Nici măcar FMI nu-l mai vrea pe Băsescu

FMI e acel organism internaţional care impunea României, în urmă cu cinci ani, o serie de măsuri de austeritate, prin care condiţiona acordarea unui împrumut de urgenţă. N-a contat avertismentul de manual că nu-i indicat să creşti taxele pe timp de criză. Şi atunci au venit unii ce au făcut austeritate, după cum le-a indicat Fondul, dar care au continuat să fure. Din acest motiv se conservă până în zilele noastre asimetria, care e însoţită de hazard moral şi selecţie adversă. 

Între timp însă, FMI şi-a dat seama că a greşit. De ce nu se schimbă şi la noi secvenţa economică? Pentru că Guvernul Ponta are nevoie să majoreze impozitele ca să-şi păstreze spaţiul pentru furt? E posibil şi acest lucru, dar are nevoie - în primul rând - să administreze austeritatea realizată cu patru ani înainte. Şi asta fără să reformeze statul, ca să folosim o expresie intrată greşit în uz. Fiindcă statul trebui să devină mai mic, nu mai eficient.

În fine, ceea ce face Guvernul Ponta, şi pentru a nu strica “obiceiurile” baronilor locali, dar mai ales pentru a gestiona pe bază de hazard moral şi selecţie adversă ceea ce a moştenit, ar trebui să deranjeze FMI. Organismul şi-a schimbat paradigma, iar noi “rulăm” pe vechiul tipic. De ce ne lasă? Din cauza situaţiei din regiune. În Ucraina va fi probabil război civil şi nu e exclusă o intervenţie militară rusă. În Turcia, guvernul poate cădea în orice moment. Nu e nevoie de tensiuni şi în România. Din acest motiv, FMI e gata să uite de pretenţiile economice şi să pactizeze cu cine reprezintă Executivul. Şi asta fără zgomot, declaraţii sau sugestii. Pentru că, repet, nu criteriile economice dau tonul în acest moment, ci evenimentele politice.

Rămâne, totuşi, o persoană pe din afară în acest context, preşedintele Băsescu. Acesta, dacă ar fi controlat guvernul, cum s-a întâmplat în trecut, n-ar mai fi fost împotriva majorării accizelor. De fapt, lumea se uită cu suspiciune la accizele la carburanţi, pe care benzinarii le-au inclus deja în preţ, dar uită de efectele generate de măsurile “de dreapta” din 2009 (luate împreună cu PSD) şi 2010 - unele sugerate de FMI. Şi din nou trebuie să mă întreb folosind acea expresie defectă, dar consacrată: S-a reformat statul? Dacă nu, înseamnă că politicienii, care n-au făcut ceea ce au promis în campania electorală, încearcă să-şi păstreze aderenţii folosind şantajul emoţional. Adică, scot în evidenţă defectele adversarilor. 

Acum cred că e clar de ce nu se schimbă paradigma, deşi ar trebui, şi de ce nu se elimină asimetria. Dar ar mai fi un lucru de remarcat. Wall Street Journal observa că România - o ţară fără duşmani - are 7 servicii de informaţii. De ce sunt atât de multe, cam cât de mulţi consilieri are şi preşedintele? Pentru că poţi să controlezi 4-5, dar dacă nu te sprijină unul sau două, vezi că nu mai poţi face ceea ce vrei. Şi atunci te simţi din ce în ce mai singur. Iar când nu mai are cine să-ţi dea confirmări la ceea ce vrei să spui, observi că devii din ce în ce mai puţin vocal.

IONUT BALAN
JURNALUL NATIONAL