Preşedintele rus, Vladimir Putin, a declarat marţi că Rusia va continua "lupta împotriva teroriştilor până la eliminarea lor totală".
Aceasta a fost prima sa reacţie publică la cele două atentate sinucigaşe soldate cu 34 de morţi la Volgograd (sud-vest), relatează AFP.
"Dragi prieteni, ne înclinăm în faţa victimelor acestor atentate teribile. Sunt sigur că vom continua cu forţă şi fără întrerupere lupta împotriva teroriştilor până la eliminarea lor totală", a declarat Putin într-un discurs cu ocazia Anului Nou, rostit la Habarovsk, în Extremul Orient rus.
Tabloidul The Sun anunţă din nou descinderea românilor în regat.
Jurnaliştii publică şi o poză cu ceea ce spun ei că e primul autocar plin cu imigranţi români care au plecat ieri spre Marea Britanie.
Unii dintre ei, scrie The Sun, se laudă că vor să cerşească şi să fure de la "generoşii" britanici.
În plus, jurnaliştii britanici susţin că imigranţii românii consideră că Anglia este şi ţara lor începând de la 1 ianuarie.
În timp ce, la noi, pregătirile pentru marile petreceri citadine au intrat în linie dreaptă şi doar câteva ore ne despart de Anul Nou, 2014 a sosit deja în cealaltă parte a lumii.
Primii care au deschis sticlele de şampanie au fost locuitorii din Insula Crăciunului, la ora 12, ora României. Cunoscut ca un mic paradis tropical, insula se află la jumatatea distanţei dintre Hawaii şi Australia, aproape de Ecuator.
La 13, ora României şi cei din Noua Zeelandă au trecut în 2014, iar la 15 ora noastră, şampania va începe să curgă şi în cupele australienilor.
Michael Schumacher, victima unui grav accident la schi, a fost operat pentru a treia oară.
Potrivit medicilor de la spitalul din Grenoble, în care a fost internat Schumacher, septuplul campion mondial de Formula 1 are leziuni craniene "difuze şi grave".
"Putem spune că există o îmbunătăţire faţă de ziua de ieri", a declarat un doctor de la Centrul Medical Universitar din Grenoble, marţi, într-o conferinţă de presă.
"Schumacher rămâne în hipotermie terapeutică şi este tot în comă indusă", au mai spus medicii de la spitalul din Grenoble.
Michael Schumacher, care va împlini 45 de ani la 3 ianuarie, a câştigat în carieră 91 de Mari Premii în 307 participări şi s-a retras din activitate în 2012.
Casca germanului Michael Schumacher, victima unui grav accident la schi, duminică, în Alpii francezi, s-a "rupt în două" din cauza impactului puternic, a declarat, marţi, pentru AFP, o sursă din cadrul anchetatorilor.
"Casca s-a rupt în două", a spus sursa respectivă, confirmând o informaţie apărută în cotidianul Bild.
Potrivit unui membru al echipajelor de salvare, citat de Bild, atunci când echipajul a ajuns la locul accidentului, "casca lui Schumacher era ruptă şi se vedea mult sânge".
Potrivit medicilor de la spitalul din Grenoble, în care a fost internat Schumacher, septuplul campion mondial de Formula 1, care a fost operat duminică, are leziuni craniene "difuze şi grave" şi germanul de află în comă indusă.
Luni, medicii au spus, într-o conferinţă de presă, că este prea devreme ca să se pronunţe în privinţa şanselor lui Schumacher.
Spitalul din Grenoble va da publicităţii un buletin medical cu privire la situaţia germanului, în cursul zilei de marţi.
Bilanţul celor două atentate de la Volgograd a crescut la 33 de morţi, au anunţat marţi autorităţi locale, transmite France Presse.
Un bilanţ precedent al victimelor celor două atentate consemna 31 de morţi: 17 — în urma exploziei de duminică în gara centrală a acestui oraş de pe Volga, fost Stalingrad, şi 14 — în atentatul de luni dimineaţă, la o oră de vârf, într-un troleibuz.
Preşedintele Vladimir Putin a ordonat întărirea măsurilor de securitate pe întreg teritoriul Rusiei după cele două atentate, încă nerevendicate însă ambele atribuite unor kamikaze, care intervin cu puţin mai mult de o lună înaintea deschiderii Jocurilor Olimpice de la Soci.
Michael Schumacher se zbate, în continuare, între viaţă şi moarte, după un grav accident suferit, duminică, la schi, în Alpii Francezi. Medicii l-au plasat în comă artificială pentru a limita, pe cât posibil, amploarea leziunilor provocate de puternica lovitură primită la cap. Peste doar câteva zile, Schumacher va împlini 45 de ani dar, deocamdată, nu este sigur că-şi va putea sărbători aniversarea.
Medicii de la spitalul din Grenoble spun că următoarele zile vor fi decisive pentru Michael Schumacher. Specialiştii nu au dat însă detalii legate de evoluţia stării de sănătate a unuia dintre cei mai buni piloţi de Formula 1 din toate timpurile.
"În acest moment, nu ne putem pronunţa asupra viitorului lui Michael Schumacher", a declarat Jean Francois Payen, de la Centrul Medical Universitar din Grenoble.
Accidentul s-a produs duminică dimineaţa, în timp ce Schumacher schia, pe o pârtie nemarcată, împreună cu fiul său de 14 ani. Campionul a căzut, s-a lovit cu capul de o stâncă şi şi-a pierdut cunoştinţa. A fost dus imediat cu elicopterul la spital iar primele relatări nu erau deloc alarmante. Din păcate, realitatea era mult mai gravă.
Condiţia fizică bună a marelui sportiv l-ar putea ajuta să scape cu viaţă, dar un asemenea şoc poate lăsa urme greu de înlăturat. Medicii recomandă răbdare, dar aşteptarea este grea pentru toată lumea: de la foştii colegi din Formula 1 până la fanii obişnuiţi din toată lumea.
"Are toată viaţa înainte şi i-a mers atât de bine până acum", a declarat un fan din Germania.
Familia pilotului le-a mulţumit medicilor şi tuturor celor care i-au trimis urări de sănătate, din lumea întreagă. Michael Schumacher deţine un record absolut în Formula 1, cu şapte titluri de campion mondial.
Fostul consul onorific al României la Ierusalim este dat în urmărire de Interpol, pentru înşelăciune.
Zacharia Drucker are 74 de ani, este din oraşul Roman şi a administrat un adevărat imperiu al construcţiilor în Israel. A ridicat cartiere întregi, construcţii industriale, proiecte militare, în zone de deşert, sub pamânt şi sub mare.
În anii '80, compania Drucker deţinea aproximativ 17% dintre şantierele de construcţii din Israel şi avea aproape 100.000 de angajaţi.
Fostul consul este dat în urmărire naţională şi internaţională după ce a înşelat mai mulţi patroni români şi străini.
Poliţia secretă egipteană a arestat doi jurnalişti ai postului de televiziune Al-Jazeera, un australian şi un egiptean, suspectaţi că au difuzat în mod ilegal informaţii care afectează "securitatea naţională", a anunţat luni Ministerul de Interne, citat de AFP.
Postul de televiziune prin satelit cu sediul în Qatar a confirmat aceste arestări şi a adăugat că poliţia mai reţine alţi doi angajaţi de-ai săi.
Ofiţeri din cadrul Securităţii Naţionale egiptene au percheziţionat duminică biroul improvizat al acestora, instalat într-un hotel din Cairo, au arestat doi reporteri şi le-au confiscat materialul, a precizat ministerul într-un comunicat.
În comunicat nu se precizează identitatea celor doi jurnalişti, ci se anunţă doar că unul dintre ei este "membru al Fraţilor Musulmani", confreria fostului preşedinte Mohamed Morsi, destituit de armată, în timp ce celălalt este de naţionalitate australiană.
Potrivit Al-Jazeera în limba engleză, cei doi jurnalişti arestaţi sunt şeful biroului din Cairo Mohamed Adel Fahmy şi australianul Peter Greste. Postul de televiziune a adăugat că, în afară de cei doi, au fost reţinuţi producătorul Baher Mohamed şi cameramanul Mohamed Fawzi.
Jurnaliştii "au difuzat în direct informaţii care aduc atingere securităţii naţionale", a afirmat Ministerul de Interne, adăugând că în posesia lor au fost găsite "publicaţii" ale Fraţilor Musulmani.
Aceste arestări survin la câteva zile după ce autorităţile au declarat confreria drept "organizaţie teroristă". Orice persoană în posesia căreia sunt găsite publicaţii sau înregistrări difuzate de Fraţii Musulmani este de-acum pasibilă la pedepse de până la cinci ani de închisoare.
Peter Greste, un fost jurnalist al BBC, a câştigat premiul Peabody în 2011 pentru un documentar despre Somalia. Fahmy, care lucrează pentru CNN, este un jurnalist renumit în Cairo, fără vreo legătură cunoscută cu Fraţii Musulmani.
Autorităţile instalate la putere la începutul lui iulie de către armată, după destituirea primului preşedinte ales democratic al Egiptului, acuză Al-Jazeera de susţinerea mişcării Fraţilor Musulmani egipteni, care a câştigat toate alegerile după înlăturarea de la putere a lui Hosni Mubarak, la începutul lui 2011.
Mai mulţi jurnalişti Al-Jazeera se află în detenţie, inclusiv Abdallah Elshami, arestat la 14 august în timp ce relata de la Cairo despre dispersarea sângeroasă a unor reuniuni pro-Morsi.
Guvernul egiptean a decretat, miercuri, mişcarea Fraţii Musulmani drept "organizaţie teroristă", atribuindu-i atentatul comis marţi la o secţie de poliţie din Mansura, un atac soldat cu 15 morţi, condamnat de către confrerie şi revendicat de către jihadişti fără legături cunoscute cu mişcarea Fraţii Musulmani.
Musulmanii din Arabia Saudită au fost avertizaţi că orice celebrare a trecerii în noul an, după calendarul Gregorian, este interzisă.
Aljazeera scrie că poliţia religioasă va lua măsuri împotriva oricui celebrează Revelionul în regatul din Golf.
Biroul Central al Clericilor a decretat interzicerea petrecerilor de Revelion, iar comerciaţii au fost avertizaţi să nu vândă flori sau păpuşi în această perioadă.
Comitetul Olimpic Internaţional (CIO) şi-a exprimat încrederea totală în capacitatea Guvernului de la Moscova de a garanta siguranţa la Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci, în ciuda celor două atacuri teroriste care au avut loc, în ultimele 24 de ore, în oraşul Volgograd, scrie agi.it.
"La Jocurile Olimpice, securitatea este responsabilitatea autorităţilor locale şi nu avem niciun dubiu că autorităţile din Rusia îşi vor face treaba", a spus purtătorul de cuvânt al CIO.
Atacurile teroriste din ultimele 24 de ore, de la gara centrală din Volgograd şi asupra unui troleibuz, soldate cu peste 30 de morţi, nu au fost încă revendicate, însă au intensificat temerile cu privire la securitatea JO de la Soci.
Rebeliunea islamistă încearcă să creeze un stat islamist în Caucazul de Nord, iar liderul acesteia, Doku Umarov, inamicul numărul unu al Kremlinului, a îndemnat în iulie, într-o înregistrare video, la comiterea unor atacuri care să împiedice "prin toate mijloacele" desfăşurarea JO de la Soci.
Această staţiune balneară, situată între malul Mării Negre şi Munţii Caucaz, la aproximativ 690 de kilometri sud-vest de Volgograd, se află în apropierea regiunilor caucaziene afectate în mod frecvent de violenţe, în special Daghestanul.
Vladimir Putin a ridicat aceste jocuri la rang de prioritate naţională şi intenţionează să le transforme în cartea de vizită a Rusiei. Mijloace enorme au fost investite în lucrări de amploare la Soci, un oraş în care nu se aflau aproape deloc infrastructuri sportive.
Factura totală transformă aceste JO în cele mai scumpe din istoria olimpică - de iarnă şi de vară la un loc -, cu aproximativ 50 de miliarde de dolari (36 de miliarde de euro).
Una dintre cele mai importante chestiuni discutate de Victor Ponta cu Radu Dudă la Săvîrşin este aranjarea unei vizite oficiale a Cimpanzeului în Marea Britanie, în 2014. Conform unor surse din Serviciile Secrete, asemenea lui Ceauşescu, Ponta ţine, cu tot dinadinsul, să fie primit de regină cu onoruri, vrînd astfel să marcheze, în planul imaginii personale, un mare succes. Sursele noastre spun că, deşi discuţia despre realizarea acestui proiect este la început, Radu Dudă a avansat, ca un prim cost, circa 1 milion de lire sterline. Mişcarea ar urma să fie realizată prin firma de Public Relation a lui Tony Blair. În această sumă intră o donaţie către famiglia Hohenzollern, una către casa regală britanică, precum şi plata unor articole în ziarele engleze de circulaţie internaţională. Discuţia va fi reluată de cei doi Kavaleri de Kurlanda la sfîrşitul lunii ianuarie, cînd Radu Dudă se va întoarce de la Londra cu un plan concret de realizare a obiectivului, inclusiv cu date despre perioada în care există posibilitatea efectuării acestei vizite.
Universul este vast şi ciudat, asta ştim cu toţii. Deşi, uneori avem impresia că noi sîntem centrul Universului, în realitate lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Tocmai de aceea, acum este un moment bun în care să ne rezervăm puţin timp în care să ne răspundem la unele dintre cele mai banale sau ciudate întrebări legate de Univers.
1. Cît din Lună putem noi să observăm de pe Pămînt?
Mai mult de jumătate. Luna se roteşte în jurul axei sale într-o perioadă de timp egală cu cea în care orbitează Pămîntul. Însă, mişcarea lunii nu este tocmai regulată. În timp ce orbitează, ea se deplasează înainte şi înapoi, într-o parte şi-n alta, arătîndu-ne mai mult de jumătate din ea. Acest fenomen de uşoară balansare a Lunii faţă de poziţia sa poartă numele de libraţie. Galileo Galilei a fost cel care a descoperit fenomenul în 1637, iar libraţia are trei forme. Libraţia latitudinală este cauzată de faptul că Luna este uşor înclinată pe axa sa. Astfel, dintr-un punct fix de pe Pămînt, Luna pare să se mişte, mai întîi spre noi, pentru ca apoi, pe măsură ce se deplasează, ea să dea impresia că se deplasează în direcţia opusă nouă. În urma acestui proces, noi putem să vedem un pic mai mult din ea, mai întîi din partea de sus şi apoi din cea de jos. Libraţia longitudinală se referă la momentele în care Luna se roteşte în jurul Pămîntului cu viteze un pic inegale. Ea se roteşte întotdeauna cu acelaşi ritm, dar pentru că orbita ei este eliptică, Luna se va deplasa mai repede, atunci cînd va fi mai aproape de noi şi mai încet, cînd se va afla la o distanţă mai mare de Pămînt. Astfel, noi putem să zărim mai mult din unghiul de atac al Lunii atunci cînd ea se se îndepărtează de noi, pentru ca apoi să vedem mai mult din unghiul ei de fugă, atunci cînd satelitul se apropie de Terra. Şi mai este şi libraţia diurnă. Din cauza faptului că Pămîntul se roteşte în jurul axei sale, în momente diferite ale zilei, putem observa Luna din unghiuri diferite. Acest lucru ne permite să vedem un pic mai mult din partea de vest a Lunii, atunci cînd ea răsare, pentru ca apoi să observăm ceva mai mult din partea de est a corpului ceresc, cînd el apune. Ca urmare a libraţiei, de-a lungul unei luni, putem vedea 59% din suprafaţa Lunii.
2. Ce putem auzi în spaţiu?
În spaţiu nu te poate auzi nimeni dacă ţipi, dar nu putem spune că nu există sunete. În spaţiu sînt gaze care le permit undelor sonore să călătorească, însă gazul interstelar este mai puţin dens decît atmosfera Terrei. În timp ce aerul are 30 miliarde de miliarde de atomi pe centimetru cub, spaţiul are mai puţin de doi atomi pe centimetru cub. Astfel, dacă ai sta la marginea unui nor de gaz interstelar şi sunetul ar veni prin el spre tine, timpanul ţi-ar fi atins de un număr prea mic de atomi, motiv pentru care nu au auzi nimic. Mai mult, chiar dacă ai sta lîngă o supernovă care explodează, gazul produs în urma exploziei s-ar extinde atît de rapid, încît densitatea sa ar scădea subit şi tu nu ai auzi decît foarte puţin. Sunetul nu călătoreşte foarte bine nici pe Marte. Atmosfera de pe Marte are o densitate egală cu un procent din densitatea atmosferei noastre. Pe Terra, un strigăt poate să călătorească un kilometru, înainte de a fi absorbit de aer, în schimb, pe Marte, sunetul nu ar ajunge nici măcar la 15 metri depărtare.
3. Cîţi sateliţi naturali are Pămîntul?
Cel puţin 7. Desigur, Luna este singurul corp ceresc care respectă o orbită strictă în jurul Pămîntului. Însă acum există 6 asteroizi apropiaţi de Pămînt care ne urmăresc în jurul Soarelui şi care sînt invizibili ochiului liber. Primul observat, în 2007, a fost Cruithne, un satelit cu un diametru de aproximativ 5 km. De atunci, au mai fost identificaţi încă 5 numiţi 2000 PH5, 2000 WN10, 2002 AA29, 2003 YN107 and 2004 GU9. Dar putem să spunem, cu adevărat, că aceste corpuri chiar sînt sateliţi? Mulţi oameni de ştiinţă ar spune că nu. Pe de altă parte, însă, ei sînt mai mult decît simpli sateliţi. La fel ca şi Pămîntul, şi lor le ia tot un an să orbiteze Soarele, iar, ocazional, se aproprie suficient cît să exercite o influenţă gravitaţională uşoară. Aşa că, indiferent dacă îi numim pseudo-sateliţi, cvasi-sateliţi sau asteroizi care întovărăşesc Pămîntul, ei merită să fie observaţi, mai ales dacă ne gîndim că, într-o bună zi, unul dintre ei s-ar putea să aleagă o orbită mai stabilă.
4. Ce culoare are Universul?
Oficial, Universul este bej. În 2002, după ce au analizat lumina provenită de la 200.000 de galaxii, oamenii de ştiinţă din SUA, de la Universitatea Johns Hopkins au ajuns la concluzia că universul are o nunaţă de verde pal. La cîteva săptămîni după acest anunţ, specialiştii de la American Astronomical Society au admis că au făcut cîteva erori şi că, de fapt, Universul avea mai curînd o nuanţă tristă de bej care bate un pic spre un roz pal. (Va urma)
Dispariţia Lordului Lucan a lăsat toată ţara mută de uimire şi a creat confuzie în domeniul jurisprudenţei, cîteva decenii la rînd. Există multe întrebări rămase fără răspuns, în legătură cu infracţiunile din cauza cărora a fugit şi, 30 de ani mai tîrziu, misterul rămîne de nepătruns.
Pînă în momentul dispariţiei sale, lordul Lucan a dus viaţa obişnuită a oricărui aristocrat englez tipic. După ce a părăsit şcoala, a îmbrăţişat pentru scurt timp cariera armelor. A urmat apoi o scurtă încercare de afirmare în domeniul băncilor comerciale, după care s-a dedicat adevăratei pasiuni a vieţii sale – jocurile de noroc. În această privinţă, făcea dovada unei deosebite disponibilităţi pentru asumarea de riscuri. S-a bucurat de un asemenea succes, încît şi-a dobîndit porecla de „Norocosul” şi, spre consternarea soţiei sale, a îmbrăţişat cariera de jucător profesionist.
Dar pe măsură ce timpul trecea, norocul părea să-1 fi părăsit, astfel că a reuşit să acumuleze numeroase datorii de la jocuri, punînd în pericol chiar şi siguranţa financiară a copiilor săi. Acesta a fost principalul motiv, la care s-au mai adăugat şi alţi cîţiva factori, care au dus la destrămarea căsniciei şi la lupta amară pentru obţinerea custodiei asupra copiilor. La 7 noiembrie 1974, lucrurile s-au înrăutăţit serios. În casa familiei Lucan din Londra au avut loc două evenimente tragice – asasinarea doicii copiilor lui, Sandra Rivett, şi tentativa de lichidare a soţiei lordului. Relatările evenimentului care a avut loc în acea noapte diferă la fel de mult ca şi nenumăratele teorii care au încercat să explice ceea ce se întîmplase. Dar toate erau de acord asupra unui punct: identitatea suspectului principal în ambele cazuri – Lordul Lucan.
Ulterior, acesta a oferit, la rîndul său, prietenilor propria variantă a evenimentelor. A spus că un intrus pătrunsese în casă şi o atacase în mod brutal pe soţia sa, care începuse să urle cuprinsă de isterie şi sîngerînd abundent. Lucan intervenise şi se luptase cu atacatorul, alunecînd pe sîngele care acoperea pardoseala. Dîndu-şi seama că se implicase fără să vrea în atac, s-a gîndit că îi va fi greu să-şi dovedească nevinovăţia şi a decis să fugă. Relatarea făcută de Lady Lucan contrazice versiunea soţului şi a fost confirmată de anchetă. Lady Lucan susţine că Lucan intenţionase s-o omoare în acea noapte, dar încercarea nu-i reuşise şi o ucisese din greşeală pe doică. Lady Lucan a declarat că ea fusese cea care se luptase cu fostul ei soţ şi scăpase cu viaţă ca prin minune. Rănile pe care le suferise păreau să confirme această versiune, dar oare atacatorul ei fusese cu adevărat Lordul Lucan? Potrivit celei de-a treia teorii, Lucan angajase un asasin plătit care o omorîse din greşeală pe Sandra Rivett, căci cele două femei erau de aceeaşi statură. Atunci, Lucan încercase să scape de cadavrul Sandrei Rivett, dar fusese surprins de soţia lui şi încercase s-o ucidă, conform planului iniţial.
Mulţi oameni cred că fuga lui Lucan de la locul crimei şi faptul că şi-a abandonat soţia nefericită îi demonstrează vinovăţia. După dispariţia Lordului Lucan, s-au mai înregistrat multe rapoarte neoficiale care susţineau că fusese văzut în diverse colţuri ale lumii. Dar aceasta nu a făcut decît să adîncească şi mai mult misterul în care este învăluit acest caz deosebit şi se pare că, dacă el nu va apărea de bună voie, adevărul în legătură cu crima şi cu modul în care a reuşit să dispară nu va fi niciodată cunoscut.
LUCY DONCASTER,
KAREN FARRINGTON,
ANDREW HOLLAND
Cunoscutul regizor Dinu Cocea, tatăl seriei „Haiducii”, al cărei actor principal a fost Florin Piersic, a decedat la vîrsta de 84 de ani, la Paris, unde s-a stabilit în 1986, cariera sa fiind frîntă brusc de regimul comunist. Dinu Cocea s-a născut pe 22 septembrie 1929, în comuna Periş, din judeţul Ilfov. El a semnat regia filmelor „Iancu Jianu Haiducul” (1980), „Iancu Jianu zapciul” (1980), „Ecaterina Teodoroiu” (1979), „Stejar – Extrema urgenţă” (1974), „Paraşutiştii” (1972), „Zestrea domniţei Ralu” (1971), „Haiducii lui şaptecai” (1970), „Săptămîna nebunilor” (1970), „Răpirea fecioarelor” (1967), „Răzbunarea haiducilor” (1967) şi „Haiducii” (1965). De asemenea, el a semnat şi scenografia pentru „Iancu Jianu Haiducul” (1980), „Iancu Jianu zapciul” (1980), „Săptămîna nebunilor” (1970), „Răpirea fecioarelor” (1967) şi „Răzbunarea haiducilor” (1967). Toate aceste filme au avut un mare succes de public. Totodată, producţia „Revolta haiducilor” a fost difuzată, potrivit fiicei artistului, în toate ţările francofone, înainte de 1989. Dinu Cocea a ajuns, însă, în dizgraţia regimului comunist din cauza proiectului de film „Pe apa sîmbetei”, în care relata istoria unui baraj prost construit pe Argeş. Astfel, regizorul a fost interzis, iar numele său a fost scos de pe genericele filmelor ce apăreau în cinematografe sau la televiziunea publică. În urma acestui conflict cu autorităţile comuniste, Dinu Cocea a plecat din ţară, în 1986, stabilindu-se la Paris, unde a şi decedat, după cum a declarat fiica artistului, Oana Cocea. În ultimii ani, Dinu Cocea a revenit în România, însă îşi petrecea timpul între Bucureşti şi Paris. La ediţia din 2010 a Festivalului Internaţional de Film de la Iaşi, i-a fost decernat premiul de excelenţă pentru întreaga activitate. Dinu Cocea a încetat din viaţă într-un spital din Paris, în urma unei insuficienţe cardiace. El a murit pe 26 decembrie, însă familia a dorit să facă publică informaţia mai tîrziu, pentru a o menaja pe soţia acestuia, Puşa Cocea. „Conservase un spirit optimist şi pînă în ultima clipă proiecta noi realizări profesionale”, a declarat Oana Cocea, fiica regretatului artist. Dinu Cocea avea proiecte legate de un scenariu de film, al cărui titlu provizoriu este „Sub vîntul de est”, la care lucra alături de regizorul Radu Nema şi de fiica lui. Acest proiect este „un film în film”, o comedie care prezintă povestea unui actor francez care vine în România şi este implicat într-o suită de aventuri, fiind descrisă absurditatea cenzurii, a sistemului de dinainte de 1989. Totodată, Dinu Cocea intenţiona să îşi publice memoriile.
Tentativă penibilă de manipulare a opiniei publice făcută de Victor Ponta, pentru a scoate în evidenţă faptul că el este în graţiile famigliei Hohenzollern. În urma unei invitaţii, Victor Ponta a luat masa, vineri, la Săvîrşin. Numai că manipularea este absolut scandaloasă. Deşi a fost la Săvîrşin, în realitate, Maimuţa Obraznică s-a întreţinut, circa o oră şi jumătate, cu Radu Dudă şi grăsana Margareta, secondat de Daciana şi cei doi copii ai lor. Surse prezente la faţa locului ne-au dezvăluit că fotografia postată pe Internet, în care Ponta stă la masă cu Mihai, e una mai veche, făcută cu ocazia unei aniversări a Marelui Fonfăit. Şi încă ceva: Radu Dudă este omul care l-a adus pe Mongoloid în anturajul fostului premier britanic Tony Blair, iar actoraşul a făcut-o, desigur, pentru o mare sumă de bani. Aşa ceva se pedepseşte cu închisoarea, fiindcă e trafic de influenţă.
Evenimentele din decembrie 1989, între speranţele unora şi deziluziile altora
Anul operativ 1989 a început cu o trădare. Şeful sectorului spionaj în spaţiul european de limbă germană, Liviu Turcu, se foloseşte de ocazia unei misiuni externe pentru a se preda CIA. Era punctul terminus al trădărilor post-pacepiste care, toate la un loc, au adus prejudicii mai mari decît cele determinate de marşrutizarea politică (termen folosit în domeniul Serviciilor de Informaţii şi care înseamnă orientarea unui agent către un alt obiectiv decît cel avut pînă la momentul respectiv – n.r.) a lui Pacepa în braţele spionajului şi contraspionajului Statelor Unite ale Americii.
În Centrala Spionajului Român, generalul Aristotel Stamatoiu a încercat să „tragă de timp”, amînînd – de comun acord cu şeful contraspionajului extern, generalul Ioan Moţ – raportarea exactă şi completă a evenimentului contrainformativ de o gravitate excepţională. Probabil, ei sperau că Liviu Turcu are de depăşit vreo situaţie de risc, după care se va întoarce. Verificările ulterioare aveau să scoată în evidenţă serioase incompatibilităţi ale lui Liviu Turcu cu sistemul de valori şi disciplina specifice spionajului. De la noi sau de aiurea. La scurt timp după trecerea în tabăra adversă, Liviu Turcu a devenit protagonistul unor operaţiuni de propagandă politică cu obiective foarte transparente, dintre care menţionez: cultivarea animozităţilor între Centrul de Informaţii Externe şi structurile Securităţii Interne ale Departamentului Securităţii Statului, între Departamentul Securităţii Statului şi celelalte structuri ale Ministerului de Interne, între Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării Naţionale, între toate acestea la un loc şi societate, în ansamblu. Anterior se mai consumase un alt act de trădare, al unui operativ de rang mediu din contraspionajul extern, care a răspuns succesiv de mai multe spaţii occidentale şi cunoştea o parte însemnată a sistemului contrainformativ extern, cu greu reconstituit după trădarea lui Pacepa şi repararea unora dintre erorile deciziilor luate imediat după această gravă trădare. Trădarea lui Liviu Turcu a avut loc cum nu se putea mai prost, tocmai în perioada şedinţelor anuale de bilanţ. Tăvălugul analizelor şi evaluărilor critice ale şefului D.S.S., generalul Iulian Vlad, a spulberat orgoliile unor veleitari din spionajul şi contraspionajul extern, care au fost puşi la colţul penitenţelor. Au fost însă şi succese. Menţionez doar două dintre cele mai remarcabile: căderea reţelei K.G.B., condusă de Vladimir Volodin, şi prinderea în flagrant a unui funcţionar superior, cu rang diplomatic, din Ministerul Afacerilor Externe, vinovat de trădare prin transmitere de secrete în favoarea S.U.A. Lucrase dublu aproape un deceniu şi compromisese şi vreo două duzini de ofiţeri acoperiţi. Faptul că Securitatea Română a avut în acele momente curajul să înfrunte, concomitent, cele două mari puteri ale spionajului a constituit un episod cu totul deosebit şi fără precedent în istoria sa, dar îndrăzneala i-a fost contabilizată şi aspru pedepsită, începînd din decembrie 1989. Tot la începutul anului 1989, în prima săptămînă a lunii martie, se produce un eveniment cu impact politic, mai cu seamă internaţional – „scrisoarea celor şase”. Acţiunea a fost descoperită şi conţinutul scrisorii prezentat lui Nicolae Ceauşescu, înainte de a deveni public prin intermediul postului de radio BBC. Ceea ce înseamnă că scrisoarea, al cărei text fusese doar convenit de Silviu Brucan cu ceilalţi semnatari, nu trebuia neapărat să fie trimisă din ţară… Ea îşi aştepta doar semnatarii. După cum a început anul 1989, era evident că sistemul nu va mai rezista multă vreme, deoarece acesta devenise global vulnerabil, încît nu mai putea fi securizat, atît faţă de avalanşa şi iminenţa ameninţărilor, cît mai cu seamă faţă de propriile slăbiciuni. În aprilie 1989, o Plenară a C.C. al P.C.R., care putea să rămînă memorabilă, eşuează din cauza ambiţiilor autarhice ale lui Nicolae Ceauşescu. Izolarea în care a fost aruncat de „prietenii” care, odinioară, l-au ridicat pe piedestalul recunoaşterii internaţionale, l-a împins la decizii necugetate. El a anunţat, triumfalist, rambursarea întregii datorii externe – un efort formidabil, care era compensat de un considerabil excedent al rezervelor valutare, precum şi de importante debite ce urmau a fi încasate de la unele state exportatoare de ţiţei -, dar nu da de înţeles că va diminua rata acumulării în favoarea consumului. Dimpotrivă, ofensează organismele bancare internaţionale cu un proiect de înfiinţare a unei bănci de investiţii şi dezvoltare a lumii a treia, sperînd, totodată, să ia locul deţinut cîndva de Tito în fruntea „ţărilor nealiniate”. În acelaşi timp, exploatînd vulnerabilităţile tot mai accentuate ale Uniunii Sovietice şi speculînd agitaţiile din Basarabia, simulează un denunţ al Pactului sovieto-german „Molotov-Ribbentrop” şi, scontînd că se va face temut unor inamici tot mai agresivi, agita voalat ameninţarea nucleară, respectiv că România dispune de capacităţile necesare producerii armei atomice. Ceauşescu părea să nu mai aibă nevoie de nimeni şi de nimic! Dar nici pe el nu-l mai luau mulţi în seamă. Am primit consternaţi şi dezamăgiţi acele veşti proaste, deoarece cea bună şi aşteptată era liberalizarea consumului intern, destinat creşterii nivelului de trai, sub toate aspectele. Cunoscuta revistă internaţională „Paris Match” continua să dedice numere speciale fostelor case regale din ţările în care monarhiile au fost abolite. Pentru a nu fi surprinşi de numărul dedicat Casei Regale a României, s-a solicitat memorandumul monitorizării realizate de sectorul de informaţii externe responsabil de problema regală. Rezultatul a fost dezolant. Întrucît „era un rentier viager la locul lui”, beneficiar al înaltului şi rarisimului ordin sovietic „Victoria” (fuseseră acordate doar vreo 4 exemplare şefilor de stat străini), cetăţeanul-rege nu constituia o ameninţare. La dosarul problemei regale nu exista nici măcar o fotografie a reşedinţei din Elveţia… O grupă operativă constituită „ad-hoc” mimează o misiune de recunoaştere, angajează „în privat” un fotoreporter profesionist, care realizează un album documentar, iar un „veteran” al Casei Regale reconstituie şi o schiţă a principalelor utilităţi interioare. Membri ai „Comitetului Naţional Român” din S.U.A. – un aşa-zis guvern în exil al României, pe care Departamentul de Stat se ferea să-l recunoască – sunt „talonaţi” (termen din tabela de codificare a informaţiilor, folosit pentru desemnarea acţiunii de „exploatare informativă”), iar „cercetătorii” dau asigurări că Majestatea Sa şi Guvernul din exil nu manifestă disponibilităţi de racordare la vreunul din principalele curente ale transformărilor politice în curs la nivel strategic global, pe care de altfel nici nu le prea înţeleg, lipsindu-le contactele şi informaţiile necesare. Numai în parte adevărat. Mesajele Regelui Mihai I au fost adesea în consonanţă cu tendinţele evenimentelor. Mai mult chiar, fusese pus în circulaţie un program promonarhic modern, în parte ancorat în realităţile interne, în numele unui Partid Naţional ţărănesc reformat, despre care, ulterior, în anii ’90, nu s-a mai auzit nimic. Dimpotrivă, partidul cu numele respectiv, reînfiinţat în decembrie 1989, nu a făcut deloc dovada capacităţilor de a se adapta noilor realităţi. Ceea ce dă de bănuit că acel program a fost opera unui serviciu special, care miza pe readucerea monarhiei şi a mişcării naţional-ţărăniste în planul opoziţiei active faţă de regimul politic existent în România anilor ’80. Că aşa au stat lucrurile, avea să o dovedească şi teribilul eşec al unui redutabil – dar şi rutinat – serviciu străin, de a finanţa, în numele lui Ion Raţiu şi al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, cu cca. 1.125.000 lei (o sumă impresionantă la acea dată) o mişcare de rezistenţă naţional-ţărănistă. Combinaţia imobiliară prin care urma să fie autohtonizată suma respectivă a căzut, banii fiind făcuţi venit la Bugetul Statului Român. Cauza eşecului a fost transferată de către serviciul de informaţii respectiv asupra inabilităţii şi bunei-credinţe discutabile ale unui important personaj al proiectatei rezistenţe, ceea ce a generat suspiciuni, neîncredere şi destructurarea întregului plan de acţiune. Cazul menţionat ne aminteşte de „operaţiunile britanice de război politic”, duse prin intermediul Ministerului Afacerilor Neonorabile – Departamentul Operaţiunilor Executive Speciale (S.O.E.) – în anii ’43-’44, cînd se mai încercase finanţarea unei rezistenţe ardelene, dar cum agenţii SOE nu au adus şi un credenţional semnat olograf de Winston Churchill, liderul politic pe care s-a scontat a mai „pertractat” şi, în cele din urmă, a declinat oferta. Dovedind un fair-play de adevărat gentleman, Ion Raţiu, după ce a revenit în ţară, a dorit să-l cunoască pe ofiţerul de securitate din spatele operaţiunii şi să-l asigure de respectul şi aprecierile sale, pentru faptul de a fi fost mai bun decît „diplomaţii de la MI-6″.
Departamentul Securităţii Statului i-a furnizat lui Nicolae Ceauşescu toate informaţiile necesare înţelegerii cursului implacabil al evenimentelor
Indiciile din anii ’80 care semnalau că în Europa de Est se dorea schimbarea regimurilor au fost receptate de D.S.S. cît se putea de realist, în condiţiile în care, după trădarea lui Pacepa, s-a politizat conducerea activităţii şi raportarea rezultatelor. Profesioniştii informaţiilor secrete din sistemul Departamentului Securităţii Statului şi-au făcut însă bine munca. Omologii occidentali aflaţi la post în ambasadele din Bucureşti făceau ca, de voie ori de nevoie, ochii şi urechile contraspionajului să afle anumite lucruri. Ceauşescu a avut totodată, începînd cel mai tîrziu din luna septembrie 1989, informări speciale, chiar în mai multe ediţii zilnice, asupra acţiunilor sistematice coordonate împotriva sa din exterior. Numai pentru perioada 7 noiembrie-12 decembrie 1989 reţin atenţia cel puţin 11 informări din categoria celor extrem de incomode, după cum urmează:
1. D.S.S. nr. 00275/07.11.1989 privind întîlnirea de la Malta: „”Cele două părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă (…) problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de reforme reale… Statele vest-europene să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est (…) În ceea ce priveşte România, va fi foarte greu, date fiind particularităţile proprii (…) care exclud posibilitatea producerii unei revoluţii de catifea (…)”.
2. D.S.S. nr. 00252/793/07.11.1989 privind întîlnirea Kohl – Mitterrand: „S-a stabilit sprijinirea unui front comun al forţelor de opoziţie din ţările socialiste (…)”.
3. MApN – Direcţia Informaţii a Armatei – Telegrama 015771/09.11.1989: „Ungaria acţionează în scopul destabilizării situaţiei politice interne din România, cu prioritate în Transilvania… Simultan cu provocarea unor demonstraţii, (…) Ungaria are intenţia să provoace incidente la graniţă… care să degenereze într-un conflict militar… Acest scenariu se va realiza cu ştirea URSS şi cu sprijinul Austriei.”.
4. D.S.S. nr. 00286/11.11.1989 – „După reuniunea la nivel înalt a N.A.T.O., care a avut loc la Bruxelles, Guvernul Olandei are în vedere ca, în relaţiile cu România, să promoveze toate formele active de stimulare a propagandei negative şi de susţinere a acţiunilor protestare (…)”.
5. D.S.S. nr. 00444/814/14.11.1989 – „« Trust Organization », recent înfiinţată de C.I.A., are între obiective: încurajarea şi sprijinirea mişcărilor disidente din ţările socialiste; măsuri active de organizare şi dirijare a acţiunilor emigraţiei; organizarea de acţiuni de opoziţie făţişe şi folosirea ca ofiţeri de legătură şi instructori a foştilor membri ai serviciilor de informaţii care au trădat (…). « Trust Organization » îşi va concentra activitatea cu preponderenţă în direcţiile României şi Cehoslovaciei.”.
6. D.S.S. nr. 00260/16.11.1989 – Iniţiativa preşedintelui Franţei de a convoca reuniunea de urgenţă la Paris a şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale Pieţei Comune, cu scopul „sporirii rolului acestora în destabilizarea şi schimbarea regimurilor politice din ţările socialiste, încurajării directe a constituirii nemulţumiţilor şi protestatarilor în masse de manevră (…)”.
7. D.S.S. nr. 00262/22.11.1989 – Reuniunea de la Paris convocată din iniţiativa preşedintelui Franţei: „În contextul poziţiilor comune şi a acţiunilor concertate ale S.U.A. şi U.R.S.S., cu privire la România se preconizează (…) crearea unei tensiuni interne destabilizatoare prin folosirea unei stări de nemulţumire şi incitări în mediul minorităţii maghiare (…)”. (n.a. – Era oare scenariul care l-a avut ca protagonist pe preotul reformat László Tokés?! Anterior – deşi au fost dovedite acţiunile ilegale împotriva Securităţii statului săvîrşite de László Tokés, atestate şi de interceptarea, la controlul trecerii frontierei, a unei chitanţe olografe pentru primirea sumei de 20.000 lei, ascunsă în plafoniera autoturismului cu care călătoreau legăturile sale din Ungaria, Nicolae Ceauşescu nu a aprobat sesizarea instanţei de judecată).
8. D.S.S. nr. 0086/27.11.1989 – Declaraţia consilierului prezidenţial sovietic Oleg Bomogolov privind „caracterul ireversibil şi de generalitate al procesului care se desfăşoară în unele ţări est-europene şi optimismul cu care este privită evoluţia viitoare a României”.
9. D.S.S. nr. 00277/02.12.1989 – Declaraţie a preşedintelui George H. Bush: „Aş dori să văd unele acţiuni şi în această ţară. (…) Am trimis în România un nou ambasador… L-am trimis în România tocmai pentru că este un om ferm şi intransigent… ”
10. D.S.S. nr. 00288/12.12.1989 – Declaraţia preşedintelui Franţei la încheierea reuniunii la nivel înalt de la Strasbourg: „Problema unor provincii… nu trebuie să se omită existenţa divergenţelor între Ungaria şi România în chestiunea Transilvaniei… sau problema Basarabiei… Franţa şi URSS trebuie să-şi reia rolul de a asigura echilibrul în Europa… “.
11. D.S.S. nr. 0610/12.12.1989 – În mediile emigraţiei maghiare din Occident, dar şi în cercurile guvernamentale de la Budapesta se vehiculează „ideea reanalizării în forurile internaţionale a statutului actual al Transilvaniei, după ce etnicii unguri din România vor acţiona pentru autonomie şi întemeierea unui nou stat independent, suveran şi neutru – Ardealul – sau pentru înglobarea Transilvaniei într-o federaţie…”. Dau un exemplu care este edificator în ceea ce priveşte urmărirea evoluţiilor internaţionale în direcţia accelerării prăbuşirii sistemului mondial socialist. Pe evoluţiile din Polonia s-a realizat un studiu de caz timp de 9-10 ani. Că venea schimbarea nu era o noutate. Se ştia de la momentul Helsinki (coşul 3, al drepturilor omului, numai că fiecare parte opusă înţelegea sau dorea să înţeleagă cu totul altceva), de la reorientarea tacticii S.U.A. în timpul mandatului preşedintelui Jimmy Carter, de la desecretizarea unor documente ale Consiliului Securităţii Naţionale al S.U.A., în 1974, de la pontificarea cardinalului polonez Karol Voityla. Strategia anticomunistă globală era cunoscută şi nu existau dubii că, după ce se va instala la Moscova conducătorul „aşteptat”, odată pornită căderea liberă a sistemului, aceasta nu va mai putea fi oprită. Dacă se întâmpla ca informaţiile din exterior să dubleze în mare măsură ceea ce în Centrală se colecta direct din presa externă, din fluxurile agenţiilor de ştiri, din documente oficiale, din monitorizarea mediilor diplomatice şi din alte surse, de regulă sigure şi de înaltă fidelitate, este posibil ca ofiţerilor din aparatul extern să li se fi cerut să nu furnizeze informaţii redundante, ci să caute răspunsuri la întrebările şi problemele necunoscute: „Cînd? Cum? Unde? Cine? În beneficiul cui?”. Dacă totuşi, în structuri paralele, ani la rînd s-a lucrat altfel, omiţîndu-se din informări adevărurile incomode, faptul este imputabil şi unor factori din D.S.S., deoarece, potrivit obligaţiilor de protecţie contrainformativă pe care le aveau, nu l-au cunoscut şi nu au putut fi luate măsurile de îndreptare cuvenite. În niciun caz, însă, pe linia Departamentului Securităţii Statului, din partea şefului acestuia – nici înainte de 1986 şi cu atît mai puţin după – nu ştiu să li se fi cerut ofiţerilor de informaţii să nu culeagă ori să nu transmită informaţii privind tendinţele politice internaţionale de reaşezare a ordinii mondiale. Ar fi fost absurd, fiindcă tocmai acesta era unul dintre obiectivele majore şi constante ale informaţiilor externe (spionajului). Pesemne că cei care au spus contrariul ori nu au fost niciodată ofiţeri de informaţii ori nu au ştiut – ceea ce este grav pentru ei – că pe spaţiul respectiv nu erau de capul lor, ci erau şi alţii care îi supervizau sau îi monitorizau. Nu mai spun că nu cred că ar fi putut îndrăzni cineva, la vremea aceea, să dea o asemenea orientare extrem de gravă şi de periculoasă.
General (r) AUREL ROGOJAN
TRICOLORUL
Preşedintele Traian Băsescu a transmis un mesaj de condoleanţe familiilor victimelor atentatului terorist de la Volgograd, din Federaţia Rusă.
"Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, îşi exprimă întreaga compasiune pentru victimele atentatului terorist care a avut loc în Gara din Volgograd şi pentru familiile acestora. În acelaşi timp, domnul preşedinte Traian Băsescu exprimă deplinul său sprijin pentru poporul Federaţiei Ruse, Guvernul Federaţiei Ruse şi preşedintele Vladimir Putin, pe care îi asigură de întreaga sa solidaritate în lupta împotriva terorismului", se arată în comunicatul transmis de Administrația prezidențială.
În opinia şefului statului, atentatul demonstrează că "lupta împotriva terorismului este nu numai necesară, dar şi obligatorie" pentru protejarea vieţii cetăţenilor.
Cel puţin 14 persoane şi-au pierdut viaţa astăzi şi alte 27 au fost rănite în explozia care a avut loc într-o gară din oraşul Volgograd (fostul Stalingrad, în sudul Rusiei), potrivit poliţiei locale.
Leul a avut un parcurs bun în raport cu majoritatea principalelor valute, dar mai ales în raport cu aurul, un metal care a pierdut mult din valoare în 2013.
În raport cu euro, leul s-a depreciat destul de puţin în 2013, de la un nivel de 4,4153 lei/euro, în prima şedinţă de tranzacţionare, până la 4,4597 lei/euro, diferenţa fiind de circa 1%.
Faţă de dolarul american, moneda naţională a crescut însă. Astfel, dacă în prima şedinţă de tranzacţionare Banca Naţională a afişat un curs de 3,3683 lei/dolar, vineri cotaţia era de 3,2305 lei/dolar. Cursul este mai mic cu 4% faţă de începutul anului.
În raport cu francul elveţian, o altă monedă importantă pentru cei cu credite, leul va închide cel mai probabil anul la un nivel similar cu cel din prima şedinţă de deschidere.
Vineri, BNR a prezentat un curs de 3,6419 lei pentru un franc, diferenţa fiind doar de 0,2% în raport cu cotaţia de la începutul anului.
Față de yenul japonez, leul a avut una din cele mai bune performanţe. De la începutul anul şi până vineri leul se apreciase cu nu mai puţin de 20% în raport cu această monedă.
Una dintre cele mai proaste evoluţii ale anului a fost cea a aurului, care de la începutul anului şi până vineri scăzuse cu nu mai puţin de 31% în raport cu leul, de la 182.4256 lei gramul de aur, până la 125.5870 lei gramul de aur, vineri.
Cine îşi desfiinţa investiţiile în monedele care s-au depreciat în raport cu leul în acest an, pentru a reinvesti la final de an în aceleaşi monede, avea un câştig consistent.
Potrivit Digi 24, care a studiat înregistrarea de pe site-ul camerei Deputaților, au fost anunţate 224 de voturi, dar în urnă au introdus bile doar 209 parlamentari.
Totuși, chiar și în aceste condiții, procedura ar fi fost validată, cvorumul de ședință fiind de 204 deputați.
„Au răspuns prezent 254, din care nu ştim câţi s-au dus efectiv la tribună. În urnele respective numărul cel mai mic de bile albe, bile negre puse în urna corectă era 190. Deci 190 se ia ca vot pentru. Iar în urna albă au fost 34 de bile negre, deci 34 de voturi împotrivă. Deci, în total, 224 de bile, nu de oameni”, a explicat Nicolae Mircovici, secretar al Biroului Permanent, citat de site-ul Digi 24.
Deputații s-au strâns cu greu, vineri, la Parlament. Au reușit să ajungă suficienți pentru a-i ridica imunitatea colegului lor, Gheorghe Coman.
E vreme de analize, rezumate, nostalgie. Clişeele de sărbători aproape că au trecut, s-a mai dus un Crăciun, mesajele cu moşul şi cu sacul său plin de daruri au expirat şi aproape că se şterg singure din telefoanele noastre ticsite de aşteptare. Bradul începe să-şi lase crengile uşor, discret, exact cum fac bunicii care îmbătrânesc sub ochii noştri, fără să ne dea răgaz să le urmărim micirea, exact cum fac ceasurile care arată în faţa noastră că timpul nu stă în loc, fără să ne ofere şansa de-a urmări mişcarea delicată a minutarului. Câteva beculeţe încă mai luminează, probabil, sufragerii goale, rămase doar cu ecoul vocilor care, până de curând, umpleau casa şi calendarul cu amintiri şi veşti. Iarnă n-am prea avut în acest decembrie. S-a supărat până şi ninsoarea pe noi, ne-a pedepsit, poate, pentru că nu ştim decât să articulăm fraze frumoase cărora mult prea rar le găsim corespondent în viaţa de fiecare zi. Zece grade în Bucureşti în săptămâna Crăciunului. Sania trasă de reni n-a avut unde să aterizeze aici, pe un asfalt la fel de indiferent ca inimile noastre obosite de acest an 2013, un an al contrastelor şi al aşteptărilor, un an care a trecut aproape în zbor pe lângă noi, întipărindu-ne firav în priviri ideea că, deşi nimic nu este imposibil, există mult prea multe idealuri care nu ne sunt permise. Afară parcă-i toamnă, o toamnă desenată în sepia în care nu putem fi sută la sută convinşi că avem ce căuta. Statisticile ţin pagina întâi. Câţi bani au cheltuit românii pentru masa de sărbători? Ce spun reprezentanţii hipermarketurilor despre vânzarea de anul acesta? Ce alimente preferă gospodinele pentru noaptea dintre ani? Mai apar prin studiourile de televiziune şi specialişti în modă, care ne învaţă ce ar trebui să purtăm în ultimele secunde ale lui 2013 şi-n primele clipe ale lui 2014 ca să ne meargă bine. Luna cadourilor se topeşte încet, devenind luna superstiţiilor. Neapărat ceva roşu, indiscutabil ceva nou şi aşa mai departe. Urmează retrospectivele. Cine a murit în 2013, în ce familie importantă s-a născut vreun urmaş, cine s-a căsătorit, evident – cine a divorţat, ce s-a mai întâmplat prin politică, prin societate, prin sport, cum a mers leul, care-s gafele anului şi care surprizele plăcute. Rulează pe un fond sonor apocaliptic imaginile reprezentative din momente-cheie. Apoi, previziunile. Rubrica de horoscop 2014 pâlpâie pe toate gardurile: află ce-ţi rezervă astrele pentru anul viitor! Şi, uite-aşa, din una-n alta, rememorând ce-a fost şi visând cu ochii deschişi la ce o să fie, s-a mai dus un an, în care unii dintre noi au plâns, unii au muncit, unii au sperat, iar alţii, pur şi simplu, au trăit. Dacă a fost prost, chiar dacă sunteţi sau nu superstiţioşi, daţi vina pe 13. Dacă a fost bun, nu mai daţi vina pe nimic şi bucuraţi-vă până la capăt. Oricum ar fi fost, poate că dramele nu-s cele mai potrivite acum, la final de calendar şi de statistică. Mai bine suntem politicoşi şi dăm pagina cu demnitate. Adio, 2013! Plăcerea a fost de partea noastră.
Ana Maria Paunescu
Jurnalul National
O explozie s-a produs duminică în faţa unei clădiri a Serviciului egiptean de informaţii militare, în nordul Egiptului, relatează AFP.
Patru oameni au fost răniţi în explozia produsă în provincia Sharqyia, în nordul ţării. Atacul nu a fost revendicat.
Explozia vine în contextul crizei politice izbucnite în Egipt după înlăturarea preşedintelui Mohamed Morsi în iulie.
Studenţi susţinători ai mişcării islamiste Fraţii Musulmani au incendiat, sâmbătă dimineaţă, o clădire a Facultăţii de Comerţ a Universităţii Al-Azhar din Cairo, după arestarea a 250 de manifestanţi islamişti.
Violenţele s-au intensificat după ce Guvernul, condus de armată, a desemnat "organizaţie teroristă" mişcarea Fraţii Musulmani.
Facebook a devenit un indicator al migraţiei globale, datele furnizate de persoanele care au cont pe această reţea de socializare arătând că Lagos, Istanbul şi Londra se află printre oraşele preferate de oameni pentru schimbarea domiciliului, informează dailymail.co.uk.
Experţii care cercetează datele oferite de reţeaua Facebook, care are peste un miliard de utilizatori, au comparat recent adresele de domiciliu ale utilizatorilor cu reşedinţele lor actuale, dezvăluind cele zece oraşe care prezintă fenomenul de "migraţii coordonate" - sau mişcarea unui mare număr de oameni dintr-un loc în altul.
Destinaţiile principale au fost descoperite, la nivel global, în ţări aflate în curs de urbanizare rapidă. În aceste regiuni, cel puţin 20% din populaţia unui oraş s-a mutat în alt oraş.
Astfel, pe primul loc se situează Lagos - cel mai mare oraş al Nigeriei -, unde rata migraţiei a crescut cu 18,6% între 2000 şi 2012, cea mai mare parte a populaţiei provenind însă din regiunile rurale ale ţării.
Al doilea oraş în ordinea preferinţelor pentru schimbarea domiciliului este Istanbul, o mare parte a imigranţilor sosind aici din alte regiuni ale Turciei, iar ceilalţi fiind originari din Europa de Est.
Pe locul al zecelea în topul regiunilor preferate pentru migraţie se află Londra, cu o creştere de 1,4% în zece ani. Aproximativ 94% din aceşti imigranţi au venit însă la Londra din alte localităţi din Marea Britanie.
În schimb, în Statele Unite ale Americii, migraţiile coordonate tind să provină din alte ţări, cum ar fi din Cuba spre Miami şi din Mexic spre oraşe precum Chicago, Houston, Dallas şi Los Angeles.
"Credem că aceste migraţii au motive culturale şi politice, înaintea celor economice. De exemplu, am observat un fenomen de migraţie din Bulgaria (cu o minoritate turcă importantă) şi din Bosnia, cu o populaţie majoritar musulmană", au declarat reprezentanţii Facebook.
Datele oferite de Facebook exclud, cu toate acestea, China, unde reţeaua de socializare este interzisă - cu excepţia unei zone restrânse din jurul oraşului Shanghai -, deşi această ţară a cunoscut cel mai mare proces de migraţie din istorie.
Armata israeliană a lansat, duminică dimineaţă, aproximativ 20 de obuze de artilerie spre sudul Libanului, după un atac cu rachete care a vizat teritoriul Israelului, anunţă surse din cadrul serviciilor de securitate libaneze, citate de AFP.
Două rachete lansate din sudul Libanului au căzut duminică dimineaţă în nordul Israelului, în apropierea oraşului Kyriat Shmona, fără însă a provoca victime sau daune materiale.
După scurt timp, armata israeliană a ripostat cu obuze, care au căzut în zone nelocuite din Liban.
"Aproximativ 20 de obuze lansate din Israel au căzut în regiunea frontalieră Arqub", au confirmat surse din cadrul serviciilor de securitate libaneze.
Israelul a avertizat că va intensifica represaliile împotriva Libanului în cazul unor noi atacuri cu rachete, după incidentul armat de duminică dimineaţă, scrie AFP.
"Noi nu tolerăm focuri de armă din Liban spre teritoriul nostru. (...) Considerăm că Guvernul libanez şi armata sunt responsabili de atacurile de duminică dimineaţă", a declarat ministrul israelian al Apărării, Moshe Yaalon.
"Armata israeliană a reacţionat cu tiruri de obuze spre zona de unde au fost trase rachetele. În caz de nevoie, vom acţiona mai dur", a avertizat Yaalon.
"Nu aş recomanda nimănui să ne testeze răbdarea şi determinarea de a apăra populaţia israeliană", a adăugat el.
La rândul său, premierul Benjamin Netanyahu a atribuit atacurile cu rachete mişcării şiite libaneze Hezbollah.
Cel puţin 18 persoane au murit într-o explozie produsă duminică dimineaţă într-o gară din oraşul rus Volgograd, situat în sudul ţării, relatează presa rusă, citată de Mediafax.
Potrivit presei din Rusia, explozia ar fi fost provocată de o bombă detonată de un terorist-kamikaze.
Iniţial, un oficial din cadrul Ministerului rus pentru Situaţii de Urgenţă a anunţat că "bilanţul este de zece morţi şi trei răniţi, dar se poate schimba".
Explozia a avut loc în gară la ora locală 12.45 (10.45, ora României), a declarat Svetlana Smolianinova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus pentru Situaţii de Urgenţă.
Conform Itar-Tass, explozia s-a produs în apropierea detectoarelor de metal instalate în principala gară a oraşului Volgograd.
În octombrie, un terorist-kamikaze originar din Daghestan a omorât şase persoane într-o autogară din Volgograd.
Anul 2013 a fost cu siguranţă anul scandalurilor în USL. Nici nu au câştigat bine alegerile că au şi început cearta. Prima şi poate cea mai grea piatră de moară a fost numirea Laurei Kodruţa Kovesi în fruntea DNA. Gestul premierului Victor Ponta l-a făcut pe Crin Antonescu să se dezică de numire şi să anunţe un prim mare hop în relaţia dintre principalele partide care compun uniunea.
O cutie a Pandorei din care au izvorât de-a lungul anului certuri nesfârşite în USL.
La patru luni după ce USL a câştigat alegerile, uniunea avea să fie zdruncinată de un prim scandal. Plecarea Monei Pivniceru, adusă de liberali în guvernul Ponta, pe scaunul de ministru al Justiţiei, la Curtea Constituţională, l-a adus pe Victor Ponta în postura de ministru de justiţie interimar. Din această funcţie acesta a nominalizat-o pe Laura Codruţa Kovesi, apropiată a preşedintelui Băsescu, în fruntea DNA.
În această chestiune, propunerea doamnei Kovesi în urma unui compromis cu Băsescu, mă despart fundamental de Victor Ponta", spunea atunci liderul PNL Crin Antonescu.
Atunci s-a pus pentru prima dată în discuţie, la modul serios, ruperea USL.
Imediat după această nominalizare, liberalii au renunţat la Ministerul Justiţiei.
La scurt timp, Victor Ponta l-a nominalizat pe Robert Cazanciuc pentru Ministerul Justiţiei.
Vacanţa de vară a mai liniştit apele. Prospăt întorşi din concedii, cu baterille încărcate, au început să se încaiere din nou. De această dată, problema a fost Roşia Montană. Un proiect de guvern a fost trimis la Parlament, doar că PNL-ul nu a fost de acord cu modul de operare al PSD care ceruse procedura de urgenţă şi-i cereau lui Ponta să aprobe proiectul printr-o hotărâre de Guvern. Cu greu, apele s-au calmat după ce s-a decis formarea unei comisii speciale de anchetă.
Efortul s-a dovedit ulterior inutil. Roşia Montana a picat la vot în Parlament.
A urmat o nouă ruptură de ritm. Comisiile pe terenurile de la NANA şi creditul de 1 milion de euro luat de Ioana Băsescu de la CEC.
Liberalii au ezitat în primă fază să se pronţe în această speţă şi i-au acuzat pe PSD-işti că pun presiune pe ei. În cele din urmă au căzut la pace.
Ultimul episod al certurilor USl pe 2013 s-a derulat chiar în urmă cu câteva zile pe Codul de procedură penală şi pe legea Amnistiei. Atât Crin Antonescu cât şi premierul Victor Ponta au declarat la unison că habar nu au avut despre cele două proiecte de lege.
Au urmat acuze de minciună de-o parte şi de alta, totul culminând cu anunţul preşedintelui liberal că este "indecent" să se mai afişeze în public cu Victor Ponta. Scandalul s-a stins abia dup ce premierul s-a deplasat cu câţiova miniştri PSD la sediul liberalilor pentru a negocia pacea.
Guvernanţii nu au fost în stare să facă primii paşi privind implementarea noii Legi a Proprietăţii. Sute de mii de oameni vor trebui să aştepte până în 2015, ca să vadă ce şi unde pot revendica.
După ce Guvernul şi-a asumat, în aprilie, răspunderea în Parlament pentru Legea Proprietăţii, se pare că a uitat de primii paşi pe care trebuie să-i parcurgă pentru a soluţiona cele peste 300.000 de dosare care zac de ani întregi la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii (ANRP). Concret, Executivul a decis să amâne deja termenele stabilite în lege, astfel că soluţionarea dosarelor nu s-ar mai putea termina în 2017, aşa cum şi-a asumat Guvernul Ponta.
Lista clădirilor şi fondul, greu de pus pe hârtie
"Ori suntem cu toţii responsabili şi încercăm să rezolvăm o problemă, ori jucăm cartea demogagiei şi neseriozităţii", declara premierul Victor Ponta, în aprilie, în plenul Parlamentului. În Ajunul Crăciunului însă, Executivul a aprobat o Hotărâre de Guvern care prevede prelungirea mai multor termene privind aplicarea legii:
● Autorităţile locale nu vor mai fi obligate să inventarieze, iar ANRP să centralizeze terenurile şi imobilele până la 1 martie 2014, ci până în luna septembrie a anului viitor.
● Agenţia Naţională de Cadastru nu va mai realiza situaţia comparativă a terenurilor necesare restituirii proprietăţii şi a disponibilului de teren până la 1 martie 2014.
● Termenul final pentru publicarea listelor cu imobilele şi fondul naţional a fost decalat de pe 1 iulie 2014 până pe 1 ianuarie 2015, potrivit Hotărârii de Guvern. Cu alte cuvinte, primi paşi pentru aplicarea legii nu au fost făcuţi, iar toate termenele prevăzute în lege ar putea fi decalate, astfel că cei care au de recuperat terenuri, imobile sau de primit bani de la stat mai au de aşteptat.
Lege bună pentru samsari, proastă pentru omul de rând
Terenuri pârloagă şi păduri date în locul vilelor sau conacelor, crearea unei noi instituţii- mamut (Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor) care controlează retrocedarea, o birocraţie mai mare ca până acum, despăgubiri acordate într-o perioadă prea mare şi acordarea a mii de hârtii în loc de bani, care se pot valorifica doar dacă foştii proprietari participă la licitaţii online. Asta înseamnă noua Lege a Proprietăţii. Mai mult, rechinii imobiliari ar putea deveni iarăşi jucătorii principali în procedul de retrocedare, din cauza legislaţiei prea complicate pentru omul de rând. În ceea ce priveşte acordarea de bani cash, sumele vor fi achitate integral abia în 2029 şi nu vor fi actualizate cu inflaţia.
Cert este că aplicarea Legii va putea genera patru situaţii, fiecare dintre acestea încălcând "în mod flagrant" principiile de bază şi prevederile Deciziei Pilot a CEDO în ceea ce priveşte restituirea proprietăţii. Retrocedările şi acordarea de compensări prin noua Lege a Proprietăţii, pe care Executivul şi-a asumat răspunderea că le va rezolva, sunt estimate la aproximativ 8,7 - 9 miliarde euro.
Patru soluţii pentru foştii proprietari
● Restiturirea în natură. Cei cărora li se va soluţiona dosarul prin această metodă, nu vor putea opta pentru ce tip de teren primesc;
● Terenuri în alte zone. Proprietarul primeşte un număr de puncte echivalente cu valoarea imobilului sau a terenului şi poate participa la licitaţii online, având posibilitatea să cumpere alt teren;
● Plata în numerar. Pot apela doar cei care au participat la două licitaţii şi nu au reuşit să achiziţioneze un alt teren. Banii se vor da în tranşe anuale;
● Instanţă. Foştii proprietari, care nu sunt de acord cu modalitatea de soluţionare a dosarului, pot da în judecată statul.
Victor Ponta a semnat trei decizii prin care îşi împuterniceşte trei membri ai executivului să-i ţină locul pe perioada vacanţei. Aşadar, până pe 5 ianuarie inclusiv, Ponta va absenta de la Palatul Victoria şi toate îndatoririle operative ale guvernului au fost încredinţate unor oameni de încredere.
Ministrul liberal al economiei Daniel Chiţoiu, şi vicepremier în guvernul Ponta, va fi primul care se va urca pe scaunul de prim-ministru. Mandatul lui începe chiar azi, 28 decembrie şi se va termina luni pe 30 decembrie.
Imediat după el, conducerea operativă a Guvernului va fi preluată de vicepremierul UNPR-ist Gabriel Oprea, membru în executiv fără portofoliu. Acesta va încălzi scaunul lui Ponta în noaptea dintre ani, de pe 31 decembrie până pe 2 ianuarie.
Ultimul care se va cocoţa pe scaunul de prim-ministru, în locul lui Ponta, va fi vice-premierul Liviu Dragnea. Acesta va sta la Palatul Victoria de pe 3 ianuarie până pe 5, inclusiv.
Nu este prima dată când premierul Ponta îşi lasă atribuţiile pe mâna colegilor din executiv. În vară, când a plecat în concediu, naşul său, Gabriel Oprea a fost cel care a ţinut frâiele Guvernului.
