Partidul Noi Orizonturi
miercuri, 30 septembrie 2015
PARTIDUL NOI ORIZONTURI: Comunicat de presa
BIROUL DE PRESA AL PARTIDULUI NOI ORIZONTURI
Americanii sunt mai aproape de transformarea soldaților în cyborgi
„Din 2,5 milioane de americani implicați în luptele din Irak și Afghanistan, 300.000 s-au întors acasă cu traume cerebrale”, potrivit jurnalistei Annie Jacobsen. „DARPA a inițiat o serie de programe întocmai pentru a-i ajuta pe aceștia să își recapete funcțiile cognitive. Iar aceste programe gravitează în jurul implantării de cipuri în țesutul neuronal”.
Care e scopul acestui plan
În noua ei carte despre istoria DARPA, “The Pentagon’s Brain,” Jacobsen scrie despre aceste programe, pretinzând că oamenii de știință deja testează neuroproteze implantabile prin wireless. De asemenea, menționează și că DARPA a refuzat să dea interviuri pe această temă, în ciuda numeroaselor solicitări.
Un purtător de cuvânt al DARPA a declarat pentru Fusion că aceste interfețe neuronale nu au fost implantate încă în creierele militarilor, dar cercetătorii deja au început să testeze astfel de dispozitive prin introducerea matricelor electrice în creierele voluntarilor supuși la intervenții chirurgicale pentru disfuncții neuronale.
Defense One, o revistă online care acoperă domeniul militar, a raportat anul trecut demersurile DARPA în folosirea cipurilor pentru a trata stresul post-traumatic. La acea vreme, DARPA încă nu intrase în faza de testare. Când a lansat programul RAM (Restoring Active Memory), publicația a estimat că vor dura maximum patru ani până la montarea cipurilor respective.
Jacobsen spune că DARPA nu are ca unic scop crearea de super-soldați, ci și aprofundarea misterelor inteligenței artificiale și a modurilor în care acestea pot atinge un nivel rațional apropiat de al oamenilor. Încă de la colapsul Uniunii Sovietice din anii ’90, americanii s-au avântat în cercetări îndrăznețe, de la vindecarea bolilor infecțioase la transformarea oamenilor pentru teatrul războiului. Agenția a prezentat inclusiv exoscheleți demni de Iron Man, creați pentru a proteja soldații de foc și alte pericole.
Creierul emite semnale electrice, pe care un cip implantat le poate citi. În afara guvernului, oamenii de știință de la Laboratorul de Interfețe Creier-Mașinării de la Berkley experimentează moduri în care pot traduce gândurile direct în acțiuni pentru oamenii cu probleme neuronale, sperând să ajungă în punctul în care pot face inclusiv un om paralizat să se miște.
Jacobsen avertizează că, deși intențiile bune în privința soldaților sunt clare, nu trebuie să uităm că DARPA e în businessul apărării. De asemenea, cei de la Pentagon sunt foarte încrezători că se îndreaptă către armele autonome, dar de unde vine toată această siguranță?
Andrada Bonea
www.playtech.ro
Povestea din spatele penicilinei: antibioticul care a revoluționat medicina modernă
Descoperirea penicilinei, unul dintre primele antibiotice folosite de către medici vreodată, marchează un punct de cotitură în istoria umanității. Odată cu penicilina, doctorii aveau o armă cu ajutorul căreia puteau să-și vindece pacienții de boli infecțioase care le puteau fi letale.
Cum a fost descoperit antibioticul minune
În septembrie 1928, Alexander Fleming s-a întors la treabă în laboratorul său, după ce petrecuse luna august în concediu cu familia. Atunci a găsit, într-una dintre cutiile ce conțineau culturi de stafilococi , care reprezentau obiectul studiului său la acel moment, ceva neobișnuit: pe suprafața mediului de cultură, printre coloniile de stafilococi, crescuse o ciudată colonie de microorganisme de culoare albăstrie, iar în jurul ei, pe o rază de câțiva milimetri nu se putea observa nici o urmă de stafilococ.
Datorită faptului că Fleming era un bacteriolog cu multă experiență și o minte ascuțită, acesta și-a dat seama imediat că fenomenul reprezintă ceva important. Era clar că acel mucegai albăstrui conținea ceva special care era capabil să distrugă stafilococii, adică bacteriile patogene care pot produce infecții destul de grave, care pot fi letale.
Acest mucegai, pe numele lui științific – penicillinium notatum – se dovedea un produs cu care se putea lupta împotriva infecțiilor. Dar observațiile geniale ale lui Fleming nu se transformară imediat în produsul medicamentos. Au trebuit să treacă mai bine de 12 ani pentru ca descoperirea lui Fleming să devină penicilina pe care o cunoaștem astăzi.
Drumul anevoios spre schimbarea medicinei
Fleming nu avea nici resursele necesare în laboratorul său din St. Mary și nici nu era specializat în chimie, așadar nu era capabil să facă singur următorul pas spre a descoperi cum poate fi folosită penicilina. Astfel, Fleming a apelat Dr. Howard Florey, un expert de la Universitatea Oxford. Acesta avea relații înalte printre birocrații vremii și putea obține finanțări importante pentru a-și putea duce studiul la bun sfârșit. În plus, doctorul era maestru în administrarea laboratoarelor gigantice, și a oamenilor de știință ce lucrau în acestea.
Unul dintre cei mai buni angajați ai lui Florey a fost Dr. Ernst Chain, care s-a luptat constant pentru atribuirea meritului dezvoltării penicilinei. În ciuda ciondănelilor, cei doi au produs o serie de culturi de mucegai din care au extras antibioticul minune.
În vara anului 1940, studiul acestora s-a concentrat pe 50 de șoareci care au fost infectați cu streptococi mortali. Jumătate dintre aceștia au murit de septicemie, în timp ce restul, care au fost injectați cu penicilină, au supraviețuit.
Doctorii au ajuns la concluzia că au acumulat toate informațiile necesare pentru a putea începe să testeze antibioticul pe oameni. Totuși, aceștia întâmpinau o problemă: cum să producă suficientă penicilină pură pentru a trata oamenii? Pentru a obține cantitatea necesară care să poată trata un singur om, aceștia ar fi trebuit să cultive 2.000 de litri de cultură lichidă de mucegai.
Cum a ajuns penicilina să fie produsă în masă
O altă figură importantă din laboratorul lui Fleming a fost Dr. Normal Heatley, care lucra la un mod prin care penicilina să poată fi produsă în masă. Acesta folosea orice container posibil pentru a crește culturi lichide de mucegai din care să extragă substranța magică. Astfel, acesta a creat un fel de fabrică de mucegai, care a condus către producția de antibiotice moderne de astăzi.
În vara anului 1941, Florey și Heatley au părăsit Marea Britanie și au traversat Atlanticul pentru a lucra cu oamenii de știință din Statele Unite pentru a dezvolta un mod prin care medicamentul minune să fie produs în masă.
Fiind conștienți că soiul de mucegai Penicillium notatum nu ar putea produce suficientă substanță curativă, aceștia au început să caute o specie de mucegai mai productivă. Astfel, într-o zi, o asistentă din laborator a venit cu un pepene galben care era acoperit cu un soi de mucegai galben. Surpinzător, acesta s-a dovedit a fi Penicillium chrysogeum și putea produce de 200 de ori mai multă penicilină. Așadar, specia a suferit mutații cu raze X și a ajuns să producă de o mie de ori mai multă penicilină decât prima specie de mucegai descoperită de Fleming.
Descoperirea a venit la fix, având în vedere că în Statele Unite se desfășura Al Doilea Război Mondial, iar principalul factor de deces era constituit din răni infectate. Astfel, din ianuarie până în mai 1942 au fost produse 400 de milioane de flacoane cu penicilină pură, iar până la finalul războiului, companiile farmaceutice din State produceau 650 de miliarde de unități pe lună.
Antibioticul minune nu a adus numai fericire
În mod ironic, Flaming, cel care a descoperit inițial penicilina, a făcut destul de puține pentru dezvoltarea acesteia. Cu toate astea, în 1941, când vestea penicilinei a început să se răspândească și primele pagini ale publicațiilor conțineau anunțau descoperirea antibioticului minune, Fleming a fost ridicat în slăvi pentru descoperirea sa, în timp ce Florey și echipa lui de la Oxford au fost marginalizați.
Problema a fost parțial remediată în 1945, când Fleming, Florey și Chain, dar nu și Heatley, au fost răsplătiți cu premiul Nobel pentru Medicină. În discursul său de acceptare, Fleming a avertizat că supradoza de penicilină poate face ca antibioticul să nu mai aibă efect.
În 1990, Heatley a fost răsplătit de Oxford, care a dorit să spele păcatele celor de la Nobel și i-a oferit savantului un doctorat onorific în medicină, primul din istoria de 800 de ani a Universității.
Așadar, pe 28 septembrie, când sărbătorim descoperirea penicilinei, antibioticul care ne-a schimbat viețile, ar trebui să fim recunoscători întregii echipe de specialiști care au făcut posibilă minunea.
Stefan Neculai
www.playtech.ro
Cum vom coloniza Marte: cel mai bun mod este și cel mai excentric
Elon Musk, fondatorul Tesla Motors și CEO-ul SpaceX a discutat planurile sale cu privire la viitorul nostru pe Marte în cadrul emisiunii lui Colbert. Mogulul dorește să construiască o colonie de un milion de oameni pe Marte și că sunt două moduri prin care ar putea crește temperaturile de acolo, care ar transforma planeta într-o alternativă a Pământului.
„Există o cale rapidă și una înceată”, a declarat Musk. Cea rapidă reprezintă bombardarea polilor Planetei Roșii cu arme termonucleare, în timp ce calea înceată reprezintă transportarea unor gaze de seră, precum dioxidul de carbon și metan, care să fie răspândite în atmosfera marțiană.
Din păcate pentru Musk, niciuna dintre opțiunile sale nu este plauzibilă, potrivit oamenilor de știință de la Universitatea din Arizona. Din fericire pentru noi, totuși, există alte metode prin care s-ar putea face posibilă viața pe Marte. Redirecționarea unui asteroid din preajma Pământului către Planeta Roșie și prăbușirea acestuia pe unul dintre polii planetei Marte.
Chiar dacă ne-am permite să trimitem o mulțime de bombe nucleare spre Marte, nu ar trebui să facem asta. Efectele unei asemenea bombardări ar distruge orice speranță de colonizare a Planetei Roșii. Un nor radioactiv s-ar putea dispersa pe întreaga suprafață a planetei și ar face imposibil traiul oricui și-ar dori să locuiască acolo.
Concluzia este generală: pentru a putea încălzi Planeta Roșie, trebuie acționat asupra polilor. Asta deoarece polii conțin cantități mari de dioxid de carbon înghețat, mai ales în timpul iernii marțiene. Cu puțin noroc, acea gheață ar putea fi transformată în gaz. Dacă s-ar mări cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera lui Marte, asta ar încălzi planeta.
Avantajul utilizării unui asteroid este reprezentat de faptul că acesta nu conține radiații și, în plus, oamenii de știință lucrează deja la tehnologia care să facă posibilă prăbușirea unui asteroid la unul dintre polii Planetei Roșii.
Potrivit celor de la Business Insider, NASA a început dezvoltarea noii tehnologi prin trimiterea unui robot pe un asteroid din apropierea Pământului. Acesta ar trebui să colecteze o probă pe care mai apoi s-o plaseze pe orbita din jurul Lunii, pentru ca astronauții s-o poată studia. Această tehnologie va pava drumul către viitoarele misiuni spre Marte.
Stefan Neculai
www.playtech.ro
Vladimir Putin îi atacă pe Barack Obama şi Francois Hollande
"Am cel mai mare respect pentru omologul meu american şi pentru cel francez, însă ei nu sunt cetăţeni sirieni şi nu trebuie prin urmare să fie implicaţi în alegerea liderilor unei alte ţări", a declarat Vladimir Putin în cadrul unei conferinţe de presă la sediul Naţiunilor Unite de la New York, după o lungă discuţie cu preşedintele Obama despre Siria.
Preşedintele rus nu a exclus lansarea de lovituri împotriva grupării Stat Islamic în Siria, în sprijinul oferit aliatului său Bashar al-Assad, şi i-a acuzat pe omologii săi american şi francez că doresc să decidă cine trebuie să conducă ţara devastată de război. Problema din Siria a reprezentat obiectul unei confruntări între Vladimir Putin şi Barack Obama.
Această întâlnire oficială a fost "constructivă şi (...) în mod surprinzător deschisă", a spus Putin.
"După mine, există o bază de cooperare pentru problemele noastre comune", a spus el. Preşedintele rus a revenit de asemenea, asupra strategiei sale militare şi diplomatice în cazul Siriei.
La tribuna Naţiunilor Unite, Putin a propus luni dimineaţa o coaliţie internţională extinsă pentru a învinge gruparea Stat Islamic, în susţinerea armatei de la Damasc. El a menţionat de asemenea, colaborarea cu preşedintele iranian Hassan Rohani, un alt aliat al regimului sirian. În schimb, Putin a exclus posibilitatea să trimită în Siria trupe terestre.
Obama şi Putin au prezentat luni divergenţele lor privind Siria: preşedintele american a spus că al-Assad este un "tiran", iar cel rus este de părere că el reprezintă singura autoritate legitimă pentru a lupta împotriva grupării Stat Islamic.
"Rusia nu poate permite aşa ceva". Ministrul rus de Externe, declaraţii tăioase despre situaţia din Siria
Întâlnirea dintre Putin și Obama, prima oficială din 2013, s-a axat pe problema Siriei și a posibilității coordonării eforturilor celor două țări în lupta împotriva Statului Islamic.
'Am convenit că obiectivul nostru comun este o victorie asupra Statului Islamic, căruia să nu i se permită organizarea unui califat pe care acesta intenționează să-l creeze pe un teritoriu vast. Ei (jihadiștii) au ocupat deja zone mari din Siria și Irak și au introdus legi inumane acolo', a spus Lavrov.
În Siria ar trebui promovate reforme politice, dar fără a repeta greșelile din Irak și Libia, a subliniat ministrul de externe rus.
'Toate reformele politice necesare trebuie promovate, doar că în așa fel încât să nu fie repetate greșelile din Irak și Libia, unde invazia străină în scopul democratizării celor două țări a condus la haos, le-a expus pericolelor și riscurilor de dispariție și de scindare în trei-patru-cinci mici enclave', a insistat Lavrov, în interviul pentru RT.
În etapa actuală, Rusia consideră că sarcina principală a comunității internaționale este de a nu permite teroriștilor să distrugă Orientul Mijlociu, așa cum îl știm, leagănul a trei religii mari ale lumii, a concluzionat Lavrov.
Decizie importantă la Adunarea Generală a ONU. Ce se va întâmpla cu refugiaţii
Ei au lansat aceste apeluri în cadrul unei sesiuni a Adunării Generale a ONU, sub presiunea tot mai mare de a soluţiona criza din Orientul Mijlociu, inclusiv în Siria, şi de a găsi o soluţie la afluxul de migranţi care se revarsă în afara acestei regiuni.
Regele Abdullah Ibn al-Hussein al Iordaniei a subliniat că este necesar ca membrii comunităţii să susţină agenţiile cre operează în ţările care se învecinează cu Siria, amintindu-le liderilor lumii să ţara sa, alături de Liban şi Turcia, poartă greul crizei siriene a refugiaţilor.
"Am luat o parte semnificativă a poverii acestei crize umanitare de pe umerii comunităţii internaţionale", a subliniat regele.
"A venit vremea ca membrii comunităţii internaţionale să acţioneze colectiv în (gestionarea) acestei crize umanitare fără precedent", a insistat el.
Notând faptul că valoarea contribuţiilor internaţionale reprezintă doar "o mică fracţiune din costurile" suportate de către Iordania, al-Hussein a îndemnat la susţinerrea Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) şi a Programului Alimentar Mondial (PAM).
Preşedintele francez Francois Hollande a reluat îndemnul regelui Iordaniei la susţinere financiară, subliniind că statele membre ale Uniunii Europene (UE) este necesar să-i ajute pe refugiaţi în ţările vecine Siriei, dacă vor ca refugiaţii să nu plece în călătorii periculoase pe Mediterana.
"Dacă vrem să inversăm acest aflux, trebuie să-i ţinem pe refugiaţi cât mai aproape posibil de ţara lor de origine", a subliniat Hollande.
El a anunţat că Franţa îşi va creşte susţinerea faţă de UNHCR şi PAM cu fonduri în valoare de 100 de milioane de dolari.
Secretarul general al ONU Ban Ki-moon a îndemnat statele UE să găzduiască refugiaţi şi a îndemnat această regiune să facă mai mult, amintindu-le faptul că migranţii europeni au căutat, la rândul lor, sprijin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
El a îndemnat totodată ţările să-i primească pe migranţi cu compasiune, şi nu cu suspiciune.
"Trebuie să combatem discriminarea - în secolul al XXI-lea nu ar trebui să construim garduri sau ziduri", a subliniat Ban Ki-moon, referindu-se la decizia Ungariei de a construi garduri la frontiera sa de sud, cu Serbia, pentru a-i ţine la depărtare pe migranţi.
Preşedinta braziliană Dilma Rousseff a declarat că suferinţa refugiaţilor care pleacă în călătorii periculoase pentru a fugi din calea conflictelor "ar trebui tradusă în acţiuni evidente de solidaritate concretă", anunţând că ţara sa primeşte migranţi.
"Rămânem deschişi, primim refugiaţi cu braţele deschise", a spus Rousseff. "Suntem o naţiune multietnică şi care coexistă cu diferenţele", a adăugat ea.
Preşedintele cubanez Raul Castro, care participă la Adunarea Generală a ONU pentru prima dată de când se află la putere, a criticat extrem de dur statele europene, apreciind că această criză a migranţilor este rezultatul amestecului occidentalilor în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.
"Uniunea Europeană trebuie să-şi asume întreaga sa responsabilitate, imediat, pentru criza siriană la a cărei aparţie a contribuit", a subliniat el.
Putin a propus ONU o rezoluție de luptă contra teroriştilor ISIS
Această coaliție împotriva jihadiştilor ISIS ar trebui să includă, de asemenea, Iranul şi regimul sirian, un aliat al Moscovei, a precizat diplomatul rus, după ce Putin a chemat de la tribuna Adunării Generale a ONU la constituirea unei "largi coaliții antiteroriste" împotriva ISIS, similară "celei contra lui Hitler" din Al Doilea Război Mondial.
Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant). Bilanţul conflictului depăşeşte 250.000 de morţi.
Vicepreşedintele Camerei Deputaților şi-a dat demisia. Dan Motreanu a fost trimis în judecată
Motreanu şi-a depus demisia la Biroul permanent al Camerei Deputaților şi, potrivit documentului, demisia ar urma să intre în vigoare începând cu 1 octombrie.
Luni, DNA a anunţat că Dan Motreanu, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, şi fostul consilier prezidenţial George Scutaru au fost trimişi în judecată pentru spălare de bani, în dosarul în care sunt acuzaţi că au primit 250.000 de euro, respectiv 170.000 de euro pentru finanţarea campaniei electorale din 2008.
Scutaru, aflat sub control judiciar, şi Motreanu au fost trimişi în judecată la DNA pentru spălare de bani, alături de Ana Maria Schaer, administrator al unei societăți comerciale.
Copreşedintele PNL Alina Gorghiu a precizat, marţi, în plenul Parlamentului, răspunzând acuzaţiilor lui Victor Ponta la adresa liberalilor, că are pe masă demisia liberalului Dan Motreanu.
Inspecţia Judiciară: Declarațiile lui Ponta la adresa procurorului din dosarul Turceni-Rovinari au afectat independența justiției
Este vorba de Jean Uncheşelu, procurorul care l-a trimis în judecată pe premier în dosarul "Turceni- Rovinari".
Consecința concluziilor Inspecţiei Judiciare este că, prin afirmațiile făcute de şeful Guvernului, a fost subminată autoritatea sistemului judiciar.
Raport IJ a fost înaintat Consiliului Superior al Magistraturii, care îl va discuta într-o viitoare şedință şi urmează să decidă dacă îl va însuşi sau nu.
Sesizarea IJ a fost făcută la solicitarea Adunării Generale a procurorilor din DNA cu privire la afirmațiile făcute de Victor Ponta pe o rețea de socializare.
Premierul Ponta a scris: "(...) singura problemă a țării este obsesia unui procuror total neprofesionist în a se afirma în carieră inventând şi imaginând fapte şi situații neadevărate din urmă cu 10 ani!''.
Pe 17 septembrie, premierul Victor Ponta a fost trimis în judecată, de procurorii DNA, pentru 17 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală şi spălarea banilor, alături de alte patru persoane, între care senatorul Dan Şova şi directorul Complexului Rovinari.
Potrivit procurorilor DNA, în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, prin cabinet individual de avocat, Victor-Viorel Ponta a obţinut de la SCA "Şova şi Asociaţii" suma 181.439,98 de lei, pentru activităţi, care însă în realitate nu s-au efectuat.
Victor Ponta este primul premier post-decembrist trimis în judecată în timpul mandatului său.
Vasile Blaga, atac extrem de dur la adresa lui Victor Ponta. Răspunsul acid al premierului
"Nu mă bucur de răul nimănui, fie el cel mai aprig adversar politic. Nu-mi face nicio plăcere situaţia dificilă a domnului Ponta, nu-l consider nici vinovat, nici nevinovat. Doar justiţia va hotărî asta şi nu-l judec eu în locul justiţiei, deşi l-aţi văzut cu ce aroganţă a dat verdicte în cazul unor colegi privind situaţia în care se află", a spus Blaga, la dezbaterea moţiunii de cenzură depuse de PNL.
El a replicat acuzaţiilor aduse de Victor Ponta, sunându-i că el l-a scos din politica înaltă în noiembrie anul trecut, iar anul viitor PNL va câştiga alegerile.
"Să vă uitaţi mai atent câţi oameni sunt în stradă. Şi, domnule Ponta, ce am fost am demostrat cu vârf îndesat în noiembrie anul trecut, când v-am scos din politica înaltă. Ce o să fiu eu şi PNL o să vedeţi anul viitor, când o să câştigăm toate alegerile", a adăugat Blaga.
El a mai spus că omeneşte îl înţelege pe Victor Ponta, dar că acesta nu trebuie să se pună pe el înaintea intereselor ţării.
"Omeneşte îl pot înţelege pe Victor Ponta, nu e uşor să faci faţă situaţiei în care se găseşte domnia sa, dar politica la vârf are reguli şi prima este că nu ai voie să te pui pe tine în faţa intereselor ţării. Când un înalt demitar ajunge într-o situaţie personală care face rău ţării sale, trebuie să plece. Prezumţia de nevinovăţie nu se aplică funcţiei, ci doar cetăţeanului obişnuit. Din nefericire, domnul Victor Ponta a ales dezonoarea şi dezonorează România în fiecare zi", a adăugat Blaga.
"Moţiunea nostră nu este despre un om, noi nu am făcut o obsesie pentru Victor Ponta, dumnealui a făcut o obsesie din a minţi şi a se agăţa de putere, deşi se află într-o situaţie incompatibilă", a mai spus liderul PNL.
El a adăugat că de la Victor Ponta nu mai aşteaptă nimic, ci de la parlamentarii partidelor din coaliţie pentru a pune capăt unei guvernări fără perspectivă.
"De la Victor Ponta nu mai aşteptăm nimic, ne adresăm dumeavoastră, partidelor din coaliţie. Moţiunea este pentru separarea apelor, alegeţi să puneţi capăt acestei situaţii sau cu Victor Ponta într-o politică fără onoare, într-o guvernare fără perpectivă", a mai arătat Blaga.
"Decizia, din păcate, nu este la PNL, PNL nu deţine majoritatea în Parlament, noi ne-am făcut datoria şi am tras semnale de alarmă. Responsabilitatea deciziei este fie la Victor Ponta, fie la dumneavoastră, majoritatea care susţine guvernarea. (...) Dumnezeu să vă dea gândul cel bun pentru România şi nu pentru Victor Ponta", a conchis Blaga.
Premierul Victor Ponta a ironizat, marţi, mitingul organizat de PNL în timpul dezbaterii moţiunii de cenzură, spunând că în faţa Parlamentului sunt mai mulţi jandarmi şi jurnalişti decât protestatari, afirmând că nici Vasile Blaga, cunoscut ca un bun organizator, "nu mai e ce-a fost".
"Este nevoie de lămuriri şi pentru oamenii aduşi cu autobuze în faţă, în ploaie. Probabil că ei credeau că vin să protesteze împotriva celor care le-au tăiat pensiile şi salariile. Ca să fiu sincer, nici domnul Blaga nu mai e ce-a fost odată. Sunt mai mulţi jandarmi şi jurnalişti decât protestatari, dar asta e. Timpul ne marchează pe toţi", a susţinut Ponta.
Victor Ponta explică de ce i s-a cerut demisia
"Se vorbeşte acolo despre contracte. N-am semnat niciodată niciun fel de contracte cu vreo societate cu capital de stat. Ştiu că a semnat domnul Şova cu societăţi din portofoliul AVAS, condus atunci de domnul Teodor Atanasiu. Deci dumneavoastră vreţi acum să-mi dau eu demisia pentru că Atanasiu şi Şova au semnat nişte contracte. Care e logica?", a spus Ponta, în timpul dezbaterilor asupra moţiunii de cenzură a PNL.
Premierul a explicat, ironic, că poate fostul şef AVAS, liberalul Teodor Atanasiu, "a fost sfătuit greşit" de consiliera sa de la acea vreme, Alina Gorghiu, care era şi avocat "şi care ştia foarte bine ce înseamnă contracte cu statul".
"Dacă cumva le-a uitat doamna consiler-avocat Gorghiu, am în faţă aşa: contract Gorghiu, Pop şi Asociaţii - AVAS, 25.000 de euro, plus TVA. Gorghiu, Pop şi Asociaţii - AVAS, 10.000 de euro, plus TVA. Gorghiu, Pop şi Asociaţii - AVAS, 6.000 de euro, plus TVA. (...) Gorghiu, Pop şi Asociaţii - AVAS, 15.000 de euro, plus TVA. Gorghiu, Pop şi Asociaţii - AVAS, 10.000 plus TVA. (...) Sunteţi cam scumpă, doamna Gorghiu", a spus Ponta, în aplauzele parlamentarilor puterii.
Victor Ponta: Opoziţia nu aduce critici actului de guvernare. În Parlament trebuie să se facă politică, nu justiţie
"Astăzi trebuia să mă aflu în fața dvs. conform prevederilor constituționale pentru o moțiune de cenzură. Din păcate, cred că este datoria inițiatorilor de a lămuri ce anume se întâmplă astăzi, pentru că, dincolo de o serie de jigniri, invective, cu care de altfel m-am obișnuit, nu există în fața dvs. niciun fel de critică adusă actului de guvernare, nu există niciun fel de opinie a Opoziției despre cum se desfășoară actul de guvernare și, bineînțeles, nu există nicio soluție în cazul improbabil în care moțiunea ar trece", a declarat Victor Ponta.
"Cred că este o confuzie stârnită în rândul Parlamentului şi nu doar de iniţiatori, este nevoie de lămuriri şi pentru oamenii aduşi cu autobuze în faţă, în ploaie. Probabil că ei credeau că vin să protesteze împotriva celor care le-au tăiat pensiile și salariile, însă, să fiu sincer, nici domnul Blaga nu mai e ce a fost odată, sunt mai mulți jandarmi și jurnaliști decât protestatari", a mai spus Victor Ponta, înaintea votului din plen.
"O moţiune de cenzură, în sensul în care a fost introdusă în Constituţie, se referă la activitatea guvernului", a mai spus Victor Ponta.
Mai mult, Victor Ponta le-a cerut parlamentarilor să ţină cont că în Parlament trebuie să se facă politică, nu justiţie.
Şedinţa Parlamentului în care urmează să se dezbată moţiunea de cenzură depusă de PNL împotriva Guvernului Ponta a început, marţi, în prezenţa a 309 parlamentari. Şedinţa este condusă de preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Călin Popescu Tăriceanu şi Valeriu Zgonea.
Alina Bica şi Emilian Eva, suspendaţi din funcţie de CSM
Procurorul Emilian Eva de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a fost trimis în judecată marți, în stare de arest preventiv, pentru luare de mită, spălare de bani, efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția în scopul obținerii pentru sine de bani, bunuri, ori alte foloase necuvenite și fals în declarații.
Fosta şefă a DIICOT Alina Bica a fost trimisă în judecată, vineri, de DNA pentru de luare de mită şi complicitate la dare de mită. Ea ar fi luat mita pentru soluţionarea favorabilă a unui dosar al omului de afaceri Horia Simu, acesta fiind şi el acuzat în cauză.
Procurorul penal Emilian Eva a fost trimis în judecată. Cum și-a târât fiica și nepotul în afaceri murdare
Fiica acestuia, Mădălina Eva și nepotul acestuia, Ioan Eva, au fost și ei trimiși în judecată pentru mărturie mincinoasă, aceștia aflându-se în stare de libertate.
Emilian Eva a devenit cunoscut după ce a instrumentat dosarul privatizării ICA, în care Dan Voiculescu a fost condamnat la zece ani închisoare.
În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:
În cursul lunilor mai - iunie 2014, perioadă în care o rudă a sa se afla internată în spital, inculpatul Eva Emilian i-a solicitat unui medic să depună toate diligențele profesionale „ca să fie bine pentru toată lumea”, în sensul de a-i acorda tratamentul de specialitate persoanei internate.
Ulterior acestei solicitări, în data de 16 iunie 2014, inculpatul Eva Emilian a dispus printr-o ordonanță clasarea unei cauze penale, respectiv renunțarea la urmărirea penală față de medicul respectiv, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, înșelăciune, purtare abuzivă, fals intelectual, uz de fals. Soluția a fost dispusă la un interval de patru zile de la data repartizării dosarului respectiv procurorului Eva Emilian.
După soluționarea favorabilă a acestei cauze, în intervalul august 2014 – ianuarie 2015, inculpatul Eva Emilian a pretins și primit de la medicul respectiv diverse bunuri și foloase necuvenite drept contraprestație pentru soluția favorabilă adoptată.
Astfel, în perioada respectivă, medicul i-a furnizat inculpatului Eva Emilian, în scopul menționat mai sus, diverse bunuri, sub forma unor opere de artă, evaluate la suma de 16.900 de euro (constând într-un număr de 13 picturi), sume de bani, sub forma unor pretinse împrumuturi, în cuantum de 3.900 de euro și foloase necuvenite (sub forma unui comision de 13.000 de euro perceput de inculpat cu ocazia unei tranzacții perfectate de martorul denunțător), toate în cuantum de 33.800 euro.
În perioada ianuarie-februarie 2015, beneficiind de ajutorul fiicei sale, inculpata Eva Bianca Mădălina, inculpatul a obținut de la Ministerul Culturii – Direcția Județeană pentru Cultură Iași, un certificat de export definitiv și a trimis în Regatul Unit al Marii Britanii un număr de 3 tablouri, spre a fi valorificate prin intermediul unei case de licitații aflate pe teritoriul statului mai sus menționat, una dintre aceste picturi fiind pretinsă și primită cu titlu de mită. Procedând în această manieră, inculpatul Eva Emilian a disimulat natura ilicită a picturii primită cu titlu de mită.
În intervalul august 2014 - iunie 2015, inculpatul Eva Emilian a achiziționat, în vederea revânzării în scopul obținerii de profituri materiale, a intermediat vânzarea, respectiv cumpărarea, percepând comisioane în urma tranzacțiilor intermediate unui număr de peste 200 de picturi, deși calitatea de magistrat este incompatibilă cu efectuarea actelor de comerț.
Concret, în intervalul noiembrie 2014 – aprilie 2015, inculpatul Eva Emilian a achiziționat de la diverse persoane fizice un număr de 94 de tablouri, unele semnate de pictori români sau străini bine cotați pe piața de artă din România, pe care, în mod direct sau prin intermediari, le-a lăsat în custodie spre evaluare la o casă de licitație din București.
În perioada ianuarie – februarie 2015, inculpatul Eva Emilian a postat prin intermediari, spre vânzare, pe un site de anunțuri un număr de 34 de tablouri presupus a fi semnate sau executate de către pictori renumiți.
În intervalul august 2014 - iunie 2015, inculpatul a achiziționat sau a dus tratative în vederea achiziționării de la diverse persoane fizice sau galerii de artă, a cerut evaluări de la persoane cu expertiză în domeniu, a restaurat, apelând la diverși pictori/restauratori și a valorificat sau a încercat să valorifice un număr de aproximativ 97 de tablouri.
Din analiza declarației de avere pe anul 2015, dată pe propria răspundere, a rezultat faptul că, inculpatul Eva Emilian a făcut în cuprinsul ei mențiuni necorespunzătoare adevărului care sunt în totală contradicție cu situația de fapt descrisă mai sus.
În vederea realizării operațiunilor comerciale descrise mai sus, inculpatul Eva Emilian i-a implicat și pe ceilalți doi inculpați, care cu ocazia audierilor realizate în prezenta cauză au făcut afirmații mincinoase în legătură cu faptele și împrejurările esențiale cu privire la care au fost întrebați, în sensul că nu au recunoscut ajutorul dat inculpatului în tranzacționarea tablourilor.
În cauză, a fost dispusă măsura sechestrului asigurator asupra unui imobil și asupra a 126 de tablouri ce aparțin inculpatului Eva Emilian.
În cauză, procurorii au beneficiat de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informații.
Dosarul a fost trimis spre judecare Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu propunere de a se menține măsurile preventive și asigurătorii dispuse în cauză.
sursa: www.pna.ro.
BOMBĂ cu ceas! Cum s-a ales praful de Alumina, printre puţinele combinate din lume care avea contract cu NASA
Instaurarea democraţiei în România a dus la închiderea porţilor unor fabrici şi uzine cu renume în toată lumea. Printre acestea se află şi combinatul Alumina din Oradea, unul dintre puţinele combinate care avea contracte cu Agenţia Spaţială Americană.
A fost vândut bucată cu bucată. Dintr-o industrie industrie prosperă, ce oferea mii de locuri de muncă, s-a ales praful.
Combinatul Alumina, profitabil doar pe perioada regimului comunist
În anul 1965 se deschideau porţile fabricii Alumina, prima platformă industrială din Oradea. În doar 15 ani a ajuns să producă peste 220.000 de tone de alumină, dar, odată cu căderea regimului comunist a căzut şi întreprinderea.
A fost preluată de concernul Ruskii Aluminii prin firma Cemtrade Oradea, care a încercat să o revigoreze, însă producţia s-a oprit pentru totdeauna.
Fabrica din Oradea care preluca bauxită pentru producerea aluminului era un colos indiustrial. După 25 de ani de la revoluţie a rămas mai nimic, s-a ales praful la fel şi de miile de locuri de muncă.
“Secretul din spatele unei asemenea întreprinderi era şi buna structură de vânzare făcută la vremea respectivă prin structurile de comerţ exterior ale României. Se adaugă povestea ei la lungul şir a rateurilor în ce priveşte privatizarea”, afirmă Dacian Palladi, consultant în afaceri.
Înainte de construirea acestei uzine s-a realizat o documentaţie pentru ridicarea unui combinat de alumină în diverse zone din ţară.
Pentru stabilirea amplasamentului au fost studiate 17 locaţii, fiind supuse analizei: Aleşd-Vadu Crişului, Teiuş-Aiud, Luduş-Târgu Mureş. Ulterior s-a renunţat la acest ultim amplasament şi s-a studiat locaţia Haţeg-Subcetate.
Proiectarea și dotarea, asigurată de U.R.S.S.
Proiectarea şi dotarea cu utilaje trebuia asigurată de U.R.S.S., ca urmare a unui acord încheiat în 1951 între Republica Populară Română şi Uniunea Sovietică. Din punctul de vedere al investiţiilor, varianta Aleşd părea a fi mai convenabilă, fiind o zonă mai puţin industrializată. După restudieri, s-a renunţat la toate şi s-a ales definitiv amplasamentul Sebeş-Alba.
Prin H.C.M 1135/1953 lucrările de proiectare, organizare de şantier şi construcţie s-au eşalonat pe o perioadă de câţiva ani, din 1953-1958, astfel că la sfârşitul anului 1958 să intre în funcţiune întregul combinat, la capacitatea de producţie proiectată. La data când s-a hotărât construirea combinatului de aluminiu, această unitate era una din cele mai mari construcţii proiectată pentru cincinalul respectiv, ridicând probleme economice şi de organizare. Nu s-a ales raţional ordinea de funcţionare, prevăzându-se deschiderea secţiei de electroliză înaintea secţiei de alumină.
La acea vreme nu se cunoşteau o serie de particularităţi de prelucrare a bauxitei româneşti, din această cauză mulţi parametri tehnologici de bază erau stabiliţi eronat. Datele cuprinse în documentaţie fiind depăşite ca importanţă, s-a renunţat la construirea combinatului de la Sebeş-Alba şi s-a decis ridicarea uzinei la Oradea şi a celei de la Slatina.
Uzina din Oradea a început să fie construită în toamna anului 1962 pe un teritoriu iniţial de 20 de hectare. La ridicarea clădirilor ce au compus Uzina de Oxid de Aluminiu s-a avut în vedere locul în cadrul zonei industriale, vecinătatea oraşului.
Privatizarea a venit în anii 2000
În anul 2000, statul român, prin Fondul Proprietăţii de Stat, vindea combinatul Alumina ruşilor de la Ruskii Aluminium. Privatizarea nu a fost una tocmai ca la carte, astfel că nici efectele negative nu au întârziat să apară. Aproape şase milioane de deşeuri toxice, repartizate în patru halde stau pe terenul fostului colos industrial.
Reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bihor susţin că privatizarea s-a făcut prin încălcarea prevederilor legii mediului și a legii privatizării.
În contract se stipula că ruşii nu sunt obligaţi să ecologizeze haldele, în caz de faliment, ceea ce s-a şi întâmplat la doar doi ani după vânzare. Asta chiar dacă legea spune clar altceva.
„Cumpărătorul nu preia nicio responsabilitate sau obligație de reparare a eventualelor daune produse mediului înconjurător de către vânzător în cursul derulării activității sale până la data tranferului activelor ce fac obiectul prezentului contract de vânzare cumpărare” – se arată în contractul de privatizare a combinatului Alumina.
Cine va plăti sau dacă va plăti cineva pentru încheierea unui contract făcut pe genunchi este greu de răspuns. Un lucru este sigur, tonele de sodă caustică pot pune oricând în pericol vieţile orădenilor și nimeni nu pare să conștientizeze acest pericol real.
www.voceatransilvaniei.ro
Declaraţii incendiare în dosarul Microsoft: Vasile Blaga a primit şpagă 100.000 de lei
Cu toate că Sandu a spus încă din luna ianuarie că i-a dat banii în mână lui Blaga, procurorii DNA nu l-au citat nici până acum pe liderul PNL la audieri.
Documentul incendiar a fost prezentat de Luju.ro.
Gabriel Sandu a recunoscut în faţa anchetatorilor, pe 19 ianuarie 2015, că i-a dat lui Vasile Blaga 100.000 de lei în mână, precum şi materiale de campanie electorală, la alegerile pentru Primăria Capitalei. În plus, a declarat că a finantat cu milioane de euro mai multe campanii electorale ale PDL.
"Am livrat următoarele produse: tricouri imprimate cu un cap de câine rasa buldog - Vasile Blaga - 78.000 bucăţi, în cuantum de 150.000 euro; 40.000 euro - eşarfe 15.000 bucăţi, steaguri - 25.000 bucăţi, baloane şi alte materiale electorale; 50.000 euro afişaj, execuţie tipografică, banere, mesuri (cele care se pun pe bloc) + panotaj (panouri care pun în intersecţie); Alte materiale publicitare în valoare de 50.000 euro; suma de 100.000 lei (30.000 euro) bani cash plătiţi direct lui Vasile Blaga (daţi în mână)", se arată în referatul procurorilor în dosarul Microsoft
Dezvăluirile lui Gabriel Sandu îi incriminează şi pe alţi lideri politici din PDL. Fostul ministru spune că i-a dat 300.000 de euro fostului premier Emil Boc, dar şi Robertei Anastase.
"Am finanţat PDL cu sume lunare, însumând circa 300.000 euro. Aceste sume le-am înmânat direct şefului meu, Emil Boc, prim-ministrul României", se mai arată în referatul procurorilor.
Fostul ministru Gabriel Sandu susţine că a făcut plăţile respective pentru a fi păstrat în funcţia de ministru al Comunicaţiilor.
În ciuda faptului că declaraţiile de acum 8 luni ale lui Gabriel Sandu îl incriminează pe Vasile Blaga, procurorii DNA nu l-au chemat pe acesta la audieri.
Ioana Băsescu, mişcare-şoc în justiţie. Ce planuri are fiica lui Traian Băsescu
Prin acel ordin din 2014, se stabilea ca, în cazul unui sechestru asigurător, această măsură să se treacă în cartea funciară, ca să ştie toata lumea că respectivul bun imobil este supus unei operaţiuni de sechestru.
Acum, Ioana Băsescu a spus că nu este bine şi a făcut o acţiune în instanţă, cerând să fie schimbată această prevedere din regulament.
Ioana Băsescu, fiica preşedintelui Traian Băsescu, a luat, în 9 septembrie 2013, un credit în lei de la CEC Bank, în valoare de 4,6 milioane lei, pentru a cumpăra un teren de 290 hectare din judeţul Călăraşi, împrumut garantat cu soldurile prezente şi viitoare ale unui cont deschis la CEC şi cu terenul agricol achiziţionat.
Surse: ACTE FALSE, la baza contractului Ioanei Băsescu în cazul terenului de la Nana. Firma Bergie ar fi falsificat două contracte de arendă. Documentele au stat la baza contractului dintre Ioana Băsescu şi firma italiană.
marți, 29 septembrie 2015
Autostrăzile ți-ar putea reîncărca mașina electrică în viitor
După cum au observat unii, șoferii mașinilor electrice se confruntă cu două probleme. Una dintre acestea este neliniștea asociată cu raza de acțiune a autovehiculului. Mai exact, șoferului îi este teamă că nu va ajunge la următoare stație de reîncărcare. A doua problemă este legată de reîncărcare în sine, aceasta durând mai mult de o jumătate de oră. Britanicii ar putea rezolva aceste probleme în viitor, cu ajutorul inducției electrodinamice.
Mai exact, aceștia au de gând să creeze șosele care ar putea reîncărca bateria unei mașini electrice în mișcare. După cum scrie site-ul IEEE Spectrum, sistemul a fost testat de coreeni în urmă cu doi ani de zile pe o serie de tramvaie. Pentru moment, britanicii nu au dat decât startul unui proiect pilor, însă dacă acesta va avea succes, vor începe testele pe șosele.
Reîncărcarea wireless nu este o noțiune apărută de curând, cercetătorii experimentând cu aceasta de zeci de ani. Din păcate, însă, o cantitatea prea mare de energie era pierdută în timpul transmisiei. În cazul inducției electromagnetice, însă, o bobină transmite valuri electromagnetice la o frecvență similară celei de pe un circuit imprimat, care include la rândul său o altă bobină. În acest mod, transferul se realizează extrem de eficient. Coreenii au reușit să obțină o eficiență de 75% în timpul transmisiei de energiei, dar în cazul britanicilor, costurile ar fi mult mai mari. Astfel, viitorul proiectului este deocamdată unul nesigur.
Bogdan Cristea
www.playtech.ro
Descoperire NASA: există apă în formă lichidă pe planeta Marte
Nu este vorba de râuri sau oceane, totuși. Oamenii de știință au investigat zone cu sare care prezintă urmele unei ape curgătoare, asemănătoare unei lacrimi care se scurge pe obraz. Descoperirea este mai veche, dar abia acum cercetătorii au primit confirmarea că acele „lacrimi” sunt în fapt urme ale existenței apei.
Echipa de cercetători a studiat urmele lăsate de acele picături lăsate de-a lungul fiecărei veri marțiene și au observat că acestea deveneau din ce în ce mai mari, până când venea iarna, iar acestea dispăreau.
În plus, solul Planetei Marte este acoperit cu un strat de sare, care poate stabiliza apa și o poate proteja de îngheț sau fierbere. Oamenii de știință subliniază că nu au găsit chiar apă curgătoare pe Marte. În mod frustrant, informațiile obținute de aceștia au fost colectate cu ajutorul unui dispozitiv care înregistra suprafața planetei în fiecare zi, la 3pm. La acea oră Marte este cel mai cald și uscat, așadar orice formă de apă lichidă s-ar evapora până ce dispozitivul ar putea s-o recepteze.
Cu toate astea, apa a lăsat o urmă evidentă pe suprafața planetei. Orice ar curge pe Marte este clar că hidratează sarea, și acea hidratare este evidentă. După ce a analizat informațiile primite de la dispozitiv, echipa de cercetători a ajuns la concluzia că acele cristale de sare conțin molecule de apă, iar asta reprezintă o dovadă destul de clară că au fost depuse de o apă curgătoare.
Cercetătorii nu știu câtă apă este, sau de unde provine. Totuși, au câteva idei. Aceștia au dezvoltat o teorie conform căreia sarea de pe Marte absoarbe umezeala din atmosferă și astfel creează apă, sau poate gheața din interiorul planetei începe să se topească și astfel să treacă de la starea solidă la cea lichidă.
În orice caz, NASA are toate dovezile necesare pentru a susține că Marte poate găzdui viață, inclusiv viață umană. Așadar, tot ce trebuie să facem acum este să dezvoltăm modul în care vom coloniza Planeta Roșie.
Stefan Neculai
www.playtech.ro
Românul Iancu de Hunedoara: legendă, o enigmă și un miracol
Originea românească a lui Iancu de Hunedoara
Originea lui Iancu de Hunedoara a fost subiect de legende consemnate de cronicarii epocii, care încercau astfel să explice cariera fulminantă a eroului nostru. Cronicarul Antonio Bonfini consemnează la finele secolului al XV-lea o legendă despre ascendența regală a lui Iancu de Hunedoara, care ar fi fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg. Acest rege al Ungariei ar fi avut o relație amoroasă cu fiica unui nobil din familia Murșina (Morzsinai). Atât Bonfini, cât și un alt cronicar care l-a preluat peste o jumătate de secol, Gáspár Heltái, explică ascensiunea politică a lui Iancu de Hunedoara prin această origine bastardă. Era greu de înțeles pentru cei doi cronicari și, probabil și pentru oamenii epocii lor, ascensiunea unui român în fruntea Ungariei. Ba mai mult, Bonfini relatează și despre originea bizantină a mamei lui Iancu de Hunedoara, rudă cu împărații de la Constantinopol. O altă legendă consemnată de același cronicar afirmă descendența Hunedoreștilor în familia romană Corvinus, argumentată cu prezența corbului pe stema nobiliară a familiei.
Documentele istorice atestă fără dubii originea românească a lui Iancu de Hunedoara. În 1409, când tatăl său, Voicu, a primit de la rege moșia Hunedoara cu pertinențele sale, apare pentru prima dată în izvoare, sub numele Ioan. Peste un deceniu, în 1419, dania regală pentru Hunedoara a fost transcrisă la cererea unchiului său, ocazie cu care apare și fratele său, care avea același nume, Ioan. Nu era un caz neobișnuit ca doi copii să poarte același nume. Toate documentele medievale îl mențiomează cu numele Ioan. Dacă până prin 1440 izvoarele îl consemnează cu numele Ioan Românul (Johannes Valachus sau Johannes Olahus), după ce a intrat în centrul vieții politice, sursele îi menționează particula de nobilitate – Ioan de Hunedoara (Johannes de Hunyad sau Johannes Hunyadi) . Dacă originea românească este indiscutabilă, istoricii nu au ajuns încă la un numitor comun în legătură cu originea socială și geografică a lui Voicu, tatăl lui Iancu. El apare în izvoare în calitate de cavaler la curtea regală, adică pe o poziție superioară în ierarhia curtenilor. Unii istorici susțin originea lui în Țara Românească, în timp ce alții pe cea în mediul cnezilor români înnobilați din Țara Hațegului.
Începuturile carierei lui Iancu de Hunedoara
Tinerii nobili care doreau să își construiască o carieră militară sau administrativă trebuiau să servească, în calitate de familiari, pe lângă marii nobili ai epocii. În funcție de prestație și de durata serviciilor, această relație de familiaritate puteau constitui o rampă de lansare. De obicei familiarii își schimbau rar stăpânii, deoarece fidelitatea constituia un argument în promovarea pe funcții subordonate stăpânului.
Iancu de Hunedoara a avut o carieră atipică, în sensul că s-a perindat în slujba mai multor nobili înainte să intre în serviciul regelui Sigismund de Luxemburg. Începuturile carierei sale sunt cunoscute mai degrabă din relatări ulterioare decât din izvoare directe din perioada tinereții sale (detalii despre începuturile carierei sale în studiul lui Pál Engel, Hunyadi pályakezdése, în vol. Nobilimea românească din Transilvania, cordonator Marius Diaconescu, Editura Muzeului Sătmărean, 1997, p. 91-105).
Iancu și-a început cariera în calitate de familiar al lui Pipo de Ozora în jurul anilor 1420. Pipo de Ozora, italian de origine, un foarte bun comandant militar, a câștigat încrederea regelui Sigismund în confruntările cu turcii și a coordonat, în calitate de comite al mai multor comitate, apărarea graniței sudice a regatului. Posibil ca de aici să fi plecat în slujba despotului sârb Ștefan Lazarevici, unde a slujit 3-4 ani, până la moartea acestuia în 1427. A urmat o scurtă perioadă în preama nobililor Csáki, pentru ca în jurul anului 1430 să fie familiar al lui Ștefan Ujlaki. Cu această ocazie s-a împrietenit cu Nicolae Ujlaki, relație care a rămas foarte strânsă până aproape de sfârșitul vieții și care a marcat evoluția sa politică viitoare. Prin 1431 a ajuns în slujba regelui, pe care l-a însoțit, în calitate de cavaler, în Italia. Aici a rămas până în 1434 în slujba ducelui de Milano, Fillipo Maria Visconti, unde a acumulat noi cunoștințe în arta militară. După 1434 a revenit în slujba regelui, sub comanda căruia participă la ultimele lupte ale acestuia împotriva husiților. În această perioadă începe să acumuleze primele averi în afara domeniului strămoșesc, primind ca zălog de la rege câteva sate și târguri, care apoi i-au fost dăruite pe veci.
După moartea regelui Sigismund s-a aflat în slujba nobililor Tallóci (Talovac). Frank, fiind ban de Severin, l-a numit locțiitor al său, adică viceban de Severin, funcție în care luptă cu turcii în 1438 și care îl recomandă pentru desemnarea sa de către regele Albert în 1439 ca titular al demnității de ban de Severin, poziție care îl aduce aproape de mediul baronilor regatului.
Susținerea regelui Vladislav I – rampa de lansare a lui Iancu de Hunedoara
Adevăratul salt în politica mare a regatului s-a produs după 1440, în contextul războiului civil din Ungaria. După moartea regelui Albert în 1439 nobilimea s-a împărțit în două tabere. O partidă l-a susținut pe regele Poloniei, Vladislav al III-lea, să fie încoronat rege al Ungariei, sub numele de Vladislav I. Proiectul era susținut de papa Eugeniu al IV-lea, care spera ca tânărul rege cu ambiții cavalerești (avea doar 16 ani) să conducă cruciada antiotomană decisă cu ocazia Conciliului de Unire de la Florența. Planul papal s-a pliat perfect pe planul nobilimii, care, la fel, spera că tânărul rege va fi capabil să apere Ungaria de turci, care atacau mai des după moartea lui Sigismund de Luxemburg.
Cealaltă partidă, care se ebucura de sprijinul unor magnați cu averi foarte mari, îl susținea pe tron pe copilul abia născut al răsposatului rege Albert și al reginei Elisabeta. Încoronarea bebelușului cu Sfânta Coroană a regelui Ștefan nu a garantat impunerea autorității peste întregul regat, deoarece tabăra adversă nu accepta supremația văduvei, pe care o considerau incapabilă să apere regatul. În acest război civil dintre anii 1440-1442 s-a remarcat și s-a impus definitiv în prim-planul vieții politice Iancu de Hunedoara. În ianuarie 1441, la Bátaszék, Iancu de Hunedoara, ban de Severin, alături de Nicolae Újlaki, ban de Mačva, au condus spre o victorie zdrobitoare oastea fidelă regelui Vladislav. Acesta a fost momentul decisiv pentru cariera politică a lui Iancu de Hunedoara. Drept răsplată, regele Vladislav i-a numit pe cei doi, care erau prieteni de mai mulți ani, în demnitatea de voievozi ai Transilvaniei, comiți ai secuilor, comiți peste comitatele sudice ale regatului și, mai mult, le-a acordat monopolul asupra exploatării sării, pentru a se asigura astfel resursele necesare apărării graniței față de turci. Practic cei doi prieteni cumulau o autoritate imensă în regat. Mai ambițios, Iancu s-a impus rapid pe scena politică, devenind consilierul de încredere al regelui. Cel mai important atuu al lui Iancu erau aptitudinile sale militare, capacitățile sale strategice și încederea din ce în ce mai mare pe care o câștiga în rândul nobilimii.
Comandantul providențial care salvează regatul
După moartea regelui Sigismund în 1437 atacurile turcilor s-au întețit la granița sudică a regatului. După primele lupte pe când era viceban și apoi ban de Severin, Iancu a preluat conducerea ostilităților cu turcii după 1441. În acel an a intrat în Serbia și i-a alungat pe turci. În anul următor a reușit să înfrângă oastea lui Mezid bei, care încerca să iasă cu prada jefuită în Transilvania, iar peste câteva luni i-a învins pe turci în Țara Românească, pe Ialomița. După cum remarca reputatul istoric Pal Engel (Regatul Sfântului Ștefan. Istoria Ungariei medievale 895-1526, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, p. 307), aceste victorii ale lui Iancu nu au afectat capacitățile militare imense ale Imperiului Otoman. Însă ele l-au transformat pe Iancu în ”idolul națiunii”, care și-a câștigat reputația de comandant invincibil. Cronicarul Ioan Thuroczy consemna că tuturor li s-a părut că Iancu va duce ”armele maghiare din triumf în triumf și va ridica țara din situația ei mizeră”, adică era socotit omul providențial al regatului.
Această imagine și-a cultivat-o cu mare atenție, invocând victoria prin credința sa, iar în cazul unei înfrângeri invoca trădările. Considerația și admirația din partea nobilimii îi ofereau suportul politic perfect pentru marile sale ambiții politice.
Ambițiile regale ale lui Iancu de Hunedoara
Papa Eugeniu al IV-lea a intervenit direct în războiul civil din Ungaria și a trimis un legat palal cu msiunea împăcării celor două tabere pentru a declanșa cruciada antiotomană. Cardinalul Giuliano Cesarini a reușit doar să obțină un armistițiu între cele două partide.
Marea cruciadă a pornit în toamna anului 1443. Campania cea lungă a durat trei luni, până în ianuarie 1444. Armata maghiară, condusă de regele Vladislav, avându-l alături pe Iancu de Hunedoara, a pătruns în Balcani, dar s-a retras din cauza condițiilor climaterice vitrege. Deși nu au fost victorii de anvergură, din punct de vedere moral a fost un succes pentru oastea cruciată. Aura lui Iancu de comandant invincibil s-a mărit considerabil cu ocazia acestei campanii.
Succesul Campaniei cele lungi i-a determinat pe cruciați să organizeze o nouă campania, la care s-au alăturat oști poloneze, burgunde, venețiene, genoveze și românești. Noua campania a început în iulie 1444, însă s-a terminat relativ repede. Sultanul Murad s-a speriat de amploarea cruciadei și, prin intermediul lui Gheorghe Barnkovic, despotul sârb, a înaintat o ofertă de pace greu de refuzat: se angaja se evacueze Serbia, să plătească despăgubiri de război și să îi pună la dispoziția regelui magiar 30.000 soldați în caz de război!
Pacea propusă de Sultan a avut un susținător fervent în Iancu de Hunedoara. Acesta a fost atras de promisiunea despotului sârb de a-i dărui toate domeniile pe care acesta le stăpânea în Ungaria, o avere imensă, de sute de sate și târguri. Astfel Iancu a devenit ”punctul slab al coaliției” antiotomane (Pal Engel, Regatul Sfântului Ștefan, p. 309). Sub presiunea legatului papal, regele a jurat că pacea ce urma să se semneze nu va avea nicio valoare și va continua cruciada. În 15 august 1444 s-a ratificat pacea la Oradea. Din partea maghiară jurământul de respectare a păcii a fost prestat de Iancu de Hunedoara în numele regelui. Deși a intrat în posesia imeselor domenii ale despotului sârb în Ungaria, după cum fusese înțelegerea prealabilă încheierii păcii cu turcii și inițial s-a opus redeschiderii războiului, Iancu a fost convins să plece la război cu o promisiune care arată, sugestiv, dimensiunea ambițiilor sale politice: regele i-a promis că în cazul eliberării Bulgariei, Iancu va fi încoronat rege al noului regat!
Un român în fruntea Ungariei: regența lui Iancu de Hunedoara
Trupele cruciate au urmat linia Dunării, urmând să coboare spre sud de-a lungul litoralului. Sultanul a reușit să își mobilizeze rapid trupele, le-a trecut peste strâmtori din Anatolia în Europa și a zdrobit pur și simplu oastea cruciată la Varna în 10 noiembrie 1444. Eșecul cruciat a fost total: a murit regele Vladislav, cardinalul Cesarini, doi episcopi și mai mulți baroni. În Ungaria s-a instalat anarhia, iar adepții lui Ladislau al V-lea, copilul regelui Albert aflat sub tutoriatul habsburgilor, au ocupat mai multe teritorii și cetăți. Inițial Dieta a ales în 1445 un consiliu de regență format din reprezentanți ai ambelor partide, precum și șapte căpitani care trebuiau să restabilească ordinea. În anul următor Dieta l-a ales pe Iancu în funcția de guvernator al regatului pe perioada minoratului lui Ladislau. Autoritatea lui era limitată: nu putea dona moșii mai mari de 32 de sesii iobăgești, nu avea autoritatea judiciară supremă, nu putea administra finanțele regatului. Legile erau promulgate de baroni și nobili.
Alegerea lui Iancu a stopat anarhia. Guvernatorul a încercat, fără succes, să recupereze teritoriile ocupate de partizanii regelui minor, suferind primele sale înfrângeri în confruntările cu aceștia, mai ales din partea cehului Jan Jiskra. A guvernat Ungaria până în 1452 când a fost nevoit să renunțe la regență în favoarea tânărului rege Ladislau al V-lea. Deși prin pacea încheiată în 1450 cu Frederic de Habsburg, acesta se angajase să îl țină sub tutela sa pe tânărul rege până acesta ar fi împlinit vârsta de 18 ani, evenimente militare neașteptate l-au eliberat mai devreme și au dus la renunțarea lui Iancu la regență. O răscoală a mercenarilor cehi și germani a dus la ocuparea reședinței habsburgice și astfel Ladislau a fost eliberat. Imediat stările din Ungaria l-au recunsocut ca rege, probabil și datorită saturației față de ambițiile politice ale lui Iancu. Deși acesta a renunțat oficial la regență, rămânea neoficial adevăratul conducător al țării. Regele l-a răsplătit cu diverse donații și onoruri, printre care și titlul de comite perpetuu al Bistriței, i-a conferit o stemă nobiliară care instituționaliza stema deja utilizată în familie etc.
În cei șase ani de regență guvernatorul Iancu de Hunedoara a acumulat o avere imensă, atât pentru el, cât și pentru rudele sale. Această avere i-a asigurat rolul primordial în politica regatului pentru el și pentru urmașii săi. Ea a fost completată prin danii ale regelui Ladislau al V-lea, care dorea să îl îndepărteze pas cu pas de la conducerea regatului. Regele a beneficiat de sprijinul unor magnați care s-au aliat într-o ligă pentru restabilirea autorității regale, de fapt pentru îndepărtarea lui Iancu de pe scena politică. Inclusiv unii dintre vechii lui prieteni, ca Nicolae Ujlaki, l-au părăsit.
Cruciada de la Kossovopolje din 1448 – ultima ofensivă cruciată
Sub impulsul noului papă, Nicolae al V-lea, Iancu a organizat o nouă cruciadă antiotomană în 1448. Pentru a-și asigura flancul sud-estic, l-a pus pe tronul Țării Românești pe Vladislav în locul lui Vlad Dracul (care pactizase cu turcii în urma campaniei de la Varna), iar în Moldova pe Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare. Ambele state româneti și-au trimis trupele în sprijinul lui Iancu, domnul Țării Românești participând chiar personal la campanie. Planul cruciadei prevedea unirea cruciaților cu trupele albanezului Skanderbeg.
Noua cruciadă a suferit un eșec la Kossovopolje în 17-19 octombrie 1448, la câțiva kilometri distanță de locul bătăliei din 1389 dintre trupele sârbe și turcești. Eșecul lui Iancu se datorează slabei mobilizări internaționale în favoarea cruciadei și, mai ales, defecțiunii despotului sârb, Gheorghe Brankovic. Acesta a refuzat să participe la cruciadă și chiar l-a luat prizonier pe Iancu, abia scăpat cu viață de pe câmpul de luptă. Între cei doi a izbucnit un conflict, rezolvat până la urmă printr-o logodnă și o înțelegere legate de averi.
Practic campania din 1448 este ultima campanie ofensivă împotriva turcilor, următoarele confruntări dintre armatele maghiare și otomane având un carcater defensiv pentru Ungaria.
Blazonul familiei Huniade
Pacea cu turcii – avantajul lui Mahomed pentru cucerirea Constantinopolelui
După bătălia de la Kossovopolje, prin medierea despotului sârb, a fost încheiat un armistițiu cu Poarta prin care se recunoștea regimul dublei suzeranități asupra Țării Românești și Serbiei. Noul sultan, Mahomed al II-lea, a confirmat armistițiul, prelungit pentru încă trei ani. Astfel sultanul și-a pregătit terenul pentru asediul și cucerirea capitalei Imperiului Bizantin, Constantinopol.
Un subiect încă nedezbătut de istoriografie este lipsa de implicare a lui Iancu în asediul Constantinopolelui. Deși a luptat atâția ani împotriva turcilor, adesea cu succes și a condus campanii ofensive contra turcilor tocmai cu scopul declarat de a elibera Bizanțul de presiunea otomană, nu s-a mai implicat deloc în 1453. Sultanul se aștepta la un atac din partea lui Iancu, însă a avut noroc că acesta nu a mobilizat oastea regatului pentru a provoca depresurarea capitalei bizantine. Cauzele neimplicării lui Iancu într-o ultgimă tentativă de salvare a Bizanțului sunt multiple. Pe de o parte Bizanțul era deja în colaps de mai multe decenii și era evident că era doar o chestiune de timp ocuparea lui de către turci. Pe de altă parte, situația lui Iancu în Ungaria se deteriorase. Eșecul de la Kossovopolje în care au murit mulți baroni și nobili au scăzut încrederea în capacitățile lui militare și rolul său providențial. Totodată renunțarea la regență i-a scăzut autoritatea.
Însă căderea Constantinopolelui și următoarele cuceriri otomane l-au readus în centrul atenției, nu doar în Ungaria, ci în întreaga Europă. Cucerirea Bizanțului a provocat o spaimă la nivel european, lumea creștină fiind șocată de eveniment. După primul val emoțional Europa a început pregătirile pentru a se apăra în fața lui Mahomed, care părea de neoprit după succesul din 1453.
Bătălia de la Belgrad – cheia salvării Ungariei pentru următorii 50 de ani
Sultanul a respectat pacea din 1451 și doar la expirarea ei în 1454 a atacat Serbia, campanie repetată și în anul următor. Toată lumea se aștepta la o confruntare majoră cu turcii, în care Ungaria avea rolul predestinat de poartă a Europei. Desigur că lui Iancu îi era rezervat din nou rolul de comandant al apărării în fața pericolului otoman. Avea cea mai mare experiență de luptă cu turcii și toate privirile erau îndreptate spre el. Deja Dieta maghiară din 1454 a luat primele măsuri de mobilizare în cazul unui atac. În același an Iancu a zdrobit cu o oaste redusă trupele turcești lăsate de sultan în Serbia cucerită.
Încă din 1454 au început pregătirile pentru marea confruntare la inițiativa papală, care a beneficiat în special de sprijinul franciscanilor. Unul dintre ei, Ioan de Capistrano, un foarte bun orator cu o carismă deosebită, a fost numit legat papal și a străbătut o mare parte a Europei pentru a-i mobiliza pe creștini împotriva turcilor. După Imperiul Romano-German și Polonia, capistrano a ajuns și în Ungaria cu propaganda antiotomană. Cu excepția unor declarații fastuoase, principii și baronii Europei nu s-au mobilizat pentru noua cruciadă. Însă Capistrano a avut un succes uriaș în rândul mulțimilor de țărani și orășeni.
Marea confruntare a avut loc la Belgrad în iulie 1456. Oastea cruciată, formată din trupe maghiare, din mercenari germani și cehi, a fost completată cu o mulțime de țărani și orășeni fără experiență militară, însă însuflețiți de discursurile franciscanilor despre iertarea păcatelor prin participarea la războiul sfânt împotriva necredincioșilor. Victoria categorică a cruciaților conduși de Iancu de Hunedoara și de Ioan de Capistrano a salvat Europa de pericolul atacurilor otomane pentru peste o jumătate de secol. Abia în 1521 sultanul a atacat și cucerit Belgradul, cheia cuceririi Ungariei în anii următori. Bătălia de la Belgrad a avut efect psihologic pozitiv asupra Europei creștine, deoarece s-a spulberat mitul invincibilității lui Mahomed Cuceritorul, dobândit de acesta după căderea Bizanțului.
Belgradul a fost ultima bătălie a lui Iancu de Hunedoara. Din cauza ciumei, care a cuprins tabăra creștină, comandantul cruciaților s-a stins din viață în 11 august 1456. A murit un „Atlet al lui Christos”, cum l-au numit toți papii care i-au apreciat meritele în lupta antiotomană. A fost înmormântat în catedrala episcopală din Alba Iulia, unde astăzi mormântul lui este loc de pelerinaj pentru toți cei care îi cinstesc memoria după mai mult de o jumătate de mileniu.
Cariera lui Iancu de Hunedoara – o enigmă istorică?
Ascensiunea și cariera politică a lui Iancu de Hunedoara a fost o enigmă pentru cronicarii epocii, care au încercat să o explice prin intermediul legendelor despre ascendența sa regală. Chiar și pentru istorii de azi este greu să înțeleagă cum a fost posibil ca un român să conducă Ungaria la mijlocul secolului al XV-lea.
Orice interpretare a carierei fulminante a lui Iancu trebuie să țină cont de existența unei nobilimi românești în regatul Ungariei. Desigur că exista o singură nobilime, cea a regatului, însă în interiorul ei erau multe delimitări, unele pe criterii de avere, altele după situarea geografică cu caracteristici mai mult sau mai puțin definite, dar și pe criterii etnice. Iar nobilimea românească din Ungaria este o realitate indubitabilă, chiar dacă istoriografia română a acceptat-o cu greutate în ultimele decenii. Cartea lui Ioan Drăgan, Nobilimea românească din Transilvania 1440-1514 (Editura Enciclopedică, București, 2000) este deja o referință în domeniu, însă trebuie completată de cercetări viitoare care se lasă așteptate într-o istoriografie românească încă obsedată de imaginea iobagului român asuprit de nobilul ungur.
Începând cu mijlocul secolului al XIV-lea mulți cnezi și voievozi români au fost înnobilați de regii Ungariei, Ludovic I și, mai apoi, Sigismund de Luxemburg. În Maramureș, Hațeg și Banat erau deja numeroase familii nobile românești. Mai erau răsfirate și prin alte părți ale Transilvaniei. Unii erau nobili cu drepturi depline, adică adevărați nobili ai regatului, alții erau nobili condiționari. Însă erau suficienți de mulți ca să fie remarcați ca un corp distinct în oastea regatului de către străini. Pe fondul existenței acestei nobilimi românești din Transilvania trebuie înțeleasă ascensiunea lui Iancu. Poziția tatălui său de cavaler al curții regale i-a asigurat avantajul accesului, în calitate de familiar, pe lângă baroni ai regatului. Acest avantaj a fost dublat de talentul și aptitudinile sale, atât militare, cât și de lider, completate de o ambiție pe măsură.
Înaintea familiei Hunedoreștilor mai avem cazuri în care români au fost cavaleri ai curții regale, iar apoi au ajuns în rândul baronilor. Este vorba de nepoții lui Dragoș, descălecătorul Moldovei, care în 1365 au fost alungați din Moldova și au crescut la curtea regelui Ludovic. Întâi cavaleri ai curții regale, au ajuns la scurt timp comiți ai mai multor comitate și au fost primii români care au ajuns în rândul baronilor. Din ei a descins renumita familie nobiliară Dragfi.
Iancu a beneficiat și de un context internațional favorabil ascensiunii unui om ambițios și curajos pe măsura lui. În 1439 s-a încheiat Conciliul de Unire de la Florența, în care s-a decis Unirea Bisericilor Ortodoxă și Catolică, precum și organizarea unei cruciade pentru depresurarea Bizanțului de presiunea otomană. Acesta este contextul internațional în care s-au desfășurat campaniile antiotomane conduse de Iancu. Chiar dacă deja se remarcase în apărarea graniței sudice față de turci, cruciadele declanșate ca urmare a Conciliului de la Florența au constituit premisele favorabile ascensiuniis ale politice. Evenimentele dezastruoase pentru regatul Ungariei – criza politică, moartea regelui la Varna, anarhia etc. – au fost pentru Iancu terenul propice de manifestare, de acțiune și de ascensiune politică.
Ascensiunea politică și cariera lui Iancu nu este o enigmă, însă rămâne un miracol al nobilimii românești din Ungaria și Transilvania. Nimeni nu a reușit să mai ajungă la dimensiunea carierei sale politice. Însă el a deschis drumul carierelor politice pentru nobilii români. Unii români și-au început cariera politică în calitate de familiari ai lui Iancu, astfel se explică ascensiunea unor nobili hațegani sau maramureșeni. Dimensiune carierei altor români pe scena politică din Transilvania și Ungaria a fost determinată atât de premisele favorabile în care au activat, cât mai ales de aptitudinile și ambițiile lor politice. Chiar dacă nu au ajuns la dimeniunea lui Iancu, alături de el, în panteonul istoriei românilor, trebuie să stea Nicolae Olahus, Ștefan Mailat, Ștefan Josika și alți români care s-au afirmat pe scena politică din Ungaria. Iancu și ceilalți nobili români, indiferent de rangul la care au ajuns, sunt dovada clară că românii nu au fost doar iobagi, ci au avut nobili, dintre care unii au condus chiar destinele Ungariei și Transilvaniei.
Un erou-simbol pentru două națiuni
Iancu de Hunedoara are locul său special în Pantheonul istoriei românilor și în cel al ungurilor. Este reprezentativ pentru istoria ambelor popoare. Iancu a fost un nobil român, dar nobil al regatului. În epoca respectivă națiunea nu era organizată pe criterii etnice, ci pe criterii politice și de avere. Nobilimea din Ungaria, în integralitatea sa, forma națiunea nobiliară. În epoca respectivă nu exista națiunea maghiară. Așa că orice aserțiune sau ironie la adresa românului Iancu de Hunedoara, chiar dacă este formulată de ambasadorul Ungariei la București (interviul din România Liberă din luna august), este deplasată. Iancu de Hunedoara a aparținut națiunii nobiliare din regatul Ungariei, la fel ca toți nobilii români, însă a fost un nobil român prin originea sa etnică. Atât tatăl, cât și mama sa au fost români, iar fiul lor, Iancu, nu a fost altceva decât român ca etnie. Nu degeaba primele documente l-au menționat cu numele Ioan Românul. Niciun istoric serios din Ungaria nu contestă originea românească a lui Iancu. Este însă greu de acceptat pentru istoricii unguri realitatea nobilimii românești din Ungaria și integrarea lui Iancu în ansamblul acestei nobilimi.
Indiferent de abordările istoriografice, Iancu de Hunedoara rămâne un erou al ambelor popoare, român și maghiar, care nu trebuie să îl împartă, ci să îi cinstească memoria. Mormântul lui Iancu din catedrala episcopală catolică din Alba Iulia trebuie să fie un loc de pelerinaj atât pentru unguri, cât și pentru români, pentru că Iancu este un simbol al istoriei românilor și al istoriei ungurilor, în egală măsură.
www.historia.ro
Obama cere înlăturarea lui Bashar al-Assad. Putin respinge ideea
"Statele Unite sunt pregătite să colaboreze cu orice altă ţară, inclusiv cu Rusia şi Iran, pentru găsirea unei soluţii la conflictul din Siria", a declarat Obama la Adunarea Generală ONU, potrivit Mediafax.
"Bashar al-Assad a comis acte brutale împotriva propriului popor: o soluţie în Siria trebuie să includă tranziţia spre o nouă administraţie", a subliniat preşedintele Statelor Unite.
În schimb, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a pledat pentru combaterea terorismului în Siria, afirmând că susţine menţinerea regimului Bashar al-Assad.
"Exportul aşa-numitelor revoluţii democratice continuă. Departe de a învăţa din propriile erori, acestea sunt repetate. Este suficient să ne uităm la Orientul Mijlociu şi la nordul Africii... În loc să aducă reforme, ingerinţele străine au generat violenţă, sărăcie şi anarhie socială", a afirmat Putin.
"Vidul de putere din Orientul Mijlociu a început să fie acoperit de militanţi islamişti, de terorişti... Credem că este o eroare enormă să nu cooperăm cu Administraţia şi cu armata siriană. În conformitate cu legislaţia internaţională, trebuie să creăm o largă coaliţie internaţională împotriva terorismului. Este logic că ţările dezvoltate ar trebui să joace roluri în această coaliţie", a explicat liderul rus.
Vladimir Putin va avea, luni seară, o întrevedere bilaterală cu Barack Obama, la New York.
Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant). Bilanţul conflictului depăşeşte 250.000 de morţi.
Obama susţine că ar folosi forţa pentru apărarea SUA, dar preferă abordări diplomatice
"Sunt la conducerea celei mai puternice armate pe care a avut-o lumea până acum. Şi nu voi ezita să îmi protejez ţara şi aliaţii - unilateral şi cu forţa militară - dacă ar fi necesar", a declarat preşedintele Statelor Unite, potrivit ABC News, informează Mediafax.
"Dar mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră având credinţa că noi, naţiunile lumii, nu putem reveni la vechile modalităţi de conflict şi presiune; nu putem privi înapoi", a adăugat Obama, criticând acţiunile unor state precum Rusia, China şi Siria.
"Îndemnăm China să rezolve disputele teritoriale cu ţările vecine în mod similar cu politicile noastre; avem interesul de a susţine principiile esenţiale de navigaţie şi comerţul liber în Marea Chinei de Sud; disputele trebuie rezolvate pron respectarea legilor internaţionale, nu a legilor forţei", a subliniat Obama.
"Diplomaţia este un proces complicat, care uneori are efecte nesatisfăcătoare, dar ţările puternice au obligaţia de a merge pe această cale. Liderii statelor mari au obligaţia de a asuma aceste riscuri tocmai pentru că suntem suficient de puternici pentru a ne proteja interesele dacă diplomaţia eşuează", a insistat liderul american.
Barack Obama a criticat regimurile autoritariste din lume, în principal cele din Siria şi din Iran. Preşedintele Statelor Unite a denunţat discursurile radicale care continuă în Iran în pofida acordului nuclear cu marile puteri. "A cere moartea Americii nu contribuie la crearea de locuri de muncă, nici nu transformă Iranul într-o ţară mai sigură", a spus Obama.
"Statele Unite vor continua să combată organizaţia teroristă Stat Islamic, nu vom fi învinşi de extremişti; dar Statele Unite nu pot soluţiona singure problemele lumii, este necesară cooperare", a subliniat Obama.
Reproşuri de la tribuna ONU. Vladimir Putin a criticat politica externă a SUA
"Scopul pentru care a fost creată Organizaţia Naţiunilor Unite a fost abuzat de ţările ajunse în vârful piramidei după Războiul Rece", a declarat Putin, conform Business Insider.
"Au crezut că ştiu mai bine, au crezut că nu este necesar să se coordoneze cu ONU pentru legitimarea deciziilor", a explicat Putin, referindu-se la intervenţiile militare americane.
"Sigur că lumea este în schimbare. Naţiunile Unite trebuie să se adapteze acestor transformări naturale. Rusia este pregătită", a subliniat liderul de la Kremlin.
"Exportul aşa-numitelor revoluţii democratice continuă. Departe de a învăţa din propriile erori, acestea sunt repetate. Este suficient să ne uităm la Orientul Mijlociu şi la nordul Africii... În loc să aducă reforme, ingerinţele străine au generat violenţă, sărăcie şi anarhie socială", a adăugat Putin.
"Vidul de putere din Orientul Mijlociu a început să fie acoperit de militanţi islamişti, de terorişti... Credem că este o eroare enormă să nu cooperăm cu Administraţia şi cu armata siriană. În conformitate cu legislaţia internaţională, trebuie să creăm o largă coaliţie internaţională împotriva terorismului. Este logic că ţările dezvoltate ar trebui să joace roluri în această coaliţie", a explicat liderul rus.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)