mult prea mare şi inutilă asupra mediului economic şi asupra consumatorului.
Democrat-liberalii i-au numit slugi şi trădători pe foştii colegi care au îngroşat rândurile Mişcării Populare.
Preşedintele PDL, Vasile Blaga i-a atacat, duminică, la lansarea eurocandidaţilor PDL, pe cei care au părăsit formaţiunea "pentru construcţii vremelnice de traseişti".
"Vreau să le spun tuturor, să doarmă bine la noapte. Acest partid, să nu îşi facă cineva idei, gânduri că va fi preluat ostil de cineva. Acest partid are drumul lui, acest partid are militanţii lui şi acest partid sunteţi dumneavoastră", a spus Blaga, în aplauzele sălii.
"Cine trădează, îşi trădează inima", a adăugat el.
Şi deputatul PDL Cezar Preda i-a atacat pe cei de la PMP.
"Slugile perfecte nu sunt aici. Oamenii care au trădat au plecat, care sunt păcăliţi uşor, sunt în altă parte. Noi nu putem pleca, pentru că imnul nostru spune clar ?Apa trece, pietrele rămân?", a declarat Preda, în aplauzele militanţilor PDL.
Laura Codruţa Kövesi se confruntă în DNA cu un fenomen unic în analele instituţiei: tot mai mulţi procurori din cadrul serviciului depun solicitări la CSM pentru a pleca din DNA. Numai săptămîna trecută, 4 procurori de la DNA Bucureşti s-au prezentat la CSM pentru a pleca în avocatură. În ultima lună, aproximativ 25 de cadre DNA, la nivel naţional, au solicitat la CSM relocarea la Parchete de Tribunal, sau întoarcerea în Parchetele de unde erau detaşaţi, deşi salariul este jumătate din cel de la DNA. Acest exod duce la o lipsă acută de personal. Sîmbătă dimineaţă, într-o discuţie telefonică ce a durat circa 15 minute, Kövesi l-a informat pe Băsescu despre situaţie. Ea a concluzionat că situaţia se datorează faptului că în procurorii DNA a intrat frica. Efectiv, aceştia se tem că, dacă vor mai instrumenta dosare la comandă, vor plăti cu excluderea din magistratură după alegerile prezidenţiale din noiembrie. Femeia a sunat la Traian Băsescu, pentru a-l întreba ce să facă, avînd în vederea că, dacă se menţine acest ritm, în două luni DNA-ul nu va mai avea cadre. Mai mult, Kövesi spune că nici alţi procurori nu se înghesuie să ocupe funcţiile vacante. Traian Băsescu a sfătuit-o să caute o soluţie pentru a opri hemoragia şi, în scurt timp, el îşi va pregăti o vizită la CSM, unde va ţine un discurs care să le redea procurorilor încrederea că nu vor fi urmăriţi după 2014. În acelaşi timp, va discuta, în cadrul CSM, stoparea aprobării acestor cereri de detaşarea procurorilor.
Preşedintele PPE, Joseph Daul a declarat, dumunică, la lansarea candidaţilor PDL la europarlamentare, că PSD “este de doi ani de zile la guvernare în România şi, de doi ani, impozitele cresc, şomajul este în creştere, iar timpul trece şi România încă nu este în Schengen”. El a ţinut să aprecieze eurodeputaţii PDL din Parlamentul European, spunînd că aceştia reprezintă o delegaţie importantă şi activă în cadrul PPE. “Sînt deputaţi respectaţi şi activi. Ţin să subliniez astăzi, în faţa dumneavoastră, acest lucru. Aş dori în mod deosebit să îl menţionez pe vicepreşedintele meu, Marian Jean Marinescu, un profesionist dedicat şi foarte eficient în cadrul grupului PPE”, a afirmat Joseph Daul, mulţumindu-i acestuia pentru “remarcabila sa activitate”. Daul a arătat că românii, alături de cetăţenii întregii Uniuni, îşi vor alege, pe 25 mai, deputaţii care să îi reprezinte în Parlamentul European şi de asemenea, candidatul pentru preşedinţia Comisiei Europene. “În ceea ce ne priveşte pe noi, în PPE, avem şansa de a-l avea candidat pe Jean Claude Juncker. Un mare european, cu o experienţă încununată de multe succese. Aici însă nu este vorba despre un singur om. În joc este viitorul Europei. Va trebui să facem o alegere. Să alegem ce fel de Europă ne dorim”, a mai afirmat Joseph Daul. El a precizat că există, “pe de o parte, o Europă a extremelor şi a demagogiei, o Europă a închiderii în sine şi o Europă a eşecului, şi, pe de altă parte, există o Europă a socialiştilor, cea care a condus numeroase state europene într-o fundătură prin explozia cheltuielilor publice, datorii dezastruoase şi tot mai multe impozite”. “Dar există şi Europa pentru care luptăm noi, cei din PPE. O Europă care străluceşte. O Europă a valorilor, a locurilor de muncă, a unei economii dinamice, a unei creşteri solide şi durabile. O Europă mai armonioasă, o Europă care îşi protejează cetăţenii. Există voci care susţin stoparea creşterii şi influenţei grupului PPE în Parlamentul European deoarece “aceştia ar agrava criza”. Dar mă întreb, oare PPE a agravat criza în România, în Grecia, în Irlanda, în Spania, în Portugalia? Nu cumva socialiştii sînt, de fapt, cei vinovaţi?”, a mai spus Joseph Daul. El a vorbit şi despre PSD, care “este de doi ani de zile la guvernare în România şi, de doi ani, impozitele cresc, şomajul este şi el în creştere, iar timpul trece şi România încă nu este membră a spaţiului Schengen”. “De cînd PPE este la guvernare în anumite ţări, criza a fost depăşită. În Grecia, pentru prima dată după 10 ani, Guvernul condus de Antonio Samaras are un buget echilibrat. În Portugalia, pentru prima dată după mult timp, şomajul a scăzut. În Spania, investitorii străini încep să revină, creşterea economică a fost relansată, şomajul scade. În Irlanda numărul şomerilor a scăzut sub pragul de 400.000. Iată diferenţa!”, a comentat preşedintele PPE situaţia din Europa. Joseph Daul a arătat că îl preocupă situaţia economică din România dar nu numai. “De doi ani asistăm la o degradare a statului de drept în beneficiul unei minorităţi care încearcă să fie mai presus de lege. PDL a muncit pentru ca România să se alăture Uniunii Europene. În nici doi ani de zile, socialiştii români au lucrat în direcţia opusă. Europa nu poate tolera o astfel de situaţie. Europa există pentru a-şi proteja cetăţenii, pentru a le garanta libertăţile fundamentale. În momentul în care aceste valori şi drepturi sînt ameninţate, trebuie să acţionăm cu fermitate. Trebuie să reacţionăm prompt. Aşa cum a făcut PPE în vara anului 2012, cînd statul de drept a fost ameninţat”, a spus aceasta. Daul a arătat că Europa este o comuniune de valori şi de dreptate, iar România are un loc special în Europa. “Ea se află în prima linie. Este primul bastion al democraţiei în Est, la frontiera cu Ucraina. Misiunea României este aşadar cu atît mai importantă. Dumneavoastră, în PDL, cunoaşteţi foarte bine acest lucru. ştiu că pot conta pe dumneavoastră”, a adăugat el. Joseph Daul a ţinut să îl salute pe Vlad Filat, spunînd că ştie cît de “importantă este activitatea pe care o desfăşoară acesta pentru ca Moldova să realizeze progrese, pentru ca Moldova să avanseze în parcursul său european”. “România şi Moldova sînt despărţite de un curs de apă, dar sînt legate într-un destin comun, acela de a fi membre cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Sînt legate într-un destin marcat de contribuţia importantă a Uniunii în menţinerea păcii. Criza din Ucraina ne reaminteşte şi ea acest lucru. Republica Moldova trece prin momente dificile. Le urmărim cu mare atenţie şi vă sîntem aproape”, a spus acesta. Joseph Daul a mai spus că “ne trebuie mai multă Europă”. “Ne trebuie mai multă Europă pentru o mai bună guvernanţă economică, pentru o mai bună supraveghere a sistemului bancar şi pentru garantarea economiilor cetăţenilor. Ne trebuie mai multă Europă pentru armonizarea fiscală şi socială şi pentru evitarea dumpingului social. Ne trebuie mai multă Europă pentru o comunitate europeană a cercetării şi inovării, pentru a ne putea spori creşterea economică. Ne trebuie mai multă Europă pentru o comunitate energetică europeană, pentru a ne asigura propria independenţă energetică”, a spus acesta. Joseph Daul a mai menţinonat că sloganul în această campanie trebuie să fie “Europa nu este o problemă, Europa este soluţia”. “Acesta trebuie să fie sloganul nostru pe întreaga durată a campaniei electorale. Iar PDL este un actor important în cadrul acestei campanii europene. Din acest motiv, lansez un apel către toate partidele politice. Nu trebuie să ne confundăm adversarii. Adversarii noştri sînt socialiştii şi populiştii. Trebuie să dăm dovadă de coerenţă şi să nu uităm sub nicio formă că noi sîntem mai puternici. În acest fel vom reuşi să coagulăm toate forţele în jurul proiectului nostru. În acest fel vom reuşi să facem cunoscute propriile noastre valori. În acest fel, PPE va rămîne forţa care va face Europa să meargă înainte, la fel ca pînă acum”, a spus Joseph Daul, în finalul discursului său
Un convoi românesc din provincia afgană Zabul a fost vizat de un atac sinucigaş, care a provocat moartea unui militar.
Un militar a decedat şi alţi 5 au fost răniţi, duminică dimineaţă, în urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat, în Afganistan, informează MApN, care precizează că militarilor li s-a acordat primul ajutor şi au fost transportaţi cu un elicopter la spitalul din Kandahar.
„Un militar a decedat şi alţi 5 au fost răniţi în dimineaţa zilei de duminică, 30 martie, în urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat, în Afganistan. Militarii români executau o misiune de patrulare în comun cu forţele de securitate afgane, pe autostrada A1 (Kabul-Kandahar), la aproximativ 10 kilometri sud-vest de Baza operaţională înaintată Mescall”, precizează MApN. Potrivit ministerului, în urma atacului, militarilor li s-a acordat primul ajutor şi au fost transportaţi cu un elicopter de evacuare medicală la spitalul din Kandahar. Anterior, 1tvnews.af relata, citînd un oficial local, că un convoi românesc din provincia afgană Zabul a fost vizat de un atac sinucigaş, care a provocat moartea unui militar. Atacul a avut loc la ora 10 (8,30 ora României), în districtul Shar-i-Safa din provincia Zabul, a declarat guvernatorul districtului. „Convoiul militar era format din români”, a precizat el. Atacul nu a fost revendicat pentru moment. Zabul se învecinează cu provincia Kandahar, în apropiere de graniţa cu Pakistanul.
Premierul proeuropean moldovean Iurie Leancă a avertizat joi cu privire la "o serie de provocări"din partea Transnistriei, despre care NATO afirmă că poate fi următoarea "ţintă" a Rusiei, relatează postul Radio Free Europe/Radio Liberty în pagina electronică.
Leancă a declarat joi pentru Reuters că anexarea Peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia "poate ridica aşteptări" în regiunea separatistă moldoveană.
"Desigur, suntem îngrijoraţi din cauza apropierii frontierelor noastre (faţă de criza ucraineană). Suntem îngrijoraţi pentru că avem, de 23 de ani, o problemă similară cu republica (Transnistria) nerecunoscută (la nivel internaţional)", a spus el.
Generalul Philip Breedlove, un oficial NATO de rang înalt din cadrul forţelor aeriene americane, a avertizat cu privire la o posibilă incursiune rusească, prin Ucraina, în vederea ocupării Transnistriei.
Regiunea separatistă, majoritar rusofonă, şi-a declarat independenţa faţă de Chişinău în 1990, de "teamă" că Republica Moldova ar fi căutat reunificarea cu România.
Cele două părţi s-au înfruntat într-un scurt război în 1992, încheiat după intervenţia Rusiei de partea Transnistriei. Niciun stat nu a recunoscut independenţa Transnistriei, însă regiunea este susţinută în continuare de către Moscova.
Cancelarul german Angela Merkel şi-a exprimat joi speranţa că ameninţarea cu sancţiuni suplimentare la adresa Rusiei va fi suficientă pentru a descuraja escalada în Ucraina, însă a subliniat că Europa este pregătită să facă un pas hotărâtor, dacă acest lucru va fi necesar.
Merkel a fost întrebată de jurnalişti, la sfârşitul unei întâlniri cu premierul canadian, Stephen Harper, asupra faptului dacă germanii sunt pregătiţi să accepte efectele "dureroase" ale unor eventuale sancţiuni economice împotriva Rusiei.
"Sper că nu vom ajunge la aceasta", a declarat ea, adăugând: "Rusia are nevoie de schimburi şi comerţ (...). Iată de ce Rusia are multe de pierdut".
Cancelarul a subliniat că Europa trebuie să-şi revizuiască politica sa energetică pe termen lung, cu scopul de a reduce dependenţa sa faţă de gazele şi petrolul din Rusia.
În loc să facă legi şi să meargă în colegiile în care au fost votaţi, parlamentarii se plimbă prin străinătate. Treizeci şi şapte de senatori şi deputaţi sunt într-o vizită de informare la sediul Comisiei Europene din Bruxelles. Alţi douăzeci îşi fac deja bagajele pentru că în luna aprilie vor fi mai mult plecaţi.
Deputaţi sunt plecaţi de ieri până duminică la Bruxelles. Scopul e unul nobil: se documentează despre modul în care se guvernează Europa. Pentru vizită, aleşii vor primi o diurnă de 50 de euro pe zi, plus 100 de euro cu decontare ulterioară.
Imediat după venirea deputaţilor în ţară, vor pleca senatorii. Şi mai mulţi. 22 dintre ei. Şi asta nu e tot.
Luna aprilie e plină de deplasări. Norocoşii sunt Natalia Intotero şi Dan Bordeianu. Ambii fac parte din comisia de politică externă şi vor petrece mai mult de o săptămână în străinătate. Vilnius, Oslo şi Atena sunt oraşele pe care Natalia Intotero le va vizita începând de la sfârşitul acestei luni.
Între 27 şi 28 martie, o delegaţie de 3 deputaţi şi 2 senatori se va afla în capitala Lituaniei, la o conferinţă internaţională a NATO.
De asemenea, pe 31 martie, senatorul Gabriela Creţu se va deplasa la Londra, la o reuniune interparlamentară.
Deputaul Valeriu Steriu va pleca şi el din ţară, în prima zi a lunii aprilie. Steriu va participa la un forum al agriculturii care se va desfăşura la Bruxelles.
Alţi 4 deputaţi vor pleca pentru 3 zile la Atena la conferinta interparlamentară privind politica externă, organizată de parlamentul elen.
De o deplasare exotică va avea parte deputatul Ion Mocioalcă care va pleca pentru 4 zile să îşi formeze o părere despre situaţia politica şi economică din Maroc.
Şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea pleacă pentru 2 zile, însoţit de directorul cancelariei la Vilnius la o conferinţă a preşedinţilor de parlamente din statele UE.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, vineri, la Congresul Avocaţilor din România, că, uitându-se la justiţia din 2000 şi cea din 2014, atât avocaţii cât şi judecătorii şi procurorii pot fi mândri de progresele înregistrate de justiţia română.
Şeful statului a afirmat că orice stat poate avea legi moderne, şi România este un astfel de stat, chiar dacă mai sunt şi confuzii în unele legi, dar, "atât timp cât nu există pilonul justiţiei, solid şi credibil, pentru a veghea la aplicarea legii şi a sancţiona neaplicarea legii, statul nu este unul solid".
Traian Băsescu a mai spus că actul de justiţie nu poate să se limiteze doar la judecător, procuror sau avocat, ci merge mai departe, în partea de execuţie, la notar, executor judectătoresc, consilierul juridic, iar toţi, la un loc, trebuie să se înscrie într-o limită a deontologiei.
"Toţi trebuie să aplice legea, sau să aplice hotărârile judectoreşti, dând dovadă de bună credinţă şi cu o deontologie profesională nealterată. pentru că avem şi acte de justiţie afectate de necorectitudinea notarului, de incorectitudinea executorului judecătoresc sau de neprezentarea în procese a consilierului juridic al primăriei, într-un proces de proprietate", a afirmat Traian Băsescu.
Serviciile Secrete americane avertizează în legătură cu pregătirea unui atac al forţelor armate ruse pe teritoriul Ucrainei. Potrivit CNN, posibilitatea ca regiunile din sud-estul Ucrainei să fie ocupate în viitorul apropiat a crescut mai mult ca niciodată. Rusia a concentrat masiv trupe la graniţa sa cu Ucraina, dispunînd de suficiente forţe pentru un atac.
Potrivit unor informaţii furnizate de Serviciile de Informaţii americane, în regiunile ruseşti Rostov pe Don, Kursk şi Belgorod s-ar afla deja 30.000 de militari ruşi. Atacul poate avea loc asupra regiunilor ucrainiene Harkov, Lugansk şi Doneţk, după care este posibil un raid în Transnistria, se menţionează în mesajul semnat de membrii Comisiei pentru Apărare din Camera Reprezentanţilor a SUA, transmis preşedintelui american Barack Obama. Se mai menţionează că acţiuni similare au precedat atacul ruşilor în Cecenia şi Georgia. Potrivit site-ului „Grani.ru” citat de postul de radio Ecoul Moscovei, în regiunile Briansk şi Kursk sînt dislocate în special unităţi militare care au cele mai mari performanţe din punct de vedere militar. Este vorba despre diviziile de tancuri „Kantemir” şi de motorizate „Tamansk”. Agenţia rusă Interfax anunţă că aviaţia militară rusă pregăteşte la Kuban acţiuni de lansare de rachete. În ciuda asigurărilor primite din partea ministrului rus al Apărării, Serghei Şoigu, că Rusia nu va invada alte regiuni din Ucraina, secretarul american al Apărării, Chuck Hagel, a declarat că ruşii continuă să-şi întărească forţele”, şi nu s-au mutat din apropierea graniţei fostei republici sovietice în ultimele zile.
Augustin Pax Deleanu, fost fotbalist al echipei Dinamo şi component al primei reprezentative a României participante la Cupa Mondială din 1970, a încetat din viaţă, joi dimineaţa, la vîrsta de 69 de ani, la Spitalul de Urgenţă Floreasca.
Născut în 23 august 1944, motiv pentru care părinţii i-au dat al doilea prenume Pax (pace), Deleanu a început fotbalul la grupele de juniori ale clubului Steaua Bucureşti, pentru ca, ulterior, să joace la Politehnica Iaşi între 1963 şi 1969, informează site-ul oficial al Ligii Profesioniste de Fotbal.
Cea mai importantă perioadă a carierei sale s-a consumat la Dinamo Bucureşti, grupare pentru care a jucat 178 de meciuri între anii 1969 şi 1976 şi a cîştigat 3 titluri naţionale alături de jucători precum Mircea Lucescu, Florea Dumitrache şi Cornel Dinu.Fostul fundaş stînga a jucat în prima reprezentativă de 25 de ori, făcînd parte din lotul României la Cupa Mondială din Mexic 1970.
După retragerea din activitate, Augustin Deleanu a ocupat diverse funcţii de conducere la Dinamo, ultima în perioada 1990-1994, cînd a fost vicepreşedinte al clubului.
Înmormîntarea fostului fotbalist va avea loc sîmbată, la cimitirul din Pipera.
Mai multor oameni de afaceri ruşi li se va ridica dreptul de a călători în SUA şi de a-şi desfăşura afacerile pe teritoriul Americii. Printre ei se află fraţii Rotenberg şi Gennady Timchenko, dar lista s-ar putea mări cu numele lui Abramovici.
Conflictul din Crimeea, început în urmă cu mai mult de o lună, poate afecta sportul din toată lumea. UE şi Statele Unite au trecut la sancţiuni drastice faţă Rusia, pentru că Federaţia nu şi-a retras armata din sud-estul Ucrainei. În urma unei şedinţe de urgenţă din urmă cu două săptămîni, Uniunea Europeană a blocat conturile a 18 oficiali din fostul guvern al Ucrainei, guvern care era susţinut de la Moscova.
În urmă cu o săptămînă, preşedintele Americii, Barack Obama, a făcut publică o listă cu oficiali ruşi care nu vor mai primi viză pentru SUA, dar şi blocarea activităţilor economice cu America. Printre ei se numără mai mulţi oligarhi, care au investit sume importante în sport. Gennady Timchenko şi fraţii Rotenberg, Boris şi Arkady, se află, şi ei, pe „lista neagră” a americanilor. Cei trei sînt implicaţi în conducerea echipei de hochei finlandeză Jokerit, dar şi în alte sporturi. Timchenko este un pasionat de tenis, sponsorizînd mai mulţi jucători din ATP, dar şi un turneu de pe teritoriul Finlandei. Boris Rotenberg este preşedintele lui Dinamo Moscova, echipă antrenată de Dan Petrescu, în timp ce Arkady este preşedintele aceluiaşi club, dar la secţia de hochei. Pe lîngă cei trei, Alisher Usmanov, al doilea acţionar al lui Arsenal, dar şi Roman Abramovici, patronul lui Chelsea, care este cunoscut ca fiind unul dintre preferaţii lui Putin, sînt în pericol de a le fi blocate afacerile în UE.
Usmanov a pierdut un „război” cu un american
Coincidenţă sau nu, cel mai bogat rus, conform Forbes, este Alisher Usmanov, omul care deţine puţin peste 30% din acţiunile lui Arsenal Londra. Fondatorul companiei Metallo Invest are, în acest moment, o avere estimată la 18,6 miliarde de dolari. Incursiunea sa în fotbal a început în 2007, cînd a cumpărat 14,58% din acţiunile clubului londonez, pentru care i-a plătit fostului coproprietar, David Dein, 75 de milioane de lire sterline. Ulterior, numărul acţiunilor deţinute de Usmanov a crescut pînă la 29%, cînd un alt acţionar, americanul Stanley Kroenke, a reuşit să dea lovitura prin creşterea numărului de acţiuni pînă la 62%. În consecinţă, acesta a fost obligat să facă o ofertă tuturor acţionarilor pentru a deţine clubul în totalitate, dar s-a lovit de refuzul categoric al lui Usmanov, care a rămas cu o treime din club. Pe lîngă Arsenal, Usmanov şi-a extins influenţa şi peste scrimă. În prezent, este preşedintele Federaţiei Internaţionale de Scrimă, sport pe care l-a practicat în tinereţe, pentru Uzbekistan.
Abramovici, unul dintre preferaţii lui Putin
Este poate cea mai cunoscută figură publică din rîndul patronilor de club. Omul de afaceri rus şi-a început ascensiunea în anii ’80, cînd vindea răţuşte de cauciuc într-un apartament din Moscova. O dată cu perestroika, Abramovici a avut ocazia de a intra în legalitate cu afacerile sale, iar ascensiunea sa a început să fie mai puternică. În 1992, a fost arestat pentru furt din proprietatea statului: un tren AVEKS-Komi, cu 55 de vagoane de motorină. Avînd 5 companii care se ocupau cu transportul de combustibil, Abramovici a redirecţionat acel tren către Kaliningrad, sub pretexte false. Ulterior, cele 55 de vagoane s-au oprit în Riga. Cazul a fost închis după ce compania letonă-americană Chikora Intl. a plătit compensaţii statului rus. Aproape 10 ani mai tîrziu, în 2003, Abramovici a devenit patronul companiilor care deţineau clubul de fotbal Chelsea, pentru care a plătit 150 de milioane de euro. În cei peste 10 ani de cînd a devenit patronul clubului londonez, omul de afaceri rus a cumpărat fotbalişti în valoare de aproape 1 miliard de euro. În paralel, compania deţinută de Abramovici, Sibneft, a devenit principalul sponsor al lui ŢSKA Moscova. În plus, printr-o companie care deţine multe acţiuni la Chelsea, omul de afaceri controlează şi alte firme, ce deţin, la rîndul lor, drepturile federative ale unor fotbalişti. Este ceea ce se numeşte în fotbal „third party ownership” (n.r. – terţi). Implicarea lui Abramovici în fotbal nu se opreşte aici. Oligarhul rus sponsorizează o fundaţie care se numeşte Academia Naţională de Fotbal. În acest proiect s-au construit peste 50 de terenuri de fotbal în mai multe oraşe din Rusia, iar antrenorii acestor şcoli urmează cursuri de specializare. Conform jurnaliştilor britanici, Abramovici este considerat preferatul lui Vladimir Putin, relaţia dintre cei doi fiind catalogată ca „aceea între un tată şi un fiu”. În prezent, are o avere estimată la 9,1 miliarde de dolari.
Rybolovlev, rusul cu afaceri în Cipru
Este ultimul om de afaceri rus intrat în hora patronilor de cluburi de fotbal. Absolvent al Facultăţii de Medicină, Rybolovlev şi-a dezvoltat afacerile iniţial din vînzarea aparatelor medicinale, pentru ca în 1995 să se axeze pe minerit. Începutul a fost greu, mai ales din cauza presiunilor politice la care a fost supus. În mai 1996, omul de afaceri a fost arestat pentru că ar fi cerut serviciile unui asasin plătit. Următoarele 11 luni le-a petrecut într-o închisoare din Perm. Într-un interviu pe care l-a acordat revistei „Forbes”, Rybolovlev a susţinut că i s-a oferit libertatea în schimbul companiei. „Prefer să stau 10 ani în închisoare, decît să renunţ la ce este al meu”, a fost răspunsul său. Ulterior, a fost achitat. După 15 ani în acest domeniu, Rybolovlev a vîndut 53% din acţiunile companiei pentru aproximativ 5 miliarde de dolari şi a decis să se mute în Cipru, acolo unde a cumpărat 9,7% din acţiunile Bank of Cyprus, cea mai mare din ţară. În 2011, a devenit principalul acţionar al lui AS Monaco, lucru ce a fost agreat chiar şi de Prinţul Albert de Monaco. În acest sezon, clubul a cumpărat fotbalişti în valoare de 153 de milioane de lire sterline, printre care Falcao, Kondogbia, Joao Moutinho şi James Rodriguez. Conform „Forbes”, Rybolovlev are o avere estimată la 8,8 miliarde de dolari.
Baschetul şi politica anti-Putin
Mikhail Prokhorov este un alt om de afaceri rus care a investit masiv în sport. Este patronul lui Brooklyn Nets şi este implicat în multe proiecte sportive. La un moment dat, a sponsorizat clubul ŢSKA Moscova, secţiile de baschet, hochei şi fotbal. Totuşi, Prokhorov nu este în pericol de a fi pe lista „indezirabililor” Statelor Unite. Omul de afaceri nu este un aliat al lui Putin, ci, dimpotrivă. În 2012, a candidat la preşedinţia Rusiei, chiar împotriva lui Putin, şi a adunat 7,94% din voturi, deşi era cunoscut de 8% din populaţia ţării. În prezent, are o avere estimată la 10,9 miliarde de dolari, conform topului „Forbes”.
Pentru că nu a vrut să cotizeze la PMP – din ordinul lui Traian Băsescu, un alt rege al asfaltului, Georgică Cornu, a intra în laba DNA. Personajul este anchetat pentru evaziune fiscală, care numai anul trecut a atins 60 de milioane de lei noi. Am aflat că, încă de la începutul acestui an, Georgică Cornu a fost invitat, pe diverse canale, să devină sponsorul PMP, dar fostul finanţator al PDL a refuzat, devenind finanţator al PSD, întrucît toate contractele sale de pus asfalt s-au mutat în curtea lui Dan Şova.
Suma cerută ca sponsorizare la PMP era de 1.000.000 de euro trimestrial, dar sursele noastre spun că Georgică Cornu cotiza deja aceşti bani la Dan Şova, de unde, prin Ministerul Marilor Proiecte, via CNADNR, primea contracte cu dedicaţie. Refuzul său l-a enervat pe Traian Băsescu, care, la întoarcerea de la Haga, a decis să se răzbune.
Caz şocant într-o comună din judeţul Cluj. Un angajat al Primăriei Beliş a ucis cu brutalitate cîinele unui vecin. Bărbatul a ucis animalul cu arma sa de vînătoare. Poliţia a deschis deja o anchetă în acest caz.
Cîinele a fost împuşcat joi dimineaţă. După ce a auzit două împuşcături, un bărbat din zonă a ieşit imediat afară. „Am auzit două împuşcături şi am ieşit repede afară. L-am urmărit după ce a plecat şi am văzut cîinele împuşcat. I-am făcut poze cu telefonul şi după cîteva minute au venit şi au ridicat animalul”, ne-a declarat martorul. Stăpînul animalului, care era plecat de acasă, dezvăluie că în zonă e o practică obişnuită din cînd în cînd de a omorî animalele în acest fel. „S-a întîmplat joi dimineaţa, cam la 50 de metri de locuinţa mea. Probabil cîinele a intrat în curtea unui vecin. M-au chemat să vin repede că mi-au împuşcat cîinele. Am înţeles că cel care l-a împuşcat e Neag Marius, jurist în cadrul Primăriei Beliş, care deţine armă de vînătoare cu lunetă. Vecinul a ieşit repede afară cînd a auzit împuşcătura şi a descoperit cîinele. La puţin timp a venit cineva şi l-a furat, ca să nu existe nici o probă. Cîinele este un brac german, de 7 ani, foarte prietenos, însoţea des turiştii în zonă”, spune Tanchici Constantin, proprietarul cîinelui. Localnicii au povestit că astfel de practici sînt dese în zonă. Primarul comunei Beliş, Viorel Crainic, spune că nu ştie nici un amănunt despre acest incident.
Ar fi trebuit puşi ei în dezbatere… penală. Poate chiar în aceeaşi zi în care autorităţile noastre au luat urma celor 4 extremişti unguri. Şi, aşa cum unul dintre cei 4 a fost condus afară din ţară, la fel, în clipa în care au anunţat lansarea „în dezbatere publică” a două proiecte vizînd autonomia, liderii Partidului Popular Maghiar din Transilvania trebuiau conduşi direct la pîrnaie. Acolo, la mititica, să facă o primă dezbatere despre autonomie, poate, cu mult săpun, le-ar fi trecut!, nu să fie lăsaţi să posteze public proiecte de dezmembrare a ţării. Din păcate, cum Justiţia noastră nu i-a pus în „discuţie”, s-au repezit să-şi pună proiectele de dezmembrare teritorială a ţării în dezbatere. Ba, de parcă ar fi avut cel puţin rang de autoritate în stat, au anunţat lansarea proiectelor în dezbatere publică timp de două luni. Aşa au văzut ei că procedează instituţiile statului şi, cum se visează deja cel puţin o instituţie în statutul lor autonomist, au copiat modelul. Şi, iarăşi, nimeni nu i-a deranjat! Că, vorba aceea, la noi se poate orice şi oricine poate lansa ce-i trece prin cap. Azi, un proiect de dezmembrare a ţării, mîine, schimbarea formei de guvernămînt şi, în cele din urmă, schimbarea numelui ţării! Şi nu doar faptul că extremiştii PPMT se joacă, iarăşi, cu pacheţelele autonomiste ambalate cu fundiţă alb-verde pe colacul de BUDApesta ar trebui să ne îngrijoreze, am văzut noi politicieni de-ai noştri, cozi de topor, umblînd cu rahaturi mai mari între dinţi, ci „motivarea” pe care au dat-o aceştia ca argument al lansării în dezbatere publică. Pentru că ei vin cu două proiecte legislative ca parte a… dreptului constituţional la autonomie. Adică, nu mai marjează pe introducerea autonomiei în Constituţie, ca preambul al acţiunilor lor, ci vorbesc deja despre dreptul la autonomie ca drept constituţional! Ori, o fi iapa nebună şi cu mintea împrăştiată prin pustă, dar parcă aici miroase, totuşi, şi a ceva jăratic pus la bot! Să aibă oare liderii de la PPMT o anumită certitudine? În speţă, garanţia introducerii autonomiei în proiectul de revizuire a legii supreme? Mai ales că ei punctează deja şi formulele de aplicare care ar urma după perioada „de dezbatere publică” de două luni, ce se va încheia fix cînd vor fi reluate discuţiile despre revizuirea Constituţiei sub sceptrul monarhisto-unguresc al noului şef al Senatului. În plus, deşi ne-am aştepta ca PPMT să-şi promoveze proiectul în Parlament în baza unei iniţiative legislative cetăţeneşti, pentru care ar trebui, ce-i drept!, să strîngă 250.000 de semnături, liderii formaţiunii ne anunţă că aceasta este ultima variantă la care se gîndesc, avînd în tolbă alte două căi de acces în legislativ. Prima, ar fi prin intermediul Guvernului, în care se găsesc deja lobbyştii UDMR, sau prin apelarea la grupul parlamentar al UDMR. Şi nu va fi nicidecum liniştitoare „garanţia” unor analişti care se vor jura că UDMR nu va pactiza niciodată cu PPMT! Căci, am asistat deja la semnarea primului parteneriat al diavolului adus la guvernare de către PSD cu una dintre jivinele iredentiste. Dovadă că hoardele se adună, însuşi guvernul fiind supus unui amplu proces de maghiarizare, prin intermediul UDMR intrînd la guvernare Partidul Civic Maghiar. Pentru că asta înseamnă, de fapt, „protocolul politic” semnat de UDMR cu PCM, acord prin care PCM susţine lista de europarlamentari ai UDMR, iar maghiarimea de la guvernare le promovează proiectele de autonomie (şi poate le va ceda şi cîteva posturi din cele 14 scaune de secretari de Stat pe care le-au obţinut prin acodul lor cu PSD)! Şi, probabil, va urma un acord şi cu PPMT… Iar PPMT (dar la fel de bine am putea scrie PCM ori UDMR!) ne avertizează că în dezbatere publică nu a fost lansată o idee, ci de-a dreptul o „o lege-cadru privind regiunile” prin care ne pun ei, nouă, „la punct” tipurile de regiune, felul de constituire şi finanţare, stabilirea organelor de conducere şi relaţiile dintre regiuni şi guvernul central! Pntru că ei nu vor simple regiuni, cu atît mai puţin „perimatele” concepte de regiuni economice! Vor „regiuni istorice” (prin care să haşureze ţara în Banat, Oltenia, Dobrogea, dar şi… Partium), dar şi „regiuni cu statut special” (recte, Ţinutul Secuiesc), înfiinţate pe anumite criterii ori, spun extremiştii, iar aici am ajuns din mult prea multă toleranţă, „înfiinţate pur şi simplu”! Cît mai răbdăm? UDMR-ul şi al său „partener politic” de acum, CNS, vor autonomii-enclave (Ţinutul Secuiesc), PPMT-ul vrea să ne desprindă un sfert din ţară în Partium-ul pentru care militează făţiş! Ce dovezi ne mai trebuie că se pregăteşte dezmembrarea ţării? Ori ne vom trezi doar cînd vor cere şi ţiganii „regatele” lor mîrţoagă! Este motivul pentru care, fără a aduce atingere libertăţii de exprimare, în legislaţie trebuie definite de urgenţă limitele unor astfel de proiecte „puse în dezbatere publică” şi modul în care o organizaţie poate promova astfel de subiecte! Şi trebuie făcut acest lucru şi pentru că sub acoperirea unor teme „puse în dezbatere publică” vom fi torpilaţi inclusiv cu provocările pe care Jobbik, dacă nu le va mai putea promova direct, le va insinua prin asemenea portavoci!
CEZAR ADONIS MIHALACHE
TRICOLORUL
Discret, în perioada 25 – 27 martie, Sorin Oprescu a întreprins o vizită în Israel, în cadrul căreia a avut discuţii cu: Shimon Peres, preşedintele Israelului, cu premierul Benjamin Netanyahu şi cu primarul Ierusalimului, Nir Barkat. Conform unor surse din Serviciile Secrete, vizita lui Sorin Oprescu în Israel – însoţit de o suită de vreo 6 oameni – este un preambul la cursa electorală în care acesta vrea să intre pentru a ocupa fotoliul de la Palatul Cotroceni. Deplasarea a fost organizată de oamenii de afaceri evrei, cu mari interese imobiliare în Bucureşti, scopul fiind de a atrage susţinerea actualei conduceri de la Tel Aviv în faţa americanilor. La discuţiile pe care le-a purtat în Israel, Sorin Oprescu s-a angajat ca, după ce se va instala la Cotroceni, să facă din firmele israeliene producătoare de aparatură medicală primele furnizoare pentru sistemul sanitar românesc, ceea ce înseamnă achiziţii de circa 75.000.000 de euro anual, bani care ar urma să meargă din bugetul Ministerului Sănătăţii către acele firme. Mai mult, el a promis israelienilor că, pînă la finalizarea mandatului de primar general al Capitalei, va pune la dispoziţia unor finanţatori israelieni 150 de hectare de teren, în partea de nord a Bucureştilor, unde aceştia vor construi cel mai mare centru medical din Europa – copie fidelă a celebrului Centru Medical Universitar Hadassa, din Ierusalim, în cadrul unui parteneriat public ce urmează a fi încheiat între Primăria Bucureştilor şi cea a Ierusalimului. Sursele noastre spun că, după aceste propuneri, Benjamin Netanyahu şi Nir Barkat i-au promis că, pînă în luna septembrie, îi vor deschide uşa la Casa Albă, unde va fi primit, oficial, drept candidat pentru Preşedinţia României. Rămîne de văzut cum vor reuşi evreii şi yankeii să facă dintr-un şmecheraş (care, în 2009, a avut 3%!) un cîştigător, cu un scor de vreo 20 de ori mai mare.
Astronomii au anunţat descoperirea unei noi planete în sistemul nostru solar, dincolo de Pluto. Este vorba de o planetă pitică, cu un diametru de doar 450 de kilometri. Planeta a fost numită 2012 VP113 şi este posibil să fie compusă în special din gheaţă.
Ea se află la limita interioară a Norului Oort, care conţine multe corpuri cereşti formate din gheaţă.
2012 VP113 se află la o distanţă de Soare de peste 76 de Unităţi Astronomice (AU), dar ajunge chiar şi la 940 AU la un anumit moment al orbitei sale. O Unitate Astronomică este egală cu distanţa de la Pământ la Soare (150 de milioane de kilometri).
Deci, noua planetă se află mai departe decât Pluto şi o altă planetă pitică, Sedna (cu un diametru de 1.000 de kilometri), descoperită în anul 2004.
Sedna şi noua planetă observată acum pot fi incluse în zona interioară a Norului Oort, spun astronomii, care au publicat această descoperire în revista Nature. Asta ar însemna însă că hotarele Norului Oort sunt mult mai extinse decât se credea până acum.
În această zonă există corpuri cereşti care pot avea chiar dimensiunea planetei Marte sau a Terrei, dar ele se afla atât de departe încât cu greu pot fi observate, explică Scott Sheppard, de la Carnegie Institution for Science, unul din autorii studiului despre planeta 2012 VP113.
Astronomii cred că aceste mici planete au ajuns aici după ce au fost aruncate, probabil, din Centura Kuiper de către planete mai mari, „orfane”, care la rândul lor au fost împinse din sistemul solar de gigantele gazoase.
O altă teorie susţine că micile planete provin de fapt din alt sistem solar, dar au ajuns aici sub acţiunea unei stele care, în trecere, le-a schimbat traiectoria.
Oamenii de ştiinţă estimează că în zona interioară a Norului Oort există aproximativ 900 de obiecte similare Sednei şi planetei 2012 VP113, toate având diametrul de peste 1.000 de kilometri.
Potrivit normelor stabilite de clasificare a corpurilor cereşti, o planetă pitică nu trebuie să aibă un anumit diametru, ci să se învârtă în jurul Soarelui şi să aibă o gravitaţie suficient de puternică pentru a-i determina o formă rotundă. Deci, este greu de stabilit ce obiecte de aici pot fi considerate planete pitice.
Deocamdată există în sistemul nostru solar 5 planete pitice recunoscute: Ceres, Pluto, Eris, Makemake şi Haumea.
2012 VP113 a fost observată cu ajutorul telescopului Observatorului Astronomic Optic din Chile.
Descoperirea ei sugerează că este posibil să existe undeva în sistemul nostru solar şi o planetă mai mare, un Super-Pământ, despre care unii astronomi vorbesc mai de mult timp şi pe care au numit-o Planeta X.
Aceasta ar putea fi „o planetă orfană”, chiar şi de 10 ori mai mare ca Terra, care influenţează orbita corpurilor cereşti mai mici. Această planetă gigantă ar putea să fi ieşit deja din sistemul nostru solar, sau este posibil să fie încă aici, aşteptând să fie descoperită.
Într-adevăr, unele caracteristici ale orbitelor plantelor pitice Sedna şi 2012 VP113, dar şi ale altor corpuri cereşti din această zonă a Norului Ooort, sugerează influenţa slabă, dar continuă a unui obiect masiv, îndepărtat, spun astronomii. Deocamdată, cu tehnologia existentă, o asemenea planetă este imposibil de observat, recunosc autorii recentei descoperiri.
Cercetările în această zonă a sistemului solar trebuie să continue, iar dacă vor fi descoperite mai multe planete pitice, abia atunci astronomii vor putea înţelege cum au apărut ele aici.
Descoperirea undelor gravitaţionale primordiale, care atestă „inflaţia cosmică”, anunţată oficial săptămâna trecută, confirmă teoria naşterii Universului printr-un Big Bang, dar sugerează de asemenea posibilitatea existenţei unor universuri paralele, declară oamenii de ştiinţă.
Dovada extinderii rapide a Universului la scurt timp după Big Bang (fază numită „inflaţie cosmică”) i-a determinat pe fizicieni să se gândească mai serios la ipoteza existenţei unui multivers.
„Este greu să ne gândim la un model al inflaţiei cosmice care să nu ducă la multivers”, declară fizicianul Alan Guth, de la MIT.
El spune că trebuie făcute cercetări în acest sens, dar cele mai multe variante ale modelului inflaţiei sugerează universuri paralele.
Practic, această „inflaţie cosmică” a dus la o extindere inegală a Universului, producând formarea unor „bule” în care au apărut alte universuri, unde există alte legi ale fizicii. Aici ar putea exista „energie întunecată” sau este posibil să lipsească atomii sau gravitaţia.
La început, Universul timpuriu era plin de un anumit tip de energie, care a dus la extinderea lui foarte rapidă. Apoi, această energie s-a transformat în materie, iar fizicienii se întreabă de ce Universul continuă să se extindă şi acum, dacă energia a devenit deja materie.
Fizicienii Alexander Vilenkin şi Andrei Linde cred că „inflaţia cosmică” are loc la infinit, pentru că doar în anumite locuri energia se transformă în materie, iar în altele nu, ducând astfel la alte Big Bang-uri care formează universuri paralele. Numărul acestora poate fi, de asemenea, infinit.
Încercând să explice ce se întâmplă în universul nostru, savanţii au ajuns să vorbească tot mai mult despre multivers. Existenţa universurilor paralele ar explica şi multe mistere pe care fizicienii nu le-au putut lămuri până acum.
Un influent congresmen american a promis miercuri adoptarea unor sancţiuni mai dure împotriva Coreei de Nord din cauza îngrijorărilor legate de situaţia drepturilor omului, după ce un raport ONU a comparat crimele Phenianului cu cele ale naziştilor, relatează AFP.
Ed Royce, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Camera Reprezentanţilor, a declarat în cursul unei audieri că susţine adoptarea unei noi lege care să extindă sancţiunile împotriva Coreei de Nord, pedepsind guvernele străine care ajută regimul condus de Kim Jong-un.
Iniţiativa legislativă, care are până în prezent susţinerea a peste 130 de congresmeni din totalul de 435 ai Camerei Reprezentanţilor, "vizează regimul acolo unde, cu siguranţă, este cel mai vulnerabil: portofelul său", a subliniat Ed Royce.
"Îl va împiedica pe Kim Jong-un să aibă acces şi să poată utiliza această valută forte de care are nevoie pentru a-şi plăti generalii", a adăugat el, declarându-se convins că "va contribui din plin la falimentul regimului" de la Phenian.
Coreea de Nord este vizată în acest moment de cele mai multe sancţiuni la nivel internaţional. Consiliul de Securitate al ONU a impus restricţii în domenii întregi ale economiei Phenianului, pentru a pedepsi, printre altele, testele balistice desfăşurate de Coreea de Nord.
Proiectul de lege prevede sancţiuni din partea Statelor Unite împotriva guvernelor străine sau instituţiilor financiare care colaborează cu Phenianul în domeniul comerţului sau al tranzacţiilor financiare.
Iniţiativa legislativă ar putea afecta bănci din China, Beijingul dând dovadă până în prezent de o răbdare tot mai scăzută în faţa aliatului său, fără să adopte, totuşi, măsuri care să destabilizeze regimul de la Phenian.
Săptămîna trecută, personalul din frizeria Ciufulici a pionierului Burleanu – adică pedichiuristele de presă angajate în supradimensionatul departament de imagine al FRF – a cotrobăit prin sertarele instituţiei şi a sifonat, în „Gazeta Sporturilor”, salariile foştilor amploaiaţi. După turnătoria asta, v-am avertizat că mă apuc şi eu de anchete. Îmi repugnă, dar aşa se procedează cu delatorii. Trebuie izbiţi cu armele lor. Nu mă mai deranjează de mult impostorii din România. Dar pe impostorii care predau lecţii de cinste, îi detest. Ieri, am publicat în „Naţional” lefurile nesimporcoase ale noii trupe manageriale din FRF. Burleanu are 27.000 de lei. Nu contează dacă brut sau net. Cu ce intră în contul lui Ciurli Burli, cu taxele către Stat, FRF suportă 6.000 de euro. Acelaşi viţel care se străduieşte să ajungă prostobou calificat a găsit în vistierie peste 6.000.000 de euro şi se plimbă, de două săptămîni, pe banii fotbalului românesc. O face în timpul serviciului şi în locuri unde n-are ce căuta. Ciurli Burli a intrat în programul „Copii, să ne cunoaştem patria şi Uniunea Europeană!”. În toată viaţa lui de bugetofag n-a produs un leu, iar acum întinde mîna spre Caraimanul FRF şi vrea să-l defrişeze. Cînd se întoarce la birou, se joacă de-a minitrosbalul. În romgleză. Linkuieşte, forwardează, aşapează – as soon as possible. Ţărănoiule din hemoroizii Moldovei, o să-ţi transmit ceva în engleza de Camera Lorzilor! Without any shadow of doubt, eşti un măscărici! Fă-i mai repede contractul lui Vochin, că am pregătit o lucrare şi pentru supremul numărător de cornere, care a avut neobrăzarea să scrie că „timp de 23 de ani, patronii mei n-au fost, în realitate (virgulele le-am pus eu – n.m.), Dumitru Dragomir, Adrian Sîrbu sau Dan Voiculescu, ci marea massă a cititorilor”. Uhaaa, limbaj de secretar de partid! Greşesc, Chivorchiane? Că matale ai cunoscut şi fauna veche. Ia mărturiseşte, nea Gică: merită să ai un salariu de 24.200 de lei pe lună, dar să trăieşti printre neopropagandiştii ăştia?
RĂZVAN IOAN BOANCHIŞ („Naţional”)
În ideea fraudării alegerilor europarlamentare, Victor Ponta i-a cerut lui Călin Popescu-Tăriceanu urgentarea adoptării de către Senat a legii prin care STS trece sub control parlamentar, din subordinea CSAT. Marţi, proiectul de lege a trecut, prin adoptare tacită, de Camera Deputaţilor, urmînd să meargă la Senat – Cameră decizională. Am aflat că Victor Ponta l-a sunat, marţi seara, pe Călin Popescu-Tăriceanu şi i-a cerut ca marţea viitoare (deci după o săptămînă) legea de modificare a statutului STS să se afle pe Ordinea de Zi a Senatului, să fie votată şi, apoi, trimisă urgent, la promulgare, la Palatul Cotroceni. Sursele noastre spun că Ponta se grăbeşte, pentru ca, în eventualitatea în care Traian Băsescu o retrimite Parlamentului, pentru reanalizare, să existe timpul necesar ca aceasta să fie trimisă, din nou, la Preşedinţie, a doua oară Traian Băsescu fiind obligat să o promulge. Sursele noastre spun că Victor Ponta are deja şi un înlocuitor al lui Marcel Opriş: directorul adjunct Ion Balaure.
Ani de zile, şmecherul ăsta a stors bani de la Vier Pfoten. Are o avere mare, care nu poate fi justificată. De ceva timp, s-a pripăşit la Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor, dar a făcut-o pe şest. Ce-o avea de ascuns? În această calitate, el s-a dus, glonţ, să-l controleze pe Bogdan Treeroiu, director la ASPA – om care, în condiţiile unei legi abuzive, se străduieşte să limiteze holocaustul canin din Capitală. Problema acestui individ cu nume de maimuţică de la circ – Kuki – este că el nu are studii, dar se dă f.f. mare. Această vedetă răsuflată nu iubeşte animalele, ci doar profită de pe urma lor. Revenim.
„Poporul Român n-a venit din afară, aici s-a născut. Aici s-au fiert diferitele elemente din care s-a creat Poporul Român. Noi nu avem unde pleca şi nimeni nu are dreptul să ne gonească din ţara noastră. Un veac întreg, supuşi şi tăcuţi, am purtat jugul, de un veac întreg limba noastră este oprită, un veac întreg cartea în limba natală a fost persecutată ca o otravă revoluţionară…” . (Cuvinte rostite de Constantin Stere la deschiderea şedinţei Sfatului Ţării, din 27 martie 1918)
Actul Unirii Basarabiei cu ţara, votat de Sfatul Ţării
la 27 martie 1918
În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum 100 şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove.
În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România.
Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!
Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;
Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa;
Secretarul Sfatului Ţării, I. Buzdugan
Basarabia Pămînt Românesc
Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu patria-mamă. Unirea a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus, o dată cu proclamarea principiului autodeterminării pînă la despărţirea de imperiul multinaţional, în care provincia românească a fost înglobată forţat, în 1812… Lupta de eliberare naţională a luat amploare în aprilie 1917, o dată cu constituirea Partidului Naţional Moldovenesc, sub preşedinţia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflîndu-se Paul Gore, Vladimir Herţa, Pantelimon Halippa şi Onisifor Ghibu. Partidul avea ca organ de presă ziarul „Cuvînt moldovenesc“. Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău, din 25 septembrie/8 octombrie 1917, s-a constituit ca organ legislativ Sfatul Ţării. Au fost aleşi 44 de deputaţi din rîndurile soldaţilor, 36 de deputaţi din partea ţăranilor, 58 de deputaţi fiind aleşi de comisiile comunale şi ale ţinuturilor şi de asociaţiile profesionale. Din totalul de 156 deputaţi, 105 erau români, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec. Preşedinte al său a fost ales lon Inculeţ. În condiţiile primejdiei reprezentate de pretenţiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut şi Nistru şi folosindu-se de prevederile Declaraţiei drepturilor popoarelor din Rusia, în decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească. Tulburările provocate de bolşevici în condiţiile destrămării unităţilor militare ruse o dată cu lovitura de stat bolşevică din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, au creat noi agitaţii în Basarabia. Conducătorii Republicii Democratice Moldoveneşti au cerut sprijinul Armatei Române, care a pătruns, în aceste condiţii, în provincie. La 13/26 ianuarie 1918, guvernul Rusiei sovietice a întrerupt relaţiile diplomatice cu România, iar la 24 ianuarie 1918, Republica Moldovenească şi-a proclamat independenţa. La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a votat în favoarea Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabiei) cu România, după cum urmează: din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”
Au votat pentru Unire: • Nicolae Alexandri • Elena Alistar • Ion Buzdugan • Ilarion Buiuc • Constantin Bivol • Ignaţie Budişteanu • Vasile Bîrcă • Nicolae Bosie-Codreanu • Ştefan Botnarciuc • Gheorghe Buruiană • Teodosie Bîrcă • Vladimir Bogos • Vladimir Budescu • Alexandru Baltag • Ion Valuţă • Nicolae Grosu • Vasile Gafencu • Simeon Galiţchi • Vasile Ghenţul • Andrei Găină • Alexandru Groapă • Dimitrie Dragomir • Felix Dudchievicz • Dimitrie Dron • Boris Epure • Pantelimon Erhan • Vitalie Zubac • Ion Ignatiuc • Ion Inculeţ • Teofil Ioncu • Anton Crihan • Ion Creangă • Afanasie Chiriac • Dimitrie Cărăuş • Ion Corduneanu • Grigorie Cazacliu • Anton Caraiman • Pavel Cocarlă • Ion T. Costin • Vladimir Ciorescu • Grigorie Cazacliu • Vladimir Cazacliu • Vasile Lascu • Nicolae Mămăligă • Mihail Minciună • Anatolie Moraru • Alexandru Moraru • Dimitrie Marţa • Gheorghe Mare • Mihail Maculeţchi • Dimitrie Marghitan • Teodor Neaga • Gheorghe Năstas • Constantin Oşoian • Gherman Pîntea • Vasile Mîndrescu • Ion Pelivan • Efimie Palii • Ion Pascăluţă • Petru Picior-Mare • Elefterie Siniclie • Nicolae Suruceanu • Timofte Silitari • Chiril Sberea • Nicolae Sacară • Andrei Scobioală • Chiril Spinei • Gheorghe Stavro • Teodor Suruceanu • Gheorghe Tudor • Ion Tudose • Grigore Turcuman • Teodor Uncu • Pantelimon Halippa • Teodor Herţa • Leonida Ţurcan • Vasile Ţanţu • Nicolae Cernăuţeanu • Nicolae Ciornei • Vasile Cijevschi • Vasile Cerescu • Nicolae Cernof • Nicolae Soltuz • Constantin Stere • Zamfir Munteanu • Iacov Sucevan
S-au opus Unirii: Ştefan Balmez (bulgar), Arcadie Osmolovski (ucrainian) şi Mihail Starenski (ucrainian).
În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia. Au fost aleşi 90 de deputaţi şi 35 de senatori. Pe 20 decembrie 1919, aceştia au votat, alături de reprezentanţii altor regiuni româneşti, ratificarea Actului Unirii aprobat de Sfatul Ţării. Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu România.
Nimic nu este mai prejos decît trădarea
„Telestelianizarea”, instaurată în instituţia Statului Român plătită din bani publici, de către recent instalatul şef al turnului TVR – a se citi cenzură şi abuz de funcţie – a debutat cu întreruperea transmisiei unui episod al documentarului „Moştenirea clandestină”, realizat de cunoscuta jurnalistă Monica Ghiurco împreună cu istoricul american Larry Watts. Deloc întîmplător, gestul este conectat cu paralela ce se doreşte a fi făcută de către cei interesaţi, între cazul colonelului polonez Ryszard Kuklinski şi cel al „defectorului” – a se citi trădătorului – Ion Mihai Pacepa. Autorul unui studiu publicat de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (I.N.S.T.), istoricul Ion Constantin, prezintă documente, memorii, studii şi cercetări menite să clarifice asemănările, dar şi deosebirile dintre cei doi incriminaţi. Volumul „Cazul Ryszard Kuklinski – un Pacepa al Poloniei?” este prefaţat de un specialist în istoria Serviciilor Secrete, prof. univ. dr. Cristian Troncotă, care oferă cititorilor elemente mai puţin accesibile din activitatea Intelligence-ului. (Ion Măldărescu)
„Defectare” sau trădare?
Nimic nu este mai prejos de condiţia şi demnitatea umană, mai pervers, umilitor şi, nu în ultimul rînd, mai grav decît trădarea, adică urîţenia pămîntului, ca să contrasteze cu ceea ce Brîncuşi crea pentru românii de pretudindeni şi, de asemenea, pentru umanitate, Cuminţenia Pămîntului. Trădarea unui prieten, a unei instituţii, a unei idei, a unei naţiuni este aceeaşi peste tot şi în toate timpurile. Dar pentru că frontul secret, acolo unde Intelligence Service face legea, actul pe care încerc să-l traduc în cuvinte trebuia să poarte un alt nume, adaptat la specificul domeniului. Iată de ce, profesioniştii au înlocuit noţiunea de trădare, prevăzută şi sancţionată foarte aspru în toate codurile penale de pe mapamond, uneori chiar prin execuţii publice, cu termenul de „defectare”. E un termen mai misterios, mai greu de înţeles, iar pentru cei păţiţi, ori neiniţiaţi, foarte derutant, ce poate crea în rîndul opiniei publice în loc de indignare şi blam societal, confuzie şi dezbinare. Mă bucur că m-am aflat printre cei care nu s-au încumetat să devoaleze un aspect tabu din activitatea instituţiei securităţii regimului comunist din România, şi anume existenţa a nu mai puţin de trei duzini de defectori. Adică, ofiţeri care, în timpul unor misiunii speciale, au trecut, cu tot cu bagaje – a se citi secrete de stat -, de partea opusă baricadei. O baricadă ridicată la sfîrşitul celei de-a II-a mari conflagraţii a secolului trecut, pe criterii strict ideologice. Dar marea problemă o constituie faptul că pe frontul secret, nu criteriul ideologic este cel ce operează distincţia între învins şi învingător, între succes şi insucces, ci criteriul valoric al profesionalismului, tradus prin poziţia de a fi, cînd se trage linia, cu un pas înaintea competitorului. Intelligence Service exploatează, de regulă, şi insuccesul temporar, căutînd să obţină beneficii, important este să scapi cu faţa curată pentru ca apoi să o poţi lua de la capăt, savurînd, de data aceasta, o experienţă în plus, ceea ce creează fascinaţia şi dîrzenia activităţii în domeniu.
Există o deosebire fundamentală între defectori şi agenţi
Apariţia defectorilor a bulversat, pur şi simplu, aceste reguli nescrise ale jocului. Respectul faţă de adversar, cum stă bine oricărui gentlemen, a fost înlocuit cu lovitura pe la spate, ceea ce creează un pericol fără precedent: lichidarea adversarului. Pericolul pentru beneficiar îl reprezită în lipsa competitorului. Într-o asemenea situaţie, acesta rămîne fără apărare şi riscă să-şi expună conaţionalii la cele mai abjecte manevre. Ţinta nu e neapărat să faci ceea ce vrei din fostul adversar, ci mai mult decît atît, să-l împiedici să-şi creeze un nou serviciu, bazat pe alte principii, de regulă, pe cele ale democraţiei, de exemplu, pentru că tot s-a vorbit de succesul acesteia, cel puţin într-o parte a continentului european, şi, deocamdată, limitat la sfîrşitul anilor ’80 şi începutul deceniului următor. Comunismul, ca formă de organizare politică, perceput şi ca formă deviantă a puterii politice, a prezentat, de-a lungul carierei sale universale, faţete dintre cele mai contradictorii, mai inumane, alteori de-a dreptul criminale. Printre acestea, şi trădarea. Dicţionarele erudite ce tratează activităţile de spionaj şi contraspionaj dezvăluie existenţa a două categorii de defectori. Defectorii transfugi sînt cei care părăsesc teritoriul naţional şi, o dată cu el, privaţiunile unui sistem în care nu-şi mai găseau locul. Se metamorfozează extrem de rapid, devenind memorialişti sau moralişti, adică dispuşi oricînd la „sacrificiul” de a fi folositori inclusiv foştilor conaţionali, prin sfaturi despre cum trebuie să se procedeze într-o nouă economie de piaţă şi în democraţie, devenite valori ale securităţii globale ce trebuie apărate prin cooperare. A doua categorie o formeză defectorii en place, cum îi mai numesc francezii. Aceştia rămîn pe teritoriul naţional, fiind dispuşi la sacrificii şi mai mari, în sensul că se confruntă nu numai cu privaţiunile regimului, dar mai ales cu riscurile deconspirării. Şi pentru ca nu cumva cineva să nu înţeleagă exact despre ce este vorba, să mai precizăm că există o deosebire fundamentală între defectori şi agenţi.
Indicativul „110′S”
Defectorii au luat din proprie iniţiativă hotărîrea de a trece de partea adversarului, iar agenţii au fost studiaţi, în prealabil, de adversari pentru a fi atraşi, treptat, la colaborare prin şantaj, ori prin mirajul unor beneficii materiale de substanţă. Dar, şi unii, şi alţii, produc conaţionalilor aceeaşi pagubă. Îşi deposedează conaţionalii de cele mai teribile secrete, ca să nu mai amintim de inducerea lipsei de încredere, care, într-o societate de laborator, adică pe care s-a făcut şi se fac, periodic, experienţe strategice la scară istorică, poate să producă un adevărat dezastru. Ori, apărarea valorilor unei naţiuni se realizează pe frontul secret tocmai prin păstrarea cu sfinţenie a secretelor, secondată de încrederea în instituţii şi profesionalismul de bună calitate. Potrivit unui act normativ, intitulat Final Report Senat Select Committee on Intelligence, elaborat de Congresul S.U.A. la 24 aprilie 1976, „defectorul” este definit ca „persoana care, din raţiuni politice sau din alte raţiuni, şi-a abandonat ţara şi se află, sau s-ar putea afla, în posesia unor informaţii care interesează guvernul Statelor Unite”. Mai mult, potrivit Public Law 110, un alt act normativ elaborat tot de Congresul S.U.A., „defectorii”, au fost împărţiţi, în funcţie de interesele urmărite, în trei categorii: personalităţi, agenţi ai altor Servicii de Informaţii şi persoane care au spionat, au trădat sau au lucrat în favoarea SUA. Incluşi sub incidenţa indicativului „110′S”, aceştia primesc salariu şi protecţie din partea C.I.A.; transfugi de importanţă medie (diplomaţi de carieră, politicieni, militari, cercetători etc.), care, anterior, n-au fost în raporturi de subordonare sau conlucrare organizată cu Serviciile americane de Informaţii. (Afiliaţi indicativului „55′S”, aceştia sînt sprijiniţi şi protejaţi de C.I.A., de la caz la caz); personalităţi din domeniul artistic, cultural, sportiv, ştiinţific etc., care, din considerente propagandistice sau de altă natură, sînt bineveniţi pe pămîntul american. Nu toţi defectorii-transfugi sînt consideraţi trădători din punctul de vedere al ţării pe care au părăsit-o. Serviciile Secrete aveau obiceiul de a prelua sub control pe unii defectorii-transfugi, ca metodă de a-şi implanta agenţii cu o instruire specială în tabăra adversă. Gestapo-ul a provocat prin acest sistem mari pierderi mişcărilor de rezistenţă din ţările europene ocupate de armata germană, la fel şi sovieticii au obţinut unele succese în perioada Războiului Rece, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere strict profesional pentru activitatea de informaţii, avem de-a face cu „defectori răi” şi „defectori buni”. Prin urmare, defectorii răi sînt trădătorii, pentru că divulgă adversarilor secrete de stat autentice, iar defectorii buni sînt cei care continuă să-şi servească ţara sub acoperirea de trădători, divulgînd doar secrete false (contrafăcute), lipsite de importanţă.
O parte din defectorii transfugi din Blocul Estic erau dirijaţi de Serviciile Secrete sovietice
De excepţională importanţă, în acest sens, se dovedeşte aserţiunea lui Anatoli Goliţîn, un celebru defector transfug sovietic, care a cerut azil politic în S.U.A., în 1961: „Ori de cîte ori un transfug important din Est se refugiază în Vest, cîţiva «transfugi falşi» sînt expediaţi, în scurt timp, în Vest, în scop de bruiere şi compromitere atît a transfugului adevărat, cît şi a informaţiilor furnizate de el”. Prin urmare, falşii transfugi erau, în realitate, agenţi de evaluare expediaţi în Occident de K.G.B., sau de un alt Serviciu Secret est-european, sub acoperire de defector, care aveau ca misiune „să-şi ofere serviciile C.I.A.”, dar, în realitate, continuau să lucreze pentru KGB, plasînd americanilor informaţii false, bine dozate, parţial exacte, parţial inexacte, în scop de „intoxicare”. La rîndul său, Jacques Boud, în a sa monumentală enciclopedie despre tehnicile de informaţii şi Serviciile Secrete, apărută la Paris în 1998, prezintă un nou tablou al defectorilor transfugi, cu 52 de ofiţeri ai K.G.B. şi G.R.U., 5 români, 4 cubanezi, 3 polonezi, un ceh şi un maghiar. Din studiul dosarelor de la fondul de anchetă al fostei arhive aparţinînd Securităţii din România rezultă, însă, că numărul de defectorii-transfugi români, care, în perioada 1975-1989, au cerut azil politic în diferite ţări occidentale, ca Franţa, Anglia, S.U.A., Germania Federală, Belgia, Italia, Suedia şi Elveţia, este mult mai mare, nu mai puţin de 29, de unde se naşte o firească întrebare: oare ce i-a nemulţumit atît de mult pe toţi aceştia, încît să-i determine la gesturi care, practic, au luat proporţia unui fenomen? Un posibil răspuns nu poate pierde din vedere explicaţia oferită de istoriografia occidentală despre această problemă, şi anume că o parte din defectorii transfugi din Blocul Estic era, în realitate, dirijată de Serviciile Secrete sovietice. Americanii au fost primii care şi-au dat seama despre această metodă, şi, ca urmare, au înfiinţat, rapid, un program special – Defector Program – administrat de CIA prin Interagency Defector Committee (I.D.C.), în scopul de a coordona găzduirea şi exploatarea (debriefing) transfugilor. Pînă în 1990, au fost avuţi în vedere defectorii din Cuba, U.R.S.S. şi celelalte ţări din Tratatul de la Varşovia. Rezultatele nu le cunoaştem, ele constituind, evident, şi astăzi secrete de stat bine protejate.
Trust Organization
Aceleaşi semne de întrebare le ridică şi tratamentul neuniform aplicat, după prăbuşirea Blocului Estic, defectorilor transfugi. În vreme ce unii au rămas în postura de trădători, alţii au fost reabilitaţi, cu acte în regulă, chiar de noile autorităţi democratice, din Polonia (colonelul Ryszard Kuklinski), România (generalul Ion Mihai Pacepa şi maiorul Liviu Turcu) şi Federaţia Rusă (Boris Yutsin). Un posibil răspuns – la întrebarea referitoare la motivele care au provocat această adevărată maree de defectori transfugi din Blocul Estic către Occident, sau pusă în slujba intereselor occidentale, şi nu numai – îl putem formula, dacă e să avem în vedere faptul că Departamentul de Stat din S.U.A., prin C.I.A., a pus bazele, în 1989, unei structuri informative denumită Trust Organization, cu sediul central în California şi cu filiere în Austria şi R.F.G. Nou-creata organizaţie, în rîndul căreia se aflau foşti ofiţeri de informaţii transfugi, plecaţi din România, U.R.S.S., Polonia şi Cehoslovacia – printre aceştia numărîndu-se şi fostul general de Securitate Ion Mihai Pacepa, primise următoarele misiuni: „de a începe şi sprijini mişcarea de dizidenţă în ţările socialiste, organizarea şi dirijarea activităţilor informative în rîndul emigraţiei originare din aceste ţări, iniţierea unor acţiuni îndreptate împotriva statelor socialiste prin intermediul elementelor ostile din rîndul emigraţiei sau dizidenţilor”. Printre acţiunile considerate reuşite ale lui Trust Organization, Nota nr. 00444, din 14 noiembrie 1989, a Centrului de Informaţii Externe (C.I.E.) menţiona contribuţia adusă la destabilizarea situaţiei din Polonia, Ungaria şi R.D.G. Potrivit datelor şi informaţiilor deţinute la jumătatea lunii noiembrie 1989 de principala structură de spionaj a Securităţii din România, Trust Organization îşi propusese să-şi concentreze acţiunile, cu preponderenţă pe spaţiul României şi Cehoslovaciei. Avînd în vedere evenimentele din noiembrie-decembrie 1989 de la Praga şi Bucureşti e sigur că organizaţia, care grupa foştii defectori transfugi din Blocul Estic, a jucat un rol important, rol pe care îl vom putea cunoaşte mai bine pe măsură ce istoriografia va beneficia şi de alte documente ce se vor declasifica.
Kuklinski i-a trădat pe sovietici, Pacepa a trădat România
Cazul colonelului polonez, Ryszard Kuklinski e diferit faţă de situaţia ofiţerilor din structurile de securitate ale ţărilor din fostul Bloc Estic comunist. Timp de 10 ani (1972-1981), din proprie iniţiativă şi fără să pretindă sau să accepte recompense materiale şi expunîndu-se unor mari riscuri, Kuklinski a oferit Serviciului de Spionaj american (C.I.A.) peste 42.000 de file de documente secrete, de planificare strategică ale Tratatului de la Varşovia. Oficialităţile de la Casa Albă, Pentagon şi Langley s-au pronunţat la unison: informaţiile procurate în acest fel au contribuit decisiv la remodelarea poziţiei S.U.A. faţă de U.R.S.S., asigurîndu-i, în cele din urmă, victoria în aşa-numitul război rece. Prin urmare, Kuklinski i-a trădat pe sovietici – aliaţi nedoriţi de poporul polonez. Cu toate acestea, fapta ofiţerului polonez, unul dintre cei mai buni ofiţer de stat-majori din istoria armatei poloneze, a fost şi rămîne receptată în mod diferit, atît în Polonia, cît şi în întreaga lume. Pentru Serviciile Secrete americane, forţele politice de dreapta poloneze şi emigraţia poloneză din S.U.A., Kuklinski este un „mare pariot”, „un erou autentic”, „omul de aur al armatei poloneze”, „un tip cît se poate de polonez”, în timp ce, pentru alţii – forţele politice de stînga din Polonia, liderii „Solidarităţii”, corpul ofiţerilor polonezi şi, nu în ultimul rînd, pentru cunoscutul disident polonez Adam Michnik -, acelaşi personaj nu reprezintă decît un „trădător”, şi nimic mai mult. Excepţională comparaţia lui Adam Michnik între Ryszard Kuklinski şi Richard Sorge, acesta din urmă, un german care a trădat, lucrînd cu spionajul sovietic şi contribuind, într-un anumit fel, la prăbuşirea celui de Al III-lea Reich. Despre Sorge nimeni, dar absolut nimeni, nu s-a gîndit să-l considere erou al Germaniei democrate. La fel şi în cazul „Orchestrei roşii”, o echipă de spioni germani care a activat în beneficiul sovieticilor în anii celui de Al II-lea război mondial. Pe bună dreptate, se întreabă Michnik: de ce Ryszard Kuklinski se bucură de o altă logică? Iată că istoria ne dezvăluie o realitate crudă. Eroii frontului secret nu sînt întotdeauna şi eroi naţionali. De ce? Pentru că frontul secret este o altă lume, o lume paralelă faţă de cea reală. Pe frontul secret, şi din „raţiuni de stat”, se pot petrece, uneori, şi nelegiuiri, fapte imorale, iar alte ori chiar abominabile, care, într-un fel sau altul, pot contribui la o victore de conjunctură. Numai că tradiţia naţională nu le acceptă în rîndul valorilor. Oriunde şi oricînd în lumea modernă, globalizată şi globalizatoare se acceptă doar eroii care au contribuit, prin mijloace onorabile, la realizarea unui deziderat naţional.
„Trădători-patrioţi”?
O altă evaluare a cazului Kuklinski, conturată în toiul disputelor, privind reabilitarea sa oficială, se referă la felul în care a fost obţinută libertatea poporului polonez. Unele voci s-au exprimat tranşant: dacă libertatea poporului nu este obţinută prin forţe proprii, e o falsă libertate. Ajutorul extern nu ar face altceva decît să schimbe o slugărnicie cu alta. Nu e vorba doar despre reabilitarea unor defectori impusă de noul mare aliat şi garant al libertăţii, după formula: vreţi în N.A.T.O., atunci reabilitaţi-vă defectorii pe care noi îi desemnăm! Se pune problema creării precedentului, în sensul că se pot găsi, de acum încolo, „trădători”- „eroi ai luptei pentru libertate” în orice formă de guvernare. Se deschide astfel calea ofiţerilor sub jurămînt care să execute ordinele superiorilor şi să ia decizii capitale pe considerente pur politice. În esenţă, reabilitarea ofiţerilor trădătoripatrioţi înseamnă politizarea, de facto, a organismului militar, ceea ce nu poate fi acceptat nicăieri în lumea democratică. Dacă prin căderea Blocului Estic comunist, ţările beneficiare nu au făcut altceva decît să schimbe o slugărnicie cu alta, atunci totul este posibil, inclusiv consacrarea în vocabularul politic a sintagmei „trădători-patrioţi”. Iată doar cîteva aspecte extrem de interesante pe care cititorii iubitori de istorie contemporană le pot găsi bine sintetizate şi prezentate cu mîna sigură de istoric a lui Ion Constantin, în paginile acestei lucrări. Bun cunoscător al istoriei Poloniei, autorul reuşeşte, prin această lucrare, să pună la dispoziţia publicului din România o excelentă sinteză asupra cazului Ryszard Kuklinski, dar mai ales asupra implicaţiilor sale politice prezente şi viitoare ale unei lumi în schimbare, precum şi un util instrument de lucru pentru istoriografie.
Notă: Autorul lucrării „Cazul Ryszard Kuklinski – un Pacepa al Poloniei?”, prof. dr. Ion Constantin s-a născut în 1952, la Călugăreni, jud. Giurgiu. Este absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1977); cursuri postuniversitare de relaţii internaţionale. Ataşat cultural la Ambasada României din Varşovia (1996-2000). Doctor în Istorie al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1995). Cercetător ştiinţific principal la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului – Academia Română; Cercetător ştiinţific la Biblioteca Metropolitană Bucureşti – Centrul de Studii pentru Românii de Pretutindeni.
Prof. univ. dr. CRISTIAN TRONCOTĂ
TRICOLORUL
.jpg)
