Descoperă în România: Cascada Bigăr şi alte minuni făurite de natură şi om pe Valea Almăjului

Valea Almăjului din Caraş-Severin adăposteşte adevărate comori făurite fie de natură, fie de mâna omului, iar mii de turişti încep să le descopere, pe rând. Printre ele este cascada Bigăr, celebră după ce a fost numită de o publicaţie din SUA cea mai spectaculoasă, şi morile de apă de la Rudăria.

Cascada Bigăr se află pe teritoriul comunei Bozovici din judeţul Caraş-Severin, chiar la marginea Drumului Naţional 57B. Dacă nu sunt atenţi la indicatoare, turiştii ar putea rata acest obiectiv, deoarece cascada se ascunde după un parapet de pe marginea drumului. Cei care o văd însă rămân impresionaţi: are nouă metri înălţime şi este acoperită de muşchi verde, peste care şiroieşte apa.

Cu 200 de metri înainte de cascadă, Romsilva a amenajat o parcare cu aproximativ 50 de locuri, însă aceasta este neîncăpătoare pentru turişti. Tot Romsilva este cea care doreşte să dezvolte zona.

"La ora actuală, circulă mulţi turişti în acea zonă, astfel că vrem să o dezvoltăm, vrem să amenajăm acolo un loc unde turiştii să poată cumpăra produse locale, tradiţionale. De asemenea, vrem să instalăm şi toalete acolo. Este un proiect al nostru pentru care urmează să găsim finanţare, poate pe programele europene 2014-2020", spune directorul Romsilva, Adam Crăciunescu.

Crăciunescu adaugă că Romsilva vrea să facă un parteneriat cu Consiliul Judeţean Caraş-Severin pentru ca drumul de acces la această cascadă să permită un flux mai mare al turiştilor, drumul fiind extrem de îngust la ora actuală.

"Şoseaua este modernizată, se circulă bine, dar este îngustă, iar cascada atrage tot mai mulţi turişti", afirmă Crăciunescu.

Cascada Bigăr, celebră după ce o publicaţie din SUA a numit-o cea mai spectaculoasă din lume

Cascada Bigăr, care a fost nominalizată de publicaţia online "The World Geography" din SUA drept cea mai spectaculoasă cascadă din lume, se află la marginea unui drum, exact în locul pe unde trece Paralelă 45. De altfel, chiar lângă cascadă este montat un indicator învechit, care menţionează acest lucru.

Cei care doresc să admire cascada o pot face fără să plătească de pe marginea şoselei. Unii dintre turişti se aventurează, însă, sar peste parapeţi şi coboară pe stânci până la baza acesteia, fără ca cineva să îi avertizeze în privinţa pericolului de accidentare.

Turiştii care vor să vadă şi alte obiective turistice şi să afle şi legenda din jurul cascadei trebuie să plătească o taxă. Lângă cascadă se află o poartă şi un podeţ, ambele din lemn. La intrare, un bărbat încasează banii şi rupe bilete pentru turişti. Costă 5 lei vizitarea izbucului Bigăr şi a grotei, ambele fiind conectate printr-o legendă pe care oamenii o pot afla de pe un panou. Tot bărbatul care încasează taxa pe bilete este şi cel care îndrumă turiştii.

Până la izbucul Bigăr, turiştii pot urca pe o potecă stâncoasă, aflată pe marginea râului Bigăr. Imediat după acesta, un podeţ de lemn traversează râul, apoi o scară duce la grotă. Toate sunt foarte aproape de cascadă, la nici zece minute de mers pe jos.

Atât izbucul, cât şi grota, dar mai ales cascada Bigăr au legenda lor. Se spune că, în vremuri îndepărtate, în acest loc trăia o familie de ţărani muncitori. Necazul a făcut ca această familie să nu aibă copii. La un moment dat, o vrăjitoare i-a spus femeii că, dacă va bea apă din izvorul de sub stâncă, va naşte un copil, iar dacă acel copil va fi fată, să aibă grijă ca aceasta să nu se îndrăgostească, deoarece va muri. S-a întâmplat întocmai, iar fata, ajunsă o adevărată domnişoară, s-a îndrăgostit de flăcăul Bigăr. Ca să nu moară şi să uite de dragostea sa, tatăl fetei a închis-o pe aceasta în grota de pe munte. Strigătele disperate ale fetei au fost auzite de vrăjitoarea care îi prevestise naşterea. Vrăjitoarea s-a dus la fată şi i-a spus că îi va transforma părul într-o cascadă pe care vor aluneca propriile lacrimi, iar vuietul cascadei îl va aduce la ea pe flăcăul Bigăr, care se va îneca în lacrimile fetei. Cei doi îndrăgostiţi urmau să trăiască apoi veşnic pe Tărâmul Regăsirii Dorului.

Şi în ziua de azi, apele izvorului Bigăr vin de sub stâncă şi se revarsă peste cascadă, în râul Miniş, care duce cu el mai departe povestea celor doi îndrăgostiţi.

Morile de la Rudăria, în patrimoniul UNESCO, încă folosite de localnici

Lăsăm în urmă cascada Bigăr şi legendele ei şi ne îndreptăm pe un drum secundar înspre comuna Eftimie Murgu din judeţul Caraş- Severin, aflată tot pe Valea Almăjului, la o distanţă de aproximativ 15 kilometri de Bozovici.

Aici se găsesc morile de apă de la Rudăria, un complex mulinologic inclus în patrimoniul UNESCO, care la începutul anilor 2000 a fost restaurat de Muzeul "Astra" din Sibiu, pe bani europeni. Este cel mai mare parc cu mori de apă din România şi din sud-estul Europei, întinzându-se pe o distanţă de trei kilometri.

Până în anul 1970, localitatea Eftimie Murgu de azi se numea Rudăria, după numele râului ce trece prin localitate, însă numele localităţii s-a schimbat după celebrul revoluţionar paşoptist, având în vedere că acesta s-a născut aici.

Turiştii vin aici pentru a vedea morile de apă care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

În anul 1874 erau 51 de mori, însă acum sunt 22 de mori, aflate de o parte şi de alta a drumului, pe cursul râul Rudăria. Una câte una, cele dispărute au fost inundate de apele râului. Morile sunt construite exclusiv din lemn şi au sisteme hidraulice primitive.

Apa râului este direcţionată spre partea de jos a morii, pentru a învârti o roată mare de fier, care, la rândul ei, învârte roata de piatră care macină grăunţele în interiorul morii. Cele două roţi sunt conectate cu o bară metalică.

Morile sunt funcţionale, iar oamenii din sat încă macină grâul ori porumbul aici. Tabele cu programarea familiilor la măcinat pot fi văzute la intrare.

Unele mori au uşile încuiate, dar în altele turiştii pot intra pentru a admira sistemul de funcţionare. Pot fi văzute pietrele de moară, dar şi urme ale grânelor măcinate aici.

Fiecare moară are un nume: "Roşoanea", "Moara cu Tunel", "Moara din Ţarină", "Viloanea", "Îndărătnica dintre Râuri", "Frizoanea", "Popascu", "Bâţolea". Numele vin fie de la poreclele familiilor din sat, fie după câte o legendă a locului.

Dintre toate, se remarcă "Îndărătnica dintre Râuri" deoarece roata acesteia funcţionează în sens invers acelor de ceasornic. Mai mult decât atât, această moară era locul unde înţelepţii satului se adunau să ia cele mai importante decizii pentru comunitate.

Fiecare moară este folosită de mai multe familii, prin rotaţie. În cazul în care apare vreo defecţiune, familiile au obligaţia de a le repara. Cel mai priceput este, însă moş Lazăr, un bărbat de 87 de ani din sat.

Oamenii din localitate spun că, ori de câte ori au nevoie de vreun sfat în privinţa reparării morilor, apelează la bătrân.

"Mai reparăm şi noi, când se strică ceva la mori, dar mai întrebăm şi la moş Lazăr", spune o femeie din sat.

Morile de apă de la Rudăria pot măcina, fiecare dintre ele, până la 140 de kilograme de grăunţe într-o oră, atunci când sunt puse în funcţiune la maximă capacitate. Scârţâitul pietrei pe grăunţe parcă acompaniază apa râului care şerpuieşte de la o moară la alta.

Turiştii care ajung aici, destul de puţini, nu au decât să privească spectacolul oferit de natură şi de om şi să ducă mai departe legendele locului.

www.descopera.ro

Animale ciudate în pădurile lumii: hibrizii care uimesc lumea naturaliştilor

Prin pădurile Americii de Nord au început să bântuie, în ultimul secol, haite întregi de lighioane noi şi bizare. Născute din împerecherea coioţilor diferite specii de lupi şi cu câini, aceste creaturi dau bătaie de cap zoologilor – care se trudesc să le potrivească în clasificările tradiţionale -, stârnesc interesul geneticienilor, care descoperă fascinaţi amestecul de gene ce fac atât de aparte aceste făpturi, şi readuc la lumină întrebări vechi - la care biologii nu au dat încă un răspuns clar – privitor la ceea ce înseamnă o specie. Cine sunt bizarele jivine a căror existenţă zgâlţâie temeliile ştiinţelor zoologice?

Lup + coiot + câine = ?

Unii le numesc „coilupi” – „coywolves”, în engleză, ca recunoaştere a faptului că sunt, în mare, produsul unei hibridizări între coiot şi lup. Dar care lup? Cel puţin două specii de lupi au luat parte la geneza acestor noi mamifere, la amestec adăugându-se uneori – pentru a face lucrurile şi mai complicate - şi sânge de câine, astfel încât analizele genetice arată, în cazul unor exemplare, o combinaţie năucitoare de gene provenite de la vreo 4 specii.

Povestea apariţiei acestor „coilupi” şi implicaţiile descoperirii şi studierii lor pentru gândirea ştiinţifică în domeniul ştiinţelor naturii fac subiectul unui articol vast apărut recent în New York Times, semnat de Moises Velasquez-Manoff. Discutând cu biologi de diferite specialităţi – geneticieni, zoologi, specialişti în biologie evolutivă – el arată modul în care au apărut aceste animale, implicarea omului în apariţia lor şi impactul acestui fenomen asupra gândirii taxonomice.

Spre deosebire de speciile „pure”, ale căror populaţii sunt mai uniforme, puţin diverse genetic, toţi indivizii semănând mult între ei la nivelul profund al genomului, populaţia hibridă de coilupi este una eterogenă: există exemplare care sunt mai mult lupi, cu ceva gene de coiot şi, la celălalt capăt al acestui spectru de distribuţie, sunt coioţi cu oarece gene de lupi. Între aceste extreme, genele de coiot şi cele provenite de la diferite specii de lup pot apărea în orice proporţie, uneori amestecul fiind „condimentat” şi cu nişte gene provenite de la câini sălbăticiţi prin pădure şi care şi-au făcut de cap cu speciile înrudite de canide – lupii şi coiotul. Unii specialişti cred că ar fi implicată şi o altă specie de lup nord-americană, lupul roşu (Canis rufus), deşi statutul de specie „pură” al acesteia este el însuşi controversat.

Acest amestec încâlcit este numit de geneticienii de la Trent University din Peterborough, Canada, „ canis soup”; cum s-ar zice, o amestecătură, un fel de „ciorbă” (genetică) de mamifere din genul Canis, căruia îi aparţin toate speciile care au contribuit la naşterea acestor hibrizi complecşi.

Povestea s-a desfăşurat cam aşa: odată cu colonizarea de către europeni a Americii de Nord, o specie americană de lup (lupul răsăritean, Canis lycaon) a devenit obiectul persecuţiilor din partea coloniştilor. Vânarea intensă şi intoxicarea cu momeli otrăvite au dus la dispariţia acestei specii din zona de nord-est a Statelor Unite. Ultimele rămăşiţe scăpate de la măcel ale acestei populaţii au migrat pe teritoriul de azi al Canadei. În aceeaşi perioadă, coioţii  (Canis latrans), o specie mai mică de canide sălbatice, originari din Great Plains (Marile Câmpii, întinsa zonă de prerie din centrul SUA), a început să-şi extindă arealul spre est, unde a dat peste lupii răsăriteni „refugiaţi” şi s-a împerecheat cu aceştia. Descendenţii lor s-au împerecheat şi cu alte specii de canide: uneori şi cu câini (Canis familiaris), dar mai ales cu lupul cenuşiu, originar din Eurasia, Canis lupus, specia de lup care trăieşte şi la noi în ţară şi care a migrat în America de Nord în mai multe valuri, în timpul ultimelor 240.000 de ani, peste puntea de uscat care, în timpul glaciaţiunilor, se forma pe locul actualei Strâmtori Bering, legând Asia de America de Nord.

Rezultatul a fost apariţia unor carnivore hibride care au moştenit de la părinţii lor de specii diferite un amestec de trăsături care i-a ajutat să devină jucători redutabili în ecosistemele în care trăiesc. Mai mari decât coioţii (cu aproximativ 40%), cu fălci mai puternice, asemenea lupilor, au moştenit, tot de la lupi, caracterul de animale sociale, ceea ce le permite să vâneze în haită, lucru ce-i face eficienţi în doborârea prăzilor mari. Dar au moştenit şi de la coioţi o însuşire valoroasă: capacitatea de a se adapta mediului antropizat, de a trăi, adică, în medii cu populaţie umană densă. Coioţii sunt aşa de buni la asta, încât mulţi trăiesc în oraşe, chiar în metropole americane zgomotoase şi aglomerate, cu milioane de locuitori.

Beneficiind de creşterea suprafeţei pădurilor în estul Americii de Nord (deoarece în SUA agricultura este acum practicată predominat în partea centrală a ţării şi în California, pădurile au reocupat terenurile altădată cultivate, iar trecerea la economia bazată pe petrol a redus consumul de lemn) – coilupii şi-au tot extins arealul, ceea ce continuă să facă şi în ziua de azi. Aşadar, fără să vrea, omul a creat condiţiile răspândirii acestei noi entităţi hibride. Iar amestecul său unic de trăsături, datorat combinaţiei de gene, l-a ajutat să se adapteze şi să se răspândească, mult mai uşor şi mai rapid decât oricare dintre speciile pure care i-au fost părinţi, în zone în care presiunea antropică este destul de mare, ca urmare  a densităţii populaţiei umane.

„Suntem cumva, privilegiaţi pentru că am putut asista, în ultimii 100 de ani, la naşterea acestei entităţi”, spune Bradley White, genetician la Trent University.

Dar acestă entitate nu este interesantă doar din perspectiva diversităţii faunistice: existenţa ei pune în discuţie – sau repune, cine ştie pentru a câta oară –  concepte vechi care domină încă gândirea ştiinţifică, dar care, iată, se dovedesc neadecvate câteodată, incapabile să cuprindă complexitatea lumii vii aflate în plină evoluţie.

Specii şi hibrizi

Multă vreme, biologii au considerat că hibridarea interspecifică – împerecherea între specii diferite – ar duce la dispariţia unor specii în stare pură şi, ca tare, era considerată un fenomen negativ.  Concepţia în privinţa speciilor este încă tributară descrierii date de Ernst Mayr, la jumătatea secolului XX: procesul de speciaţie – formare a unor specii noi – are loc atunci când 2 populaţii are unei specii devin izolate, fie geografic, fie ecologic sau comprtamental. Cazul cel mai simplu este cel al apariţiei unei bariere geografice: dacă în mijlocul unei întinderi de uscat, pe care trăieşte specia X, s-ar deschide un braţ de mare, împărţind astfel în două suprafaţa de uscat şi separând populaţia iniţială, omogenă, a speciei în două populaţii, izolate una de alta, atunci cele două populaţii ar evolua separat, fiecare mergând pe un drum evolutiv propriu.  În cele din urmă, ar ajunge să se deosebească între ele atât de mult, încât, chiar dacă obstacolul care le separă ar dispărea, cele două specii nu s-ar mai putea încrucişa între ele, ca să de naştere la urmaşi; genetica lor nu le-ar mai permite asta. Aceasta este izolarea reproductivă, factorul esenţial în definirea unei specii, în viziunea lui Mayr.

Dacă izolarea reproductivă este cheia apariţiei şi menţinerii speciilor, a părut logic pentru naturalişti să considere că fenomenul invers, hibridarea interspecifică, înseamnă stingerea speciilor. Hibridarea între specii rămâne posibilă în timpul procesului de speciaţie – care, de obicei, durează sute de mii sau milioane de ani -, atât timp cât deosebirile între specii nu sunt atât de mari încât să ducă la izolarea reproductivă.

În fauna de azi, se întâlnesc multe exemple de acest tip: specii înrudite, aflate în evoluţie, pe drumul diferenţierii depline, dar încă insuficient distanţate între ele genetic, se împerechează ocazional, ca o excepţie la comportamentul lor obişnuit.

Uneori se încrucişează între ei indivizi proveniţi de la două specii de animale domestice; aşa e cazul catârului (un hibrid de cal şi măgar) sau al hibridului denumit dzo, rezultat din încrucişarea vacilor cu yakul, o specie de bovine din Tibet, crescute pentru lapte, carne şi ca animale de povară.

În alte ocazii, e vorba despre o specie domestică şi una sălbatică, aşa cum e cazul hibrizilor de câine şi lup sau al celor rezultaţi din împerecherea unei pisici sălbatice (Felis silvestris) cu o mâţă domestică (Felis catus).

Alteori, se împerechează,  nu numai în captivitate, ci şi în libertate, indivizi din 2 specii sălbatice:

un exemplu este cel al urşilor „grolar (sau „pizzly”), rezultaţi din hibridarea ursului grizzly (Ursus arctos horribilis) cu ursul polar (Ursus maritimus). Analizele ADN au confirmat câteva cazuri de acest gen.
există cazuri de pui născuţi din împerecherea linxului canadian (Lynx canadensis) cu linxul roşu, numit şi bobcat (Lynx rufus), o altă specie nord-americană de linx, mai sudică
au fost descrişi rechini hibrizi, delfini hibrizi, balene hibride, exemplare de broaşte, păsări, lilieci, veveriţe hibride şi multe alte cazuri, care arată că împerecherea interspecifică, deşi rămâne o excepţie faţă de comportamentul reproductiv normal, este totuşi mai răspândită decât se credea.

Chiar şi omul modern - noi, specia Homo sapiens – poate avea în genomul său urme de ADN de la alte specii: cu excepţia populaţiilor subsahariene, mai toţi locutorii au în genom mici porţiuni – până la 4% – de ADN provenit de la omul de Neanderthal, ba chiar, spun unii experţi, şi urme de ADN de la o altă specie de om, din Eurasia, omul din Denisova (denisovan), specii cu care H. sapiens s-ar fi încrucişat ocazional în cursul evoluţiei sale în Eurasia.



Hibrizii sunt „buni” sau „răi”?

Constatarea că hibridarea interspecifică apare destul  de des vine în contradicţie cu ideea că hibridarea e o treabă proastă din punct de vedere evolutiv. De ce e considerată un lucru negativ? Unul dintre motive ar fi acela că, în multe cazuri, hibrizii rezultaţi în prima generaţie sunt sterili, adică sunt, din punct de vedere al evoluţiei, ce presupune perpetuarea speciilor, un fel de rebuturi. (Aşa e cazul catârilor: masculii sunt sterili întotdeauna, femele pot fi fertile, dar rareori.) Apoi, chiar dacă descendenţii hibrizii sunt fertili, ar putea exista probleme legată de adaptare: părinţii de specii diferite sunt, de obicei, adaptaţi la medii diferite, cu resurse diferite (cum e cazul urşilor grizzly şi al urşilor polari), iar descendenţii, care nu seamănă complet cu niciunul dintre părinţi, ar putea avea dificultăţi în adaptarea la oricare dintre cele două medii.

Aşadar, încrucişarea interspecifică pare „o idee proastă” din punct de vedere evolutiv. Şi totuşi, apare mai des decât se credea, iar cazul coilupilor, hibrizi complecşi, foarte bine adaptaţi şi aflaţi în plină expansiune, demonstrează că lucrurile nu sunt aşa de simple cum par să le prezinte conceptele clasice de specie, speciaţie etc.

Printre altele, apariţia acestor jivine arată că imixtiunea omului în natură poate sparge barierele naturale ce izolează speciile una de alta.

De pildă, schimbările climatice – la care activitatea umană are o contribuţie însemnată – pot favoriza întâlnirea unor specii până atunci izolate geografic. Încălzirea globală afectează foarte puternic Arctica, această regiune încălzindu-se, spun experţii, de 2-4 ori mai repede decât restul planetei. Climatul devine mai puţin aspru, pădurile şi tufărişurile se extind. Ca urmare, speciile de animale mai sudice îşi extind arealul spre miazănoapte, unde se întâlnesc cu rudele lor mai nordice şi, dacă diferenţele genetice între ele nu sunt prea mari, se încrucişează.

Dar chiar şi fără amestecul omului, hibridarea interspecifică există, iar existenţa ei pe scară destul de largă impune revizuirea concepţiei conform căreia hibrizii sunt nişte „rebuturi”. Biologii de azi tind să creadă, mai curând, că hibridarea interspecifică poate fi şi un mecanism adaptativ, speciile putând face astfel schimb de gene, iar unele dintre aceste gene se pot dovedi utile, ajutând hibrizii să se adateze la mediul de viaţă în moduri noi, diferite de cele în care erau adaptaţi părinţii lor.  În esenţă, e un mecanism al evoluţiei, unul foarte rapid, schimbările petrecându-se în timp scurt, câteva secole ori chiar decenii.

Asemenea modalităţi accelerate de evoluţie se dovedesc valoroase mai ales în cazul unor schimbări rapide survenite în mediul de viaţă, schimbări care pun care pun animalele în faţa alternativei „adaptează-te foarte repede sau dispari”. Din nou, cazul coilupilor este revelator: puternici aproape ca lupii, sociali ca şi ei, au în plus, asemeni coioţilor şi spre deosebire de lupi, capacitatea de a suporta mai bine prezenţa umană în mediul lor de viaţă – o adaptare importantă într-o lume în care această prezenţă devine tot mai copleşitoare. Iar adaptarea s-a realizat în timp scurt, nu în sute de mii ori milioane de ani, cât se credea că este necesar speciilor pentru a evolua prin mecanismul „clasic” - fixarea, în cursul a mii de generaţii, prin selecţie naturală, a unor trăsături utile apărute prin mutaţii spontane.

Un alt exemplu este prezentat de doi biologi, Peter şi Rosemary Grant, în cartea lor „40 Years of Evolution: hibridarea a ajutat specii de păsări – dintr-un grup de specii înrudite cunoscute sub numele de „cinteze de Galapagos” – să se adapteze condiţiilor schimbătoare ale mediilor lor de viaţă, din insulele arhipelagului Galapagos, atunci când ecologia unor insule s-a modificat ca urmare a unui fenomen El Niño deosebit de puternic.

Secretul acestei evoluţii super-rapide este faptul că speciile care se încrucişează schimbă între ele trăsături deja „testate”, deja puse la încercare de evoluţie.

Un alt aspect constatat de biologi este faptul că hibridarea apare mai des în situaţii dificile, de exemplu ameninţarea din partea prădătorilor sau condiţii climatice foarte nefavorabile. E ca şi cum animalele şi-ar spune că, atunci când vremurile sunt grele şi viaţa nesigură, e mai bine să se împerecheze cu un partener de altă specie, decât să piardă timp căutând un partener conspecific, cu riscul de a nu-l găsi la vreme şi de a nu-şi putea astfel transmite mai departe genele. Uimitor mecanism adaptativ al naturii, destinat să susţină perpetuarea vieţii, chiar sub forma „imperfectă” a unor hibrizi interspecifici!

Presiunea, ameninţările generate de activitatea umană – vânarea excesivă, suprapescuitul, poluarea, distrugerea habitatelor, schimbările climatice – toate pot stimula acest proces. Este unul dintre modurile mai puţin cunoscute în care omul afectează natura.



Cum rămâne cu specia?

Aşadar, alături de puternicele mecanisme evolutive care direcţionează speciaţia (diferenţierea speciilor) – pentru că altfel n-ar mai exista diversitate - acţionează, mai subtile, mai puţin cunoscute, şi mecanisme care favorizează procesul opus: contopirea unor specii. Ambele mecanisme joacă un rol în scenariul evoluţiei vieţii pe Pământ, scenariu care se dovedeşte tot mai complex, pe măsură ce îl aprofundăm.

Toate aceste aspecte fac şi mai dificilă definirea speciei. Sau, cum spune Brendan Kelly, directorul ştiinţific al Monterey Bay Aquarium: „Secretul murdar al biologiei este că unitatea fundamentală cu care operează această ştiinţă – specia – de fapt nu poate fi definită clar.”

Nu e numai o problemă teoretică, ci are importanţă, după cum subliniază autorul articolului citat, din perspectiva eforturilor de conservare: hibridarea între specii este adesea privită ca o pierdere (pentru că poate duce la dispariţia unor specii ca atare, a speciilor „pure”). Dar, uneori, din punctul de vedere al biodiversităţii, poate fi privită şi ca un câştig; din nou, cazul coilupilor e un exemplu interesant în acest sens.

Dar implicaţiile modului tradiţional de a gândi despre specii şi hibrizi trec dincolo de biologie şi de problemele conservării, consideră unii specialişti. Autorul articolului citează părerea lui Michael Arnold, genetician în cadrul University of Georgia; acesta crede că în viziunea „clasică”, aceea care scoate în evidenţă importanţa menţinerii purităţii speciilor şi care consideră hibrizii drept rebuturi, se regăseşte un ecou al concepţiilor anacronice legate de metisaj, de amestecul de rase, de „corcire”. Oare nu cumva gândirea majorităţii  biologilor este, inconştient, afectată de acest mod perimat de a gândi? Dacă e aşa, spune autorul articolului, atunci schimbarea de paradigmă, noua concepţie asupra hibridării ca mecanism al evoluţiei, cu potenţiale efecte pozitive, este un semn că biologia leapădă, în fine, îndelungata înrâurire exercitată asupra ei de pseudoştiinţe.

Iar această nouă viziune, deşi inconfortabilă pentru mulţi – pentru că îi scoate de pe cărările bătătorite ale gândirii biologice clasice, conform căreia speciile sunt specii, iar hibrizii sunt erori ale naturii – arată că, de fapt, problema este modul nostru prea îngust de a gândi natura, evoluţia, viaţa pe planetă. Natura nu se supune categoriilor inventate de noi, nu poate fi înghesuită în clasificările întocmite de noi, nu încape fix în mobila cu sertăraşe ordonate pe care am construit-o în mintea noastră spre a o organiza aşa cum ne-ar plăcea nouă să o vedem, desăvârşit ordonată conform criteriilor născocite de noi. Natura e uriaşă, complicată, nemărginită în diversitatea manifestărilor ei, a adaptărilor de care e capabilă; mai vastă şi mai complexă decât ne putem noi închipui; fiecare nouă descoperire ne arată acest lucru. Şi, încet-încet, biologii încep să aprecieze asta, îndepărtându-se de rigiditatea concepţiilor ştiinţifice ale trecutului şi adoptând un nou fel de vedea viaţa pe Pământ. Cum vor influenţa aceste noi descoperiri şi acest nou fel de a gândi modul care ne raportăm la natură, rămâne de văzut, după cum rămâne de văzut şi ce impact va avea hibridarea asupra biodiversităţii planetei.

www.descopera.ro

Jose Manuel Barroso e un fost comunist EI NE-AU VÂNDUT PASTILA ANTICOMUNISMULUI, DAR AM PRIMIT CAPITALISM

Prin anii 1980, în aventuroasa lui tinerețe, Jose Manuel Barroso, actualul președinte al Comisiei Europene și unul dintre acționarii Uniunii Europene, era unul din liderii de seamă ai mișcării comuniste marxist-maoiste portugheze MRPP (Mișcarea Reorganizării Partidului Proletarilor). Mișcarea Maoistă Portugheză era considerată de autoritățile de atunci atât de periculoasă încât ea fusese scoasă în afara legii, iar membrii ei erau considerați teroriști și bănuiți că puneau la cale acte teroriste.
Visul tînărului Jose Barroso, student pe atunci la Facultatea de Drept și lider al amintitei MRPP era ca Portugalia să devină un stat comunist după modelul sovietic, stat în care puterea să aparțină muncitorilor și țăranilor și țara să fie condusă de un partid comunist. În 1980 Barroso era urmărit de agenții portughezi ai serviciilor secrete fiind suspect că ar fi pus la cale un atentat. A fost arestat de Poliția Portugheză împreună cu alți tineri comuniști. După aproximativ o săptămână de detenție în beciurile poliției portugheze, convingerile politice ale lui Barroso s-au schimbat uimitor, în cel mai fericit mod pentru autorități. Spre marea bucurie a polițiștilor,Barroso a ajuns peste noapte la concluzia că adepții comunismului erau cei care trebuiau băgați la închisoare ca fiind adevărații criminali și că burghezia trebuia să conducă Europa. Așa că a trecut imediat cu arme și bagaje din tabăra de stânga în cea de dreapta și imediat s-a înscris în Partidul Popular Democrat.
Iluminarea bruscă pe care dl Barroso a avut-o în beciurile poliției i-a prins bine fiindcă domnia sa a avut ulterior o carieră strălucită. Ulterior el a devenit un anticomunist înfocat și totodată unul dintre ”farmaciștii” care au pus la punct renumita pastilă a anticomunismului pe care fiecare est-european o înghite cu puțină gargară mass-media în fiecare dimineață, zi de zi. http://dantanasescu.ro/2012/07/24/jose-manuel-barroso-e-un-fost-comunist.html

TEXT REPRODUS DE PE PAGINA: https://www.facebook.com/pages/Anti-Uniunea-European%C4%83/356579791140499?ref=stream

Adevarul despre Angela Merkel

Angela Merkel, actuala conducătoare a Germaniei și al doilea mare acționar al Uniunii Europene provine dintr-o familie care în 1955, sătulă de binefacerile capitalismului a fugit din RFG și a cerut azil în Germania Comunistă (RDG).
Până la prăbușirea RDG, Angela Merkel a rămas o comunistă convinsă și a activat în rândurile Free Deutsche Jugend (Uniunea Tineretului Comunsit German). Acolo, în cuvântările pe care domnia sa le ținea nu vorbea, evident, de valorile capitalismului ci de viitorul luminos al socialismului. Era convinsă că burghezia capitalistă se va prăbuși iar în lume va învinge comunismul.
Desființarea celebrului zid al Berlinului care despărțea RDG de RFG a dus la o iluminare bruscă a dnei Merkel, domnia sa dându-și brusc seama că viitorul Europei nu va fi comunist (cum crezuse până atunci) ci capitalist. Imediat a devenit o adeptă convinsă la valorile capitalismului și mai apoi, alături de Barroso , a devenit al doilea mare ”farmacist” care a pus la punct pastila anticomunismului creată special pentru est-europeni.
Exemplele ar putea continua cu nume la fel de sonore și ilustre, dar este suficient ca să ne lămurim cine sunt de fapt cei care ne-au dat pastila anticomunismului.
Interesant este că nici unul dintre acești lideri nu se uită cu rușine și regret la anii de altădată. Și mai interesant este că nici unul dintre marii luptători anticomuniști din Europa de Est nu a primit o recunoaștere efectivă a luptei lui. Soljenițân a devenit în actuala Europă un personaj ridicol, așa cum era de fapt considerat în URSS.

TEXT REPRODUS DE PE PAGINA: https://www.facebook.com/pages/Anti-Uniunea-European%C4%83/356579791140499?ref=stream

Motivul controversat pentru care o femeie a fost dată afară din Biserica Mormonă. "Cred că mă dau afară din Rai"

Un reportaj BBC spune povestea unei femei care a fost excomunicată din Biserica Mormonă sub un pretext cel puţin controversat. 

Kate Kelly aşteaptă semnalul verde al unui semafor din Salt Lake City. În orice parte ai privi, nu se vede nicio maşină în mişcare. "Trebuie să aştept semnalul. Sunt supusă, sunt o mormonă", spune ea, zâmbind, unui reporter BBC. 

În timp ce Kelly crede că este un membru model al Bisericii Mormone, conducerea bisericii ei este de altă părere. În iunie, ea a fost excomunicată pentru iniţierea unei campanii pentru ca femeilor să li se dea dreptul să fie preoţi în Biserica Mormonă, scrie yahoo.com. 

"În mod normal, în Biserica noastră, excomunicarea este aplicată pentru păcate foarte mari, cum ar fi crima sau abuzul copiilor. Eu am fost excomunicată pentru că am enunţat un adevăr, acela că femeile şi bărbaţii nu sunt egali în biserica noastră", spune Kelly. 

În Biserica Mormonă, cu 15 milioane de membri pe Glob, orice bărbat care a trecut de vârsta de 12 ani se poate alătura clerului. Femeilor nu le este permis acest lucru. 

Spre deosebire de alte biserici - inclusiv Biserica Anglicană, cea care a decis, luna trecută, să permită preoţilor femei să devină episcopi - Biserica Mormonă nu are preoţi pregătiţi profesional în acest sens. În această biserică, bărbaţii fac oarecum cu rândul când vine vorba de sarcinile preoţeşti. 

De exemplu, episcopul fostei epitropii a lui Kelly, omul care a excomunicat-o, este avocat al companiei ExxonMobil. Şi Kelly este un avocat, specializat în drepturile omului. "În cazul meu, vorbim de un fel de inchiziţie. Bărbaţii care m-au pedepsit cred că mă dau afară din Rai". 

Ce prevede armistiţiul dintre Israel şi Fâşia Gaza

Israelienii şi palestinienii au acceptat o propunere egipteană de armistiţiu permanent în Fâşia Gaza, intrat în vigoare marţi, după 50 de zile de conflict care s-a soldat cu peste 2.140 de morţi în rândul palestinienilor şi 69 în rândul israelienilor, dintre care 64 sunt militari.

Acordul de armistiţiu permanent este respectat, a anunţat miercuri dimineaţa o purtătoare de cuvânt militară israeliană pentru AFP, informează Mediafax. 

"De marţi seara nu au avut loc tiruri de rachete către teritoriul israelian şi niciun atac aerian israelian în Fâşia Gaza", a spus purtătoarea de cuvânt israeliană.


Iată, mai jos, principalele puncte ale propunerii egiptene, potrivit lui Azzam al-Ahmed, şeful delegaţiei palestiniene.

1. Deschiderea punctelor de trecere

- Armistiţiul urmează să antreneze deschiderea imediată a punctelor de trecere între Fâşia Gaza şi Israel, în vederea ajutorării reconstrucţiei enclavei cu 1,8 milioane de locuitori, căreia i-a fost impusă o blocadă strictă începând din 2006. 

"Iniţiativa egipteană include deschiderea trecerilor pentru nevoi umanitare şi provizii, material medical şi tot ceea ce va permite repararea sistemelor de alimentare cu apă, electricitate şi telefonie mobilă", potrivit lui al-Ahmed.

- Erez, în nord, este principalul punct de trecere pentru persoane, iar Kerem Shalom, în sudul Fâşiei Gaza, este singurul punct de trecere pentru bunuri materiale.

- Dacă punctele de trecere comerciale au rămas deschise în timpul celei mai mari părţi a conflictului, intrarea pe teritoriul palestinian a anumitor bunuri - în special materiale de construcţie - este puternic limitată prin blocadă.

- Al-Ahmed şi egiptenii nu au evocat punctul de trecere de la Rafah, către Egipt, închis cea mai mare parte a timpului în ultimele luni.

2. Extinderea zonelor de pescuit

- Restricţiile impuse de către Israel pescarilor din Fâşia Gaza urmează să fie anulate - şi nume limitarea navigării la o distanţă de trei mile de ţărm - şi extinse până la distanţa de şase mile marine (11 kilometri), iar apoi 12 mile.

Potrivit Acordurilor de la Oslo din 1994, pescarii din Fâşia Gaza aveau dreptul să navigheze până la o distanţă de 20 de mile marine de ţărm, dar această distanţă a fost redusă în mai multe rânduri de către israelieni, ca răspuns la tiruri de rachete sau atacuri.

3. Deţinuţi

- Propunerea egipteană evocă anumite puncte de discutat, ca "eliberarea deţinuţilor palestinieni în schimbul cadavrelor militarilor israelieni ucişi", potrivit lui al-Ahmed.

Peste 5.000 de palestinieni sunt încarceraţi în Israel.

Hamas, care se află la putere în Fâşia Gaza, doreşte eliberarea a 60 de deţinuţi care au fost eliberaţi în 2011 în schimbul eliberării militarului Gilad Shalit, dar care au fost încarceraţi din nou în iunie, după răpirea şi uciderea a trei tineri israelieni în Cisiordania ocupată.

4. Portul şi aeroportul din Gaza

- Palestinienii cer redeschiderea aeroportului din oraşul Gaza şi posibilitatea de a reutiliza portul maritim. 

"Acesta este unul dintre punctele care urmează să fie discutate în cadrul negocierilor" prevăzute într-o lună, potrivit oficialului palestinian. "Cele două părţi ar putea să adauge şi alte subiecte negocierilor", a adăugat el.

5. Blocada şi demilitarizarea

- Este vorba despre revendicări importante pentru ambele părţi: palestinienii cer anularea blocadei, ceea ce israelienii refuză atât timp cât Fâşia Gaza nu va fi total demilitarizată.

- Potrivit lui al-Ahmed, Acordul încheiat marţi prevede anularea blocadei, dar nu a fost furnizat niciun detaliu cu privire la posibile restricţii asupra importurilor de materiale de construcţie sau reluarea exporturilor din Fâşia Gaza.

- Israelul a afirmat că problema demilitarizării şi cea a măsurilor de împiedicare a mişcării Hamas de a se reînarma vor fi discutate la Cairo, în cadrul unor negocieri care urmează să înceapă la o lună după intrarea în vigoare a armistiţiului.

FMI nu face comentarii cu privire la scandalul de corupţie în care este implicată Christine Lagarde

Şefa FMI, Christine Lagarde, a confirmat că este anchetată de procurorii francezi, fiind bănuită de „neglijenţă” într-un caz de corupţie, dar instituţia nu a dorit să facă vreun comentariu legat de acest caz.

„Directorul general s-a exprimat deja cu privire la acest dosar. În prezent, se află în drum spre Washington şi, evident, va informa Consiliul de Administraţie al Fondului cu privire la evoluţia cazului. Până atunci, nu avem niciun comentariu suplimentar de făcut”, a precizat purtătorul de cuvânt al FMI, Gerry Rice, informează AFP, citată de Agerpres.

Miercuri, Curtea de Justiţie a Republicii, singura instanţă judiciară din Franţa care îi anchetează şi judecă pe membrii guvernului pentru fapte comise în exerciţiul funcţiunii, a inculpat-o pe Lagarde pentru „neglijenţă”.

Şefa FMI a fost inculpată pentru rolul său în plata a 400 de milioane de euro (520 milioane dolari) către Bernanrd Tapie, un om de afaceri controversat şi apropiat al fostului preşedinte Nicolas Sarkozy, pe vremea când Lagarde era ministru de Finanţe al Franţei. 

Plata a fost făcută ca parte a unui proces de arbitraj privat pentru a soluţiona un litigiu cu banca de stat Credit Lyonnais asupra vânzării participaţiei la producătorul german de îmbrăcăminte şi echipamente sportive Adidas în anii 1990. 

Litigiul dintre omul de afaceri şi Credit Lyonnais se referă la o tranzacţie ce a avut loc în 1993, atunci când Tapie a vândut către bancă participaţia pe care o deţinea la Adidas. Mai târziu, banca a vândut pachetul cu un profit semnificativ, iar Tapie a început o acţiune în justiţie, susţinând că a fost fraudat. 

În urma judecării cazului într-o comisie de arbitraj, Tapie a obţinut de la stat despăgubiri de peste 500 de milioane de dolari, cu mult mai ridicate decât ar fi putut primi în justiţie. 

Christine Lagarde a precizat că nu are de gând să demisioneze din fruntea FMI şi că a cerut avocatului său să facă recurs la decizia CJR, pe care o consideră complet nefondată. 

Christine Lagarde ocupă funcţia de director general al FMI din luna iulie 2011, când i-a succedat în funcţie unui alt francez, Dominique Strauss-Kahn, după ce acesta a fost acuzat de agresiune sexuală la New York. 

Obama avertizează: Extirparea unui "cancer" cum este Statul Islamic nu va fi uşoară şi nici rapidă

Preşedintele Barack Obama a avertizat marţi că extirparea unui "cancer" cum este gruparea jihadistă Statul Islamic nu va fi uşoară şi nici rapidă, dar a exclus posibilitatea unei intervenţii militare terestre a armatei americane împotriva acesteia, consemnează agenţiile Reuters și EFE, citate de Agerpres.

"America nu va uita, obiectivele noastre sunt pe termen lung, avem răbdare şi se va face dreptate", a afirmat Obama într-un discurs susţinut în faţa Legiunii Americane.

"Extirparea unui cancer cum este Statul Islamic nu va fi uşoară şi nici rapidă (...) Dar viziunea acestuia plină de ură nu poate trece de apărarea Statelor Unite", a punctat Obama. El a menţionat că această grupare, ce a obţinut succese militare considerabile în Siria şi Irak şi controlează în prezent teritorii întinse ale acestor ţări, este permanent în atenţia Washingtonului, dar a precizat că nu va ordona desfăşurarea de trupe americane în Siria sau Irak. "Desfăşurările militare pe scară extinsă nu constituie răspunsul potrivit (...) întrucât ele se prelungesc în timp şi sfârşesc prin alimentarea extremismului", a explicat președintele american.

Liderul de la Casa Albă, care a ordonat la începutul lunii august raiduri aeriene asupra poziţiilor acestei grupări islamiste ultra-radicale în Irak, a subliniat că SUA "vor face tot ce este necesar pentru a-i captura pe cei care fac rău americanilor" şi vor decide în continuare "acţiuni directe atunci când va fi necesar" pentru protejarea teritoriului american şi a cetăţenilor americani. 

"Acţiunea noastră militară în Irak trebuie să fie parte a unei strategii mai ample de protejare a americanilor şi de sprijinire a aliaților noştri pentru ca aceştia să poată lupta împotriva Statului Islamic", a indicat el.

Cât despre Siria, Obama s-a limitat să reafirme că Administraţia de la Washington sprijină rebelii moderaţi care luptă împotriva regimului de la Damasc. Presa americană a scris în aceeaşi zi că el ar fi ordonat deja efectuarea de zboruri de recunoaştere deasupra zonelor din Siria controlate de islamiştii Statului Islamic.

Iohannis şi cele şase case "dobândite din meditaţii". Misterul averii se adânceşte

Explicaţiile lui Klaus Iohannis în privinţa averii sale adâncesc şi mai mult misterul proprietăţilor pe care le deţine. Primarul are şase case în Sibiu, locuinţe pe care spune că le-a cumpărat din banii de meditaţii şi, pentru că nu are copii, şi-a permis să investească în imobiliare. 

De cîte ori a fost întrebat despre casele sale, Iohannis a oferit explicaţii diferite. Numai că de-a lungul timpului, unele dintre case au făcut obiectul unor acţiuni în instanţă pentru că nu ar fi fost dobândite tocmai legal.

Deşi susţine că nu a avut afaceri, Klaus Iohannis a reuşit din 1989, când s-a angajat profesor de fizică la Colegiul Bruckental din Sibiu şi până în 1999 când era inspector şcolar general adjunct să cumpere o casă cu o suprafaţă de 377 de metri pătraţi, un apartament de 166 de metri pătraţi şi un altul de 84 de metri pătraţi. 

Gustul pentru imobiliare l-a prins în 1989, la scurt timp după căsătorie, când, spune el, a cumpărat primul apartament din darul de la nuntă. 

Iohannis susţine că a putut să pună bani de-o parte pentru că nu a avut alte griji.

Social democraţii susţin că prezidenţiabilul ACL trebuie să lămurească neconcordanţele legate de averea lui. 

Două dintre achiziţii i-ar fi adus lui Klaus Iohannis şi probleme în justiţie. Este vorba despre un imobil aflat în centrul Sibiului, pe strada Nicolae Bălcescu 29 şi un altul de pe strada General Magheru nr. 35, care a fost pierdut în instanţă în 2004. 

Traian Băsescu, acuzat de tăinuirea unor fapte de corupţie. DNA a confirmat

Traian Băsescu poate fi acuzat de tăinuirea unor fapte de corupţie, susţine purtătorul de cuvânt al Guvernului. DNA a confirmat că nici preşedintele, nici Administraţia Prezidenţială nu au depus vreo sesizare cu privire la neregulile despre care Traian Băsescu spunea zilele trecute că are informaţii. Este vorba despre posibile acte de corupţie la atribuirea lucrărilor la autostrada Comarnic Braşov. 

Premierul a susţinut că are informaţii potrivit cărora preşedintele a sesizat DNA în legătură cu contractul încă nesemnat pentru autostrada Comarnic-Braşov. 

"Deci el a zis: 'Va spun eu ca astia-s niste corupti !?'. DNA, daca primeste sesizare, sigur, s-a dus si a intrebat: 'Ati semnat vreun contract?'. 'Nu, nu am semnat inca. O sa-l semnam!'. 'Aaa... ca ne-a zis domnul Basescu ca atunci cand o sa-l semnati o sa fie ceva...'

În replică, Administraţia prezidenţială susţine că Traian Băsescu nu a făcut nicio sesizare la DNA cu privire la atribuirea lucrării la Autostrada Comarnic-Braşov, aşa cum, în mod mincinos, a afirmat premierul Victor-Viorel Ponta. În discursul susţinut la învestirea în funcţie a ministrului Transporturilor, domnul Ioan Rus (...) domnul preşedinte Traian Băsescu a atenţionat asupra unor suspiciuni din timpul procedurii de atribuire a acestor lucrări. 

Totuşi, preşedintele a vorbit în luna iunie despre acte de corupţie care s-au petrecut în cadrul negocierilor pentru contract. 

Traian Băsescu, preşedintele României: "Atentionez ca mergeti intr-un minister cu probleme. Acolo ar trebui sa fiti atent in mod deosebit la premisele de contractare a Autostrazii Comarnic-Brasov. Din informatiile mele, deja s-au produs acte de coruptie". 

Ţinând cont de această declaraţie, dar şi de afirmaţiile făcute de purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, înseamnă că preşedintele poate fi suspectat că încalcă legea pentru că ascunde informaţii despre faptele de corupţie. 

Memorandumul pentru autostrada Comarnic-Braşov a fost semnat în luna ianuarie. Contractul pentru construirea tronsonului nu a fost încă parafat. 

Klaus Iohannis vrea să-l schimbe pe Ponta, dacă va câștiga alegerile prezidențiale

Liderul PNL, Klaus Iohannis, candidatul ACL la alegerile prezidenţiale, a declarat, miercuri, la Galaţi, că după ce va câştiga alegerile din noiembrie, se va încerca, "prin moţiune de cenzură, absolut constituţional", schimbarea Guvernului PSD, "pentru că aşa nu se mai poate".

"Aştept efecte pozitive atunci când noul PNL va da guvernarea, lucru care se va întâmpla. Vom vedea, cel târziu peste doi ani, când vom avea alegeri parlamentare. Cu cât se mişcă PSD-ul aşa cum se mişcă, cu atât vine mai stringentă necesitatea de a schimba acest guvern. După ce câştigăm alegerile din noiembrie, ne vom apuca şi vom vedea cum putem, prin moţiune de cenzură, absolut constituţional, să schimbăm guvernul, pentru că aşa nu se mai poate", a spus Klaus Iohannis, citat de corespondentul Mediafax.
El a mai spus că un rol important în alegerile prezidenţiale va avea şi preşedintele Traian Băsescu, precizând însă că speră ca acesta să dovedească imparţialitate.

"Actualul preşedinte va avea un rol destul de important. Nu cred că este cazul să ne facem alte calcule. Speranţa mea este că preşedintele aflat în funcţie o să joace corect, imparţial, în aşa fel încât, în final, rezultatul să fie spre binele României", a mai spus liderul PNL.

UDMR: Ţinutul secuiesc va fi condus de un preşedinte. Ce mai conţine proiectul maghiarilor pentru autonomie teritorială

Ţinutul Secuiesc ar urma să aibă preşedinte propriu, care să stăpânească peste Harghita, Covasna şi Mureş. Preşedintele ar urma să fie ales prin vot direct de către cetăţenii din cele trei judeţe şi ar avea puteri mai mari decât şefii de Consilii judeţene.

Aceste prevederi sunt în proiectul de autonomie redactat de UDMR. 

Potrivit unor surse din UDMR, proiectul prevede că preşedinţii de Consilii judeţene nu dispar, dar Ţinutul secuiesc ar avea un buget propriu şi o colaborare mai puţin strânsă cu guvernul de la Bucureşti, având în vedere că se vor autogestiona cei din ţinut.

Textul este inspirat 90% din cel acre autorizează autonomia Tirolului de sud din Italia, o regiune autonomă care se pare că este un model de succes cel puţin din punct de vedere economic.

Astfel, UDMR încearcă să implementeze şi în România acest proiect care vizează şi protejarea limbii şi minorităţii maghiare din Ţinutul secuiesc. 

Cei de la UDMR spun că, pentru ca acest proiect să aibă succes şi să treacă peste opoziţia de la Bucureşti, acest proiect nu aduce foarte multe modificări spre deosebire de proiectul descentralizării şi regionalizării propus de USL, proiect cu care au şi câştigat alegerile în 2012.

Diferenţa faţă de proiectul USL, şi este una mare, se referă la gruparea celor trei judeţe - Harghita, Covasna, Mureş - unde populaţia este preponderent maghiară şi ar însemna că este practic o regionalizare pe criterii etnice, lucru cu care niciodată administraţia de la Bucureşti nu a fost de acord.

Este însă nevoie de modificarea Constituţiei, pentru ca acest Ţinut secuiesc să poată lua naştere în mod oficial.

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a anunţat ieri că proiectul realizat în această vară este deja gata.

Ioan Sabău, preşedintele Formului Civic al românilor din Harghita şi Covasna, spune că prin proiectul UDMR pentru autonomie teritorială se doreşte dezmembrarea Transilvaniei de România.

Băsescu: Prezenţa premierului la învestire înseamnă că îşi asumă propunerea pe care a făcut-o. Nu am fost dispus să renunţ la această simbolistică

Prezenţa premierului la învestirea unui ministru înseamnă că îşi asumă propunerea pe care a făcut-o, consideră preşedintele Traian Băsescu, explicând astfel motivul pentru a amânat ceremonia de depunere a jurământului de către Darius Vâlcov, nominalizat pentru funcţia de ministru delegat pentru Buget.

„Este prima dată când o ceremonie de învestire a unui ministru, convenită cu Cabinetul premierului, nu se mai întâmplă", a spus Băsescu, în timpul unei declaraţii de presă susţinută miercuri la Palatul Cotroceni.

„Aşa cum fac de obicei, mai ales când sunt persoane controversate, solicit informaţii instituţiilor abilitate, dacă sunt probleme cu cel propus. Pe data de data de 20 seara a venit această informare, iar pe 21 am avut informările toate, drept pentru care, pe 25 august, plecând de la premisa reală că toate informaţiile pe care le-am primit eu le-a primit şi premierul, i-am trimis scrisoare în care făceam referire la aceste informaţii şi îl întrebam dacă îşi menţine propunerea. Dânsul mi-a răspuns tot pe 25, dar a fost un răspuns evaziv, în care nu şi-a asumat în mod direct menţinerea propunerii", a precizat preşedintele.

Băsescu a adăugat că răspunsul lui Ponta „mi-a stârnit dubii”, însă a mai aşteptat până pe 27 august, iar în această dimineaţă a emis decretul, plecând de la decizia CCR, care îi dă dreptul de a refuza doar o dată numirea unui ministru. 

În acelaşi timp, preşedintele a subliniat că propunerea ca învestitura să aibă loc la ora 18:00 a fost agreată de premier: „Vă pot spune că era pe scara avionului şi a fost de acord, ştiind că revine la 17.00 în ţară. La 17.50, am primit de la cabinetul premierului informaţia că nu participă la ceremonie, invocând alt program, şi că l-a delegat pe vicepremierul Oprea să participe”.

„Sigur că mi s-a părut neserios, în primul rând modul în care a fost anunţat, dar mi s-a părut şi o neasumare publică pentru nominalizarea făcută, pe care am legat-o şi de răspunsul evaziv din data de 25 august”, a mai spus Traian Băsescu.

„În aceste condiţii, mi-a fost foarte greu să accepte să derulez ceremonia de depunere a jurământului. În plus, este o chestiune de simbolistică, pe care tradiţia a format-o”, a continuat preşedintele.

În opinia lui Traian Băsescu, participarea premierului la învestitură simbolizează solidaritatea cu acel ministru.

„Nu am fost dispus să renunţ la această simbolistică. Nu îmi rămâne decât să aştept un moment în care să putem conveni reorganizarea ceremoniei,  în prezenţa premierului, care pentru mine înseamnă că îşi asumă propunerea pe care a făcut-o”, a insistat Băsescu. 

Băsescu: Ordonanţa 45 este neconstituţională şi afectează procesul electoral

Preşedintele Traian Băsescu i-a solicitat, miercuri, Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituţională ordonanţa de urgenţă care modifică legea de organizare a alegerilor prezidenţiale

„Îl atenţionez pe premier, care a semnat această Ordonanţă, că atât Comisia de la Veneţia, cât şi Curtea Constituţională a României au recomandări şi hotărâri prin care precizează foarte clar că nu trebuie să se emită acte normative care să modifice legile electorale, într-un  interval de la 12 luni până la data alegerilor”, a a declarat Băsescu, la Palatul Cotroceni.

„Mi-aş permite să mai fac încă o dată un apel la Avocatul Poporului, care prin inactivitate sabotează democraţia, dar mai încerc un apel: să atace la Curtea Constituţională ordonanţa 45 din 2014”, a continuat preşedintele.

Băsescu susţine că ordonanţa adoptată în luna iunie afectează procesul electoral şi modifică elemente substanţiale din legea de organizare a alegerilor prezidenţiale. 

În acelaşi timp, preşedintele a făcut un apel către Guvern să nu emită Ordonanţa de Urgenţă pentru "transferul primarilor".

„Victor Ponta are nevoie ca aerul de acest act normativ, pentru că, altfel, nu poate ajunge preşedinte. De aceea este această disperare să se încalce toate cutumele şi inclusiv Constituţia, pentru că administraţia locală este instituţie constituţională, este definită în Constituţie, şi Ordonanţa de Urgenţă nu trebuie emisă”, a explicat Băsescu.

„Actul de mâine, dacă va fi emis, cu privire la dreptul primarilor de a migra este un act care arată spaima lui Victor Ponta, el ştie că nu poate câştiga alegerile prezidenţiale şi încearcă să-şi creeze avantaje incorecte cu 10 săptămâni înainte de alegeri”, a adăugat Traian Băsescu.

Regionalizarea reprezinta un dezastru pentru Romania

Multi se intreaba care este adevaratul scop al regionalizarii, masura globalista impusa de Bruxelles si promovata de o mare parte dintre politicienii globalisti romani.

http://dantanasescu.ro/2013/02/20/regionalizarea-este-un-proiect-national-pe-naiba.html

Adevaratul scop al regionalizarii Romaniei este indeplinirea unui punct important aflat pe agenda Noii Ordini Mondiale (Agenda 21) si anume: faramitarea natiunilor pentru un control mai facil al acestora. 

Agenda 21 este un plan prezentat de ONU in 1992, la conferinta "Earth Summit" care a avut loc in Rio de Janeiro, Brazilia. ONU este o organizatie care apartine globalistilor. ONU este folosita de cativa miliardari puternici pentru a trasa viitorul global al omenirii.
Tot sub influenta globalistilor miliardari se mai afla si urmatoarele institutii: FMI, Banca Mondiala, WTO (World Trade Organization - Organizatia Mondiala a Comertului).

Regionalizarea va distruge autoritatea centrala a statului, in acest fel comisia europeana putand controla mult mai usor regiunile europene. Acum este putin mai dificil pentru dictatoriala comisie europeana sa-si impuna directivele deoarece exista parlament si tot felul de autoritati nationale care se misca mai greu sau chiar se opun unor masuri globaliste mai radicale.

Pe scurt, globalista comisia europeana va conduce regiunile in mod direct fara a mai avea nevoie de aprobari din partea autoritatilor statului.

Regionalizarea nu-i ajuta pe cetateni in vreun fel ci numai pe globalisti.

Regionalizarea nu a fost ceruta niciodata de cetateni ci a fost impusa de la Bruxelles.

Regionalizarea impusa de Bruxelles nu aduce niciu progres ci ne intoarce cu cateva sute de ani in urma.

Ati observat cati politicieni romani s-au chinuit pe la tv sa prezinte avantajele regionalizarii? Niciunul dintre acestia n-a prea reusit sa convinga. Stiti de ce n-au reusit respectivii politicieni sa prezinte avantajele regionalizarii? Pentru ca acestea, de fapt, nu exista - regionalizarea nu aduce beneficii cetatenilor ci are doar scopul ascuns de a faramita autoritatea statala.

Comisia europeana este o simpla unealta a globalistilor. Aceasta comisie nu face altceva decat sa pregateasca terenul pentru Noua Ordine Mondiala (NOM), guvernul mondial. In ecuatia NOM, planeta va fi condusa prin intermediul ONU.

Va fi implementata aceasta regionalizare si in Romania? Din pacate, cred ca da. 

Cine s-a informat stie ca regionalizarea este doar unul dintre punctele aflate pe lista globalistilor. Din pacate, globalistii ne pregatesc si alte surprize: supravegherea electronica totala, distrugerea proprietatii private, distrugerea clasei de mijloc (partial inceputa) si altele depre care voi scrie cateva randuri in postari vitoare. Globalistii par a fi obsedati de protejarea mediului. Spun par pentru ca, de fapt, globalistii miliardari se folosesc de povestea cu mediul numai pentru a putea conduce lumea asa cum doresc.
Acestia promoveaza, la fel ca si nazistii germani, protectia mediului (ecofascism) intr-o forma extrema, forma in care planeta ajunge sa valoreze mai mult decat viata umana.

Din aceasta cauza, in ultimii ani, au aparut tot felul de taxe verzi: taxa de carbon (scam), nenumaratele taxe de mediu, timbre verzi, energie curata, clasificarea Euro in cazul automobilelor ... Observati ca acesti "protectori neobositi ai mediului" nu fac altceva decat sa inventeze biruri peste biruri, noi inginerii prin care sa-si umfle conturile si sa stapaneasca. Credeti ca vreunul dintre acesti miliardari globalisti circula cu vreo masinuta electrica pentru a nu polua mediul inconjurator? Hahahahaha ... globalistii circula cu masini cat tancul iar in garaje au numai sporturi tip Ferrari, Lamborghini. Poluarea se refera numai la fraierii care trebuie taxati.

Asa-numita incalzire globala este tot o inventie a globalistilor, o inselatorie de proportii globale. Teoria incalzirii globale este doar o pseudoteorie deoarece niciodata n-a putut fi demonstrata.
Tot acesti globalisti vorbesc si despre o noua religie - NEW AGE (Noua Era) - religie care are ca punct central venerarea planetei, adica venerarea pietrelor, a prafului, a copacilor, a ciupercilor de padure... Bineineteles ca in asa-numita religie New Age nu exista Dumnezeu.

Globalistii sunt obsedati si de Gaia, zeita care reprezenta Pamantul in mitologia greaca. Stiti vorba: "Fii cuminte ca te ia mama gaia" , adica, pe romaneste, daca nu esti cuminte te mananca pamantul. Corect. Gaia este venerata si de neopagani (un simbol al acestora este pentagrama). Se poate usor observa cum globalistii se folosesc de protectia mediului pentru a-si putea pune planurile globaliste in aplicare.

Revenind la Agenda 21, http://en.wikipedia.org/wiki/Earth_Summit Nu stiu daca acest plan ONU va fi pus vreodata in practica insa stiu ca acest plan diabolic a fost creat sub egida ONU.
Pentru cei care inca nu stiu, din tabara globalistilor fac parte si grupurile Bilderberg si Illuminati (masoni).
Regionalizarea Romaniei ar face mai usor controlul resurselor nationale de catre marile corporatii transnationale.

http://dantanasescu.ro/2012/12/13/regionalizarea-face-jaful-mai-usor.html

TEXT REPRODUS DE PE PAGINA: https://www.facebook.com/pages/Anti-Uniunea-European%C4%83/356579791140499?ref=stream

Canada este gata să folosească forţa militară împotriva Rusiei

Canada se declară îngrijorată faţă de expansiunea militară rusă din zona arctică şi este gata să îşi protejeze interesele din regiune folosind forţa militară, spune ministrul de Externe canadian, John Baird, intervievat de ziarul danez Berlingske.

"Suntem profund îngrijoraţi şi gata să promovăm şi să protejăm suveranitatea Canadei în zona arctică. Este o strategie prioritară pentru noi. Când vine vorba de militarizare, preferăm să aplanăm conflictul, dar este evident faptul că suntem în măasură să folosim forţa pentru a ne apăra suveranitatea", spune Baird, citat de sursa menţionată.

Toate statele arctice sunt limitate fiecare la o zonă economică de 200 de mile nautice. O mare parte din Marea Arctică este disputată de mai multe state pentru rutele comerciale şi potenţialul resurselor naturale.
Topirea tot mai accentuată a gheţarilor a deschis posibilitatea unor explorări de zăcăminte de petrol din regiune.

Criza din Ucraina a afectat cooperarea internaţională din zona arctică. Norvegia, SUA, Canada şi Danemarca au impus sancţiuni Rusiei, care la rândul ei a interzis importul de produse alimentare din aceste ţări.

În luna aprilie, Canada a anunţat că nu va participa la şedinţele Consiliului Arctic, desfăşurate la Moscova, după ce Rusia a anexat Crimeea.

DROGUL teroriştilor sinucigaşi! Înainte să se arunce în aer, COPIII sunt injectaţi pentru a fi mai AGRESIVI

Autorităţile afgane sunt alarmate de noua metodă de pregătire a teroriştilor sinucigaşi. Talibanii îi injectează pe viitori criminali cu un drog care îi împing spre sinucidere, se arată intr-un material AP,  preluat de Deutsche Welle.

"Singurul meu scop era să mă arunc în aer", spune un băiat. Ochii lui negri sunt fixaţi în pământ şi pare uşor intimidat.

Mohebullah este un viitor terorist sinucigaş sau cel puţin asta spera să devină. El are deja vesta cu explozibil asupra sa şi stă în faţa administraţiei guvernamentale din Kandahar, pregătit să-şi sacrifice viaţa pentru războiul sfânt.

Agenţii de securitate afgani îl reperează imediat, îl imobilizează şi îl arestează pe loc. În ziua următoare (15.08.2014), băiatul de 16 ani este aşezat într-o cameră plină de jurnalişti din Kandahar şi povestea sa este prezentată presei din întreaga lume.

"Tatăl meu a fost un comandant taliban", îşi începe Mohebullah istorisirea. Familia lui trăieşte în provincia vecină Kandahar-ului, Urusgan. Faptul că tatăl său a fost un membru al militanţilor extremişti nu pare să fi fost o problemă pentru cei din familia lui. El a fost ucis într-o operaţiune antiteroristă a armatei afgane, iar familia acestuia s-a refugiat în Pakistan, acolo unde fiul şi-a înmormântat tatăl.

"Un prieten de-al tatălui meu mi-a spus atunci că ar trebui să mă alătur talibanilor. Profesorul meu de religie, din şcoala la care învăţam, în Pakison, m-a adus într-o tabără de antrenament, unde am fost instruit militar timp de 20 de zile"

Tot acolo a învăţat cum să detoneze vesta cu explozibil.

"Eram mulţi băieţi de vârsta mea. Nu ne era permis să vorbim între noi niciodată".
După o perioadă, Mohebullah şi-a dat seama că mulţi dintre colegii lui erau deja morţi, chiar dacă încă mai umblau pe lângă el în curtea interioară.
"Unul dintre ei, Amanullah, s-a aruncat în aer în Kandahar"

Mohebullah ştia că el era următorul.

Potrivit unor analize locale, anul trecut, 545 de copii au fost ucişi şi 1149 au fost răniţi grav în timpul luptelor din Afganistan. Cele mai multe victime au fost civili care au suferit din cauza dispozitivelor explozive amplasate de talibani.
În acelaşi an s-au înregistrat 65 de atentate sinucigaşe. Nu se ştie exact câţi dintre terorişti erau copii sau adolescenţi.

Manipulările perfide

Războiul este destul de traumatizant pentru copii, spune Shamsuddin Tanweer, cel care se ocupă de protejarea minorilor în cadrul Comisiei de Protecţie a Drepturilor Omului din Afganistan (CPDOA). Este mult mai grav atunci când grupările teroriste îşi racolează adepţii din rândul copiiilor sau adolescenţilor, cărora la spală creierul şi pe care îi folosesc ulterior în atingerea scopurilor criminale.

Copiii sunt minţiţi că familiile lor vor prime sume importante de bani sau că tinerii asasini supravieţuiesc deflagraţiei, după detonarea centurii plină de bombe.

Acesta este cazul lui Spozhmai, o fetiţă de 10 ani din Helmand, care, la începutul acestui an, a ţinut primele pagini ale publicaţiilor locale timp de mai multe săptămâni. Fratele ei, un combatant taliban, i-a ordonat să pună pe ea o vestă cu explozibil şi să o detoneze în preajma unui obiectiv guvernamental. Din fericire, fetiţa a reuşit să scape de oprimarea fratelui mai mare şi acum se află într-un centru de protejare a minorilor.

Mohebullah şi-a dorit şi el, cel puţin la început, să ducă la capăt un atentat sinucigaş şi să devină apoi un martir, a recunoscut puştiul în faţa jurnaliştilor. Instructorul său i-a administrat un drog intravenos care îl făcea să se simtă mult mai agresiv.
"Eram ca un nebun şi vroiam să mă omor pentru că eram foarte nervos", adaugă Mohebullah.

Se crede că administrarea drogurilor este o practică comună în încercarea de a transforma copiii în terorişti sinucigaşi docili, spune Sadran Babraksai, şi el angajat al CPDOA.

O ZI DIN VIAŢA LUI VLADIMIR PUTIN

„Newsweek” a pus cap la cap informaţii obţinute pe parcursul a trei ani, de la foşti premieri, miniştri, consilieri şi oameni obişnuiţi, pentru a face portretul lui Vladimir Putin, pe care l-a numit „un dictator modern”.

Preşedintele se trezeşte tîrziu şi ia micul dejun la amiază, relatează „Newsweek”. Meniul e frugal, format din perle de brînză, omletă, uneori terci de ovăz şi suc natural. Preparatele sînt întotdeauna proaspete, fiind aduse în mod regulat de la fermele patriarhului Bisericii Ortodoxe ruse, Kirill. Putin îşi bea apoi cafeaua, în timp ce curtenii săi, oligarhi, miniştri, guvernatori regionali, încep să se adune. Preşedintele îi lasă însă să aştepte cel puţin două ore, timp în care înoată. Putin este o persoană solitară şi preţuieşte timpul pe care îl petrece, singur, în apă.

Curtenii glumesc într-un salon, aşteptînd să fie primiţi. După repriza de înot, Putin merge în sala de forţă, unde televizoarele sînt pornite pe canalele de ştiri, şi preferă să ridice greutăţi în loc să alerge pe bandă sau să folosească bicicleta medicinală. Preşedintele alternează apoi băile cu apă fierbinte cu cele cu apă rece şi se pregăteşte de întîlniri. Alege doar costume croite la comandă, în culori conservatoare, la fel ca şi cravatele. Jocul puterii începe cu verificarea rapoartelor. Putin evită tehnologia modernă, din motive de siguranţă. Informaţiile îi sînt transmise tipărite pe hîrtie, nu pe calculator şi foloseşte doar telefonul fix securizat.Cele trei dosare cu care îşi începe ziua sînt rapoartele FSB (serviciul federal de securitate, succesorul KGB-ului), SVR (serviciul de informaţii externe) şi FSO (serviciul federal de protecţie). Preşedintele este obsedat de informaţii, iar cel mai stufos dosar pe care îl citeşte nu conţine note din partea serviciilor, ci decupaje din ziare, revista presei. Komsomolskaya Pravda şi Moskovsky Komsomolets, ziare citite de milioane de ruşi, au prioritate, dar şi publicaţiile străine sînt verificate cu atenţie.

Preşedintele îi urmăreşte pe cei care aşteaptă să-l întîlnească, cu ajutorul camerelor video, în timp ce îşi citeşte rapoartele. Foloseşte rareori Internetul, dar, din cînd în cînd, consilierii săi îi arată videoclipurile în care e satirizat ori criticat. Multe dintre întîlniri sînt pur şi simplu formale şi nu au o importanţă strategică deosebită. Preşedintele nu locuieşte la Moscova, pentru că nu suportă traficul, poluarea şi aglomeraţia. Reşedinţa sa nu este la Kremlin ci la Novo-Ogarevo, la 24 de kilometri faţă de capitală. Deşi drumul se închide traficului rutier atunci cînd Putin trebuie să ajungă la Moscova, iar naveta durează doar 25 de minute, începînd cu anul 2012, şeful de stat a redus la minimum întîlnirile pe care le ţine în capitală.

La sfîrşitul săptămînii se întîmplă ca preşedintele să iasă din rutina zilnică, dar asta nu înseamă că e mai puţin ocupat. În timpul liber îşi perfecţionează cunoştinţele de limba engleză în compania unui profesor particular. Chiar dacă uneori se întîlneşte cu patriarhul Kirill şi se spovedeşte, cei care îl cunosc spun că, deşi probabil nu este ateu, Putin nu e tocmai un creştin practicant. Sporturile sale preferate sînt judo şi hocheiul pe gheaţă, iar, în timpul liber, organizează partide la care sînt invitaţi cei privilegiaţi. Echipele sînt completate cu jucători din rîndul gărzilor de corp personale, pentru echipa preşedintelui, şi cele ale premierului Medvedev, pentru formaţia adversă, deşi acesta din urmă nu obişnuieşte să asiste. O parte importantă a programului său e ocupată de deplasări. Cele trei avioane care transportă delegaţia prezidenţială părăsesc Moscova de cinci ori în fiecare lună. Agenţii Serviciilor Secrete ajung cu o lună înaintea preşedintelui şi verifică şi asigură traseul şi cazarea. Pentru vizitele importante, ruşii rezervă pînă la două sute de camere şi un lift exclusiv pentru Vladimir Putin. Lenjeria din cameră, produsele de îngrijire şi alte lucruri care ar putea fi contaminate sînt înlăturate şi înlocuite cu produse echivalente aduse din Rusia. La fel, bucătarii, personalul care se ocupă cu curăţenia, ospătarii fac parte din anturajul preşedintelui. Putin nu acceptă produseculinare nici atunci cînd acestea fac parte dintr-un obicei tradiţional şi, uneori, refuză să se atingă de felurile de mîncare chiar şi la banchetele oficiale. „Vladimir Putin nu vorbeşte. Nu simte nevoia să zîmbească. Nu bea”, îşi aminteşte un interpret. „Nu arată nici o emoţie, ca şi cum nimic nu l-ar atinge. Ştie, însă, că nu a reuşit să conducă Rusia decît într-un mod feudal. În momentul în care strînsoarea pumnului său va slăbi, totul se va nărui, el va ajunge la închisoare, iar Moscova va arde la fel ca şi Kievul”, continuă acesta. Unul dintre apropiaţii săi îşi aduce însă aminte că preşedintele şi-a întrebat cîndva oaspeţii care sînt cei mai mari trădători ruşi. „Ţarul Nicolae al II-lea şi Mihail Gorbaciov, care au renunţat la putere şi au lăsat-o în mîinile istericilor şi a nebunilor”, a venit răspunsul lui Putin. Cei prezenţi spun că preşedintele a jurat să nu facă această greşeală niciodată.

Liderii UDMR au finalizat proiectul autonomiei teritoriale

Liderii UDMR au finalizat proiectul autonomiei teritoriale, dar nu îl vor prezenta în Guvern, a anunţat Kelemen Hunor. Totuşi, legea va fi supusă dezbaterii publice în curând.

Kelemen Hunor a apreciat că este nevoie de o nouă Constituţie pentru ca un astfel de proiect să aibă şanse de a fi adoptat. 

“Proiectul autonomiei este gata, pot să vă anunţ. Avem discuţii în interior, în continuare, şi în momentul când vom finaliza aceste discuţii, vom şi prezenta”, a spus Kelemen Hunor, precizând că nu este vorba despre o chestiune a coaliţiei sau a Guvernului, ci strict a UDMR.

“Proiectul e gata, e scris, urmează o dezbatere publică largă şi profundă. Eu am spus că nici acest proiect, nici alte proiecte similare, fără o amendare a Constituţiei, dar eu vorbesc despre o nouă Constituţie, nu au nicio şansă să fie adoptate”, a precizat preşedintele UDMR, citat de Mediafax.

Hunor a declarat că, “aşa cum a citit Curtea Constituţională proiectul de revizuire a Constituţiei, România ar avea nevoie de o nouă Constituţie, pe termen mediu, nu astăzi sau în 2015, nici măcar 2016”.

“La alegerile din 2016, ar trebui să mergem cu toţii cu acest mesaj (...) Nu are rost să cârpim amendarea Constituţiei, trebuie să ne gândim la un nou proiect”, adăugat Kelemen Hunor. 

Băsescu, acuzat că protejează corupţia. Palada: Preşedintele să dea explicaţii în legătură cu declaraţia privind lucrările de la Autostrada Comarnic-Braşov

Consilierul premierului Ponta, Mirel Palada, a afirmat, miercuri, că preşedintele Băsescu ascunde fapte de corupţie sau minte cu privire la contractarea autostrăzii Comarnic-Braşov, după ce consilierul prezidenţial Bogdan Oprea a negat afirmaţia premierului că preşedintele ar fi sesizat DNA.

Premierul Victor Ponta a declarat, luni seară, că Traian Băsescu a sesizat DNA cu privire la atribuirea lucrărilor la autostrada Comarnic-Braşov. 

În replică, purtătorul de cuvânt al preşedintelui, Bogdan Oprea l-a acuzat de minciună pe premier. 
    
Mirel Palada aminteşte că la învestirea noului ministru al Transporturilor, Ioan Rus, preşedintele Traian Basescu a afirmat: "Atenţionez că mergeţi într-un minister cu probleme. Acolo ar trebui sa fiţi atent în mod deosebit la premisele de contractare a Autostrăzii Comarnic-Braşov. Din informaţiile mele, deja s-au produs acte de corupţie".
    
Potrivit unui comunicat remis Mediafax, Palada îi cere şefului statului în mod oficial explicaţíi cu privire la aceste afrimaţii, afirmând că Traian Băsescu fie minte, fie ascunde fapte de corupţie. 
    
"Preşedintele României se află într-una din următoarele situaţii: fie are cunoştinţe despre fapte de corupţie implicate într-un proiect public important de infrastructură şi nu sesizează organele abilitate ale statului - în speţă DNA, fie s-a folosit de un neadevăr pentru a forţa blocarea acestui proiect. Cu alte cuvinte, ori ascunde fapte de corupţie, ori minte! Ambele posibile explicaţii ale comportamentului preşedintelui României sunt inacceptabile pentru un demnitar al statului român şi cu atât mai mult pentru cel mai important om în stat, motiv pentru care îi solicit oficial explicaţii suplimentare", afirmă Mirel Palada.