O vorbă înţeleaptă spune că pentru a înţelege ce se întâmplă în prezent, trebuie neapărat studiat ce s-a întâmplat în trecut. Şi parcă nicăieri nu se aplică mai bine această zicală decât în cazul prăbuşirii Uniunii Sovietice şi tulburările actuale din fostul spaţiu sovietic. Oficial şi chiar istoric, URSS-ul, fostul „Imperiu al Răului”, cum îl numea emfatic preşedintele american Ronald Reagan, a încetat să existe pe data de 26 decembrie 1991.Teoretic, odată cu disoluţia Uniunii Sovietice, ar fi luat sfârşit şi celebrul Război Rece. Practic, vedem cu toţii cum în prezent Războiul Rece îşi reîncălzeşte ameninţător motoarele. Cauzele destrămării entităţii suprastatale a sovietelor devin, aşadar, cu atât mai interesant de urmărit şi desluşit.
Originea şi dezvoltarea URSS-ului
Majoritatea covârşitoare a istoricilor sunt astăzi de părere că Războiul Rece a fost factorul care a dus la prăbuşirea URSS-ului. Doar că a durat aproape o jumătate de secol până când Colosul Roşu să se destrame.
Şi iată că ziua de Crăciun a anului 1991, steagul cel roşu şi ornat cu secera şi ciocanul aurii, încrucişate una peste alta, avea să fluture pentru ultima dată peste Kremlin.
Cu câteva zile înainte de acest eveniment istoric, de neimaginat pentru milioane de oameni, reprezentanţii a 11 republici sovietice ( Ucraina, Rusia, Belarus, Armenia, Azerbaijan, Kazahstan, Kirghizia, Turkmenia, Tadjikistan, Uzbekistan şi Moldova) s-au întâlnit în oraşul Alma-Ata, capitala Kazahstanului şi acolo au anunţat că ţările lor nu vor mai face parte din entitatea politică interstatală denumită URSS. În completare, demnitarii reprezentanţi au anunţat că ţările lor vor face parte dintr-o nouă entitate interstatală care urma să se numească Comunitatea Statelor Independente.
Deoarece cele trei state baltice, Letonia, Lituania şi Estonia îşi declaraseră primele independenţa de URSS, doar una dintre cele 15 republici sovietice iniţiale, şi anume Georgia, rămăsese inecisă. Puternia şi temuta Uniune Sovietică se prăbuşea în sfârşit. Grandiosul eveniment se petrecea chiar sub ochii întregii omeniri, şi existau destule voci care profeţeau că URSS-ul va renaşte sub o formă sau alta.
Prăbuşirea celui mai mare stat comunist din istorie se producea în mare parte din cauza politicilor „stranii” şi al marelui număr de reforme radicale implementate în ultimii 6 ani de nimeni altul decât cel din urmă preşedinte sovietic, celebrul Mihail Gorbaciov, cel acuzat de mulţi ruşi ca fiind sabotorul din interior al visului bolnav materializat de Lenin şi Stalin. Cu toate acestea, şi în ciuda tuturor controverselor şi acuzelor, Gorbaciov avea să se declare dezamăgit de cursul pe care urmau să-l ia evenimentele.
Afectat aparent de disoluţia naţiunii sale, Gorbaciov şi-a dat demisia din funcţia supremă chiar în ziua de Crăciun. Straniu sau nu, era un sfârşit neaşteptat de paşnic pentru cea mai lungă, terifiantă şi sângeroasă epocă din istoria omenirii. Comunismului i-a fost dat să moară exact în ţinuturile în care apăruse.
Uniunea Sovietelor s-a născut în anul 1917. Era anul în care revoluţionarii bolşevici alimentaţi anterior cu banii ne cesari de către unele cercuri de putere din Occident (Statele Unite şi Germania) îl detronau pe ţar şi înfiinţau primul stat comunist din istorie pe teritoriul care a aparţinut dintotdeauna imperiului rus. În anul 1922, Rusia Sovietică începea sângerosul proces de acaparare sub cleştele sovietelor a viitoarelor republici cu care urma să creeze URSS-ul.
Primul lider al sovietelor unite era revoluţionarul marxist Vladimir Ilici Lenin. Pe hârtie şi în declaraţiile oficiale, Uniunea Soivietică se dorea a fi o „societate a adevăratei democraţii”, dar în realitate avea sp devină cu mult mai represivă, absurdă şi sângeroasă decât autocraţia ţaristă care o precedase. Era condusă cu mână de fier de către Partidul Comunist şi Sovietul Suprem. După anul 1924, când cumplitul dictator Iosif Vissarionovici Stalin a ajuns la putere, statul sovietic şi-a accentuat controlul totalitarist asupra economiei, relansând activitatea industrială şi obligându-i pe oameni să intre în fermele agricole comune, aşa numitele sovhozuri şi colhozuri.
Regimul stalinist din URSS controla crunt fiecare aspect la vieţii politice şi sociale din cea mai întinsă ţară din lume. Oamenii care prezentau şi cea mai mică formă de protest sau îndoială asupra politicilor şi viziunilor lui Stalin erau arestaţi, interogaţi şi în urma unui proces foarte rapid erau fie trimişi la muncă forţată în gulaguri, fie executaţi. Însă imediat după moartea lui Stalin, din anul 1953, liderii sovietici care i-au urmat la conducere s-au dezis de fostul dictator şi i-au denunţat brutalitatea regimului, însă au menţinut structura şi puterea regimului comunist.
Liderii sovietici, de la Nikita Hruşciov la Leonid Brejnev s-au concentrat mai ales pe etapele desfăşurării Războiului Rece, angajându-se în mod nesăbuit într-o costisitoare şi distructivă cursă a înarmărilor la concurenţă directă cu Statele Unite, alegere care s-a dovedit fatală pentru viitorul şi continuarea URSS-ului. Din punct de vedere istoricc, liderii sovietici s-au mai remarcat prin folosirea forţei militare pentru înăbuşirea mişcărilor anticomuniste din ţările Europei de Est, coroborat cu extinderea hegemoniei sovietice în această zonă.
Intră în scenă Mihail Gorbaciov
În luna martie a anului 1985, un politician şters, dar cu ştate vechi în rândurile Sovietului Suprem, ajungea în funcţia supremă, aceea de preşedinte al Uniunii Sovietice. Era vorba de Mihail Gobaciov, care moştenea de la Leonid Brejnev, predecesorul său, o economie stagnantă, un păgubos război de uzură în Afganistan şi mai ales o structură politico-administrativă care făcea ca orice reformă să pară imposibilă.
Doar că vremurile ţineau cu el. Avansul tehnologic şi economic al Occidentului, bunăstarea cetăţenilor capitalişti comparativ cu penuria în care se zbăteau cei sovietici, crea deja frustrări şi aşteptări uriaşe la nivelul maselor. Conştient de aceste realităţi, Gorbaciov a introdus două tipologii noi de politică care în opinia sa ar fi ajutat ca URSS-să devină o putere mondială mai prosperă şi mai productivă. În realitate, măsurile sale aveau să saboteze ceea ce ridicaseră generaţii întregi de bolşevici.
Primul set de măsuri politice şi administrative au fost denumite per general, glastnost, adică politică deschisă oricui. Glasnost-ul avea ca scop principal eliminarea oricăror urme ale represiunii de tip stalinist, precum interzicerea circulării anumitor cărţi şi autori, alături de limitarea acţiunilor omniprezentei şi represivei poliţii secrete, fapt care acorda libertăţi fără precedent pentru cetăţenii sovietici de rând. În urma politicilor de glasnost mulţi deţinuţi politici au fost eliberaţi, iar oamenii de rând au primit noi libertăţi. Pentru prima dată, în ziare şi reviste au apărut editoriale critice la adresa autorităţilor locale sau centrale şi pentru prima dată alte partide decât cel comunist puteau participa la alegeri.
Al doilea mare set de reforme avea să fie mai celebrul decât primul, căci este vorba de perestroika, sau restructurarea economiei în traducere directă. În concepţia lui Mihail Gorbaciov, cel mai eficient mod de a revitaliza economia sovietică, stagnantă şi îmbătrânită tehnologic, era nici mia mult nici mai puţin decât liberalizarea ei. Cu alte cuvinte, Gorbaciov vroia o economie pe baze dedezvoltare capitaliste!
Preşedintele sovietic de atunci ajunsese să creadă că încurajarea iniţiativelor particulare ar fi dus la o explozie de creatvitate, inspiraţie şi inovaţii care ar fi scos in împotmolire industria, comerţul şi agricultura URSS-ului. Practic, atât persoanele particulare, cât şi cooperativele private primeau voie să intre în afaceri libere pentru prima dată de la Lenin încoace. Muncitorii au primit dreptul de a organiza greve pentru salarii şi condiţii de muncă mai bune, iar Gorbaciov a mers chiar până într-acolo încât a permis investiţii străine în ramurile economiei sovietice!
În ciuda speranţelor sale, şi ale asigurărilor partenerilor săi occidentali, reformele implementate de Gorbaciov nu se grăbeau să producă rezultatele mult dorite. Perestroika n-a făcut altceva decât să saboteze şi să distrugă economia de tip „cincinal” controlată strict de regimul politic, căci celebrele „realizări cincinale” fuseseră de fapt singurle mecanisme care ţinuseră în viaţă industria şi economia sovietică.
În paralel, piaţa de consum era de-abia la început şi nu putea menţine economia ţării. Apropo de această situaţie dificilă, Gorbaciov nota în scrisoarea sa de rămas bun adresată naţiunii după ce s-a retras din politică, că „ din nefericire, vechiul sistem s-a prăbuşit înainte ca noul sistem să înceapă să lucreze”. Raţionalizarea, lipsurile şi fuga neîncetată pentru produsele de strictă necesitate păreau să fie singurele rezultate ale politicilor lui Gorbaciov. Oamenii deveneau tot mai nemulţumiţi, în timp ce liderii occidental îl felicitau deschis pe Gorbaciov pentru ideile sale.
Exacerbarea naţionalismului şi resentimentelor istorice: cel mai mare cui din coşciugul URSS-ului
Gorbaciov era un lider sovietic atipic care credea că eficientizarea economiei sovietice depindea de îmbunătăţirea relaţiilor cu restul lumii, în particular cu fostul inamic, Statele Unite. Chiar dacă preşedintele Ronald Reagan a numit URSS-ul „Imperiul Răului” şi a lansat o campanie de înarmări fără precedent, Gorbaciov a decis să joace cartea împăciuitoare. În urma înfrângerilor din Afganistan, preşedintele sovietelor a anunţat retragerea trupelor din această ţară scufundată în războaie încă din anul 1979. De asemenea, Gorbaciov a decis reducerea prezenţei militare sovietice în cadrul Pactului de la Varşovia.
Aceste politici de reţinere şi neintervenţii au avut importante consecinţe pentru URSS, dar în primul rând au dus la disoluţia Pactului de la Varşovia şi ruperea de sub influenţa sovietică a statelor est-europene printre care şi România, într-un interval de câteva luni. Seria „Revoluţiilor din 1989” a început în Polonia şi s-a sfârşit în ţara noastră, cu consecinţele binecunoscute. Zidul Berlinului a căzut în noiembrie 1989 odată cu „Revoluţia de Catifea” din Cehoslovacia, toată aventura oficială a comunismului în această zonă a Europei, sfârşindu-se odată cu execuţia cuplului Ceauşescu.
Însă bulgărele odată pornit nu s-a oprit decât după disoluţia totală a URSS-ului. Nu trebuie uitat că atât imperiul ţarist, cât şi cel al sovietelor s-au dezvoltat prin cucerirea a nenumărate teritorii străine, cu naţiuni diferite din întreaga Eurasie. Toate aceste naţiuni aveau mari resentimente istorice la adresa autorităţilor centrale ruse, fie că erau ţariste sau mai apoi sovietice.
Încă dinainte de 1989, în interiorul URSS-ului, în cadrul republicilor socialiste şi federative sovietice mocneau aspru flăcările viitoarelor mişcări naţionaliste care vor duce la decizia din 26 decembrie 1991. Situaţia şi vremurile de după căderea Uniunii Sovietice au nemulţumit numeroşi ruşi. Ţara lor şi comunismul, erau singurele realităţi pe care le-au cunoscut, iar sălbaticul capitalism rusesc care a urmat, presărat cu oligarhi, mafie, rakeţi, violenţe stradale, instabilitate politică, socială şi economică i-au făcut pe mulţi cetăţeni să regrete fostul URSS.
Mulţi analişti politici de marcă susţin că ticmai aceste regrete post-sovietice au dus la decizia serviciilro secrete ruse de a-l crea şi susţine pe redutabilul Vladimir Putin, liderul de fier care nu a ascuns niciodată dorinţa sa de refacere, măcar parţială, a puterii şi influenţei sovietice. Şi, judecând după situaţia actuală, vremurile ne vor oferi numeroase surprize în această direcţie.
În timp ce aproape toate religiile lumii susţin că vor să ierte păcătosul, nu să-l ucidă şi că mila şi iertarea sunt la loc de cinste, legile prezentate în cărţile sfinte spun o poveste complet diferită. Pentru fiecare religie există o listă destul de mare cu păcate considerate de neiertat, pentru care cel care le-a comis ar trebui condamnat la moarte.
În unele ţări chiar aşa se întâmplă, spre exemplu în anumite state islamice, unde se aplică Sharia, care prevede pedepse foarte dure.
În trecut, condamnarea la moarte pentru păcate capitale era valabilă şi la iudei sau creştini, când justiţia se baza pe legile religioase, stabilite de cărţile sfinte, considerate a fi scrise sub inspiraţie divină.
Păcatele pedepsite cu moartea
O scurtă privire asupra acestei prezentări este suficientă pentru a observa că nu doar faptele deosebite de grave (cum sunt crimele) sunt pedepsite cu moarte, ci şi unele abateri de la codul etic pe care acum le considerăm minore: adulterul, lăcomia, neascultarea de părinţi, înjurăturile.
Dar pedepsele nu se opresc aici, ci se aplică şi în situaţii care în prezent sunt acceptate de majoritatea oamenilor: homosexualitatea, consumul de alcool, relaţiile intime cu femei dintr-o clasă socială inferioară.
Infograficul surprinde foarte bine asemănările, dar şi diferenţele dintre marile religii ale lumii în privinţa păcatelor care sunt considerate de neiertat.
Acestea au fost împărţite în 4 categorii principale:
-violenţă (crimă, incendiere, otrăvire, crime în serie sau tentativă de crimă în serie),
-sex (homosexualitate, adulter, sex cu o femeie dintr-o clasă socială inferioară, sex cu soţia tatălui sau cu o altă rudă prin alianţă, sex cu o femeie logodită, zoofilie, viol, atingerea sau oferirea de cadouri unei femei măritate),
-lăcomie (furt, tâlhărie, cămătărie, furt de vite, găzduirea unui hoţ, beţia, falsificarea documentelor, răpirea),
-insolenţă (lovirea părinţilor, colaborare cu duşmanii, blasfemie, blestemarea părinţilor, răspândirea de zvonuri false despre soţie, depunerea de mărturii false, refuzul de a îndeplini ordinele regelui, adularea unui alt zeu, încălcarea sabatului, comunicarea cu morţii, vrăjitoria, renunţarea la islam şi refuzul de a se converti la islam, nerespectarea instanţei, scrierea sau recitarea de poezii care insultă islamul, dezonorarea părinţilor şi neascultarea de aceştia).
Spre exemplu, cele mai multe păcate pentru care cineva trebuie pedepsit cu moartea, conform religiei hinduse, intră în categoria „lăcomie”, iar în religiile abrahamice (iudaism, islam şi creştinism) cele mai multe sunt din clasa „obrăzniciei”.
Pentru mormoni, singurele păcate care trebuie pedepsite cu moartea sunt furtul de vite şi crima, în timp ce confucianismul îi condamnă la pedeapsa supremă doar pe cei care susţin un conducător care nu va stăpâni în interesul oamenilor.
Ca element comun aproape tuturor religiilor este acordarea pedepsei cu moartea pentru crimă. Uneori, modul în care se va aplica pedeapsa este menţionat în cărţile sfinte. De exemplu, în islam păcătoşii sunt ucişi de obicei prin lapidare, adică prin aruncarea de pietre.
Budiştii recurgeau la uciderea prin străpungerea cu suliţa a celor care au comis crime în serie (singurul păcat pedepsit cu moartea), iar hinduşii foloseau în trecut o metodă şi mai barbară: arderea cu metal încins sau castrarea bărbatului şi obligarea lui să umble cu propriile testicule în mână. Păcatul comis: întreţinerea de relaţii sexuale cu soţia unui guru.
Infograficul prezintă, alături de fiecare păcat, religia şi versetul din cartea sfântă în care este menţionată pedeapsa cu moartea pentru abaterea respectivă. Dacă este precizată şi metoda de execuţie (lapidare, decapitare etc), aceasta este trecută tot aici.
Care este rolul pedepselor?
Aplicarea pedepsei capitale este aprins dezbătută în statele unde cei mai mulţi locuitori sunt de religie creştină. În unele ţări este în vigoare, dar în altele a fost eliminată.
Totodată, învăţăturile budismului şi ale hinduismului nu sunt deloc în conformitate cu ideea de pedeapsă cu moartea, deşi unele state unde aceste culte predomină au păstrat şi acum această măsură radicală: Thailanda, Sri Lanka, Butan, India.
Dincolo de aspectele legislative, care separă acum, în cele mai multe state, puterea judecătorească de religie, discuţiile despre pedeapsa cu moartea rămân de actualitate.
Creştinii se trezesc în faţa unei dileme profunde. Având în faţă un om care a comis o crimă îngrozitoare, ei au două exemple opuse, dar la fel de valabile, ambele din Biblie: iertarea, propovăduită de Iisus în Noul Testament, dar şi uciderea păcătosului, susţinută prin nenumărate exemple în Vechiul Testament.
Iar dincolo de asta se naşte întrebarea dacă un om sau un grup de oameni (juraţi) are dreptul să decidă moartea unui alt om, sau dacă doar Dumnezeu are dreptul acesta.
Un caz apare îl reprezintă Sharia, legea islamică, pe care musulmanii o consideră expresia voinţei lui Allah, prin urmare imposibil de contestat sau de schimbat. Codul de legi a fost sistematizat între secolele al II-lea şi al III-lea e.n., iar jurisprudenţa musulmană, numită fiqh, a fost formulată ulterior, prin diferite manuale de legi, în decursul mai multor secole, până în secolul al IX-lea.
Este interesant modul în care această concepţie, potrivit căreia Sharia trebuie aplicată fără ezitare, fiind dată chiar de Allah, poate coexista cu modernizarea statelor islamice.
În timp ce alte ţări îşi pot moderniza codurile de legi, care sunt seculare, nu religioase, societatea fiind cea mai decide acest lucru, în cazul musulmanilor legile sunt deja stabilite şi nu pot fi modificate, pentru că ele sunt expresia voinţei divine. Legea decide astfel modul de evoluţie a societăţii, nu invers.
De aceea, multe state musulmane adoptă doar anumite aspecte din Sharia, cele care se ghidează după întregul cod de legi fiind foarte puţine, pentru că pedepsele stabilite prin aceste legi sunt extrem de dure: lapidare, biciuire, tăierea membrelor.
În totalitatea ei, sub forma Codului Penal sau a altor legi oficiale, Sharia se aplică în Mauritania, Sudan, Afganistan, Iran, Irak, Brunei, Maldive, Pakistan, Qatar, Yemen, Emiratele Arabe Unite (cu excepţia emiratelor Dubai şi Ras Al Khaimah) şi în 12 din cele 36 de state din Nigeria.
Duritatea pedepselor, valabilă nu doar în Sharia, ci şi în Vechiul Testament, este menită în special să descurajeze infracţiunile, să prevină repetarea lor, deci să salveze vieţi. Coranul chiar explică asta: “Este salvare de vieţi în al-Qisas, legea pedepsei egale (ucigaşul să fie la rândul său ucis), pentru că voi, oamenilor, veţi înţelege să nu mai faceţi asta.” (Coranul, 2:180)
Desigur, ideea este corect argumentată doar în cazul pedepselor egale cu gravitatea faptei, similare îndemnului iudaic „să scoţi ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Dar, după cum vedem în acest infografic, pedeapsa cu moartea nu este dată doar pentru crime.
După cum precizează autorii prezentării, infograficul ţine cont şi de unele versete care se aplică, de exemplu, doar în cazul musulmanilor sunniţi. De asemenea, chiar dacă textele din Vechiul Testament nu sunt cele care dictează stilul de viaţă al creştinilor, acestea sunt parte din Biblie şi de aceea au fost luate în calcul.
Indiferent ce scriu cărţile sfinte şi dincolo de abuzurile care s-au făcut în trecut (şi din păcate se mai fac şi acum) în numele religiei, toţi predicatorii vor vorbi mai curând despre iertare, pace, toleranţă şi blândeţe şi nu despre pedepsele dure care trebuie aplicate păcătoşilor.
O mutaţie a unei anumite gene, petrecută cu peste o jumătate de milion de ani în urmă, le-a conferit oamenilor uimitoarea lor capacitate de a produce şi înţelege limbajul, cred neurologii. Transferul acestei gene mutante la şoareci le-a conferit acestora capacităţi speciale, care ar putea ajuta la explicarea unor mari necunoscute legate de funcţionarea creierului, de învăţare şi de limbaj.
Versiunea umană a genei Foxp2 i-ar fi ajutat pe oameni să stăpânească o componentă-cheie a limbajului uman: transformarea unei experienţe – cum ar fi auzirea cuvântului „pahar” atunci când ni se arată un pahar cu apă – întro asociere aproape automată a acelui cuvânt cu obiecte care arată şi/sau funcţionează ca nişte pahare.
Pe baza acestor descoperiri, cercetătorii de la MIT au dorit să afle ce se întâmplă dacă transferă această versiune umană a genei Foxp2 la şoareci, în ce mod le va afecta această genă funcţionarea creierului.
Cercetătorii au folosit sute de şoareci modificaţi genetic, care aveau versiunea umană a genei Foxp2. Un studiu din 2009 arătase deja că aceşti super-şoareci dezvoltaseră neuroni mai complecşi şi circuite cerebrale mai eficiente.
În cadrul noului studiu, cercetătorii de la MIT au antrenat şoarecii să găsească bucăţele de ciocolată într-un labirint.
Animalele aveau două opţiuni:
să folosească repere vizuale, precum diferite obiecte din laborator, pe care le puteau vedea din labirint; de exemplu, când ajungeau la o intersecţie în T, să cotească în direcţia unui scaun, pe care îl putea vedea
să se folosească de textura podelei labirintului: când era netedă, trebuiau să cotească la dreapta, când avea proeminenţe, trebuiau să cotească la stânga.
Şoarecii echipaţi cu gena umană au avut nevoie de 7 zile pentru a învăţa traseul la fel de bine cum au învăţat şoarecii normali în 11 zile, arată cercetătorii în articolul publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Dar acest lucru s-a întâmplat doar atunci când existau ambele opţiuni de a învăţa traseul; când nu exista decât o singură opţiune – textura podelei sau reperele din laborator – şoarecii normali s-au descurcat la fel de bine ca şi cei umanizaţi.
Acest rezultat sugerează, spun cercetătorii, că gena Foxp2 umană măreşte într-adevăr flexibilitatea cognitivă, permiţând creierului să „penduleze” între reamintirea conştientă (cea în care şoarecii se orientau pe baza reperelor vizuale) şi cea inconştientă, când coteau automat la stânga sau la dreapta, în funcţie de textura podelei, fără a se gândi conştient la semnificaţia texturii netede sau cu proemineţe. Primul mecanism este numit învăţare declarativă; al doilea - învăţare procedurală.
Nu se cunoaşte modul în care creierul trece de la un mod de funcţionare la altul; este unul dintre marile mistere ale minţii.
Ceea ce e sigur e că şoarecii dotaţi cu gena umană Foxp2 s-au descurcat mult mai bine, iar rezutatele acestui studiu ar putea ajuta la înţelegerea mai bună a rolului genei Foxp2 în flexibilitatea cognitivă şi la explicarea rolului ei în vorbire şi limbaj.
O celulă a reţelei teroriste Al-Qaida activă în Siria, formată din militanţi islamişti provenind din Afganistan, Yemen şi din ţări europene, intenţionează să comită atentate împotriva Statelor Unite, fiind vizate în principal avioanele de pasageri, avertizează serviciile secrete americane.
Potrivit unor experţi americani citaţi de site-ul israelian Ynetnews, liderul reţelei teroriste Al-Qaida, Ayman al-Zawahiri, a trimis în Siria militanţi din zonele tribale pakistaneze pentru a forma o celulă teroristă - Khorasan - specializată în recrutarea de islamişti europeni şi americani care au paşapoarte necesare pentru a urca la bordul avioanelor spre Statele Unite.
Celula teroristă Khorasan este formată în cadrul Frontului Al-Nusra, filiala siriană a reţelei Al-Qaida.
"Acest grup, Khorasan, reprezintă o potenţială ameninţare pentru teritoriul Statelor Unite", a confirmat James Clapper, directorul Agenţiei Naţionale de Informaţii din SUA.
În ultimii cinci, organizaţia Al-Qaida în Peninsula Arabia a încercat de cinci ori, fără succes, să doboare avioane de pasageri care zburau spre Statele Unite.
Avocatul Poporului a transmis că nu va sesiza Curtea Constituţionale privind modificările aduse Legii educaţiei, deoarece nu se impune acest demers. Potrivit unui comuicat al instituției, decizia este Avocatului Poporului este bazată atât pe argumentele din petiţii, cât şi pe cele ale partenerilor de consultări din învăţământ,
Instituţia condusă de Victor Ciorbea detaliază modul în care s-a ajuns la concluzia că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale în legătură cu OUG nr. 49 de modificare a Legii educaţiei, relateză Mediafax.
"Având în vedere argumentele prezentate atât în petiţiile formulate, cât şi în susţinerile scrise şi orale ale partenerilor de consultări, apreciem că nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării stiinţifice si pentru modificarea unor acte normative", se arată într-un comunicat al Avbocatului Poporului.
Astfel, Avocatul Poporului precizează că, în perioada 4-18 iulie, a primit mai multe petiţii pentru sesizarea CC privind acest act normativ, inclusiv de la preşedintele României, Traian Băsescu.
"În esenţă, din petiţiile formulate rezultă că autorii critică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 atât din punct de vedere extrinsec, prin raportare la art. 115 alin. (4) si (6) din Constituţie (apreciind că nu se impunea adoptarea acestui act normativ pe calea unei ordonanţe de urgenţă), cât si intrinsec, argumentele fiind invocate din perspectiva încălcării prevederilor art. 32 alin. (1) privind dreptul la învăţătură si ale art. 44 alin. (2) referitor la dreptul la proprietate privată din Constituţie. Autorii solicitărilor formulate consideră că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014 au fost adoptate o serie de modificări legislative cu un puternic impact negativ atât în sfera învăţământului preuniversitar, cât si în planul învăţământului universitar, exprimându-si nemulţumirea faţă de măsurile reglementate", arată Avocatul Poporului.
Au fost reclamate astfel, printre altele, organizarea de meditaţii plătite de stat pentru absolvenţii care nu au luat bacalaureatul, posibilitatea organizării unei a treia sesiuni de bacalaureat şi prevederea conform căreia, pentru anul şcolar 2014-2015, colegiile din cadrul instituţiilor de învăţământ superior de stat pot organiza învăţământ postliceal doar finanţat integral de către solicitanţi. O altă prevedere criticată este aceea potrivit căreia "durata mandatului de rector este de 4 ani", iar "o persoană nu poate ocupa funcţia de rector la aceeasi instituţie de învăţământ superior pentru mai
mult de două mandate succesive, complete".
"Cele mai multe critici cuprind însă nemulţumiri/aprecieri generale ale autorilor petiţiilor formulate, fără a se indica în mod concret în ce anume constă critica de neconstituţionalitate", mai spune Avocatul Poporului, despre petiţiile prin care s-a cerut solicitarea CC.
Pentru a soluţiona petiţiile, Avocatul Poporului precizează că a cerut "şi punctul de vedere al personalului de specialitate din domeniul preuniversitar şi universitar, al sindicatelor si al societăţii civile,
Consiliului Naţional al Rectorilor, Federaţiei Naţionale Sindicale 'Alma Mater', Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţiei Sindicatelor din Educaţie 'Spiru Haret' şi Federaţiei Educaţiei Naţionale cu privire la oportunitatea si necesitatea măsurilor reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014, care se circumscriu sferei învăţământului preuniversitar
si universitar".
"Totodată, a avut loc o întâlnire cu doamna Alina Mungiu Pippidi în numele Societăţii Academice din România si al Alianţei pentru o Românie Curată si al altor ONG-uri, sindicate, asociaţii studenţesti si profesionale, persoane fizice, cu reprezentanţi ai Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţesti, precum şi cu presedintele Consiliului Naţional al Rectorilor - domnul prof. univ. dr. Sorin Mihai Cîmpeanu", mai arată sursa citată.
Din răspunsurile primise de Avocatul Poporului de la sindicate reiese că acestea au o părere favorabilă modificărilor aduse Legii educaţiei. Astfel, sindicatele din educaţie consideră "oportună şi necesară modificarea acestui act normativ, inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014". Ordonanţa, au mai arătat sindicatele, conţine "dispoziţii prin care se soluţionează o parte dintre nemulţumirile salariaţilor şi ale beneficiarilor educaţiei, apărute după intrarea în vigoare a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011" şi este "un pas înainte în edificarea unei societăţi democratice, nicidecum o 'sindicalizare a învăţământului'' ".
La rândul său, Consiliul Naţional al Rectorilor apreciază ca fiind "oportune şi necesare măsurile reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2014, îndeosebi cu privire la facilitarea posibilităţilor de dezvoltare a activităţii universităţilor românesti, de întărire a autonomiei universitare, de flexibilizare a deciziilor, precum si de consolidare a statutului instituţional al universităţilor româneşti", mai precizează Avocatul Poporului.
Liderul PMP, Elena Udrea, candidat al formaţiunii la prezidenţiale, a declarat vineri, într-o conferinţă de presă la Iaşi, că premierul Victor Ponta îşi va face, cu ocazia lansării candidaturii sale din partea PSD, o megapetrecere de ziua lui, cu 70.000 de oameni pe stadion, "aşa cum am mai văzut de 23 August sau de ziua lui Ceauşescu".
Premierul Victor Ponta a ținut să îi răspundă că nu pe Stadionul Naţional își organiza Ceauşescu congresele, ci la Sala Palatului. El a arătat că Arena Naţională nu a fost construită de Ceauşescu şi reprezintă un spaţiu care oferă condiţii civilizate pentru ca un număr mare de oameni să participe la un eveniment sportiv, artistic sau politic și că trebuie văzut cine anume îşi va lansa candidatura la Preşedinţie în acea sală pentru a constata cine se ia după Ceauşescu.
"Până la urmă, (Arena Naţională - n.r.) este un loc potrivit pentru evenimente de acest gen. Am văzut că un contracandidat zicea de Ceauşescu care îşi lansa...din câte ţin eu minte, şi mă pricep la istorie mai bine decât doamna care zicea lucrul ăsta, Ceauşescu la Sala Palatului îşi făcea congresele. Deci, să vedem cine îşi face la Sala Palatului ca să vedem cine se ia după Ceauşescu", a spus Ponta la Antena 3.
"A fost o întâmplare, nu am aranjat ca 20 septembrie să pice sâmbăta, nu am asemenea puteri. S-a întâmplat. Aveam două opţiuni, pentru că un eveniment de acest gen se poate organiza doar sâmbăta, şi aveam opţiunea 13 şi 20. În momentul în care am spus 13, cred că vă puteţi imagina cum a sărit toată lumea şi a zis : Nu 13 !", a relatat Ponta, la Antena 3.
Preşedintele PSD, premierul Victor Ponta, şi-a lansat candidatura la funcţia de preşedinte al României sâmbătă, pe Arena Naţională, evenimentul fiind organizat chiar în ziua în care a împlinit 42 de ani.
Referndu-se la aeastă lansare "megalomanică", Elena Udrea a declarat: "Făceam un calcul cum va fi lansarea domnului Victor Ponta. Ceva megalomanic. Cam pe vremea lui Ceauşescu se mai întâmpla aşa ceva. O lansare pe stadion, în faţa a 70.000 de oameni. Fiţi convinşi că vor fi aduşi din toate instituţiile publice oameni care n-au nicio treabă şi care nu îl vor vota pe domnul Ponta, dar îi vor plimba la Bucureşti. Întrebarea e pe banii cui se va lansa domnul Victor Ponta şi cât îl va costa această mare petrecere de ziua dânsului? Altfel îi urăm cu toţi 'La mulţi ani'! Îşi va face o mare petrecere de ziua lui. Îşi va face o mega petrecere aşa cum am văzut de 23 august sau de ziua lui Ceauşescu am văzut în România".
În ceea ce priveşte sondajele politice efectuate până acum pentru a afla care sunt preferinţele românilor în privinţa viitorului şef al statului, Udrea a afirmat că acestea reprezintă "doar evaluarea unor trenduri". "Cred că în afară de sondaje, pe care le iau ca atare doar în ideea de a evalua trenduri şi nimic altceva, campania nu a început. Nu mă uit la sondaje în momentul de faţă. Domnul Ponta este în scădere, domnul Iohannis este în scădere accelerată, singurul candidat care creşte în sondaje sunt eu", a spus Elena Udrea.
Ea a adăugat că e mult mai interesant este ce se discută pe stradă, în discuţiile cu şi dintre oameni, întrucât lucrurile pe care oamenii încep de acum încolo să le vadă sunt mai importante şi vor schimba clasamentele specialiştilor întocmite până acum.
"Eu îmi fac treaba de candidat aşa cum făceam ca şi până acum. Activitatea mea nu diferă cu nimic. Încerc să spun oamenilor ce am făcut pentru România. Eu cred că este nevoie de un om care a demonstrat în trecutul lui că a făcut ceva pentru ţara asta, ca să îl crezi că va face ceva în calitate de preşedinte. Am investit în Moldova, spre exemplu, proiectele cu care s-a finanţat infrastructura în Moldova valorează 1, 265 miliarde de euro numai în mandatul meu. Sunt un ministru care a făcut, care a lăsat în urmă lucruri. Pentru mine este o temă de campanie să spun românilor ce am făcut eu cât am fost într-o funcţie publică. Sigur, comparaţia cu ceilalţi candidaţi nu este avantajoasă. Domnul Ponta a făcut de când este prim-ministru, în afară de creşterea impozitelor şi taxelor, nimic altceva. Domnul Iohannis a reuşit să reabiliteze un centru de oraş având la dispoziţie vreo 600 de miliarde de lei daţi de domnul Tăriceanu, dar spun eu că nu este suficient. Şi primarul de la Miroslava e un primar foarte bun, însă nu e suficient să candidezi la preşedinţia României", a susţinut Elena Udrea.
În privind costurilor de campanie, Udrea a mai spus că liderul PSD va cheltui de 10 ori mai mult decât cei 10 milioane de euro care ar fi fost în campania pentru europarlamentare, în timp ce PMP se bazează pe sursele din cotizaţii şi sponsorizări. "Dacă domnul Ponta a cheltuit vreo 10 milioane de euro în campania de europarlamentare, asta calculat după panotajul pe care l-a avut, iar noi am cheltuit vreo 200.000 de euro, acum cheltuielile la domnul Ponta se vor înmulţi cu 10, iar la noi va fi în funcţie de cotizaţii proprii şi din sponsorizările candidatului", a mai spus Udrea.
Un primar liberal, lider al filialei Buzău a Asociaţiei Comunelor din România, a postat pe contul de Facebook al Primăriei şi pe cel personal un sondaj prin care îşi îndeamnă prietenii şi alegătorii să-l sfătuiască în ce partid să se înscrie până la expirarea ordonanţei privind migraţia aleşilor, potrivit Mediafax.
Primarul comunei Valea Salciei, Marian Muşat, a scris pe contul personal şi pe cel al Primăriei că aleşii locali trebuie să opteze în 45 de zile pentru partidul în care vor să activeze pe viitor, întrebându-i pe cei aflaţi în listele celor două conturi către ce formaţiune politică să se îndrepte.
”Primarii în 45 zile trebuie să opteze pentru un partid. Unde credeţi că ar fi bine să mă trec? scrie primarul din Valea Salciei care oferă prietenilor şi alternative: 1.INDEPENDENT 2.PNL, 3.PSD, 4ALTUL.
Pe contul Primăriei, alesul local a primit zeci de răspunsuri, cele mai multe indicându-i că ar fi bine să rămână independent, în prezent Muşat fiind membru PNL.
"Să ai inspiraţia să te înscrii în partidul care e la putere, însă tu să fii independent”, îi scrie o alegătoare primarului din comuna Valea Salciei. ”Fii independent până după prezidenţiale şi după aia vezi tu”, îl îndeamnă un alt alegător, în timp ce primarul răspunde ”Este o alegere grea şi orice ajutor este binevenit. Oricum, decizia o voi lua în ultima zi”, răspunde primarul Muşat.
Printre cei care îi dă răspuns primarului buzoian se numără şi fostul preşedinte al PDL Buzău, actualmente prim-vicepreşedinte al PDL Buzău, Raul Florescu: ”Cred că ar fi bine să vă păstraţi coloana dreaptă, aşa cum eu şi mulţi alţii vă cunoaştem”, în timp ce ”un simpatizant PSD scrie: ”Rămâni unde eşti că aşa ai fost votat şi apoi faci ce vrei. Ca simpatizant PSD nu sunt de accord cu treaba făcută ca să ia electorat şi primar. Dacă eşti tare stai unde ai fost cu orice risc. Aşa aş face indiferent din ce partid aş face parte”.
Contactat de Mediafax, primarul comunei Valea Salciei, Marian Muşat, a declarat că a ales să-şi întrebe alegătorii aflaţi pe Facebook către ce partid să meargă întrucât ”este o decizie grea” şi ”nu ştie ce să facă”.
Ordonanţa de urgenţă care legiferează migraţia aleşilor locali, pentru o perioadă de 45 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ, a fost respinsă de Camera Deputaţilor, prima cameră sesizată. Ordonanţa îşi produce însă efectele.
Mii de oameni s-au aflat pe stadionul Arena Națională din București. Nu a fost niciun meci. Nu a cântat niciun star. Victor Ponta și-a lansat candidatura la prezidențiale. E ziua lui de naștere, împlinește 42 de ani. La eveniment au fost invitați 70.000 de membri ai PSD-UNPR-PC, dar și simpatizanți. Victor Ponta și soția sa, Daciana Sârbu, au ajuns la eveniment, însoțiți de premierul moldovean Iurie Leancă. Prezidențiabilul PSD a fost așteptat cu un buchet de flori. Din boxe a răsunat referenul "Thunderstruck", al formației ACDC, în timp ce galeria UNPR a scandat ca la un meci de fotbal ”România”.
Vă prezentăm filmul evenimentului:
Este ora 12.30. Pregătirile pe stadion sunt în toi. Premierul Victor Ponta a venit să vadă cu ochii lui cum merg treburile. Sute de autocare cu simpatizanți sunt așteptate să intre în Capitală. Circulaţia rutieră este restricţionată în zona Arenei Naţionale din Bucureşti, traficul fiind închis pe trei străzi şi un bulevard până în jurul orei 20.00.
Două ore mai târziu, mii de oameni se îndreaptă valuri, valuri spre stadion. Pentru că drumul e lung, unora le vine ideea să se oprească în parc. Se răzgândesc totuși și merg spre Arenă. La intrare, te întâmpină un steag tricolor mare pe care scrie: " Votăm Victor Ponta președinte". Majoritatea susținătorilor, îmbrăcați cu tricouri roșii se antrenează scandându-i numele lui Victor Ponta. Se flutură steaguri. Din boxe, deja răsună muzica. În așteptarea spectacolului, invitații se delectează cu popcorn și cola.
"Va fi bine!"
Pe scenă se fac ultimele repetiții. Pe scaunele unde vor sta liderii, au fost aduși mai mulți oameni îmbrăcați cu tricouri roșii, albastre, galbene. Mocheta roșie de pe scenă este curățată și ea, încă o dată. Cei mai harnici susținători sunt cei de la Hunedoara, Ialomița, Gorj și Iași. De când au sosit fluieră, cântă și scandează.
În fața scenei se află bannere mari pe care stă scris clasicul solgan al PSD: "Mândri că suntem români", însoțit de motive naționale. Și scena este în același ton cu mesajul naționalist, fiind încadrată de patru elemente arhitecturale care imită Coloana infinitului. Pe biletele de intrare se regăsește același mesaj cu tentă naționalistă. În așteptarea lui Victor Ponta, membrii de partid își fac selfie-uri, mănâncă popcorn și beau bere.
Deja în fața scenei nu mai poți arunca un ac. Un grup de simpatizanți flutură steaguri cu chipul lui Piedone pe ele, pe care scrie "Victor Ponta președinte"'. Un domn, nemulțumit că locul lui este mai în spate, mormăie: „Aici în față stau numai presa și moșii”.
Este deja 15.45. Victor Ponta sosește împreună cu soția sa, Daciana, care poartă o rochie albastră. Prezidențiabilul PSD a fost așteptat cu un buchet de flori. Alături de el, premierul moldovean, Iurie Leancă, vicepremierul Liviu Dragnea și Gabriel Oprea.
Victor Ponta este anunțat drept " viitorul președinte al României". Stadionul e în picioare, se fluieră și se aplaudă. Din boxe se aude refrenul ”Va fi bine!”. Galeria UNPR este cea mai gălăgioasă, scandând ”Victorie”, ”România” și ”Ponta”!
Au dansat pe hol și au mâncat popcorn
Evenimentul începe pe ritmurile celebrei ”Thunderstruck” a formației ACDC. Întrebate cu ce gânduri au venit azi la lansare, mai multe femei în vârstă de 40 de ani, au spus că vor mai multe locuri de muncă și ”un viitor mai bun”. Printre două pahare de cola și bere, mai mulți suporteri îi urau ”baftă” și ”La mulți ani!” premierului. Repertoriul continuă cu un melodia ”Gândim la fel/Simțim la fel”, interpretată de Lidia Buble. Pe hol, simpatizanții PSD, dansează, în timp ce stau la coadă la popcorn și cola. Pe ecran se derulează clipuri video cu ”oameni simpli” care susțin candidatura lui Ponta la președinție.
Victor Ponta, însoțit de liderii social-democrați, intră pe scenă pe acordurile imnului PSD. Urmează imnul României. Pe scenă se află și premierul moldovean Iurie Leancă. Ponta le-a salutat Corina Crețu și pe Gabriela Firea, care este îmbrăcată în costum național. Stadionul aplaudă frenetic.
Mesaje de susținere
Liviu Dragnea a dat startul discursurilor: ”Suntem mulți, pentru că suntem buni. Și suntem buni pentru că suntem uniți. După ce numărăm voturile să putem spune cele trei cuvinte: Victor Ponta, președinte”. ”Vă mulțumesc pentru curajul pe care sunt sigur că îl veți avea în această campanie. România are nevoie de un alt fel de președinte. Am pornit într-o călătorie fără egal și fără întoarcere”.
Dragnea a ținut să se refere și la locul unde se desfășoară evenimentul. "Suntem aici Arena României, unde românii au jucat mereu acasă. Aici începem campania, şi de data aceasta vom juca la noi acasă şi nu vom mai juca în deplasare, cum s-a întâmplat la referendum, şi preşedintele va fi ales de români, şi nu la masa verde", a spus Dragnea.
La finalul discursului lui, urmează un mesaj video de susținere din partea socialiștilor europeni.
Şeful PSD din Cehia: "E tânăr, face parte din nouă generaţie"
Premierul Georgiei: "Este un om de familie"
Premierul Albaniei: "Este unificator"
Premierul Serbiei: "Are grijă de propriul sau popor, este inteligent"
Premierul Slovaciei: "Nu aş ezită nicio clipă să-l votez, e un om extraordinar"
Premierul Belgiei: "Va schimbă faţă României Vicecancelarul Germaniei: Victor Ponta – spre un viitor mai bun"
Preşedintele grupului socialist din PE: "România are nevoie de un preşedinte care să pună speranţa înaintea fricii"
Sonorizarea este atât de proastă încât discursurile nu se pot auzi în tribune. În loja UNPR au fost ridicate trei mari bannere roșii cu chipul prezidențiabilului PSD și mesajul "Victor Ponta președinte!".
Lumea aplaudă, deși nu se aude mai nimic din mesajele transmise de pe scenă. Galeria UNPR continuă să strige ”Victorie! Victorie!” Helmuth Duckadam și Irinel Popescu sunt printre susținătorii lui Victor Ponta, care se perindă pe ecranele din stadion.
Leancă și Oprescu, campioni la ode
În vreme ce jumătatea terenului dinspre scenă este plină de susținători, restul terenului este mai puțin aglomerat, fiind spații complet goale. Mai mult, lumea a început deja să iasă de pe teren. La tribună vorbește premierul Iurie Leancă: ”Victor Ponta va fi un președinte blând, corect, onest, un președinte al tuturor românilor!” Leancă i-a urat "La mulți ani! și în public "' și a adăugat că cel mai furmos cadou este ”recunoștința cetățenilor moldoveni”. ”De Victor Ponta mă leagă o prietenie frumoasă. Dincolo de prietenie, Victor Ponta este un partener politic de încredere”, a mai spus Leancă.
”Ceea ce este mai trist și mai dureros este că avem o societate divizată. Cred că așa nu se mai poate continua avem nevoie de altceva, avem nevoie de reconciliere și renaștere națională”, a declarat și primarul Capitalei, Sorin Oprescu. ” Dragă Victor, eu cetățeanul Sorin Oprescu cred că ai capacitatea, inteligența, dragostea și devotamentul de a reda țara oamenilor ei. Am convingerea că ai maturitatea să iubești neamul acesta”, a mai spus edilul, ținând mâna în buzunar.
"Dragă Victore, să nu uiţi, când vei ajunge conducătorul acestei ţări, când vei depune jurământul, călăuza şi principiu să-ţi fie, în palatul celor care cârmuiesc, să fii mereu de partea celor cârmuiţi", i-a mai spus Oprescu lui Ponta.
Pe ecran sunt imagini cu Elena Udrea și Traian Băsescu, însoțite de lozinci împotriva șefului statului, stadionul reacționează cu huiduieli. Clipul despre ”regimul Băsescu” se termină cu mesajul "Marea unire. Victor Ponta președinte”, în timp ce din galeria UNPR se aud vuvuzelele. ”
Ponta vorbește, soarele răsare
Vorbește Victor Ponta. „Vedeţi că iese soarele şi pe strada noastră și în țara noastră. Mai avem 55 de zile. Vă chem pe toţi să fim împreună pe drumul spre marea unire a românilor”, spune prezidențiabilul. “Vreau să vă gândiţi că putem fi împreună, nu separat, că putem avea grijă unul de celălalt. Împreună putem să facem atât de multe lucruri pe care le făceam separat. Vreau să avem încredere unul în altul”, mai spune Ponta, care vrea să fie președintele tuturor românilor.
”Sunt strănepotul unui român din Ardeal care în 1917 a cerut cetăţenia română, sunt nepotul unui preot care m-a învăţat că important este să crezi în Dumnezeu al ortodocşilor, al catolicilor, al protestanţilor. Sunt copilul unor părinţi ca ai dumneavoastră care au investit totul în mine. Sunt tatăl unor copii care vreau să crească în România mi-e teamă de un singur lucru să nu vă dezamăgesc pe dumneavoastră”, mai spune Ponta.
El şi-a încheiat discursul cu un citat dintr-un cântec al lui Tudor Gheorghe: "Aici este ţara mea şi neamul meu cel românesc/ Aici eu să mor aş vrea, aici vreau eu să trăiesc".
Confetti, baloane și „gândim la fel”
Din patru tunuri se trag confetti roșii, iar baloane roșii, albe dar și în culorile tricolorului sunt înălțate. "Gândim la fel/, Simțim la fel/ Nimeni nu o să ne doboare", se aude din boxe. Victor Ponta, pe scenă, face poze.
Este ora 18.00. Delegații au părăsit stadionul. La fel și liderii în frunte cu Victor Ponta, care urmează să-și serbeze în cadru privat ziua de naștere. Radu Mazăre, care nu a renunțat la bermude și bereta roșie a plecat și el, flancat de "comandamentul" lui de fete și băieți. Pe scenă au rămas doar confetti, iar pe ecran stă scris mesajul: "Marea Unire, Victor Ponta președinte". Scaunele rămân și ele goale, acum putându-se observa că și ele, în mare parte, au culorile tricolorului.
Discriminare şi şovinism pe bani publici Românii din Sovata, umiliţi la început de an şcolar
Mare le-a fost mirarea zecilor de părinţi şi copii români cînd au ajuns la şcoala generală din Sovata pentru a începe un nou an şcolar. Au aflat cu stupoare de la directorul şcolii că nu mai există învăţămînt în limba română, decît în cazul comasării unor clase din ani diferiţi, cu predare simultană, cîte 25 de minute pe oră pentru fiecare an de studiu în parte. Motivul? Nu mai sînt fonduri şi nici profesori pentru clase „minoritare”. De asemenea, au fost îndrumaţi spre clasele cu predare în limba maghiară, în caz contrar avînd varianta unei chete prin care să plătească profesori. Umilinţa a ajuns la apogeu atunci cînd părinţii au mers în audienţă la inspectorul şcolar şef pe judeţ, Ştefan Someşan, care le-a spus că nu există fonduri pentru profesori români care să predea la fiecare clasă gimnazială. Campania de segregare a devenit evidentă după ce în Tîrgu-Mureş după retrocedarea ilegală către biserica romano-catolică a clădirii în care funcţionează Colegiul Naţional Unirea, s-au mai desfiinţat două licee româneşti (Constantin Brîncuşi şi Emil Dandea) şi s-au înfiinţat 4 şcoli cu predare în limba maghiară.
Vă prezentăm sesizarea înaintată de părinţii elevilor din Sovata către Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş:
„Prin prezenta, părinţii clasei a-VI A (secţia română), din cadrul Gimnaziului Domokos Kazmer Sovata, potrivit tabelului anexat, ne adresăm dvs. cu următoarea doleanţă. Elevii clasei a VI-a, în număr de 9 elevi, au fost comasaţi în clasă simultană cu elevii clasei a VIII-a, şi aceştia în număr de 9 elevi, lucru cu care nu sîntem de acord, întrucît se diminuează procesul de învăţămînt, respectiv, în loc de 50 minute ora de studiu, aceasta va fi de 25 minute. În urma discuţiilor purtate cu conducerea unităţii şcolare, am primit explicaţii, potrivit cărora o clasă trebuie să aibă cel puţin 15 elevi în cazul minorităţilor naţionale. Ori, clasa a VI-a secţia română nu constituie o minoritate naţională, aşa cum este definită în Constituţia României, ci este o majoritate naţională, chiar dacă în zonă (localitatea Sovata) este o minoritate în comparaţie cu populaţia de etnie maghiară. Aşadar, domnule inspector-şef, vă rugăm să faceţi cît mai urgent posibil demersurile necesare pentru aprobarea clasei a VI-a (secţia română) ca şi clasă independentă. În caz contrar, vom fi nevoiţi să transferăm copiii la şcoli din alte localităţi, sau să apelăm la foruri superioare, respectiv instanţele de judecată. În speranţa că cererea noastră va fi analizată cu seriozitate, şi, de asemenea, aprobată, vă mulţumim anticipat.
