Cunoştinţele juridice ale preşedintelui Traian Băsescu, cel care a recunoscut că nu ştie ce semnează, sunt limitate la încadrarea juridică a aducerii de blugi de la Istanbul, deoarece problemele legate de Codul penal nu pot fi înţelese de nespecialişti, precum marinarii, a spus premierul Victor Ponta.
"Nespecialiştii, marinarii de exemplu, nu înţeleg nimic din lucrurile astea şi trebuie să înţeleagă şi ei, că Codul (degeaba se lauda Ponta ca stie 5 limbi straine daca face asemenea cacofonii jenante n.r) penal nu se referă doar la traficul de blugi, ci la lucruri complicate (...) Domnul Băsescu habar nu are nici ce a semnat când a promulgat codurile - lucru pe care îl apreciez că l-a recunoscut, că nu ştie ce semnează, dar periculos că un preşedinte promulgă legi pe care nu le cunoaşte - şi habar nu are nici acum ce prevăd codurile. A profitat, ca de obicei, de o situaţie serioasă ca să-l atace pe Predoiu şi să o sprijine pe Udrea, ca lider al dreptei. E un semn de iresponsabilitate. Cred că cunoştinţele juridice ale lui Băsescu se limitează la încadrarea juridică a aducerii de blugi de la Istanbul, altceva nu ştie", a spus Ponta.
El a apreciat că noile coduri sunt moderne, europene, mult mai bune decât cele ale lui Ceauşescu din 1968 şi că, fără să fie bănuit de simpatie pentru fostul ministru al Justiţiei Cătălin Predoiu, crede că aceste coduri chiar sunt bune.
Băsescu îl somează pe Ponta să modifice ASTĂZI, prin OUG, Codul de procedură penală
Solicitarea preşedintelui Traian Băsescu vine la o zi după ce şeful statului a declarat, la Cotroceni, că dacă premierul Victor Ponta nu îşi asumă emiterea unei OUG care să corecteze neajunsurile articolului 140 din Codul de procedură penală, este emblema corupţiei, şi "devine scutul oamenilor corupţi".
În scrisoarea de răspuns, premierul îi amintea însă că aceste Coduri au fost adoptate de Guvernul Boc şi îi cerea să îşi asume public răspunderea pentru faptul că le-a promulgat.
FMI e acel organism internaţional care impunea României, în urmă cu cinci ani, o serie de măsuri de austeritate, prin care condiţiona acordarea unui împrumut de urgenţă. N-a contat avertismentul de manual că nu-i indicat să creşti taxele pe timp de criză. Şi atunci au venit unii ce au făcut austeritate, după cum le-a indicat Fondul, dar care au continuat să fure. Din acest motiv se conservă până în zilele noastre asimetria, care e însoţită de hazard moral şi selecţie adversă.
Între timp însă, FMI şi-a dat seama că a greşit. De ce nu se schimbă şi la noi secvenţa economică? Pentru că Guvernul Ponta are nevoie să majoreze impozitele ca să-şi păstreze spaţiul pentru furt? E posibil şi acest lucru, dar are nevoie - în primul rând - să administreze austeritatea realizată cu patru ani înainte. Şi asta fără să reformeze statul, ca să folosim o expresie intrată greşit în uz. Fiindcă statul trebui să devină mai mic, nu mai eficient.
În fine, ceea ce face Guvernul Ponta, şi pentru a nu strica “obiceiurile” baronilor locali, dar mai ales pentru a gestiona pe bază de hazard moral şi selecţie adversă ceea ce a moştenit, ar trebui să deranjeze FMI. Organismul şi-a schimbat paradigma, iar noi “rulăm” pe vechiul tipic. De ce ne lasă? Din cauza situaţiei din regiune. În Ucraina va fi probabil război civil şi nu e exclusă o intervenţie militară rusă. În Turcia, guvernul poate cădea în orice moment. Nu e nevoie de tensiuni şi în România. Din acest motiv, FMI e gata să uite de pretenţiile economice şi să pactizeze cu cine reprezintă Executivul. Şi asta fără zgomot, declaraţii sau sugestii. Pentru că, repet, nu criteriile economice dau tonul în acest moment, ci evenimentele politice.
Rămâne, totuşi, o persoană pe din afară în acest context, preşedintele Băsescu. Acesta, dacă ar fi controlat guvernul, cum s-a întâmplat în trecut, n-ar mai fi fost împotriva majorării accizelor. De fapt, lumea se uită cu suspiciune la accizele la carburanţi, pe care benzinarii le-au inclus deja în preţ, dar uită de efectele generate de măsurile “de dreapta” din 2009 (luate împreună cu PSD) şi 2010 - unele sugerate de FMI. Şi din nou trebuie să mă întreb folosind acea expresie defectă, dar consacrată: S-a reformat statul? Dacă nu, înseamnă că politicienii, care n-au făcut ceea ce au promis în campania electorală, încearcă să-şi păstreze aderenţii folosind şantajul emoţional. Adică, scot în evidenţă defectele adversarilor.
Acum cred că e clar de ce nu se schimbă paradigma, deşi ar trebui, şi de ce nu se elimină asimetria. Dar ar mai fi un lucru de remarcat. Wall Street Journal observa că România - o ţară fără duşmani - are 7 servicii de informaţii. De ce sunt atât de multe, cam cât de mulţi consilieri are şi preşedintele? Pentru că poţi să controlezi 4-5, dar dacă nu te sprijină unul sau două, vezi că nu mai poţi face ceea ce vrei. Şi atunci te simţi din ce în ce mai singur. Iar când nu mai are cine să-ţi dea confirmări la ceea ce vrei să spui, observi că devii din ce în ce mai puţin vocal.
IONUT BALAN
JURNALUL NATIONAL
Udrea Elena încearcă să pozeze în “fata fără frică” urmărind însă cu inima în trepidaţie ce păţeşte fosta ei colegă de guvern şi bună prietenă de partid – Ritzi Monica. Pentru că a dat iama în banul public organizând chermeze cu niscai furtişaguri, Ritzi, ministreasa Tinereţii, a primit 5 ani de puşcărie. Nutzy a scăpat atunci, în 2008, de cercetarea unor fapte similare – tot concerte şi serbări pe la malul mării şi prin Bucovina. Ritzi, mai puţin protejată, învaţă acum de zor codul bunelor moravuri de la Târgşor. Lectura i-ar fi utilă într-o perspectivă mai neagră şi doamnei Nutzy, care nu a urcat încă în ringul penal al Galei Bute. DNA învârte dosarul pe toate părţile şi doar un orb nu vede că firele afacerii acestei gale de box au fost mişcate de la Cabinetul ministrului Dezvoltării. Udrea Nutzy era “doamna” fără de care nu se făcea evenimentul din care şi-au tras bani mulţi, mulţi, o echipă bine antrenată de Rudel Obreja. Ministrul Ariton a fost chemat la DNA pentru declaraţii, şi dacă procurorul şef de secţie Dumitrescu îşi aduce aminte ce a găsit în ancheta DLAF, dar mai ales ce nu a vrut să cerceteze, atunci doamna Nutzy va fi iar colegă cu doamna Ritzy.
Până atunci, Lenuţa îşi foloseşte gradele de libertate de care beneficiază ca parlamentar de Roman. A fost în circumscripţie să vadă ce-i mai face apartamentul de confort 2 în care poza în “femeia pauperă” din timpul campaniei electorale. În locul paltonului ponosit şi-a pus ţoalele ei de firmă şi a jucat “Hora Unirii”, trecând în revistă pe romaşcanii strânşi ca la urs să o vază pe blonda bretonată. Apoi a trecut munţii spre Covasna şi s-a oprit la o stână. Şi-a găsit şi Nutzy ciobănaş, de la care a împrumutat o sarică de protocol. Lângă ciobănaşul Artimiţă a primit prima zăpadă, la Stâna Haiducilor. Ehei, haiducia era când luai de la bogaţi să dai la săraci. Haiduca noastră practica un flux invers atunci când avea pâinea şi cuţitul. Acolo, în miros de brad, fum, urdă şi seu, Nutzy a luat câteva mari hotărâri. Şi-a zis că ajunsă la câmpie, la Bucureşti, va ataca marile probleme ale ţării.
S-a oprit nu în coada unei lopeţi să-şi facă pârtie, ci drept în microfonul unei televiziuni unde are acces neîngrădit. A găsit hiba guvernării Ponta: stau ciracii premierului cu picioarele pe birou şi, din această poziţie, stabilesc politica de cadre (!!). Desigur, Nutzy nu ne-a explicat unde-şi ţinea dumneaei picioarele când din Palatul Victoria îl controla pe nefericitul Boc. Nu ne-a spus nici care este poziţia corectă a membrelor inferioare în timpul guvernării. În opoziţie, probabil că stai cu ele jos, când ajungi în Palatul Victoria, sus cu ele! Desigur, moderatoarea nu a pus întrebarea pe care o gândeau telespectatorii: care este poziţia picioarelor în Palatul Cotroceni?
Vom afla desigur când se va schimba “garda” la Palat. Pereţii Cotrocenilor au amintitri.
A doua mare problemă a doamnei Nutzy a fost tot de poziţionare. De data asta politică. A demisionat din PDL. Ce lovitură pentru Blaga! O aştepta de mult şi cu bucurie, ca pe o mare uşurare. Nu de alta, dar de ce să o excludă PDL dacă devine colega doamnei Ritzy în lăcaşul statului de lângă Ploieşti?
DAN CONSTANTIN
JURNALUL NATIONAL
Judecătorii Curţii Constituţionale (CC) arată, în motivarea deciziei prin care a declarat neconstituţionale modificările aduse Codului penal, că legiuitorul a afectat, prin acestea, protecţia penală acordată unor valori sociale deosebit de importante.
"În mod paradoxal, legiuitorul extrage din aria de incidenţă a răspunderii penale, tocmai persoanele care ocupă funcţii reprezentative în stat şi care exercită prerogative de putere reală, persoane ale căror fapte de natură penală produc consecinţe grave asupra bunei funcţionări a autorităţilor publice, asupra actului decizional care priveşte interesul general al societăţii, şi nu în ultimul rând, asupra încrederii cetăţenilor în autoritatea şi prestigiul instituţiilor statului'', se arată în motivarea deciziei de constatare a neconstituţionalităţii în cazul modificărilor la Codul penal adoptate de Camera Deputaţilor în 10 decembrie 2013.
Potrivit judecătorilor CC, deşi noile dispoziţii prevăd că funcţionarii publici "răspund penal, civil sau administrativ în conformitate cu dispoziţiile legilor speciale în baza cărora îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu dispoziţiile dreptului comun, cu respectarea prezentului alineat", sub aspectul răspunderii penale, "trimiterea la legea specială şi la dreptul comun este una iluzorie".
Curtea Constituţională a decis, în 15 ianuarie, cu unanimitate de voturi, că modificările la Codul Penal adoptate de Camera Deputaţilor în 10 decembrie 2013 sunt neconstituţionale.
Obiecţiile de neconstituţionalitate au fost formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de 50 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al PDL.
Votat pe șest
Proiectul de lege privind modificarea Codului penal a fost introdus pe ordinea de zi suplimentară a Camerei şi a fost votat fără ca raportul comisiei să fie publicat şi fără dezbatere în plen. De altfel, Comisia juridică a întocmit raportul cu o seară înainte, în aceeaşi şedinţă controversată în care a fost adoptat şi proiectul Legii amnistierii.
Modificările au fost contestate vehement de preşedintele Traian Băsescu, care a spus că acestea sunt "dramatice" şi "dărâmă zece ani de muncă şi activitate a instituţiilor anticorupţie", precum DNA sau ANI.
Reacţia lui Băsescu nu a fost singulară. DNA a arătat că, în urma modificărilor aduse Codului Penal, parlamentarii trimişi în judecată pentru fapte de corupţie sau asimilate acestei infracţiuni ar putea să fie achitaţi, iar cei aflaţi în detenţie, prin condamnări definitive, ar putea fi puşi în libertate.
La rândul său, preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, Horia Georgescu, susţinea că, în urma modificărilor, "se va crea o super-imunitate", iar "istoricul de cazuri al ANI va fi aruncat în aer în cazul a 25 de senatori şi deputaţi".
Şi CSM a criticat modificările aduse Codului Penal, subliniind că nu le-a primit spre avizare, aşa cum prevede legea. Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a susţinut însă că nu avea obligaţia să ceară avizul CSM.
Ambasadele Statelor Unite, Olandei, Germaniei şi ambasadorul britanic, Martin Harris, precum şi reprezentanţii unor organizaţii neguvernamentale au criticat, de asemenea, amendamentele aduse la Codul Penal de către deputaţi.
Emil Boc s-ar putea regăsi în Partidul Mișcarea Populară, dar legea interzice primarilor să plece din partidul cu care au câştigat alegerile, și în acest caz, Boc ar putea susţine PMP "de la distanţă, chiar rămânând în PDL", a declarat deputatul Elena Udrea, într-un interviu acordat RFI.
Întrebată dacă Emil Boc s-ar putea regăsi în Partidul Mişcarea Populară,Elena Udrea a răspuns:
"Categoric, da! Numai că legea nu permite primarilor să plece din partidul cu care au câştigat alegerile, însă evident că Emil Boc împărtăşeşte aceleaşi idei, aceleaşi proiecte, aceeaşi luptă pe care o duc şi Traian Băsescu şi echipa preşedintelui din PDL şi sunt convinsă că şi sub forma aceasta, de la distanţă, chiar rămânând în Partidul Democrat Liberal, Emil Boc este alături de efortul Partidului Mişcarea Populară şi de preşedinte de a se opune actualei Puteri, de efortul de a continua reforme importante, cum sunt cele care au demarat şi uitaţi că primesc piedici tot timpul şi acum mă refer la reforma justiţiei, spre exemplu".
Elena Udrea a mai spus că vor mai urma şi alte plecări din PDL.
"Este foarte posibil, pentru că la fel ca mine gândesc foarte mulţi colegi din partid. S-a văzut lucrul acesta şi la alegerile interne, unde aproape jumătate din partid a votat pentru moţiunea pe care am reprezentat-o (...). La baza partidului, oamenii vor să rămână în parteneriat cu preşedintele (Traian Băsescu-n.r.), împotriva USL-ului (...). Sunt foarte mulţi care, probabil, gândind la fel cum gândesc şi eu, se vor regăsi mai degrabă în Mişcarea Populară decât în PDL. Dar nu cred şi nu-mi doresc ca Partidul Mişcarea Populară să fie un aspirator de membri de la PDL", a mai spus deputatul.
Elena Udrea a mai spus că s-a gândit de multă vreme la demisia din PDL.
"Mă gândesc de foarte mult timp la soluţia aceasta, la faptul că astăzi în PDL este evident că discursul actualei conduceri nu corespunde aşteptărilor electoratului de centru-dreapta, este un discurs de Opoziţie mai degrabă la preşedinte, un discurs prin care de foarte multe ori s-a negat propria guvernare", a mai spus Udrea, la RFI.
Întrebată dacă a fost sfătuită de preşedintele Traian Băsescu să demisioneze din PDL, Udrea a răspuns: "Nu, categoric, nu! Dar discuţii de-a lungul timpului au mai fost (...). Se simte nevoia ca în spatele preşedintelui să se ralieze o formaţiune care să aibă acelaşi mesaj cu preşedintele împotriva acestui Guvern, care în fiecare zi produce o nouă criză".
După plecarea Elenei Udrea din PDL și înscrierea sa în Partidul Mișcarea Populară, alți 10 parlamentari și-au anunțat înscrierea în PMP, astfel că partidul are 15 parlamentari, a anunțat Eugen Tomac. Camelia Bogdaneci, Florin Secară, Florin Popescu, Florin Gheorghe, Andrei Voloșevici, Dragoș Gunia, Daniel Geantă, Ciprian Rogojan, Petru Movilă, Adrian Gurzău.
"Arătăm întregii Românii că suntem tot mai mulți și tot mai hotărâți și avem vești tot mai bune. Aș vrea să mulțumesc tuturor celor care sunteți alături de Mișcarea Populară și acum suntem partid politic recunoscut oficial în Registrul partidelor politice din România și doresc să mulțumesc membrilor PMP. Vrem să dam un mesaj de forță și de optimism. Dacă ieri anunțam că dna Udrea se alătură proiectului nostru, mă bucur că și dl Cristian Preda este alături de noi. PMP are 15 parlamentari, lucru extrem de important", a spus Eugen Tomac în deschiderea conferinței de presă de la Sighișoara.
Aceștia au participat, astăzi, la Colegiul Naţional al Mişcării Populare, organizat la Sighişoara.
La eveniment a fost prezent și europarlamentarul Cristian Preda care a anunţat pe blog că se înscrie în PMP şi că va candida la PE și foștii consilieri prezidențiali, Daniel Funeriu și Gabriel Berca.
Pentru constituirea unui grup parlamentar este nevoie, la Camera Deputaţilor, de 10 deputaţi, iar la Senat de 7 senatori.
Ieri, în PMP s-a înscris și Elena Udrea, fost ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului în guvernul Boc.
Vicepreşedintele PNL Florin Ţurcanu s-a declarat convins vineri că fostul ministru al Transporturilor Relu Fenechiu, care a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul Transformatorul, va conduce, în continuare, PNL Iaşi din spatele gratiilor.
Fenechiu a demisionat din PNL ieri, după ce a fost condamnat. Țurcanu însă nu crede că relațiile acestuia cu PNL trebuie să ia sfârșit.
Acesta a declarat, pentru Agerpres, că noua conducere a PNL Iaşi va avea nevoie de sfaturile lui Fenechiu, pe care le-ar putea obţine fie prin vizite la penitenciar, fie printr-un schimb de scrisori.
"Să îi dea Dumnezeu putere! Eu îl cunosc pe el ca om şi sunt convins că îi vor fi de partea lui familia şi colegii din Iaşi. Aşa cum a trecut viaţa, aşa va trece şi necazul pentru el. Sunt convins că PNL va fi condus din umbră tot de el, la Iaşi", a afirmat șeful CJ Botoșani.
Deputatul Elena Udrea afirmă că "îngrijorarea" liderului PSD Victor Ponta legată de plecarea acesteia de la PDL la PMP "face mai mult rău PDL", ea calificând drept "glume" declaraţiile potrivit cărora PDL devine un adversar de luat în considerare după ce a scăpat de "ghiulelele" Băsescu şi Udrea.
Deputatul Elena Udrea a declarat, vineri, la Sighişoara, unde se desfăşoară Colegiul Naţional al PMP, că "îngrijorarea" liderului PSD Victor Ponta, legată de plecarea sa de la PDL la PMP "face mai mult rău PDL", ea ironizând declaraţiile acestuia.
"Vă daţi seama, domnul Ponta ce speriat era că nu-i face nimeni opoziţie şi se gândea cum o să ajungă PDL-ul să facă totuşi opoziţie: «Uite, plecând Elena Udrea, în sfârşit, voi avea opoziţie de la PDL». Eu mă gândesc că toată această îngrijorare face mai mult rău PDL-ului, îngrijorarea domnului Ponta, pentru că ia uite cum deja se vorbeşte din interiorul PDL pe aceeaşi limbă cu domnul Ponta. Deci eu cred că nu a ajuns PDL să spere să crească pe seama sprijinului pe care i l-ar da Victor Ponta", a spus Udrea.
Ea a calificat drept "glume" declaraţiile acestuia potrivit cărora PDL devine un adversar de luat în considerare după ce a scăpat de "ghiulelele" Băsescu şi Udrea, subliniind că premierul Victor Ponta "cu zăpada nu se ocupă, se ocupă acum cu plecarea Elenei Udrea".
Liderii opoziţiei ucrainene, Arseni Iaţeniuk şi Vitali Klitschko vor participa la conferinţa de la Munchen, consacrată problemelor de securitate.
După cum se aşteaptă, Kliciko va lua cuvântul la această conferinţă şi se va întâlni cu secretarul de stat al SUA, John Kerry, cu senatorul John McCain, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton şi cu preşedintele german, Joachim Gauck.
Există informaţii că în timpul multiplelor întâlniri, Kerry va examina, între altele şi sprijinul acordat acţiunilor opoziţiei ucrainene.
Anterior, secretarul de stat al SUA a participat la o conferinţă prin telefon cu opoziţia din Ucraina şi în timpul ei a subliniat că va sprijini necondiţionat dorinţa ei de a se asocia cu Europa.
Vicepremierul rus, Dmitri Rogozin, a apreciat această întâlnire ca fiind una care ţine de domeniul "unui circ adevărat", transmite AFP.
"Şi de ce nu l-au invitat şi pe nazistul Tiagnibok?", s-a întrebat Rogozin, vizibil iritat. Oleg Tiagnibok este un alt lider al opoziţiei, şeful partidului naţionalist Svoboda. "Ar fi trebuit să-l invite şi pe Verka-Serdiucika la negocieri", a adăugat el ironic, cu trimitere la un artist travestit ucrainean.
"Casa Albă ar trebui să îi asculte sfaturile şi să ţină cont de ele", a subliniat el, păstrând aceeaşi notă sarcastică.
Rusia a declarat în repetate rânduri că orice ingerinţă în afacerile interne ale Ucrainei este total inacceptabilă.
Premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a participat la un eveniment organizat recent la Izmir, sub forma unei holograme gigantice.
Daca eficienţa mijloacelor de comunicare convenţionale constituie elementul-cheie în lumea politica actuală, opţiunea premierului turc ar putea fi catalogată drept o idee revoluţionară, relatează cotidianul Hurriet.
Prezenţa primului ministru turc, la un miting electoral, pare desprinsă dintr-un scenariu Star Trek, cu toate efectele speciale aferente şi îl plasează pe Erdogan ca un personaj de film, emblematic pentru viaţa politică din Turcia.
Cu siguranţă, holograma a impresionat în mod plăcut audienta, dacă ţinem cont de ropotul frenetic de aplauze ale participantilor.
Media anuală a traficului de persoane, care intră ilegal în Statele Unite ale Americii, se situează între 14.000 şi 17.000 de indivizi. Un aspect îngrijorător îl reprezintă faptul că majoritatea covârşitoare a acestora alimentează aşa-zisa "piaţă sexuală" sau sunt forţaţi să lucreze în fabrici sau ferme clandestine. Cei mai "fericiţi" se pot declara cei care au şansa să lucreze "la negru", în barurile şi restaurantele americane.
Aceste cifre alarmante au fost sesizate de un raport efectuat de Alianţa de Combatere a Sclaviei şi a Traficului de Persoane din SUA, preluat de AFP.
Grupul de analiză a acestei situaţii solicită autorităţilor guvernamentale americane un control mult mai riguros asupra firmelor de recrutare a forţei de muncă, care aduc pe teritoriul SUA persoane vulnerabile, de care se poate profita extrem de uşor.
Camera Reprezentanţilor (camera inferioară a Congresului SUA) pregăteşte deja o reglementare legislativă care să impună angajatorilor să îi înregistreze la Ministerul Muncii pe toţi cei care prestează diverse servicii pentru firmele lor, ţara de origine şi tipul de viză de care dispun aceştia.
Guvernul va aproba, miercuri, mici ajustări la Codul de procedură penală care vor clarifica şi problema interceptărilor, pe baza unei centralizări care va fi prezentată vineri pe site-ul Ministerului Justiţiei, a anunţat premierul Victor Ponta, adăugând că este "o prostie" să spui că noul Cod protejează infractorii.
De asemenea, el a precizat însă că această clarificare ar permite începerea urmăririi penale "faţă de fapte şi nu faţă de persoane", informează Mediafax.
Ponta a precizat totodată că, la începutul săptămânii viitoare, în Parlament va fi aprobată o lege de abrogare a articolului 278 din noul Cod penal care poate îngrădi libertatea şi activitatea mass-media.
Premierul a arătat că, le fel ca orice legi complexe, pot apărea în practică interpretări diferite şi inadvertenţe, iar ministrul Justiţiei a discutat în acest sens cu Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în măsura în care aceste inadvertenţe pot afecta în vreun fel sau altul activitatea instanţelor sau a parchetelor, vor fi operate "mici ajustări".
"La problema interceptărilor, lucrurile stau în felul următor: mandatele de ascultare pe siguranţă naţională nu s-au modificat în niciun fel, Legea 51/1991 le prevede în continuare. În al doilea rând, în baza codurilor actuale, care intră în vigoare mâine, există şi s-a introdus acea prevedere de a se face interceptările după ce se începe urmărirea penală, adică exact cum a dispus Curtea Constituţională printr-o decizie din 2009. În măsura în care există o propunere pe care eu o consider de natură să rezolve interpretarea diferită, ca să se poată începe urmărirea penală faţă de fapte şi nu faţă de persoane, atunci toate lucrurile se rezolvă (...) Este o interpretare pe care unii specialişti spun că se pot face în continuare interceptări, alţii spun că nu şi atunci, prin textul pe care l-a propus CSM, cred că nu va mai exista nicio diferenţă de interpretare", a spus Ponta.
În opinia premierului, noile coduri sunt europene, moderne, mult mai bune decât cele ale lui Ceauşescu din 1968.
Ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, a precizat însă că va prezenta un pachet de acte normative, dintre care unele vor fi promovate ca proiect de lege, iar altele ca ordonanţe de urgenţă, decizia aparţinând Guvernului.
Şi premierul Victor Ponta a arătat că aceste ajustări nu vor fi aprobate "neapărat" prin ordonanţă de urgenţă.
"Depinde de ceea ce vor constata parchetele, instanţele. Dacă într-adevăr a fost doar o interpretare diferită şi, practic, au absolut toate instrumentele, ca şi până acum, nu e nevoie, se face proiect de lege. Dacă apar probleme în practică, putem să dăm şi ordonanţă de urgenţă pentru procedură, că pentru Codul penal ar fi neconstituţional. Un Cod penal nu poate fi schimbat prin ordonanţă de urgenţă, pentru că după aceea merge în Parlament şi ce faci dacă Parlamentul decide altfel?", a afirmat Ponta.
Băsescu îl somează pe Ponta să modifice ASTĂZI, prin OUG, Codul de procedură penală
Solicitarea preşedintelui Traian Băsescu vine la o zi după ce şeful statului a declarat, la Cotroceni, că dacă premierul Victor Ponta nu îşi asumă emiterea unei OUG care să corecteze neajunsurile articolului 140 din Codul de procedură penală, este emblema corupţiei, şi "devine scutul oamenilor corupţi".
Un satelit americano-japonez va fi lansat la sfârşitul lunii februarie pentru a măsura precipitaţiile de pe Glob şi pentru a studia fenomene importante, precum încălzirea globală, formarea uraganelor, secetele, inundaţiile şi evoluţia surselor de apă dulce, a anunţat NASA, citată de AFP.
GPM Core Observatory este o misiune comună iniţiată de NASA şi Agenţia Spaţială Japoneză (JAXA). Satelitul va fi lansat pe 27 februarie de la Centrul spaţial Tanagashima din Japonia.
"Ciclul apei este unul dintre elementele cele mai interesante, mai dinamice şi mai importante din studiile noastre meteorologice şi climatice de pe Terra", a explicat John Grunsfeld, director ştiinţific la NASA.
Satelitul, denumit GPM (Global Precipitation Measurement Core Observatory), construit de NASA, are la bord un instrument japonez şi un instrument american. "Acestea vor furniza oamenilor de ştiinţă şi meteorologilor informaţii esenţiale pentru a înţelege mai bine şi pentru a face faţă fenomenelor meteorologice extreme", a adăugat John Grunsfeld.
GPM va asigura legătura între datele care provin de la o constelaţie de sateliţi aflaţi deja în serviciu şi de la alţii care vor fi lansaţi în viitor, pentru a produce următoarea generaţie de măsurători planetare în ceea ce priveşte ploile şi căderile de zăpadă.
Misiunea GPM Core Observatory va reprezenta prima reţea internaţională coordonată de sateliţi care vor monitoriza aproape în timp real ploile şi căderile de zăpadă, la fiecare trei ore, peste tot în lume . Sistemul va permite o monitorizare amănunţită a precipitaţiilor căzute pe Terra, de la cercul Arctic la cercul Antarctic.
Satelitul va evolua pe o orbită de 407 kilometri deasupra Terrei.
Datele vor fi transmise prin intermediul sistemului de colectare şi de transmisiuni prin satelit (Tracking and Data Relay Satellite System) creat de NASA, care le va expedia apoi spre Centrul Goddard din Statele Unite ale Americii, unde vor fi analizate şi distribuite pe internet.
GPM Core Observatory reprezintă cel mai recent sistem tehnologic creat pentru a sprijini misiunile NASA care urmăresc semnalele vitale ale planetei noastre, de la sol, din aer şi din spaţiu, printr-o veritabilă "flotă" de sateliţi şi prin campanii de observare aeriene şi terestre.
„Monstrul acvatic” din Mexic, cunoscut şi sub numele de „peştele mexican mergător” sau axolotl pare să fi dispărut din singurul său habitat cunoscut de noi, spun oamenii de ştiinţă. Să fie oare acesta sfârşitul acestei specii?
Vestea, privind simpatica creatură, care are branhii ca nişte pene şi o gură curbată ce ne duce cu gândul la un zâmbet ciudat, este destul de îngrijorătoare.
Singurul său habitat natural este reţeaua de lacuri şi canale Xochimilco, acele „grădini plutitoare” pe care locuitorii cultivă legume tot timpul anului. Aztecii au creat aceste insule din pământ şi vegetaţie, fixându-le în apele puţin adânci ale părţii de sud a Lacului Texcoco. Acum, însă, acest mediu este afectat de poluare şi extinderea urbanizării
Biologul Armando Tovar Garza de la National Autonomous University din Mexic a declarat recent că această creatură „are un risc crescut de dispariţie”. Specialistul a explicat că anul trecut, o echipă de cercetători şi-a petrecut patru luni în zonă încercând să adune exemplare de axolotl din apele noroioase însă nu a reuşit să găsească nici măcar unul.
Unele exemplare supravieţuiesc în acvarii şi în laboratoare de cercetare, însă experţii susţin că aceste condiţii nu sunt tocmai cele mai bune pentru animale.
Crescând până la aproximativ 30 de centimetri lungime, axolotlul se foloseşte de cele patru picioruşe cu care este dotat pentru a se deplasa pe fundul lacului, ajutându-se de coadă pentru a înota în canalele noroioase din Xoxhimilco. Însă „grădinile plutitoare” s-au transformat în mahalale cu locuinţe improvizate şi cu o canalizare netratată care se scurge direc în apa din Xochimilco.
Experţii de la Academia Mexicană pentru Ştiinţe au declarat că un studiu din 1988 s-a concluzionat că în această zonă existau aproximativ 6.000 de axolotli pe kilometru pătrat. Încă, cifrele au scăzut la 1.000 de exemplare în 2003 şi apoi la doar 100 în 2008.
Tovar Garz a explicat că este prea devreme pentru a putea declara că axolotl este extinct în habitatul său natural. El a mai spus că în luna februarie a acestui an, oamenii de ştiinţă vor începe o nouă cercetare ce va dura 3 luni şi va presupune găsirea ultimelor axolotli din sălbăticie.
„Trebuie să repetăm cercetările care au fost realizate în aproape toate canalele deoarece acum suntem în sezonul rece, când temperaturile sunt scăzute şi când s-ar putea să avem mai mult succes în găsirea animalelor având în vedere că acum este perioada de împerechere”, a mărturisit Tovar Garza.
Alarmaţi de scăderea numărului de astfel de exemplare din sălbăticie, oamenii de ştiinţă au creat pentru acestea un fel de „adăposturi” în Xochimilco. Pentru a crea zone în care condiţiile să fie mai bune pentru animale, oamenii de ştiinţă au folosit saci cu nisip şi trestii pe post de filtre şi au alimentat „adăposturile” cu apa curată. De asemenea, aceste sanctuare au fost create pentru a proteja axolotli de tilapia şi crap, peşti care au fost introduşi în sistem acum câţiva ani şi care concurează cu axolotli pentru mâncare.
Greater, considerat cel mai bătrân flamingo roz din lume, care trăia la Grădina zoologică din Adelaide, în Australia, a fost eutanasiat joi la vârsta de 83 de ani, din cauza unor complicaţii provocate de vârsta înaintată, informează AFP.
Celălalt flamingo roz care se află la grădina zoologică, Chilly, ajuns, de asemenea, la o vârstă înaintată, aproximativ 60 de ani, şi care era cel mai apropiat "prieten" al lui Greater, a fost pus sub supraveghere pentru a nu muri din cauza tristeţii, fiind ştiut că flamingii sunt păsări sociale şi dezvoltă un puternic sentiment al ataşamentului.
"Greater a fost cunoscut drept cel mai bătrân flamingo din lume", a precizat Elaine Bensted, directorul grădinii zoologice australiene, care a adăugat că nu se mai putea face nimic pentru prelungirea vieţii lui Greater.
Niciun flamingo roz nu ar putea trăi atât de mult în libertate, unde aceste păsări sunt expuse prădătorilor şi maladiilor. În stare de sălbăticie, speranţa medie de viaţă este de 25 de ani. Conform reprezentanţilor Grădinii zoologice din Adelaide, într-o grădină zoologică din America de Sud trăieşte un flamingo de 67 de ani.
Un bărbat foarte slăbit, a cărui ambarcaţiune a eşuat pe un atol, în Pacific, afirmă că a plecat din Mexic în decembrie 2012, că a plutit în derivă timp de 16 luni şi că un însoţitor nu a reuşit să supravieţuiască, relatează AFP.
Bărbatul, cu părul lung şi barbă, a fost descoperit joi, după ce ambarcaţiunea sa, cu o lungime de şapte metri, echipată cu motoare fără elice, a fost reperată de locuitori pe atolul Ebon.
"Nu se află într-o stare fizică bună, dar se reface", a declarat pentru AFP Ola Fjeldstad, un student norvegian la antropologie care efectuează cercetări pe atol, contactat telefonic.
Bărbatul prezintă o tensiune arterială scăzută, dar nu pare în pericol. El poate să meargă.
"I-am dat multă apă, prinde putere", a spus Fjeldstad. "Ambarcaţiunea este foarte avariată, arată că a stat mult timp pe apă", a adăugat el.
Naufragiatul, purtând doar lenjerie intimă uzată, afirmă că a plecat din Mexic, către El Salvador, în septembrie 2012, împreună cu un însoţitor, care a murit pe mare în urmă cu câteva luni, în circumstanţe încă necunoscute.
El ar fi parcurs peste 12.000 de kilometri.
Vineri erau cunoscute puţine detalii despre periplul bărbatului, care vorbeşte doar spaniolă. Numele acestuia ar fi Jose Ivan.
El ar fi supravieţuit mâncând ţestoase, păsări şi peşte şi bând sânge de ţestoasă, atunci când nu ploua.
Niciun articol pentru pescuit nu se afla la bordul ambarcaţiunii, iar Ola Fjeldstad crede că bărbatul a fost nevoit să prindă prada cu mâna. O ţestoasă se afla la bordul, când ambarcaţiunea a ajuns la atol.
Bărbatul a fost condus pe Insula Ebon, care face parte dintre Insulele Marshall, pentru a se întâlni cu primarul Ione de Brum. Acesta a anunţat Ministerul de Externe, cu sediul în capitală, Majuro.
Jose Ivan urma să fie transferat în capitală, dar singurul avion guvernamental capabil să aterizeze pe Insula Ebon, un atol izolat, pe care există o singură linie telefonică, fără Internet, este supus în prezent unor operaţiuni de mentenanţă. Avionul ar urma să devină operaţional abia marţi, cel mai devreme, iar oficiali locali intenţionează să repatrieze naufragiatul pe mare.
În august 2006, trei pescari de rechini mexicani au fost găsiţi în apropiere de Insulele Marshall după nouă luni de derivă, la bordul unei ambarcaţiuni fără acoperiş, cu o lungime de nouă metri şi o lăţime de trei metri.
Patru pescari din Micronezia, care pluteau în derivă, în Pacific, de 34 de zile, parcurgând aproape 1.500 de kilometri, au fost găsiţi, luna următoare, tot în apropiere de Insulele Marshall. Cei trei bărbaţi şi o femeie au supravieţuit cu peşte crud şi apă de ploaie.
În 1992, doi pescari din Kiribati au plutit în derivă timp de 177 de zile, până în Samoa.
Insulele Marshall, situate în Pacific, la Nord de Ecuator, au 60.000 de locuitori care trăiesc pe 24 de atoli, dintre care unii se înalţă la doar doi metri deasupra nivelului mării şi sunt ameninţaţi să fie acoperiţi de ape din cauza încălzirii globale.
Grupurile afiliate reţelei teroriste al-Qaeda sunt din ce în ce mai active în Liban şi Siria, pe fondul conflictului între opoziţia siriană şi regimul Bashar al-Assad, informează Mediafax.
Creşterea influenţei al-Qaeda este favorizată de conflictul sirian, dar şi de violenţele interconfesionale din Liban.
Mişcarea şiită libaneză Hezbollah a trimis combatanţi în Siria pentru susţinerea forţelor regimului Bashar al-Assad, situaţia generând tensiuni şi în Liban.
În Siria, gruparea Stat Islamic în Irak şi Levant, afiliată al-Qaeda, deţine deja controlul asupra unor teritorii din nordul şi estul ţării. Însă, potrivit unor surse citate de Reuters, organizaţia islamistă încearcă acum să se extindă în Liban, în special în zona oraşului Tripoli, afectat de violenţe pe fondul conflictului din Siria.
Zilele trecute, Abu Sayyaf al-Ansary - care susţine că este liderul al-Qaeda în Liban - a declarat că organizaţia teroristă a început să se infiltreze în această ţară, ameninţând cu atacuri împotriva Israelului.
Preşedintele Traian Băsescu îl somează pe Victor Ponta să modifice astăzi, prin ordonanţă de urgenţă, Codul de procedură penală, menţionând că acestea au fost solicitate încă din luna septembrie a anului trecut.
Potrivit unui comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale, "preşedintele României, Traian Băsescu, îi cere prim-ministrului Guvernului României, Victor-Viorel Ponta, să opereze astăzi, prin ordonanţă de urgenţă a Guvenului, modificările la Codul de procedură penală solicitate, încă din luna septembrie a anului trecut, de preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), Livia-Doina Stanciu, şi de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), doamna Laura-Codruţa Kövesi".
Solicitarea preşedintelui Traian Băsescu vine la o zi după ce şeful statului a declarat, la Cotroceni, că dacă premierul Victor Ponta nu îşi asumă emiterea unei OUG care să corecteze neajunsurile articolului 140 din Codul de procedură penală, este emblema corupţiei, şi "devine scutul oamenilor corupţi".
"Dacă primul ministru nu îşi asumă emiterea unei OUG care să corecteze neajunsurile articolului 140 din Codul de procedură penală, este emblema corupţiei. Are destule altele care l-au situat deja în sfera omului corupt, prin utilizarea actelor normative, ba pământurile la CJ Brăila, ba problema Rompetrol, ba problema ASF, toate astea îl arată ca fiind un om corupt, dar în cazul în care nu face urgent modificările care trebuie făcute acestui articol, el devine scutul oamenilor corupţi şi devine primul responsabil că nu a acţionat când trebuia", a afirmat şeful statului.
Ieşirea publică a preşedintelui a urmat prezentării de către Guvern a unei scrisori pe care şeful statului i-a transmis-o, joi, premierului, în care solicita adoptarea unei Ordonanţe de Urgenţă privind noul Cod penal şi Codul de procedură penală, dar şi a răspunsului în care şeful Guvernului amintea că cele două Coduri au fost iniţiate de Guvernul Boc.
Preşedintele atenţiona că, fără o Ordonanţă de Urgenţă, există un risc semnificativ ca probaţiunea în cauzele penale să devină extrem de dificilă, iar premierul îi cere să îşi asume răspunderea pentru că a promulgat cele două Coduri.
În scrisoarea de răspuns, premierul îi amintea însă că aceste Coduri au fost adoptate de Guvernul Boc şi îi cerea să îşi asume public răspunderea pentru faptul că le-a promulgat.
Deszăpezirea are culoare politică în judeţul Argeş. În timp ce drumurile care duc spre vilele unor demnitari sunt curăţate continuu, în Piteşti, oamenii înoată prin nămeţi şi de pe străzile laterale aproape nu se poate ieşi.
În plin viscol şi cod porcocaliu, pe strada ministrului Economiei Andrei Gerea era foarte puţină zăpadă. Drumarii au curăţat troienele cum au putut mai bine, pentru ca ministrul şi familia acestuia să nu aibă de suferit.
Bine curăţată a fost şi strada fostului prefect de Argeş, Gheorghe Davidescu. Acesta a avut grijă să-şi păstreze vechii prieteni de la deszăpezire, pentru că deşi şi-a contruit o casă în pădurea Trivale, drumul e curat ca-n palmă până la el.
Ultilajele de deszăpezire nu prea au ajuns însă pă străzile laterale din Piteşti. Zeci de maşini au rămas împotmolite în nămeţi.
Fotoliul de la Transporturi a fost ocupat, în ultimii 24 de ani, de Traian Băsescu, Paul Teodoru, Aurel Novac, Anton Ionescu, Anca Boagiu, Miron Mitrea, Gheorghe Dobre, Radu Berceanu, Ludovic Orban, Alexandru Nazare, Ovidiu Silaghi.
Radu Berceanu a avut mai multe afaceri cu statul când era ministru al Transporturilor, astfel că el are acum şi o casă în Spania, pe malul Mării Mediterane. În cazul său, casele din străinătate au fost trecute pe numele rudelor.
Pe vremea când era ministru, averea lui Radu Berceanu era estimată la 2,5 milioane de euro.
Miron Mitrea, nu ştim să fi făcut prea multe autostrăzi când era ministru al Transporturilor, însă are o avere de aproape un milion de euro.
Deputatul PSD deţine o vilă impozantă în Austria, casa de vacanţă având circa 160 metri pătraţi şi despre care spune că valorează circa 500.000 de euro.
Anca Boagiu, fost ministrul PDL al Transporturilor, a reuşit să-şi ia casă la Snagov cu doar 42.000 de euro, în timp ce în acea zonă vilele costă circa un milion de euro.
Vila de la Snagov a lui Boagiu are însă o valoare reală de 500.000 de euro.
Deputatul Gheorghe Coman a fost condamnat joi de magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la un an de închisoare cu executare, într-un dosar în care este acuzat de folosirea influenţei de către un om politic pentru a obţine bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, informează Agerpres.
Deşi deputatul şi-a recunoscut în sala de judecată vinovăţia chiar de la primul termen al procesului, judecătorii l-au condamnat la un an de închisoare cu executare şi au decis ca el să rămână în arest preventiv.
Magistraţii au mai dispus în cazul lui Gheorghe Coman confiscarea sumei de 3.140 lei şi plata a 6.050 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia nu este definitivă şi poate fi atacată cu recurs.
"Am greşit. Recunosc. Asta e situaţia. Vreau să fiu liber, pentru că am acasă copii mici", le-a spus joi Gheorghe Coman judecătorilor.
Deputatul Gheorghe Coman - arestat pentru fapte de corupţie, fiind acuzat că a primit bani şi o sticlă de whisky în schimbul menţinerii în funcţie a unui şef din DSVSA Buzău - a fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie, a anunţat DNA.
Coman, care este acuzat de trafic de influenţă, este arestat deja. El a fost trimis după gratii săptămâna trecută după ce judecătorii au acceptat solicitarea procurorilor de arestare preventivă.
Deputatul Gheorghe Coman este urmărit penal pentru fapte de corupţie, după ce a fost prins când primea 3.140 de lei, pentru a menţine în funcţie un şef din Direcţia Sanitar Veterinară Buzău, parlamentarul fugind cu maşina după flagrantul organizat de procurorii DNA.
Nici nu s-a înscris bine la Tribunal, că în Partidul Mişcarea Populară a intrat dihonia! Deşi nu se ştie dacă va reuşi să treacă pragul electoral de 5%, gaşca iniţială, condusă de basarabeanul Eugen Tomac, nu e de acord să absenteze de la europarlamentare şi doar să o susţină pe EBA, ca independent, aşa cum ar vrea Traian Băsescu. Din contră, ei vor să intre în cursa pentru europarlamentare şi, mai mult, nici nu se gîndesc să le facă loc pe listă, pe primele locuri, consilierilor prezidenţiali „eliberaţi” în această săptămînă de la Palatul Cotroceni. Astfel, miercuri seara, în jurul orelor 21, între lacheii lui Traian Băsescu a izbucnit o păruială de pomină, pentru că adunătura condusă de Tomac nu îi vrea în fruntea listei pe Gabriel Berca şi Adrian Rădulescu, alături de Elena Băsescu, ci doresc ca lista să înceapă cu Teodor Baconschi, Elena Băsescu şi hipopotamul fără frunte Marian Preda. Atît de mult li s-a suit la cap acestor fripturişti, încît ei cred că vor obţine la alegerile europarlamentare peste 10% (?!).
După avertismentele din ultima perioadă, conducerea PDL consideră că excluderea din partid a Elenei Udrea este singura soluţie pentru a tranşa disputa internă suţinută de fostul ministru, decizia urmînd a fi formalizată sîmbătă într-o şedinţă a liderilor democraţi-liberali, au declarat surse din partid. Elena Udrea a fost invitată să-şi prezinte punctul de vedere în faţa colegilor săi. În momentul în care a fost invitată de secretarul general al PDL să participe la întîlnirea de sîmbătă, Elena Udrea a refuzat, răspunzînd că a demisionat din partid, susţin aceleaşi surse.
Potrivit unor surse politice, Udrea se va înscrie
în Partidul Mişcarea Populară.
Picătura care a umplut paharul o reprezintă declaraţiile pe care Elena Udrea le-a făcut într-o emisiune televizată după înregistrarea oficială a Partidului Mişcarea Populară. Fostul ministru a susţinut că partidul pregătit pentru Traian Băsescu după plecarea de la Cotroceni va scădea semnificativ scorul electoral al PDL. Mai mult, Udrea nu a exclus tranşant o plecare a sa la PMP, pe care l-a calificat drept o „voce puternică” a opoziţiei şi a sugerat că mulţi pedelişti sînt interesaţi de acest proiect
„Mulţi din PDL vor să fie într-un proiect care să fie o adevarată opoziţie la PSD, care să poată da preşedintele României în 2014, care să continue viziunea lui Traian Băsescu”, a spus Udrea.
În urmă cu mai puţin de două săptămîni, preşedintele PDL, Vasile Blaga, a susţinut că măsura excluderii din partid a Elenei Udrea este una dintre variantele luate în calcul de democrat-liberali.
„Ar trebui să decidă, mai rămîne în partid sau nu mai rămîne în partid. Poate să rămînă în partid dacă respectă deciziile partidului, dacă nu le respectă, iar decizia partidului este luată, ea nu are un regim special în partid, chiar dacă o cheamă Elena Udrea, va trebui la un moment dat să aplicăm statutul. Nu e o ameninţare, e o constatare. Dacă are alte opţiuni poate să le materializeze în altă zonă politică, nu e nici o reţinere. (…) Este posibil să luăm măsuri care pot să ajungă pînă la excludere. Nu vreau să se ajungă pînă acolo, dar o suspendare din partid riscă dacă continuă în stilul ăsta, pentru că noi credem că sînt ataşaţi valorilor PDL cei care se luptă cu USL, nu în fiecare zi fac observaţii partidului”, a declarat preşedintele PDL, Vasile Blaga.
CLARICE DINU
Povesteam miercuri că milionarii din primării, din ministere şi din partide sînt proştii cei mai proşti din România. N-au reuşit în meserii liberale şi s-au făcut politruci, ca să fie protejaţi cînd fură. N-a ajuns cît am scris. Trebuie să vin şi cu exemple concrete de prostie, altoită cu ticăloşie.
1. L-am văzut toţi, la televizor, pe batracianul Gabriel Baltă, prefect de Buzău. Nu ştia numele satelor lovite de urgia albă, din judeţul de care răspundea. Ponta l-a demis, foarte bine, dar e de acuzat că a pus în funcţie un asemenea exponat. Chiar aşa, dacă un broscoi accede în sistem, nu mai contează în ce nămol se scaldă? Las-o Baltă, Victore!
2. „Acest secol este al femeilor şi al bărbaţilor care gîndesc ca femeile”. Enorma cugetare îi aparţine strungarului filozof Valeriu Zgonea. Rangul lui în Stat – preşedinte al Camerei Deputaţilor – mă scuteşte să-l mai troienesc cu adjective.
3. Zilele astea, cel mai gargaragiu partid se dovedeşte UNPR. Această academie de descurcăreală şi neosecurism are mai mulţi membri decît votanţi, dar se lipeşte mereu de guvernare. Dacă întîlneşti un uneperist (mi s-a întîmplat), trebuie să fii precaut, pentru că toarnă, ciordeşte la ordin şi bagă polonicul în găleata cu patriotism.
4. Grav e cînd în ticăloşia politică se amestecă şi intelectualii, pentru că se compromit mai rău decît proştii. Ştăbimea scriitorimii din România l-a propus la Premiul Nobel pe Varujan Vosganian. Domnia-sa a fost fondator de partide, ministru al Economiei şi puşculiţa pentru Uniunea Scriitorilor. Indiferent de ce se apucă, seriosul Vosganian performează. Rigoarea sa e depăşită doar de ambiţie. Dar Premiul Nobel nu cred că se dă pentru hărnicie. Dacă tot e vorba despre un armean, îl preferam pe Ştefan Agopian, care e mai scriitor decît Vosganian. Aaa, am uitat, Agopian l-a înjurat, pe bună dreptate, pe combinagiul literar Manolescu.
RĂZVAN IOAN BOANCHIŞ (Ziarul „Naţional“)
(Bucureşti, vara anului 1883)
Mult stimate d-le şi amice!
Mulţumesc pentru onorariul trimis – cel dintîi pentru lucrări literare pe care l-am primit vreodată-n viaţă. În România domneşte demagogia şi în politică, şi în literatură; precum omul onest rămîne aici necunoscut în viaţa publică, astfel talentul adevărat e înecat de buruiana rea a mediocrităţilor, a acelei şcoale care crede a putea înlocui talentul prin impertinenţă şi prin admiraţie reciprocă. Iartă-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur că a fost pentru mine o rară mîngîiere de-a mă vedea remunerat dintr-un colţ atît de îndepărtat al românimii, din Oradea Mare – cînd în ţara mea proprie nu voi ajunge nicicînd să însemnez ceva, excepţie făcînd de cercul restrîns al cîtorva amici. Şi-apoi, să nu fiu pesimist?
Grecii noştri au o ură atît de înrădăcinată şi de instinctivă în contra a tot ce e românesc, încît chiar studiul regulat al limbii şi istoriei noastre nu se va face aici decît după ce aceşti oameni vor dispărea prin degenerare şi stingere fizică – ceea ce sperăm de la Dumnezeu că se va întîmpla destul de curînd.
În mediul străin în care trăim, cu imigrarea greco-bulgară care, încă la 1857, avea şcoli greceşti în Bucureşti şi care încă azi pronunţă limba noastră peltic, nu e cu putinţă nici politică naţională, nici literatură naţională. Peste aceasta se mai adaugă că cei mai mulţi dintre aceşti indivizi îşi petrec tinereţile la Paris, de unde ne vin cu totul stricaţi, îmbibaţi cu idei străine de cosmopolitism, şarlatani desăvîrşiţi, căutînd a trăi fără muncă din spinarea poporului nostru. Necunoscători de ţară, de popor, de datini – văd în maimuţarea hipercivilizaţiunii franceze idealul poporului românesc.
Putea-se-va să-i facem, prin muncă şi stăruinţă, să-şi vină în fire, să devină oameni folositori sieşi şi românimii. (…)
MIHAI EMINESCU
România a pierdut, anul trecut, venituri de 2,3 miliarde de euro la buget, Guvernul nefiind în stare să colecteze banii pe care i-a avut în vedere la începutul anului. Mai mult, gradul de colectare s-a întors la nivelul anului 2009, cînd veniturile s-au prăbuşit sub loviturile crizei economice. Guvernul Ponta nu a reuşit să-şi crească veniturile la buget în 2013. Potrivit bugetului consolidat pe anul trecut, Guvernul estima că va strînge la buget 33,6% din PIB, adică 47,3 miliarde de euro, dar veniturile au scăzut dramatic, în 2013, ajungînd la doar 32% din PIB (45 miliarde de euro), sub media din ultimii 5 ani, potrivit „Ziarului Financiar”.
Veniturile bugetului general consolidat s-au întors în 2013 la un mediocru 32% din Produsul Intern Brut (32,9% în 2012), marcînd astfel unul dintre cei mai mai „gri” ani din punctul de vedere al colectării bugetare din ultimul deceniu, şi asta în ciuda cruciadei declarative împotriva evaziunii fiscale, dar şi a restructurării Fiscului. Primul an de guvernare „plină” a Guvernului Ponta 2 se încheie astfel cu un eşec major, fiind egal în mediocritate doar cu penibilul an 2009, cînd nu doar economia s-a prăbuşit, ci şi veniturile bugetului, la 31,4% din PIB. „Guvernarea la televizor practicată şi de actuala putere şi decuplarea factorului politic de economia reală îşi arată acum roadele, iar oalele sparte sînt plătite de contribuabili pentru că necolectarea la buget a sumelor anticipate a condus la noi valuri de taxe şi impozite”, mai spun jurnaliştii de ZF.ro. „În continuare, pe partea de colectare, avem probleme semnificative. Nu au fost depuse eforturi suficiente. Colectarea veniturilor bugetare a fost în 2013 mult sub aşteptări. Estimările pentru încasările bugetare au fost prea optimiste. Peste asta s-a suprapus şi reorganizarea ANAF. Bugetul iniţial şi prima rectificare bugetară au fost foarte optimiste pe partea de venituri. Noi am spus că sînt nerealiste”, a comentat Ionuţ Dumitru, preşedinte al Consiliului Fiscal.
Nu avem intenţia să vă comunicăm ce şosele sînt închise, nici cîte localităţi au rămas izolate, sau fără electricitate, şi nici cîte victime a făcut urgia de vînt şi zăpadă abătută în ultimele zile asupra ţării noastre. Acestea le-aţi aflat, sau le aflaţi, cu prisosinţă, din toată mass-media şi mai ales de la televizoarele care au albit de atîta zăpadă. Am, însă, intenţia să vă prezint cîteva amintiri şi gînduri care mi-au trecut prin minte în aceste momente. Îmi amintesc, acum 60 de ani, într-o zi de februarie, pe parcursul unei nopţi şi al unei zile a căzut atîta zăpadă, încît Bucureştii au fost total acoperiţi. După o muncă titanică, în care tancurile Armatei au jucat rolul principal, au fost deblocate cîteva linii de tramvai care treceau printre nămeţi, uneori mai înalţi chiar decît tramvaiul. Tot tancurile aduceau la centrele de panificaţie pîinea, pentru care populaţia stătea la coadă. Cînd m-am trezit dimineaţa, uşa de la intrare era complet blocată şi am fost nevoiţi să băgăm, în antreu, o parte din zăpadă pentru a putea face o poteca de ieşire în stradă. În acea zi, am înţeles ce înseamnă conştiinciozitatea, dorinţa de a te pregăti pentru ca, într-adevăr, să poţi realiza ceva în sport. Atleţii se antrenau atunci în sala Floreasca, o săliţă lungă care nu avea nici un fel de dotare, şi pe care, astăzi, şi o şcoală generală ar refuza-o. Îmi amintesc că mama şi cei din familia mea au vrut să mă oprească să mă duc la antrenament, spunînd că este imposibil ca, pe o astfel de vreme, să ajungă cineva la sală. Şi, totuşi, nu am putut să stau acasă cu gîndul că, deşi nu mergea nici un mijloc de transport, ar fi putut să vină chiar şi un singur atlet, şi nu se făcea ca antrenorul să nu fie prezent. Şi astfel am luat-o prin nămeţi vreo 4 kilometri. Nu a venit un atlet, ci 5, străbătînd, unii dintre ei, mai mult de 6 kilometri prin nămeţi! Dar şi astăzi avem oameni deosebiţi. Îi puteaţi vedea duminica trecută, cînd Ro Club Maraton a organizat, în Complexul Universităţii Politehnica Bucureşti, „Semimaratonul Gerar”. În 2 curse de cros, dar şi în cea clasică, de 21 de klometri, au alergat, pe un viscol în care nu puteai să dai afară nici măcar un cîine, peste 400 de temerari, Au fost acolo şi cei 6 tineri care, în cadrul „Maratonului Internaţional Bucureşti Raffeisen Bank” din toamna anului trecut, au stabilit o performanţă intrată în Cartea Recordurilor, alergînd, legaţi între ei, un maraton întreg – în 2 ore şi 53 de minute. Preşedintele clubului organizator, doctorul Damian Şerban, împreună cu secretarul clubului, Gabriel Solomon, cel care a alergat, în toamnă, 24 de ore pe o bandă rulantă, au îndeplinit, fiecare, cîte 2 – 3 funcţii. Să nu-l uităm pe prof. Vlad Victor, care, pe lîngă faptul că a fost unul dintre organizatorii maratonului, a „dat şi o fugă” de 21 km. Toţi trei au reuşit să realizeze o întrecere de înalt nivel, care a arătat că şi astăzi sînt oameni entuziaşti, cu pasiune, dar şi cu voinţă, care ştiu să înfrunte condiţiile vitrege ale vremii. Din păcate, nu toţi românii noştri ştiu să înfrunte zăpada, ca să ne exprimăm delicat. Este de neînţeles cît de lipsiţi de simţ civic sînt unii oameni care stau cu mormanele de zăpadă în faţa casei, sau a curţii şi nu pun mîna pe o lopată ca să cureţe trotuarul. Ieri, am dat un telefon Valeriei Răcilă van Groningen, cunoscuta noastră campioană olimpică şi mondială la canotaj. „Sînt frîntă de oboseală. Astăzi, toată ziua, am dat la zăpadă. Am vrut ca în faţa casei noastre să fie curat, să se poată circula normal pe trotuar! Lîngă noi stau mai multe familii, dar nici una nu a ieşit să dea o lopată de zăpadă”, a spus, cu năduf, Valeria. Şi discuţia a continuat. Ne întrebăm cum de pot unii să fie atît de lipsiţi de simţ civic, de bun simţ – am completa noi. Nu se gîndesc nici la ei, dar nici la ceilalţi din jurul lor, cărora le-ar putea face viaţa mai uşoară. Ba unii aşteaptă să vină primarul. sau pompierii să le cureţe trotuarul sau curţile. Supărarea Valeriei faţă de lipsa de bună creştere a unora sau faţă de absenţa conştiinţei colective a trecut repede, cînd am întrebat-o ce mai face Sijmen (Saimon – fonetic), unul dintre cei doi minunaţi copii ai săi, care practică acelaşi sport ca şi cel pe care l-au practicat părinţii lui. Este în ultimul an la facultate, are 21 ani şi se pregătşte de pe acum să dea şi masteratul, dar, în acelaşi timp, este şi în echipa de canotaj – tineret a Olandei, reuşind să îmbine, în mod fericit, studiul cu sportul de performanţă. După viscol, urmează, după cîte am aflat, gerul, dar toate durităţile vremii sînt, parcă, mai uşoare atunci cînd te întîlneşti cu oameni bravi, cu inima caldă, cum sînt cei pe care vi i-am prezentat în aceste rînduri.
SILVIU DUMITRESCU
TRICOLORUL
Ce trebuie să facem pentru a avea o viaţă împlinită? De-a lungul veacurilor, oamenii au încercat să găsească răspunsul la această întrebare cu ajutorul a diferite perspective religioase şi filozofice. În ultimii ani, această temă a intrat şi în vizorul cercetătorilor, care doresc să aplice instrumentele riguroase ale ştiinţei pentru a identifica elementele care oferă oamenilor o viaţă împlinită şi fericită.
În 2001, o echipă de psihologi de la Universitatea Berkeley din California a înfiinţat The Greater Good Science Center, un centru de cercetare interdisciplinar care avea ca temă de studiu „viaţa împlinită”. Sub motto-ul „The Science of a Meaningful Life”, cercetătorii din cadrul acestui centru efectuează studii şi analizează cele mai noi cercetări din domeniul neuroştiinţelor, psihologiei şi sociologiei pentru a identifica şi comunica publicului larg descoperirile relevante pentru o viaţă împlinită. „Credem că fructele ştiinţei pot stimula o viaţă fericită şi împlinită, o viaţă care contribuie la binele general”, spun cercetătorii.
În ultimul deceniu, cercetătorii au identificat 6 „obiceiuri ale fericirii” despre care spun că fiecare dintre noi ar trebui să le cultive:
● Fii atent! Cercetările arată că persoanele conştiente au un sistem imunitar mai puternic şi prezintă şanse mai mici de a fi ostile sau anxioase;
● Mulţumeşte! Studiile arată că simpla manifestare a recunoştinţei are puteri nebănuite. Exprimarea regulată a recunoştinţei promovează optimismul, o stare mai bună de sănătate şi un nivel mai mare al satisfacţiei referitoare la propria viaţă;
● Renunţă la pică şi ranchiună! Când îi iertăm pe cei ce ne-au supărat, ne place mai mult propria persoană, percepem mai multe emoţii pozitive şi ne simţim mai apropiaţi de ceilalţi;
● Ţine-ţi prietenii aproape! Conexiunile sociale joacă un rol esenţial în ceea ce priveşte fericirea, iar studiile arată că este mult mai importantă calitatea prietenilor decât numărul lor. De aceea, este esenţial să vă faceţi timp pentru persoanele apropiate;
● Faceţi mişcare! Activitatea fizică regulată duce la creşterea respectului de sine, reduce anxietatea şi stresul. Cercetătorii spun că ar putea fi chiar cea mai rapidă metodă de stimulare a fericirii;
● Practicaţi bunătatea! A fi buni cu alte persoane ne face să ne simţim bine. Actele altruiste stimulează aceleaşi regiuni din creier precum alimentele sau sexul.
Cercetătorii din cadrul centrului au remarcat în ultimii ani două noi tendinţe în „ştiinţa unei vieţi împlinite”. În primul rând, cercetătorii au dezvoltat o înţelegere mai profundă a sentimentelor şi comportamentelor pozitive. Ei au descoperit că fericirea este bună, dar nu tot timpul; că oamenii sunt înzestraţi din naştere cu un simţ al dreptăţii şi moralităţii, însă că acesta se schimbă în funcţie de context; că empatia formează legături între oameni, dar poate totodată să ne copleşească. Cea de-a doua tendinţă observată de specialişti este că acest domeniu beneficiază de o diversitate intelectuală tot mai mare. „Tranziţia dinspre studierea disfuncţionalităţilor umane spre studierea abilităţilor şi virtuţilor umane a început în psihologie, mulţumită curentului «psihologiei pozitive», însă această perspectivă s-a răspândit în discipline adiacente, precum neuroştiinţele şi criminologia, iar de acolo în domenii precum sociologia, economia şi medicina. În toate aceste domenii se observă din ce în ce mai multă susţinere pentru ideea că empatia, compasiunea şi fericirea nu sunt abilităţi de tip «fie le ai, fie nu le ai», ci pot fi cultivate de indivizi şi de grupuri de oameni prin decizii conştiente”, afirmă Jason Marsh, redactorul-şef al publicaţiei „Greater Good”, editată de centrul de cercetare din cadrul Universităţii Berkeley.
Specialiştii din cadrul Greater Good Science Center au identificat de curând cele mai interesante 10 cercetări publicate în jurnale ştiinţifice în 2013, despre care ei cred că „vor fi citate în studii ştiinţifice, vor influenţa dezbaterile publice şi vor schimba comportamentul oamenilor în anul 2014”. Iată cele 10 descoperiri:
1. O viaţă împlinită este diferită - şi mai sănătoasă - decât o viaţă fericită
La prima vedere, conceptele de „viaţă fericită” şi „viaţă împlinită” par să desemneze acelaşi lucru. Totuşi, o nouă cercetare sugerează că există o diferenţă între cele două. În studiul publicat în The Journal of Positive Psychology, oamenii de ştiinţă au încercat să deosebească cele două concepte printr-un sondaj efectuat asupra a 400 de americani. Rezultatele au arătat că, în ciuda faptului că „împlinirea” şi „fericirea” au foarte multe elemente în comun, ele sunt diferite.
„Fericirea era asociată unei personalităţi de tip «beneficiar», pe când împlinirea era mai degrabă asociată unei personalităţi de tip «dăruitor»”, explică Jennifer Aaker, unul din cercetătorii ce au luat parte la studiu.
În total, oamenii de ştiinţă au descoperit cinci diferenţe esenţiale între fericire şi împlinire:
● Îndeplinirea dorinţelor şi nevoilor: deşi îndeplinirea dorinţelor aduce în mod regulat fericirea, acest lucru nu are nimic de-a face cu împlinirea. Spre exemplu, oamenii sănătoşi sunt mai fericiţi decât cei bolnavi, însă vieţile celor bolnavi nu sunt lipsite de împlinire;
● Trecut, prezent şi viitor: fericirea se referă la prezent, pe când împlinirea constă în formarea de legături între trecut, prezent şi viitor. Atunci când oamenii îşi petrec timpul gândindu-se la viitor sau la trecut, viaţa lor devine mai împlinită, însă mai puţin fericită. În schimb, atunci când se gândesc la prezent, oamenii sunt mai fericiţi;
● Viaţa socială: legăturile cu alţi oameni sunt importante atât pentru împlinire, cât şi pentru fericire. Diferenţele apar în funcţie de natura acestor relaţii. Astfel, relaţii profunde (precum cele cu familia) amplifică împlinirea, pe când petrecerea timpului cu prietenii poate duce la creşterea fericirii, dar fără a avea vreun efect asupra împlinirii. Timpul petrecut cu cei dragi poate implica discutarea unor probleme sau a unor provocări, pe când compania prietenilor poate stimula sentimente plăcute fără a implica foarte multă responsabilitate;
● Dificultăţi şi situaţii stresante: vieţile împlinite cuprind numeroase evenimente şi situaţii negative, ceea ce poate duce la nefericire. Creşterea copiilor poate produce bucurie, dar este totodată asociată unui grad mare de stres. Această activitate este asociată împlinirii, dar nu întotdeauna fericirii. Deşi absenţa stresului ne poate face mai fericiţi (precum în cazul oamenilor care se pensionează şi nu mai simt presiunea solicitărilor de la serviciu), gradul de împlinire scade;
● Sinele şi identitatea personală: dacă fericirea are legătură cu obţinerea lucrurilor pe care ni le dorim, împlinirea vine din exprimarea şi definirea propriei persoane. O viaţă împlinită este asociată preţuirii sinelui şi identificării scopului propriei persoane în contextul vieţii şi al comunităţii.
Cercetătorii afirmă că putem avea o viaţă împlinită chiar dacă suntem nefericiţi, printre exemple numărându-se asistentele medicale, asistenţii sociali sau chiar cei ce se dedică activismului. Viaţa nefericită, dar împlinită, implică încercări dificile şi poate fi caracterizată de stres, eforturi şi provocări. Chiar şi aşa, dacă persoanele ce au o astfel de viaţă sunt uneori nefericite, ele aduc contribuţii pozitive în societate. În schimb, fericirea fără împlinire caracterizează o viaţă relativ superficială şi orientată spre sine, în care lucrurile merg bine, nevoile şi dorinţele sunt satisfăcute uşor, iar provocările dificile sau solicitante sunt evitate.
Un alt studiu publicat în PNAS sugerează că diferenţele între împlinire şi fericire prezintă implicaţii importante pentru sănătatea noastră. Atunci când Barbara Fredrickson şi Steve Cole au comparat celulele sistemului imunitar ale persoanelor „fericite” (după propria apreciere) cu cele ale persoanelor „împlinite”, au observat că persoanele care aveau o viaţă împlinită aveau sistemul imunitar mai puternic.
2. Beneficiile emoţionale ale altruismului ar putea fi o constantă a omenirii
Una dintre cele mai importante descoperiri ale ştiinţelor fericirii a fost faptul că altruismul stimulează fericirea. Studiile efectuate pe cetăţenii americani, care sunt bogaţi în comparaţie cu alţi oameni de pe Terra, au arătat că banii cheltuiţi pentru alte persoane aduc mai multă fericire decât cei cheltuiţi în interes propriu.
O nouă cercetare publicată în The Journal of Personality and Social Psychology sugerează că această descoperire nu se aplică doar în societăţile bogate, ci în toată lumea, fiind valabilă inclusiv în ţările în care împărtăşirea cu alţii ar putea periclita propria subzistenţă.
Cercetătorii au examinat datele obţinute de la peste 200.000 de persoane din 136 de ţări. Ei au stabilit că donarea unei sume de bani către o organizaţie caritabilă în luna precedentă a dus la stimularea fericirii „în majoritatea ţărilor şi în toate regiunile lumii”, indiferent de cultură sau de nivelul de bunăstare. Efectul putea fi observat chiar şi în rândul persoanelor care declaraseră că au avut probleme în a-şi hrăni familia în anul precedent.
Atunci când cercetătorii au analizat trei ţări cu niveluri diferite de trai — Canada, Uganda şi India — ei au descoperit că oamenii erau mai fericiţi când îşi aminteau de un moment în care au cheltuit bani pentru alte persoane decât atunci când îşi aminteau de bani cheltuiţi pentru propriul beneficiu. De asemenea, într-un studiu care compara Canada cu Africa de Sud, oamenii raportau că se simţeau mai fericiţi când donau către o organizaţie caritabilă decât atunci când foloseau banii pentru a se „răsfăţa”, chiar dacă nu urmau să cunoască beneficiarii gestului altruist. Acest lucru sugerează că fericirea nu a rezultat din faptul că şi-au întărit conexiunile sociale sau din îmbunătăţirea reputaţiei, ci dintr-un instinct uman întipărit adânc.
Oamenii de ştiinţă argumentează că beneficiile emoţionale universale ale altruismului sugerează că această calitate este un produs al evoluţiei, ce a perpetuat un comportament care, de-a lungul istoriei evolutive umane, „ar fi avut costuri pe termen scurt în ceea ce priveşte supravieţuirea, dar beneficii pe termen lung”.
3. Meditaţia face oamenii mai altruişti, chiar şi atunci când întâmpină bariere
Specialiştii afirmă că practicarea meditaţiei conştienţei depline („mindfulness”), ce constă în conştientizarea în fiecare moment a gândurilor, sentimentelor şi a lucrurilor ce ne înconjoară, nu duce doar la îmbunătăţirea sănătăţii, ci ne face totodată mai plini de compasiune faţă de alţii.
Această ipoteză este susţinută de două studii publicate de curând. Primul, publicat în jurnalul Psychological Science, a arătat că persoanele care urmaseră un curs de meditaţie timp de 8 săptămâni erau mai predispuse să cedeze locul în sala de aşteptare unei persoane în cârje decât persoanele din grupul de control. Acest lucru s-a dovedit adevărat în ciuda faptului că celelalte persoane din sala de aşteptare (care colaborau în secret cu cercetătorii) nu remarcaseră prezenţa persoanei cu cârje şi nici nu făcuseră vreun gest pentru a oferi propriul loc; cercetări mai vechi arătaseră că acest tip de inacţiune al celor din jur descurajează alte persoane să ajute, însă acest lucru nu s-a dovedit adevărat în cazul celor ce studiaseră meditaţia conştienţei depline.
Un alt studiu publicat în Psychological Science a întărit această descoperire. Cercetarea a arătat că persoanele care studiaseră „meditaţia compasiunii” timp de 7 ore de-a lungul a două săptămânii erau mult mai predispuse să ofere bani unui străin aflat la ananghie decât persoanele din grupul de control. De asemenea, cei care studiaseră meditaţia prezentau schimbări observabile în activitatea generală a creierului, printre care şi în reţelele neuronale asociate înţelegerii suferinţei altora. „Rezultatele studiului nostru susţin ipoteza că altruismul şi compasiunea pot fi considerate abilităţi antrenabile şi nu trăsături stabile”, au concluzionat cercetătorii.
4. Meditaţia schimbă expresia genelor
Oare genele ne stabilesc destinul? Cu siguranţă, ele ne influenţează comportamentul şi starea de sănătate; spre exemplu, un studiu publicat în 2013 a arătat că genele îi fac pe unii oameni mai înclinaţi să se concentreze asupra aspectelor negative. Totuşi, un număr tot mai mare de cercetări sugerează că legătura funcţionează şi în sens invers: alegerile pe care le facem pot la rândul lor să influenţeze modul în care se comportă genele noastre.
În 2013, un proiect realizat în colaborare de cercetători din Spania, Franţa şi SUA le-a oferit oamenilor de ştiinţă ocazia să descopere că, atunci când meditatorii experimentaţi meditează, ei „calmează” genele care exprimă inflamaţia în corp ca reacţie la stres. Cum au descoperit acest lucru? Înainte şi după o perioadă de două zile în care participanţii la studiu s-au retras pentru a medita şi a se relaxa, cercetătorii au prelevat mostre de sânge de la 19 meditatori experimentaţi (ce efectuaseră peste 6.000 de ore de meditaţie) şi de la 21 de persoane care nu practicau meditaţia. În cadrul perioadei de două zile, meditatorii au meditat şi au dezbătut beneficiile meditaţiei, pe când ceilalţi participanţi au citit, au jucat jocuri şi s-au plimbat.
După această experienţă, genele inflamaţiei erau mai puţin active în cazul meditatorilor. Cercetătorii au măsurat acest lucru cu ajutorul concentraţiei în sânge a unor enzime care catalizează expresia genetică sau care sunt produsul secundar al expresiei genetice. În schimb, persoanele care nu meditaseră nu prezentau aceste schimbări.
De ce este important acest lucru? Cercetătorii au studiat totodată abilitatea participanţilor la studiu de a-şi reveni după un eveniment stresant. Capacitatea meditatorilor de a atenua acţiunea genelor inflamatorii prezicea totodată cât de repede se diminua nivelul hormonilor de stres din salivă după o experienţă stresantă, aceasta fiind o reacţie sănătoasă care poate duce la o viaţă mai îndelungată.
Descoperirile cercetătorilor sunt utile persoanelor care sunt predispuse la stres, deoarece sugerează că există paşi care pot fi urmaţi pentru a atenua impactul evenimentelor stresante. Chiar dacă vi s-ar putea părea ciudată ideea meditaţiei, tot mai multe studii sugerează că această activitate ne oferă mai multe avantaje concrete pentru o viaţă sănătoasă decât celelalte activităţi de relaxare la care recurgem în mod normal.
5. Exersarea „conştienţei depline” îmbunătăţeşte performanţa cadrelor didactice
Cadrele didactice care se confruntă cu problemele de comportament ale elevilor şi cu alte surse de stres au acum o nouă soluţie oferită de oamenii de ştiinţă: „conştienţa deplină” (mindfulness).
Un studiu efectuat în 2013 de cercetătorii de la Universitatea Wisconsin a analizat impactul unui curs de 8 săptămâni dedicat „conştienţei depline”, curs conceput special pentru profesori. Cercetătorii au analizat nu doar efectele asupra bunăstării emoţionale a profesorilor şi a nivelului de stres al acestora, ci şi asupra performanţei lor la serviciu.
Profesorii au fost împărţiţi aleatoriu în două grupuri: cei din primul grup au urmat acest curs, iar cei repartizaţi în al doilea grup au servit drept grup de control. Cercetătorii au descoperit că profesorii care urmaseră acest curs se simţeau mai puţin anxioşi, deprimaţi şi epuizaţi după finalizarea acestuia, arătând totodată mai multă compasiune faţă de propria persoană. Mai mult, ei realizau clase mai eficiente, fiind totodată mai pricepuţi în a gestiona comportamentul elevilor. Rezultatele studiului, ce au fost publicate în jurnalul Mind, Brain, and Education, au arătat că profesorii care nu au fost selectaţi pentru cursul de „mindfulness” prezentau un nivel de stres şi epuizare mai mare la finalul studiului.
Oamenii de ştiinţă opinează că beneficiile înregistrate în urma cursului s-ar putea datora faptului că meditaţia de tip mindfulness îi ajută pe profesori să gestioneze stresul asociat cursurilor, permiţându-le să rămână concentraţi asupra muncii lor. „Activităţile de tip mindfulness sunt o opţiune promiţătoare pentru îmbunătăţirea calităţii educaţiei, care ar putea conduce la rândul său la rezultate mai bune ale studenţilor”, au concluzionat autorii studiului.
6. Fericirea nu este simplă
Cu toţii vrem să fim fericiţi, căci a fi fericit este un lucru bun, nu-i aşa? Totuşi, prea multă fericire poate să strice, spun cercetătorii. June Gruber şi colegii săi au analizat datele de sănătate ale unui grup de cetăţeni americani şi francezi şi au descoperit că e mai bine să fim puţin fericiţi de-a lungul unei perioade îndelungate de timp decât să înregistrăm creşteri şi scăderi masive ale nivelului de fericire. Un alt studiu, publicat în jurnalul Emotion, a arătat că goana după fericire la momentul potrivit este mai importantă decât căutarea acestei senzaţii în mod constant şi că a ne permite să simţim emoţiile potrivite în diferite situaţii, chiar dacă nu sunt plăcute pe moment, reprezintă cheia fericirii pe termen lung.
Cercetătoarele Sonja Lyubomirsky şi Kristin Layous au arătat, într-un studiu publicat în jurnalul Psychological Science, că recomandările specialiştilor cu privire la obiceiurile ce aduc fericirea nu funcţionează tot timpul şi nici în cazul tuturor persoanelor. „Să spunem că publicăm un studiu care arată că a fi recunoscător ne face fericiţi, ceea ce e adevărat. Dar este mai complicat de atât. E foarte dificil să fii recunoscător în mod constant, la momentul potrivit şi pentru lucrurile care contează”, spune Lyubomirsky. „Spre exemplu, unii oameni beneficiază de o susţinere socială puternică, de care alţii nu se bucură. Unii oameni sunt extrovertiţi, alţii sunt introvertiţi. Trebuie să ţinem cont de particularităţile persoanei care doreşte să fie fericită înainte de a-i da sfaturi. Ce fel de persoană eşti, ce activităţi desfăşori, cât de des şi unde - toate aceste elemente contează”, explică specialista.
Cu alte cuvinte, dacă fericirea ar fi simplu de obţinut, am fi cu toţii fericiţi tot timpul. Dar nu suntem, iar acest lucru se datorează faptului că nu există o formulă rigidă pentru fericire pe care să o putem aplica indiferent de situaţie. Fericirea este o stare ce apare şi dispare ca reacţie la modul în care ne schimbăm - atât noi, cât şi lumea din jurul nostru.
7. Recunoştinţa ne poate salva viaţa
O cercetare publicată în The Journal of Research in Personality arată că o atitudine recunoscătoare poate atenua gândurile suicidale.
Cei 209 participanţi la studiu au răspuns, de-a lungul unei perioade de patru săptămâni, la un chestionar ce dorea să măsoare depresia, gândurile suicidale, ambiţia, recunoştinţa şi senzaţia de împlinire. Cercetătorii doreau să afle dacă trăsăturile pozitive, precum ambiţia şi recunoştinţa, pot atenua efectul celor negative. Deoarece depresia este un factor care contribuie la sinucidere, cercetătorii au controlat această variabilă pentru a nu influenţa concluziile studiului.
Ambiţia, scriu autorii, este „caracterizată prin pasiuni şi obiective pe termen lung şi voinţa de a depăşi obstacole şi provocări pentru a înainta în direcţia îndeplinirii acestor obiective”. Pare oarecum firesc ca o persoană ambiţioasă să nu aibă parte de gânduri suicidale.
În ceea ce priveşte recunoştinţa, această calitate presupune observarea beneficiilor obţinute datorită altora şi oferă individului senzaţia de apartenenţă, dându-i astfel un motiv să trăiască. Într-adevăr, cercetătorii au descoperit că ambiţia şi recunoştinţa funcţionau împreună pentru a da sens vieţii şi pentru a reduce gândurile suicidale, indiferent de nivelul simptomelor de depresie.
Autorii studiului afirmă că cercetarea lor are consecinţe importante la nivel clinic: dacă terapeuţii pot reuşi să stimuleze persoanele suicidale să fie recunoscătoare, acest lucru ar trebui să ducă la creşterea senzaţiei că viaţa merită trăită. Studiul oferă noi dovezi referitoare la beneficiile recunoştinţei; alte cercetări mai vechi au demonstrat că a spune „mulţumesc” ne poate face mai fericiţi, ne poate susţine căsnicia în momentele grele, poate reduce invidia şi poate chiar să ne îmbunătăţească starea de sănătate fizică.
8. Angajaţii sunt motivaţi şi de gestul de a dărui, nu doar de a primi
În ultimele două decenii, satisfacţia la locul de muncă a înregistrat o scădere, pe când timpul petrecut la serviciu a crescut. În mod evident, această combinaţie nu este grozavă, astfel că cercetătorii au încercat să identifice cea mai bună metodă pentru a contracara scăderea nivelului de satisfacţie.
Anumite studii au arătat că oferirea unui bonus pentru a recompensa angajaţii care muncesc din greu şi care stau peste program la birou ajută puţin şi reduce nemulţumirile. Un studiu publicat în septembrie 2013 a relevat, însă, un lucru interesant: bonusurile ar putea avea cele mai pronunţate efecte asupra nivelului satisfacţiei atunci când sunt cheltuite pe alte persoane. Cercetătorii au recomandat o metodă alternativă de recompensare, intitulată „bonus prosocial”, ce are potenţialul de a creşte coeziunea echipelor şi performanţa angajaţilor.
În primul experiment efectuat de oamenii de ştiiinţă, participanţii la studiu au fost împărţiţi în două grupuri: primii au primit un bonus ce trebuia donat unei organizaţii caritabile, iar ceilalţi nu au primit niciun bonus. Cercetătorii au descoperit că persoanele care donaseră beneficiul unei organizaţii caritabile se simţeau mai fericite şi mai satisfăcute de locul de muncă.
Cel de-al doilea experiment a fost realizat în două etape. În prima parte, participanţii primeau 20 de dolari cu indicaţia de a-i cheltui pentru un coleg de serviciu sau pentru ei înşişi de-a lungul unei săptămâni. În cea de-a doua parte a experimentului, participanţii au fost instruiţi să cheltuiască 22 de dolari pe ei înşişi sau pe un coleg ales de cercetători de-a lungul unei săptămâni. Ambele experimente au arătat că persoanele care au dăruit altora în loc să cheltuiască banii în interes propriu au beneficiat în mai mare măsură de efecte pozitive.
Cercetarea sugerează că „bonusurile prosociale” pot aduce beneficii atât persoanelor, cât şi companiilor, îmbunătăţind nivelul de fericire şi de satisfacţie la muncă al angajaţilor şi performanţele echipelor la serviciu. Aşadar, data viitoare când primiţi un bonus, luaţi în calcul posibilitatea de a face un dar; această cercetare sugerează că veţi fi o persoană mai fericită şi mai satisfăcută la locul de muncă.
9. Factori contextuali subtili ne pot influenţa părerea despre bine şi rău
Un tren a scăpat de sub control şi se îndreaptă către cinci oameni ce urmează să-şi piardă viaţa. Aveţi posibilitatea de a umbla la macaz, trecând trenul pe altă linie şi salvându-i pe cei cinci, însă decizia dumneavoastră va duce la moartea unei persoane, ce se găseşte pe cealaltă linie. Ce faceţi?
O serie de experimente publicate în jurnalul Psychological Science sugerează că într-o zi aţi alege să treceţi trenul pe cealaltă linie, salvând cinci vieţi, iar în alta nu aţi face acelaşi lucru. Decizia depinde de modul în care este prezentată dilema şi de modul în care vă gândiţi la propria persoană.
Folosind această dilemă şi alte experimente, cercetarea a relevat că există doi factori care ne pot influenţa deciziile morale. Primul factor are legătură cu modul în care ne-a fost definită moralitatea de către cercetători; în acest experiment, aceştia ofereau două variante - în funcţie de reguli şi în funcţie de consecinţe. Spre exemplu, atunci când cercetătorii le cereau participanţilor să se gândească raportându-se la consecinţele deciziilor lor, unii alegeau să mute trenul pe cealaltă cale ferată, salvând patru vieţi. Pe de altă parte, atunci când oamenii de ştiinţă le sugerau oamenilor să se gândească raportându-se la reguli (spre exemplu, „să nu ucizi”), aceştia lăsau cei cinci oameni să moară.
Acest factor, însă, era influenţat la rândul său de un altul ce depinde de memorie. Mai exact, acest factor depinde de amintirile pe care le aveţi şi de faptul că acestea se referă la acţiuni etice sau neetice pe care le-aţi comis în trecut: spre exemplu, o amintire a unei fapte bune comise în trecut v-ar predispune la a trişa în prezent dacă cercetătorul vă cere să vă gândiţi la consecinţe. Decizia dumneavoastră este modelată de interacţiunea complexă între aceşti doi factori.
Acesta nu a fost singurul studiu publicat anul trecut care a arătat cât de influenţabili suntem în funcţie de context. O cercetare a relevat că suntem mai morali dimineaţa decât după-amiaza. De asemenea, un alt studiu publicat în Psychological Science a arătat că persoanele cărora le este foame tind să susţină în mai mare măsură cheltuielile sociale (precum ajutorul de şomaj). Cercetătorii au descoperit şi că atunci când ne gândim la bani suntem mai predispuşi să trişăm într-un joc, însă dacă ne gândim la timp devenim mai cinstiţi.
Concluzia este că ceea ce noi percepem ca fiind bine şi rău depinde foarte mult de factori aparent neimportanţi precum memoria, corpul nostru sau schimbări în mediul în care ne aflăm. Acest lucru nu ar trebui să fie privit cu pesimism, însă faptul că înţelegem tot mai bine cum funcţionează mintea umană ne poate ajuta să luăm decizii morale mai bune.
10. Oricine îşi poate cultiva abilităţile empatice — chiar şi psihopaţii
În cultura populară, a spune despre cineva că este „psihopat” sau „sociopat” este totuna cu a afirma că acea persoană este dincolo de orice speranţă. Totuşi, acest lucru ar putea să nu fie întru totul adevărat.
James Fallon, un specialist în neuroştiinţe, a descoperit ceva surprinzător: creierul său se asemăna cu cel al unui psihopat, prezentând mai puţină activitate în zonele lobului frontal asociate empatiei. Descoperirea a creat un moment de confuzie: Fallon considera că are parte de o căsnicie fericită, de o carieră de succes şi de relaţii bune cu colegii. Cum ar putea el să fie un caz pierdut?
Cercetătorul a realizat nişte teste genetice, iar acestea au relevat prezenţa „unor alele de mare risc pentru agresivitate, violenţă şi empatie redusă”. Fallon a decis că este un „psihopat pro-social”, adică o persoană căreia îi este dificil să simtă empatie din cauza moştenirii genetice şi neurologice, însă care a beneficiat de o educaţie sănătoasă şi de un mediu bun care să-i permită să depăşească tendinţele latente ale psihopatiei.
Această autodescriere pare să fie susţinută de un studiu publicat în 2013 de o echipă de cercetători elveţieni şi germani, care a arătat că nivelul educaţional şi „dezirabilitatea socială” tind să crească nivelul de empatie al persoanelor diagnosticate cu psihopatie. De asemenea, un alt studiu a arătat că deficitul empatic nu duce automat la agresivitate.
Se pare că psihopaţii pot fi învăţaţi să simtă empatie şi compasiune, însă ei au o dizabilitate care face ca dezvoltarea acestor abilităţi să fie un proces dificil. O echipă de cercetători olandezi a studiat activitatea cerebrală a unor infractori psihopaţi şi a identificat, aşa cum prezicea teoria, un deficit empatic vizibil. Totuşi, ei au descoperit că în cazul în care pur şi simplu le cereau infractorilor să empatizeze cu alţii, activitatea cerebrală a acestora se modifica vizibil, ceea ce sugerează că, în cazul psihopaţilor, empatia ar putea fi mai degrabă reprimată decât absentă în totalitate.
Psihopatia rămâne o afecţiune mentală de nerezolvat şi totodată o problemă socială, căci aceste studii nu au evidenţiat o soluţie magică prin care psihopaţii să fie transformaţi în îngeri. Totuşi, cercetările sugerează un lucru încurajator: dacă până şi psihopaţii îşi pot dezvolta abilităţile empatice, atunci fiecare dintre noi poate face acelaşi lucru.
