„Ce-ar fi să fii”... pe buzele unui Colind Național!

 (Fiindcă cine mai știe unde e Țara -

Din maree de inimi ce s-a tot făurit?

Tot mai zidește Manole pe Ana,

Înloc să vegheze la zidul rănit!)

 

Aho-aho, e vremea anotimpului remember, așa că hai să facem un chilipir curat-forever, cucerind acțiuni de „La mulți ani!” în vigoare pe formele de relief ale rapsodiilor de copii, ani suplimentari celor căsăpiți de așa-zisa reziliență contraceptivă a oricărei asemenea Pandemii...de Dresare și Reminiscență a Omenirii cu care, totuși, dimpreună să reînvii! Și aho-aho tot copii-de-copii, iată și iarna din care veți ști o poveste întruchipată fie ce-o fi: a venit, vine Moș Crăciun și cu parașuta la voi?! Aflați că-i plini de daruri doar pentru că sare de pe sania purtată în pereche de reni zburători, minimum doi! De aceea, umple-vă Anul Nou inimile cu herghelii de roibi suav de nestăpâniți și fie-vă colindările de viitor-augur al măreției zidite cu piepturile unor ochi dezrobiți: Prețuiți a voastră tinerețe, / mai purtați-o și-n culori târzii; / chiar de-o fi că pare să se-nvețe / hoinărind cu gânduri-bidivii. / Fie anii curgători o hartă, / s-o deschizi pe bolta de apel; / și, cu viața ta amic la toartă, / îngerii coboară mai rebel. / Poți s-o iei chiar și pe arătură, / doar s-o discui tu mai roditor, / dar evită dulcea mătrăgună: / lobby-uri troiane numai dor! / Țară de buzunărit speranțe... / Pe izvoare de poteci să zbori; / vine viitorul în vacanțe, / desenând pasteluri de viori. / Rămâi prinț la masa care este, / veșnic răbdător de revolut / ca un vultur tainic ce râvnește / sub același cer, spre absolut. / Și „aho-aho”-i ecartamentul: / mânați, măi, o ciutură de gând! / Bate-n ușa zărilor prezentul, / sufletul e rouă picurând. / Fericit de-ngândurat de toate / câte sunt pe lume și hai-hui! / Dară să iubești din maiestate, / în trăsuri de viață prunci să-ți sui. / Din reduta veche țara se pornește, / trecând peste piscuri de restriști un dor; / ca și cum nu are lumea vreo poveste; / pentru că prin visuri vorbele nu vor. / Nu mai fi prințesă ultim-de-frumoasă, / de se sting luceferi mai orfani de Cer! / Inimile noastre năpustesc pe-acasă / și genunchi se roagă răzgândiți în ger; / de va fi să fie lumea – bucurie, / vieți ca vechi colinde, noul best-seller, / să n-apună urma cerbilor pe glie... / Unde se așterne încă „Lerui-ler”! 

 

(De când ne tot povestim pe Pământ

Cât de vechi fi-va Noul An care vine;

Socotindu-i pe cei cu reversul mai crunt

Înrădăcinați în speranțe pierdute, ce-avânt...

Să-ți zboare aripile departe de tine?!

 

Poposește și tu în răscruci cardinale;

Din ruina de vremuri mai răsar adieri

Și așteaptă-ți aripile ca umbră-cărare

Spre tărâmul sfințit cu întâia ta zare...

Ce copil e amurgul; și ce lin va fi...ieri!) 

„Ocupați idealuri renăscute Carpații / Despicându-le mari trecători / V-așteaptă viitorul să-i fiți aliații / Cadenței ca perechi de fiori!”

 

De Ziua Națională a României – 2021, sunt invitați toți cetățenii la împodobirea Patriei Natale cu gândurile lor tricolor-tricotate cu andrelele amărăciunii rătăcitoare, fiind și cei în drept să ridice restricțiile la care tocmai ce visau să fie instituite față de cei ce i-au dezmoștenit (cu țară, cu tot) de un viitor reflex, alegând să țintească adevărul unor imunizări forever de naturale...

    Iată că de 1 Decembrie ne rezervăm, pe site-ul de comuniune pe limba de naștere, călătorii pe locuri de-a pururi moștenite în miezul de univers al tărâmului cu care să tot redescoperim Patria Natală!

Fiindcă de ce să nu tot cântăm de Sărbătoare de Țară și să nu ne trezim visarea cu gândurile năvală de dor?! Fără de Patrie, nu se leagă nimic...să mai fie! România e ca un fus geografic al rădăcinii crescute direct proporțional cu adâncimi care să răspundă într-un mirabil centru al viitorului națiunii. Să prindă Țara viața de neoprit din bătăile de inimă a celor ce-o constituie, așa că...respect fiecărei statalități care respiră pe limba de spirit a poporului ei! Toate cursurile întoarse ale râurilor se varsă, cel mai curat, tot în fluviul de reconstrucție a României vlăguite de răni care nu trebuie să doară mai mult decât ne vom bucura...

Răsară Ziua Națională a Patriei de care să nu te mai poți sătura cu altă și altă deschidere de zbor a unora care simt onoarea că e vremea datoriei lor involutare de a-și cinsti Patria-Mamă. Abia când nu mai ești chiar cel de odinioară, poți și înțelege cum se face că România decurge în albia vremurilor ei, fiind decolmatată, totuși și în secret, cu ghearele și cu dinții ștrengăriei de viitor căruia tinerețea conlocuitoare tocmai ce-i ridică, prin rețeaua ei de iubiri, cele mai nobile astfel de redute de apărare. Dați-le tinerilor #PatriaInimii și o vor sărbători eliberând-o direct de trădare și „trecând batalioane de copii prin viață!” (cu alte cuvinte: hai s-o facem, prieteni!).

Permis de călătorie obligatorie „dus (de la Cotul Donului, prin Tatra)...întors!”

 

Când povestea el...din tinerețea lui mondializată! Iarna, mai ales spre iarnă, aproape că numai iarna – spre sfârșit de ani; și parcă și să țină, cuiva, de sărbători. Dintr-o ediție pe care n-ai voie tu nici măcar s-o-`nflorești povestind! Poate și pentru că atunci zilele sunt mai scurte, ori fiindcă nopțile erau mai lungi – așa că schimburile de împrăștieri se adunau mai devreme de prin brazdele câmpiilor înghețate?! Și mai era și soba călâie, văzându-se măcar focul iscat de resturile de coceni arzând înăuntru. Sau și ca un „aperitiv” până la vreo înfulecare mereu atât de întârziată cum intrase în datina celei de-a opta minune a lumii care ar fi doar despre mamele care încropesc, din nimic, ceva ca o masă și în orice condiții ale celor mai sfârșite de oboseală ființe de pe lume ce-au fost și-or mai fi?! Auditorii se risipeau strategic prin paturile între care o lampă arunca o lumină obscură, dar caldă; el intra ultimul – cum se cuvine celui pe care-l bănuiești de atâta poveste, descărca ceva ce să ardă în sobă și-și scutura zăpezile culese din noapte. În vreme ce mai - nimănui nu i se rănea, cumva, privirea de felul în care cobora de pe umeri sacul greu de atâtea bucurii răsărite prin norii grei de atâta război...Și așteptând să-și încălzească (se putea estima și când!) spatele pe care nu i-l încovoiaseră nici măcar vindecările cu alte răni și mai grăbite – dar nu mai înainte de a trage cu urechea spre bucătăria de lângă geam și la clinchetele de oale și ulcele ale vieții frumos - rânduite de cea pentru care războiul de supraviețuire după război nu se va termina cam niciodată - unul (niciodată același de data trecută) se grăbea să-l stârnească prin rugăminți scrise, parcă, încă de pe-atunci. E, la vremea aia se pornea să se-audă, ca de departe, urgia focului tipărit în exclusivă linie întâi a unor amintiri pe care nici nu se putea să le întrerupă, cineva - cumva, dintr-o asemenea declarație de pace a traducerii. „Urcasem de la Azov. Prin Stepa Calmucă. Eram la Cotul Donului...” a început o poveste pe care chiar nu puteau s-o mai uite toate acele guri-căscate spre cel ce parcă își odihnea amintirile scrise undeva pe pământul prefăcut într-o podea de acasă. „S-a dat o luptă grozavă”, acesta e adjectivul căruia el îi substituia tot ce văzuse mai dramatic în tinerețea de 21 de ani rechiziționați încă de la început de război („cădea un foc grozav; se ridicau vaiete grozave”...). Iar într-un târziu...și după o tăcere prelungă (în care da vreo târcoală prin bucăți ale strângerilor inimii de atunci): „Și ne-au împins. Până s-a rupt linia frontului”. Așa povestea, în linii generale de demarcație a ororilor (nu se putea reține câte zile lăsa să se înțeleagă că a durat până s-a rupt linia frontului, ți se putea părea doar că era exact iarna) și fără să detalieze mai nimic despre cel ce-și amintea, cu tot iadul pământului, fix această poveste cu trăiri de pe frontul prefăcut în singurul orizont. Abia acum ai înțelege și de ce: poate erau scoborâte atât de adânc, încât tot singur să le retrăiască mereu. „Fugeau toți, care-`ncotro: germani, români, maghiari, italieni. Era plin de fugari care mai mult se târau...în urma lor veneau tancurile rusești. O apuca fiecare cum mai putea și de-a valma, de groază”. Au fost ore de goană pe o câmpie de lume aruncată în aer, până când „am rămas eu și un tanc care venea după mine, trăgând fără să mă nimerească și de parcă nu putea să m-ajungă...”. Povestea spune că a trecut câmpii, pâraie, coline...sub focul obuzelor care explodau numai înaintea lui, făcându-l să schimbe direcția alergării năclăite de sudoarea stoarsă din speranța că va scăpa, încă o dată și măcar tot atât de un pic, spre acasă (chiar dacă asta ar fi urmat să fie abia cândva!). „Nu mai puteam, cădeam, și mă târam, și mă ridicam tot mai greu, rușii opreau tancul mereu și trăgeau undeva, în față...”. Spre seara care se lăsa (dac-ai sta să-ți amintești bine de tot): „Și n-am mai putut să mă ridic. Tancul oprise aproape și ne uitam unul la altul”. O stampă în care privirile se caută de ochi și în care el ori nu mai putea să simtă și să gândească nimic, ori poate că o făcea în cavalcadele alea pe care nu le poți controla (ca să vezi tocmai când poți cădea pradă întrebării de genul:și...?!). Răspunsul (celui care povestea din război) are chiar, el, războiul ca o poveste: „Și m-au lăsat!”, a hotărât el să se sfârșească episodul fără de încă vreun sfârșit al realității scrise cu trăirile de atunci și ca pentru amintirile-i cărora acum parcă le zâmbea cu clătinări de cap...Probabil că tot zâmbea și atunci când cineva, plin de uimirea celui care nu poate răbda să dreagă el povestea, izbucnea: cum te-au lăsat?! Dar dac-ai fi știut să privești atunci și altfel spre chipul și gesturile lui, puteai înțelege și cum se scăpa, câteodată, din războiul vremurilor: „Au plecat; au întors tancul și au plecat”, ca un ecou pe care să-l asculți și acum – cu impresia care să te asigure că așa se face că a ajuns el acasă și dintr-atât de norocoasele sale povești. Mai ales că-și mai și ridica nesfârșita privire deopotrivă de mustrător și aprig de blândă, una așternută ca într-o clipă de răgaz așa cum o fi fost el între două dintre acele „grozave lupte” ca o molimă a dezumanizării întinse de la Cotul Donului - până în Tatra cea de care, și după cum rostea el, probabil că nici nu văzuse Munții (Tatra fiind, probabil, ceva de unde să se întoarcă acasă doar după ce s-o fi extirpat r-ul de la război...); cu spatele lipit de soba care se mai încălzise (și-o fi rămas primitoare și pe vremea nepoților de poveste), părea o stampă tihnită a fericirii nedecisiv de rănite în războiul din care se aleseseră un fel de amurguri ale privirii cu care să te cuprindă din-când-în-când și așa desculță cum se purta acum pe acasă: „Le-o fi venit cheful să se joace de-a războiul cu mine!”.

Post-modernismul statalității (#ȘiEuSuntDoarMulti-ateu!)

 

Trebuie că infinitul Universului este învăluitor, ca o îmbrățișare spre Sine. Nu știm nici ce alte civilizații extraterestre ar mai putea simți și gândi în forma asta de Infinit. Dar pare să fie clar că oamenii sunt buni în naștere, încât ai crede că doar așa se călătorește pe acolo de unde vin să se nască aici. Însă dacă e așa, cum de noi, dedați la viața de pe Pământ, devenim și răi (nici nu are rost să și exprimăm în câte moduri o facem)?! Și cînd plecăm exact așa cum plecăm, devreme ce am fi poposit buni ca nașterea vieții pe lumea asta, către care circuit cosmogonic ne vom îndrepta și cu ce vehicul (de materie ori spirit) vom mai călători...și până unde, și până când?! Tocmai că nu putem ști cum va mai fi de va fi. Însă...aici, de ce ajungem răii de pe aici?! Ce anume aruncă orice echilibrare în aer: trăirea pentru a ne hrăni (inclusiv ego-ul), gândirea dăunătoare conviețuirii, puterea acaparatoare a minții (sau viceversa); de ce nu putem crea echilibrul integrator al acelor trei puteri de împăcare interioară prin instituirea statului de sine: trup – suflet inimos – minte; care din acestea tot poftește instaurarea dictaturii asupra trăirilor înconjurătoare, dar și autodemolatoare pentru fiecare din noi?! Pe teritoriul cetății trupului, națiunea spiritului a învestit, din dar, instituția minții să-i gestioneze treburile devenirii...O-hoo, însă în ce mod și spre unde, stimabilo!

Păi dacă te pornești să tot dai ordonanțe fudulite de poftele minții și ți-ai făcut un complice nesătul de momit cu hotărâri troiane de trup, ne putem da seama cât de îngrijorat se retrage sufletul ăla care, în fapt, doar el deține înțelepciunea tainică de a cârmui Corabia spre mai departe. Și cum se face că tocmai puterea bagatelizată a spiritului nedus la masa laudelor de profituri arteziene și ciopârțit ca o pânză țesută între speranțele celor mai mulți rămâne înzestrată să ne păstreze pe drumul cel drept-cuvenit?! Anticorpii Universului reprezintă Dumnezeirea și sunt naturali din Creație! Probabil că imunizează eterul dăinuirii și o face dereticându-l de gândurile poluatoare care se ridică prefăcute din combustia faptelor green deal de dolofane pe-aici... Fiindcă cine e îngrăditul ăla care să se mai declare ateu?! La modă să fie poliateismul, frate! Că de atâta capital cu colonialismul corporat de injectat ce ne-a mai plăcut, n-ai cum să nu devii chiar tu multi-ateist și mai mult decât atât: ia să-i alergăm noi pe toți `mnezoii și `mnezoaiele cioplirilor destrăbălate direct să ne sufoce peste tot pe Pământul singurului Dumnezeu! Așa că: #ȘiEuSuntDoarMulti-ateu!  

Și fără neapărat vreo semnificație acătării, dar „niște copii își mai încheie toamna...la nasturi”! Habar nu se are ce repede de frumos și-au și facut copiii și tinerii legământul găștii de un mirabil guvernământ într-o uniune infinitezimală a viitorului de crescut făt-frumos națiunea! Hai, măi, ia puneți voi de-o Românie frumoasă pe lumea de pretutindeni, de să-i șadă și curiozității din inimă!

Poveste - `nainte

  (Searbăda democrație dominatoare este ca o cimentuire care tot nu poate opri răsărirea unui plăpând fir de tulpină a vieții) 

 

„A fost odată cam...cum de nu poate fi azi dărâmată, că dacă tot ar mai fi, uite și cum s-ar povesti: A fost o oară... a fost...altăoară...aaa...!”. Prăvălit de câtă democrație tot construia cu corporatismul înaintării spre covidism, părintele adormi. Copilul n-avea decât să privească pe fereastră, spre geamurile cu care se placase clădirea de vis-a-vis a viitorului turnat în birouri de zgârie-brânză lobby-ist de afaceroasă. Ici-colo doar câte-o stea, de nerăsărită ce se oglindea - se odihnea până și ea...Coborî din pat, să-și vadă liber de vreun joc și prinse să-i perie codița cățelului din pluș. Liniștea nopții se spărgea în sunetele instrumental de purtate pe tastaturile care răzbăteau din vecini. „Școala online”, auzise de la cei mai măricei! Mânuțele-i alunecau cuprinse ca de o mângâiere și începu să susure și el un cântecel de i se agățase în memoria inimioarei, că doar de-aia era copil: „...trei iezi, cucuieți, ușa mamei descuieți...”, ceea ce făcu să-și amintească de cucuiul răsărit după scatoalca încasată de la unul de taxa copiii rătăciți de protecție, pe la leagăne. Așa că-și mângâie singur forma de relief și verifică durerea, deopotrivă! Tăcu, bineînțeles: tatăl adormise, iar mama era plecată demult și pe-acolo pe unde vorbele nu mai erau ca acasă, sau acasă era altfel, de nu mai știa și el care acasă e acasă și care acasă – așa! Dintr-odată, i se păru că i se face dor de-un câine adevărat cât să fie cu el, nu să-l aducă din vreo poveste. Unul care să-i arate luna, cu lătratul lui, doar-doar o să și învețe măcar care e carul ăla mic despre care știa că tot parca pe la el, peste drum.

Deși nu putea înțelege cam care-ar fi căluții, dar poate erau mici-mici, de nu se vedeau pe cer?! Sau pe unde-or dormi și ei atunci când mai poposesc, negreșit, pe pământ?! Și ce singur i se părea că se simte cățelul din pluș! Se rostogoli pe covor și-i aduse robotul ăla care spunea ceva, nu înțelegea el ce...dar se gândi că bătăușul care-l tot fugărea îi spusese clar-răspicat: dacă mâine nu-mi dai o sută, te belesc! Deși tot nu-i era clar ce vrea să zică ultimul cuvânt, cât putea fi de rău (că-l și amenințase, să nu întrebe pe cineva...)?! Obosit mai era, doar că nu prea avea chef de somn. Mai bine n-ar fi aflat secretul că, peste o lună, „pleacă și tata, acolo!”. Simțea că nu mai simțea nimic! Și că „acolo” e...cel mai departe pe lume. Chiar dacă învățase, singur și bine de tot – că nici n-avea habar de unde și cum, că bunicii nu pleacă și ei...așa, tot se strecură spre camera lor, să mai asculte o dată...că respiră la locul lor. Totuși, într-un târziu și după cum sta mai mult nemișcat, părea că ar fi vrut să se culce. Cum făcea odată – în toiul de vise. Numai că acum i se părea degeaba, mâine știa deja ce va fi. La leagăne nu mai putea merge...Poate dacă s-ar fi dus și el, cum făcuse fetița de joacă și prietenie, cu amândoi părinții – încât bătăușii au tulit-o de pe-acolo vreo săptămână...așa?! Noroc, poate, de bunicul că spune că e mai bine și că pe bunica n-o mai doare inima – așa ziceau: „hai că ieșim la plimbare, la viață”! Se făcuse noaptea-târziu. Și îi era tot mai somn, încât se gândi: „ce bine e pe covor!”...Când se trezi (își amintea bine visul brațelor viguroase care-l urcaseră în pat!) de mângâierea palmei cu asemuiri de departe, bine-știute și de a cărei catifelată blândețe nu-l mai durea cucuiul din frunte, se alintă: „e soare afară, bunico?”, abia îndurându-se să deschidă ochii.

Privi spre afară și nimeri cu ochii drept în soarele încăput parcă într-adins pe fereastră: „aha, lacrimile de la Soare!”. Până la urmă, îl văzu și pe Bunicul răsărit în ușă: „haidem să-l căutăm, mai știe bunicul”! Erau aici și doar ei, încă amândoi (ca o poveste spusă copiilor, să le-o întoarcă bunicilor). Dar nu-i mai întrebă nimic, să se asigure de nemaiplecări (cum învățase că și-ar fi îngreunat inima!), ultima oară îi răspunseseră cam ca într-un cor: e-heei! Chiar dacă „le-o fi plăcut întrebarea, altfel de ce-ar fi semănat așa de mult la surâs?!”.

#ÎnvățămRomânia

(Jos Învățământul exclusivist! Proiectăm Programul Remedial de Reziliență a Redresării Naționale!) 

      Doar #RomâniaÎnvățată (nu meditată!) poate reprezenta cartea de căpătâi a unui manual desăvârșit spre Omenirea convivială, către ceea ce trebuie să constituie o țară cu poporul ei de navigatori peste timp. Proiectul de o continuă înșelăciune cu „România educată” sună ca o măsură de corecție aplicată nu doar elevilor și studenților, nici numai populației, ci direct ca o modelare conțopistă a Țării - cu tot cu componentele statalității. Fiindcă nu se poate suporta blasfemia prin care, după vreo 32 de ani de batjocorire în drept democratic al generațiilor de tinerețe la rând, să-ți crească malformația tupeului de a ținti România ca pe o „aulă” a răului milenar de nedemocratizat în pofida biciuirii ei de către așa vicevers – educate guvernări ale protipendadei îmbâcsit de mirositoare. De fapt, tinereți de-a rândul au fost aruncate, exact de acești needucați corifei, la groapa comună a nedreptățirii printr-o nepăsare nebună. Și vin tocmai ei, recidiviștii educației naționale, năvălind cu fețele schimbat – pălăvrăgitoare, că au hotărât să-și icnească toată poleiala elitist de prea-goliată, pentru reeducarea acestei întregi Românii de două ori milenare! Și ca să facă... ce?! Să schimbe denumirea de formă a unor instituții cu fondul din ce în ce mai decăzut! 

    Să lumineze flacăra olimpică aprinsă de sportivitatea spiritelor de-a pururi de pretutindeni! Dar unde este TinerețeaRomâniei?! Numai #Patria-Mamă deține aula de întreg, și dreptul, și subtilitatea îndurerării vocaționale de a-și educa pruncii, copiii, adolescenții și tinerii alături de care să crească fiecare din noi, inspirându-ne reciproc pentru accederea la next-curricula de mâine a viitorului. De-aia și Patria singură trăiește acea înțelepciune cu care să și rabde, din când în când și iată că tot mai-mereu, câte-o liotă de derbedei prolifici și care insistă să ne educe cu neo-profituri de amantlâcuri și beizadele olimpice de atâta amar capitalistoid de interlop!

    Așa că: habar n-am...!, dar Instituția Învățământului Național are obligația formulării educației izvorâte din compatibilitatea corpului didactic (și nu numai!) selectat în cadrul Colegiilor de vocație pedagogică și perfecționat în contextul unor varii dezvoltări profesionale (și de viață) în consecință! Făurit pe pilonii tridentului „Inteligență-Creativitate-Respect”, sistemul integrat de educație națională se va autodota, totuși, cu rechizitele răbdării discrete de a repara, progresiv, răul corupției impregnate pe traficul protipendadei de influență, propunând înțelepciunea de a preîntâmpina, cât de eficient s-o putea, nedreptățirile atâtor și atâtor elevi ale căror aspirații au fost sufocate de o indiferență descalificantă (observându-se, dealtfel și bine de tot, că abordările nu vor putea fi altcumva decât direct proporționale!), trebuind să fie progresiv upgradat într-o convergență cu mileniul în care tocmai ce am poposit din istoria cu toate cicatricile trecutului așa cum fost el! Nu are nimeni pretenția de a face el o lege a învățământului, ci doar de a releva modul în care oricine, până la urmă, se poate apleca asupra literelor de bună-cuviință a educației, vă dați seama ce frumoasă rânduială s-ar devoala dacă și elevii / studenții eminent de reprezentativi ar fi cooptați cu dreptul pertinent de a impune anumitele adevărate stringențe remediale?! Viața are întotdeauna dreptate, dar ce-aveți de nu lăsați tinerețea responsabilă să iasă, mai devreme, în întâmpinarea acelei dreptăți?!

     Un deplin Parteneriat PROFESOR-ELEV și de o măiastră înțelepciune „maestru – discipol”! Se va instaura obligativitatea asigurării unei mese calde la prânzul fiecărui preșcolar, elev și student, inclusiv o gustare la început de ore ale copiilor de creșă / grădinițe și din clasele primare (să se termine cu panseluțele, bordurile, salbe de beculețe achiziționate / înlocuite „din pix”, rețele infracționale de socializare pe arterele mitei și foloaselor necuvenite politic, ale corupție hoaște de guvernare rotită la înstrăinarea țării pe foloasele cuantificate cât PIB-ul național dus departe de țară...!). Unitățile administrative vor organiza o rețea teritorial-aferentă cultivării și recoltării alimentelor sănătos de proaspete și procesarea celor în surplus, toate aceste activități destinate funcționării rețelelor de cantine („Servesc Patria-Mamă!”) fiind protejate prin subvenții și dezvoltate în cadrul unor Trusturi de asociere a tinerilor antreprenori locali, acestea focusându-se și pe dezvoltarea întregii logistici în consecință.

     În fiecare localitate, vor fi afectate, într-o măsură judicioasă, locații separate pentru învățământul primar, respectiv, gimnazial – prin raportare la numărul de elevi care domiciliază în aria de jurisdicție educațională (cu pertinente excepții conjuncturale) și în contextul unei naturale interacțiuni nediscriminate pe criteriile statutelor sociale, etnice, financiare, religioase, medicale etc. Cum e viața, așa să fie și administrarea educației: cunoaștere, socializare, creativitate, încurajare, respect, disciplină cavalerească...forați după diamante dacă aveți har, dragi dascăli, nu acceptați prefacerea unui sistem național într-unul de separare „pe caste” superior – elitizate astfel de artificial! Gratuitatea manualelor responsabil constituite va fi asigurată în integralitate. Oricum, de la preșcolari - până la studenții absolvenți, toți sunt costumați în uniforme de viitor... Dar școlarii din clasele primare pot purta și costumele unor adevărate cusături de inimă pe emblema de ÎNVĂȚĂCEL. Preadolescenții din clasele gimnaziale au dreptul de alegere să se particularizeze (conform fiecărei unități școlare) cu insigne inscripționate TINEREȚE-RO! Dacă vor dori, liceenii se vor individualiza prin gradele de educație (instruire) cu 1-4 stele de însemnătate pe umerii fiecăruia dintre anii de liceu și atașarea unor comode eșarfe (la modă) tatuate cu RESPECT de la / pentru asemenea „vizionari” cum se vor mai denumi ei. Studenții își vor putea întări brațul stâng (dinspre pieptul cu tatuaje interioare, de suflet) prin banderole EXIST, maiestuos cuvenite unor „maeștri” în devenire care și sunt! Aceste exclusive opțiuni personale nu le pot produce tinerilor altceva decât un confort social într-o inofensivă simbolistică prin intermediul căreia să se auto-conecteze la o proprie generație care (ea și numai grafica de ceruri ale zborului ei) nu-i va putea abandona niciodată... atât de singuri!

    Evaluarea elevilor de cls. a IV-a nu va avea implicații în accederea ulterioară, vizându-se doar rolul ei de acomodare și inițiere / experimentare, menținându-se numai conotația competițională a evaluării naționale a elevilor de cls. a VIII-a (cu posibilitatea de opțiune eventuală între matematică și o altă materie dintre cele introduse într-un asemenea portofoliu paliativ). Comisiile de corectare / notare vor fi asistate (inter-activ și responsabil) de observatori-delegați dintre cei mai capabili și onești reprezentanți ai liceenilor propuși prin Asociațiile elevilor și acceptați de Colegiile părinților / tutorilor / reprezentanților legali, constituite în fiecare unitate școlară, aceștia putând fi selectați, aleatoriu – în prezența unor foruri statutare, la nivelul Inspectoratelor Județene pentru Educație Preuniversitară. Examenul de Bacalaureat (lb. și literatura română / maternă constituind singura disciplină obligatorie) va beneficia de asistența pro-activă a delegaților studențimii, nominalizați în urma convocării sucursalelor sindicale județene ale unui for statutar integrat – Academia Studenției. Comisiile de elevi / studenți își vor finaliza activitatea prin întocmirea unui Raport de evaluare proprie a modului în care s-a procedat la verificarea și notarea lucrărilor susținute de elevii candidați, participând, în mod similar, și la procesul de verificare a contestațiilor.

    Așadar - în contextul implicării tuturor elevilor în deprinderea înotului (ființa umană nefiind adaptată la mediul acvatic cu care interferează, însă, atât de periculos) și o efectivă instituționalizare privind atenționarea față de pericolele care pot surveni în / pe apă (infrastructură care va fi asigurată de unitățile administrației locale în parteneriat cu Trusturile de inițiativă particular – asociată a tinerilor, la fel ca în cazul obligativității mesei în școli / licee / facultăți, cu alimente asigurate în parteneriat public – privat al dezvoltării locale „pe orizontală”, cultivându-se terenuri agricole în consecință, dezvoltându-se industrii de procesare a produselor, rețele locale pentru conservarea, păstrarea, livrarea acestora, precum și administrarea localurilor destinate preparării și servirii mesei):

    - creșe și grădinițe separate în locații moderne și utilate cu empatie administrativă în vederea asigurării alimentației, serviciilor medicale, activităților specifice, odihnei, dar și a personalului destinat supravegherii permanente - orice părinte având drept (cu respectarea regulilor elementare și a civilității) la vizite inopinate; îngrijire, dar și inițiere progresivă – însă doar ca un învățământ de povestiri ale copilăriei purtate pe albii de litere prim-cuvântate și cifre frumos socotite în naturalețea dorințelor sărbătorit de împlinite zi-cu-zi! 

     - învățământul primar va debuta cu aprofundarea abecedarului, caligrafierii și aritmeticii (rezonabile), dascăli destoinici propunând, progresiv și în consonanță cu vârsta învățăceilor, povești de viață și etnologie, istorisiri, pilde de înțelepciune, incursiuni în mediul florei și faunei, noțiuni / sfaturi de salvgardare în varii domenii (siguranță în circulația pietonală, locuri de joacă, mediul acvatic, activități de tot felul indus de vârstele lor etc.), plimbări, jocuri constructive și voie-bună, incursiuni de arheologie respirată la suprafață și manifestări ocazionate de datini și obiceiuri (organizate în parteneriat al instituțiilor administrației și educației locale), gen de activități ocazionate și prin „Școala Altfel”. După servirea mesei calde, se va proceda la efectuarea temelor (minimale) în clasă;

     - programa școlară de gimnaziu (cls. V-VIII) se va axa, și ea, tot pe elev, fiind plivită de temele pentru acasă (constituite ca „dezvoltare” la clasă) și de încărcarea excesivă cu ore pentru catedrele profesorilor (nr. acestor ore fiind considerat în cuantumul unor sporuri raportate la un același nediminuat salariu de bază diferențiat, bineînțeles, conform vechimii, treptelor etc. stabilite în legislația de specialitate, adevărata lor evaluare revendicându-se de la nivelul activităților și implicării constante în acest proces colaborativ al învățământului național, dar și prin raportare la rezultatele olimpicilor de la toate nivelurile, sau prin implicarea lor la variile activități ocazionate de „ȘcoalaVieții”!). Astfel că, pe lângă realele materii de bază, se poate analiza beneficiul introducerii unor ore / cursuri de predare convergentă în lecții (raportate într-un portofoliu al dirigenției și predate de „profesori de modă nouă” a modelelor de etică, profesionalism și efervescență în aceste specializări introduse progresiv și conformate într-o pregătire practic-individuală a dedicării, recrutați din rândul tinerilor cu aptitudini și vocație a implicării în cadrul sucursalelor locale de reprezentativitate a componentei civico – profesionale indusă prin Fundațiile Naționale) de: teorie și practică a educației civice, sau noțiuni similare de prim-ajutor (în toate palierele de viață cotidiană); însușirea reflexelor de educație rutieră, privind siguranța accesării rețelelor de socializare și a utilizării Internetului (cu avertizare asupra „înșelăciunilor” și a „vânărilor” care-l împânzesc); psihologie și educație socială; voiaje spirituale în școala de tradiții, datini și obiceiuri; ore de povestiri / întâmplări pilduitoare; competiții cultural – artistice și sportive: „Un elev – o măiestrie” (pe lângă orele de educație fizică generală); ora de bibliotecă (locații peste care s-a depus stratul gros al inutilității în organigramă), fie chiar și numai prin referințe definitorii la opera și viața marilor scriitori; inițiere (lunar) în călătorii spațiale pe rețelele atâtor lampioane încărcate „de gânduri și doruri”; olimpiade școlare, dar și întreceri de ansambluri artistice, de dansuri, formații de muzică, sport ș.a.; abordări ale principiilor de domeniu juridic / judiciar (a căror necunoaștere poate induce atâtea necazuri ori drame), cu tangență implicită asupra educării privind neglijențele / răspunderea judiciară pentru implicarea în grupări / rețele de infracționalitate de orice fel. Pentru că sunt suficiente (dacă îți iei rolul de dascăl în serios), săptămânal, trei ore de lb. română / maternă, două ore de matematică și câte o oră alocată fiecăreia dintre celelalte materii clasic instituite: istorie, geografie, chimie, fizică, biologie etc., convenindu-se asupra faptului că nici calificativele obținute la anumitele materii care derivă și din aptitudini înnăscute (muzică, desen, lb. străină, educație fizică...) nu vor fi cuantificate la media generală luată (eventual) în calcul; înscrierea la licee se va realiza ca și până acum (n-o să se schimbe mereu forma procedurii – să se instaureze fondul implicării), doar că, ulterior repartizării generale, va fi completată, prin solicitare scrisă, de elevii care doresc (suplimentar) să susțină un efectiv (și corect) examen de admitere la anumite licee cuprinse într-un propriu „portofoliu opțional”, acolo unde pot fi „admiși” dacă media obținută este superioară celei luate în calcul la distribuirea generală (și propria repartiție obținută), Inspectoratele Județene pentru Educație Preuniversitară asigurând demersurile necesare suplimentării locurilor în consecință (indiferent cum și unde se vor cuantifica ele!), neafectându-se, astfel, stabilitatea accederii în cadrul procedurii generale de repartizare națională a elevilor! Celor opt ani de evoluție personală a structurii educaționale care se poate conjuga și prin atitudini recuperatorii trebuie să li se acorde, întotdeauna, o posibilitate suplimentară de manifestare a unor aspirații reabilitate!

      - liceenii au nevoie de un învățământ în cadrul căruia să poată aprofunda (conform și specializării unității școlare) materiile de bază care le vor particulariza opțiunile de accedere în cel superior. Liceul presupune excursuri de adâncime a unor domenii decisive pentru viață și aspirații, nu teme pentru acasă ori tot felul de „lucrări birocratice” din care nimeni nu se prea alege cu nimic și doar se „bifează” activitatea profesorilor! Aici se regăsesc și vârstele dintre 14 - 16 – 18 ani, evidențiindu-se necesitatea aprofundării liniilor de demarcație în domeniile juridic / judiciar (într-o inclusivă educație sexuală de prevenire a implicării în respective grupări / rețele de infracționalitate) și o cunoaștere efectivă a codului (procesual) penal / rutier care le pot (cu art. și literele lor) arunca viețile în aerul responsabilității prevăzute de lege prin „obligativitatea” cunoașterii ei. Oricum - dacă tot vrem educație, și prima faptă comisă de un tânăr cu răspundere penală în consecința vârstei și care întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni fără violență (care nu se exercită asupra unei / unor persoane) trebuie să beneficieze de instituția grațierii din oficiu (cu aplicarea instituției recidivei - în ulterioritatea unor cazuri nefericite!). Ei vor fi recreativ de implicați (prin intermediul instituției de învățământ) în componente educative ale administrației publice, de siguranță rutieră, voluntariat, în concursuri cultural – artistice și competiții sportive (astfel organizate până la turneele finale desfășurate la sfârșitul fiecărui an școlar), olimpiade la toate nivelurile și zile de vizitare a Patriei (pentru toți elevii, dealtfel), organizarea cenaclurilor de creație culturală / artistică, a unor cercuri de hobby-uri, aptitudini și meserii...Către anii terminali - conform și unor „fișe de aspirații” tot mai coerent relevate, profesori dedicați vor propune un terapeutic „adio meditației!” și o efectivă punere în practică a „învățământului particularizat” prin niveluri convenite într-un constant dialog cu fiecare respectiv elev. Liceele profesionale îi vor pregăti pe elevi în consecința alegerilor pe care le-au avut, cu același drept (și posibilitate a celor cu asemenea reconfigurări ale visurilor de viață și care nu trebuie să fie împotmolite) de a putea accede în învățământul superior de stat (prin examen), sau în cel particular (conform regulilor instituite de fiecare asemenea universitate). 

      Să se mențină calendarul consacrat în „Școala Altfel” și se va conveni asupra implementării (începând cu cls. a VII-a) a orelor de educație prin „ȘcoalaVieții” (cursuri comasate în săptămâna alocată, dar și alternant-integrate în orarul zilnic), însă toate acțiunile care necesită weekend-uri cu deplasări în alte localități, sau asigurarea anumitei logistici induse și de concursurile cultural – artistice ori de competițiile sportive, dar și de organizarea TaberelorNaționale pentru elevi / studenți, precum și de programul turistic – educațional „Salut voios din #PatriaNatală!”, vor fi realizate de Trusturile de asociere a tinerilor antreprenori locali, administrarea acestora și dividendele aferente producției și serviciilor socio – economice (beneficiare de subvenții de stat) fiind alocate „pe generații” cu învestire atribuită și succesiv transferată la nivelul de împlinire a vârstei de 35 de ani (cu vechime în muncă și plăți achitate „la pensii”), neomițând posibilitatea implicării convenite cu anumite persoane a căror pertinentă profesionalizare poate excede vârstei anterior menționate (șoferi cu experiență, cadre de prim-ajutor medical, sociologi, psihologi, gardieni de ordine publică ș.a.). Să nu uităm nici de...Festivalurile #GenerațieiExist, organizate în fiecare vacanță școlară / studențească și care să instaureze efervescența tinereții în fiecare localitate!

     

Niciunei tinere inteligențe să nu-i fie pe nedrept sfărâmat drumul devenirii în viață, așa că astfel stând (de organizate) lucrurile, accederea în instituțiile superioare de stat (statul real de modern având și întreaga responsabilitate pentru educația națională) se va realiza, exclusiv, prin examen (cu camere inimos - supravegheate) – înscrierea în cadrul instituțiilor particulare acreditate în învățământul superior efectuându-se în același mod prin care se realizează, momentan, accederea fără examen la universitățile de stat (conform mediilor de la BAC etc.), facultățile particulare dispunând asupra eventualelor locuri alocale și rămase neocupate, sau a suplimetării acestora. Un exemplar parteneriat public – privat în Educația națională, unul al cărui corolar să fie extins până la o singulară instituție a licenței / masteratului / doctoratului desfășurate (tocmai pentru o relativă remediere a consecințelor derivate din nefaste conjuncturi ale vieții) sub cupola comună a statalității care nu va face, în cadrul instituțiilor publice / private prin care se reprezintă, vreo deosebire între forma de învățământ (de stat / particular) pe care l-au urmat studenții Patriei – pentru ei organizându-se,  în fiecare septembrie de an, și târguri naționale de „cariere acasă”.

        S-ar mai recomanda și ca toți elevii cu vârstă legală în consecință / studenții să beneficieze, anterior înscrierii la examenul pentru obținerea permisului de conducere auto, de orarul flexibil al unor cursuri teoretice despre o respectivă legislație nedisociată, însă, de civismul, civilitatea și respectul / protejarea în traficul motorizat de o salutară „conducere defensivă” (propusă deja în spațiul public), activități susținute prin subvenționare de la bugetul centralizat (în integralitatea procentului legal-obligatoriu de 6 %) și de asemenea profesioniști cărora, iată, le pasă! Aceste cursuri (de teorie și practică asigurată logistic) pot fi asociate unora cuprinse în învățământul postliceal (de stat sau și prin acreditare), integrate liceelor și universităților (cu flexibilitate într-un program accesibil), susținute de cadre de specialitate existente sau relocate, convenindu-se asupra duratei de 6 luni, accesate în urma unui examen de admitere (la cel de stat) privind cunoștințele în domeniu, aptitudinile civico-responsabile și o evaluare psihologică. Orele de „practică” incluse vor fi asigurate prin Școlile de șoferi împânzite (pe rețeaua de principii ale „conducerii defensive”) în toată țara și „acreditate” pe reazemul de responsabilitate a unor profesioniști / specialiști de o seriozitate contagioasă, abia absolvenții care promovează examenul de certificare a calificării profesional – aptitudinale (depus la dosar și la solicitarea organelor abilitate) putându-se înscrie la examenul pentru obținerea unui permis de conducere auto – valabilitatea, utilizarea, condiționarea (de „cazierul rutier” cu care vedem cum corporatismul n-are vreo treabă decât în ceea ce privește polițele de asigurare a fierului) fiind stabilite de specialiști. Dar bineînțeles că decadența corporațiilor dedate la angajări ale tinerilor pe criteriul salariului de sclavie condiționată (?!?) de deținerea permisului auto trebuie să înceteze! Elevii majori și studenți inițiați în domeniu pot fi instruiți în cadrul Asociației Naționale a Tinereții de Utilitate Civică, organizându-se în echipaje de PREVENȚIE RUTIERĂ pentru asigurare periodică a deplasării în traficul pietonal sau rutier din orașe și municipii, fiind evidentă posibila atingere a responsabilizării induse colegial și a cărei impregnare (permanetizare) să derive dintr-o asemenea strictă și civilizată atribuție de atenționare (cu obligația conducătorilor auto de a opri regulamentar la semnalele în consecință), observarea unor eventuale nefericite derapaje de la conduita rutieră fiind semnalate (organelor abilitate) prin urgența „112” (învederându-se și o pertinentă adaptare legislativă privind cadrul inter-operativ al activității și utilității)! Lucrătorii de PREVENȚIE RUTIERĂ vor fi convențional remunerați de către Consiliile Locale, participând la impestivitatea unor acțiuni de prevenire și depistare a drift - comportamentelor deviante pe drumurile publice!

Totodată, înfrățirea școlilor și universităților cu cele din alte țări poate contribui la armonizarea proiectelor de viață ale generațiilor de pe întreg cuprinsul de contemporaneitate (și nu numai!) a Omenirii! Tinerii din România invită (în București și alte localități - suport) delegații într-un număr relativ - simetric de elevi și studenți selecționați pentru reprezentarea oficială a tuturor națiunilor participante la Olimpiada #GenerationExist (20 de zile la București – din vara lui 2026), sărbătoare a Bucuriei și Inteligenței manifestate (pe lângă concertele susținute de invitați profesioniști) și în cadrul întrecerilor prin (de ex.): invenții, opere literale sau scenete de teatru și film de scurt-metraj (lansate în spațiul public ori în curs de apariție), creații cultural – artistice (reprezentative pentru fiecare popor), jocuri distractive, formații / piese muzicale, sport de amatori în discipline prestabilite, fotografii ad-hoc realizate pe itinerarii turistice locale etc. (chiar și diplome de amintiri pentru cele mai frumoase scrisori de...dragoste și de tot felul domeniilor impuse de o comisie formată dintre delegații oficiali), activități de distracție și voie-bună care presupun incursiuni (în zile alternative concertelor din Capitală) cu autocarele / trenurile Concordiei călătorite prin zone turistice pline de ospeție arteziană și tinerețe briliantă (să se distreze creativ, care-i treaba?!). Tocmai de aceea, orice persoană avizată profesional sau civic se poate pronunța, oricum altcumva (și cu o gândire mult mai așezată în profunzimea acestei realități regretabile azi), asupra unui Proiect de învățare pe de rostul inimii de rostire a rostului României, dar, cumva, și... cam așa! Și...de ce nu?! 60 de minute de etică profesională reflex dedicată fac mai mult decât ani de suficiență birocratică. Emulația tinerilor trebuie să se auto-cuprindă cu răspunsul armonizat într-o modernă statalitate a maturității echilibrate cu măsură! Apună democrația retard-îndesată în conturile financiare ale nepăsării interlope...suntem deja în Mileniul III! Răsară Tinerețea Green-Democrației înmugurite într-o reformă derivată din prăselele stringențelor răsunătoare pentru salvarea Planetei de poluarea răcirii spirituale și / sau din ghearele încălzirii globaliste - cum să putem crede că s-ar conviețui altfel?! O modernă incluziune educațională și în primul rând al sănătății naționale vaccinate cu SEVA unei justiții încărcate de anticorpii informațiilor secret de filtrate printr-un ADN înțelept de inteligent! Admirați Tinerețea României!

Marșul perenității

Comunicat de Tinerețe 

Întrunită într-o tăcere de azur a catedralelor de alămuri rebele, Civilizația #TineriiLaPutere lansează auto-anunțul permanetizat al instaurării Green-Democrației de aerisire a Planetei Albastre sufocate de marșurile divers(comorbid)ității de tot felul progresistoid al afacerilor sulfuros multisexualizate, instituindu-și #PatriaTunată prin marșul virilității procreative! Orice copil e o poveste pe care viitorul s-o scrie!   

Tinerețea Green-Democrației: „dacă ai sădit un pom ca din toată ființa ta, dacă te-ai îndrăgostit până la întruparea iubirii-pereche și dacă ai făurit un cuib porumbeilor de mâine, abia atunci n-ai trăit degeaba!” 

#ViitorulDeIdentitate („Hai-ho, hai-ho, suntem tineri mișto / Pe soare ori furtuni, purtăm insigne RO!”)

 

Acolo de frumos va ști tinerețea să instituie domiciliul #PatrieiTatuate pe filele istoriei de identitate! Pentru că tot doar acolo și pe al său frontispiciu de anvergură se va mai putea insera o de-a pururi ziuă de mâine, fulguită în brațele de o cea mai nerăbdătoare întâmpinare pe care viitorul o așteaptă prin intermediul zărilor de tinerețe a Omenirii întregi! Întrevedem, rămânând și interziși, cum partea otrăvită în apusul civilizației se tăvălește la trânta cu pubelele pline de niște trans-drepturi vărsate la pachet cu izul unui tupeu elistoid – prefăcut! Oamenii, care tot știu să rostească la rând-cuvenitele cuvinte încărcate de viață, trăiesc o sufocantă restrângere a respirației sociale de azi, sub asaltul neputincios (de expirat, însă) al unei pânde pedofil tupilate, parcă, pe la colțuri de întunecare grobiană a fandoselilor progresiv prestatoare de servicii corporatist – genocidare. Doar că exact atunci (dar numai atunci!) când tinerii vor hotărî să facă o schimbare privind actele lor de identitate (ghici cum vor evalua ei pertinența momentului?!), ei – bine, aflați că asta va fi una de o așa măsură viralizată, că vi se vor înmuia genunchii sclifosit decăzuți în imposibilitatea de a putea citi funcțional de zdravănul lor secret la vedere a viitorului de identitate, una întipărită pe numele de anvergură cu care se poartă cât să crăpați de o ciudă... mișto pentru noi! 

Fiindcă domiciliul ales va fi direct în #Patria-Mamă și din ce în ce mai frumoasă ce e...de formele de relief semețite pe arterele CNP-urilor rebranduite cu tatuaje în perechi de „1” (prinți) cu „2” (prințese) – cea mai deplin de frumoasă îmbrățișare cu locuri înrădăcinate prin dorul de naștere și aspirații de creștere spre propria lor devenire naturală! Așa că #TineriiLaPutere anunță tot mediul răpciugilor icnit de înconjurătoare că vor instaura Civilizația #PuteriiLaModă și se va ști, în sfârșit, cu ce brize de sărbători trebuie să semene, de-a pururi, #NouaTinerețeMondială, cum va fi de maiestuos făurită #EuropaUnită pe temeliile inexpugnabilelor #DemocrațiiNaționale și care, deodată cu împrimăvărarea înflorită spre zările Universale, vă vor da ghilotina virtuală: cum că #TinerețeaImperială a celor 18 ani alege să-și hotărască, forever, genul fiecăruia dintre cei ce-o compun cu sigiliul de spirit sănătos al chipului de neînvins-astfel...Se începe din România: „româncuțe-steluțe” și „românași-nărăvași”!

În continuare, înhață cuvântul de ordin dus la îndeplinire tinerețea de un ancestral drept al fiecăreia dintre nepieritoarele națiuni ale lumii...Dar (și doar că), da, genul eventualei nefericite neconformități dintre sex și creier se poate manifesta printr-o disforie cronicizată în disfuncționalitate socio-umană și căreia trebuie să-i fie asigurate terapii medicale de înaltă aplecare inclusiv psihologică / psihiatrică...asta tinerii o promit! Deși ei sunt înfiorați de tragediile bolilor cumva naturale și care se manifestă în adâncimile de durere tăcută prin trup și suflet, tinerii patriilor se surprind iritați de felul în care boala asta de gen mortal de contagios nu mai poate să fie exact ce și cum e, dacă nu-ți iese în drumul-mare și cu o fuduleală diformă de atâta prozelitism capitalistoid. Progresistoizii apuși peste germenii civilizației s-au gândit să folosească și aceste tragedii umane (cărora semenii le vor respecta, cu o compătimire veșnică, atacurile de deviații anatomice ori închipuite) – în scopul lor de amenințare a Omenirii cu bombele sexului sulfuros, așa că...praful și pulberea justiției denaturate într-o asemenea mondializare a legislației diabolicite la pedepsirea oricărui tânăr pe care îl mai ia valul petrecerilor eșuate pe arătura exhibiționării verbale (nefericite, dealtfel) a hormonilor naturali, dar mângâie, cu protecția directă a statalității pervertite, manifestările exhibiționismului pedofil prozelit de activat și legalizat într-un astfel de multisexualism legebiti-qurizat! Se învederează că și tinerii tuturor națiunilor respectă litera de bun-simț a oricărei incluziuni sociale pe arterele dăinuirii, chiar dacă democrația smintelii voastre practică o excluziune „pe față” a păturilor sociale pauperizate, a preșcolarilor și elevilor aruncați în clase / școli de sacrificiu, a studenților cărora le luați și ultimul bănuț cu care și-ar alege un noroc de îndrăgostire, a inteligențelor și vigorii celor care asudă din greu la productivitatea aia fără de care am deveni, cu toții, exact cum suntem la vârf: un munte de gunoaie!

Așa că mortăciunea de incluziune trans-sexogenocidară pentru perpetuarea naturală a umanității să fie la voi, acolo! Tot voi, cutrele imperialismului troian cu care, corporat-propagandiștilor ce sunteți, vă curg balele deznădăjduite că luminoasele națiuni ale Lumii nu vor mai pleca după fentele frustrărilor voastre care vă arată ruina goală pe care-o produceți, să ne arătați, exclusiv pe propria piele, cum se respectă diversitatea „alegerilor (rătăcirilor) de viață”, asigurându-vă (la vedere) o astfel de incluziune a pedofiliei în familii, sau populând multinaționalele și cu teroriști, criminali, canibali sexogeni (etc.), ce-i cu atâta...discriminare?! Or fi ele, genurile substantivale, trei și neutru-frumoase cum sunt, numai că specia umană a fost Creată doar prin cele două genuri ale ADN-ului sănătos...Tinerețea Omenirii să le spună și elitoizilor ăștia că pot să rămână (spălați pe cap/creier) cu eventualul lor gen sclifosistoid și care nu se poate număra altfel decât (pufnindu-te și râsul) cam așa: „un...femeie (?!) / doi (hmm!) femeți!?; o...bărbat (?!) / două (eeaaah!) bărbate!?”.

Reforma Democrației de pustiire a ideologiei putrefacte prin însăși morbida ei perversiune lătrătoare la Cer! O împotecire ingenuă și spre gurile de aer sănătos de curat, după care respirația tinereții se poartă cu aspirații de pace și împăcare procreativă a trupului - cu spiritul, plămâni visător de urcați pe rețelele de camaraderie către #NoiOrizonturi! Ca o Lume izvorâtor-decurgătoare din #EternaOrdineUniversală și care a fost și tot mai e impregnată în firea de fapt a trăirii, fiind însă mereu bombardat de otrăvită cu ciuperca hiroshimantă a monstruozității de drept așa-zis democratic! Răsară Civilizația #TineriiLaPutere – instaurați acest mirabil vaccin vindecător de înnăscut! #PatriaNatală e ultima redută-mamă de dragoste surâzător picurată de Dumnezeu pe singurul Pământ însuflețit de la Soare!

Vrem o țară-primăvară, de mioară!

  

Viitorul are un zbor absolut: nerăbdător să-ți iasă în cale; o parte a învăluirii lui plutind, jucăuș, să te ajungă din urmă! Pe aleile anotimpurilor, tinerețea tot își mai plimbă cearcănele de doruri peste care primăverilor parcă le e tot mai greu să se aștearnă așa cum le stă lor de frumoase, ca din văzduh... Dați drumul barajelor colmatate de gunoaiele financiare și de arivismul democrației interlop de capitalistoide, sau mult mai eficient se poate adeveri că sunteți nevoiți să le spargeți...astfel încât efluviile tinereții să împrimăvăreze afluența albiilor secate către Marea cea Mare a Națiunii! Împăduriți-i în propria Patrie pe tinerii decapitați de viitorul menit și expulzat dimpreună cu ei! Aruncați-vă privirile executorii cu care să fie îmbrățișat întreg Ținutul Defrișării Tinereții și reinstaurați emulația într-o călătorie a Vieții Naționale arborate sub stindardele crucișătoarei camaraderii și ale fiorului brut ca diamantul nepervertit! Să răsune ode-ciocârlii ale muzicilor pe notele purității cetelor de copii tăbărâți într-o bucurie fără de margini de timp! Faceți loc și feriți-vă din calea de tunet cu care trec tinerii încolonați în oștile de voluntari ce vor ocupa țara de sub dreptul Cerului ei!

Economia României să fie clădită pe piața liberă a educației în temeliile iubirii, să fie împânzită țara cu popasuri de înțelepciune din care să se răcorească, de caldă întâmpinare, copii și tineri cu o neostoită poftă de călătorie prin ani. Numai așa se va ști că ei au hotărât să „respecte tot ce e viu” pe Pământ, tot ce e veșnic de viu către Cer. Că vor alege să-și unească destinul comun cu al tuturor semințiilor Umanității și vor face asta înțelegându-se printr-o mirabilă conversație în limba glorios de intraductibilă a sufletelor purificate în literele focului de nestins. O magistrală ideologie #Exist a conviețuirii creative, nu batjocura familiilor câinos de întărâtate de atâta democrație primitiv de privată...Cu o baghetă nestăpânită a talentului de a inter-sărbători Omenirea, cineva să iște o melodie tradusă pe acordurile orchestrei naturii ospitaliere și să dăruiască acestor generații viața decuplat de salvată de la aparatele morbidei democrații mlăștinoase. Încălzirea globală e nimic pe lângă răcirea spirituală!

Trebuie să răsune în națiunile tinereții compendiul unor acorduri puse pe cheia sol – aer a portativului de zbor pe orbita speranțelor. Să se creeze o Stație orbitală de rarefiere în atmosferă a durerilor și deznădejdii. Până să dăm târcoalele nărăvite în cotrobăială pe Marte, e atât de la îndemână și precum se cuvine firii de a coborî cu picioarele pe adevăratul Pământ - urcând cu gândurile inimii către Cer. Însă ce versuri anume și pe ce note de muzicalitate a trăirii să le mai pui, când democrația asta expirată și nedreptatea violentă își sunt travestiri-pereche?! Să se audă șlagărele atâtor celebre singurătăți afluente și care visează portativul de pe care să răsune o melodie a tinereții ca o gașcă a victoriilor de neoprit! E necesar să asanăm lacurile de acumulare a energiilor prin care tinerețea să-și poată echilibra dorințele perpetuării. Tinere, doar având grijă de celălalt (oricum și orice ar fi el) vei reuși să ai, cu adevărat, grijă de tine! 

 

Reforma Democrației înseși... către Noi Orizonturi, spre o cu totul altfel de Lume (decât se tot vrea), via universuri încoronate în fiecare din noi! Fiindcă de azi și până hăt – înainte tinerii de pretutindeni sărbătoresc fiece clipă a trăirii, fluturând steagurile multicolore ale celei ce tocmai sosește și ea, îmbarcată în corăbiile ce alegem să fim! Salut de Patrie voioasă – Occupy the Power!

De-acasă vom lansa o melodie / Cum n-a mai fost cântată pe Pământ, / În tonul tinereții ce-o să fie / Rețea pe InterAni, încă o mie...: / „Salut voios al Patriei ce sunt!”.

#PatriaNatală nu se vinde (cu uitarea) niciodată!

 Motto: Nu e zare mai frumoasă / cum e...când te-ntorci acasă!

  

Și nu se părăsește definitiv nici de-ai tot vrea! Poate c-ar trebui să le mai spună cineva și tinerilor ce taină poartă, încă din pridvor, casa părintească...și de ce nu se cuvine s-o înstrăinezi, nicicând. Este aforismul înțelepciunii de o cea mai copleșitoare chintesență a îngrijorării cu care părinții nu mai au alte puteri. Și ți-au spus ție, tinere, că orice valuri te vor lovi cu legănarea vremurilor, să ai locul tău de refugiu sub acoperișul de soare al Patriei de limbă povestită a nașterii tale, acolo (și numai acolo) unde să poți prinde aripi din nou!

C-așa-i făcută ea, Patria natală, cu pridvor prea – străbun de înțelegătorul ei surâs stingherit câteodată...dar uite cu cât murmur de drept sclifosit al democrației sfruntate te-ai lăsat copilărește de alungat prin străini. Nevoit, poate, să încerci să mai uiți cine ești - de era să ajungi cum nici nu te bănuiai, neștiind că vei deveni însetat, cu adevărat, tot de acel strop de rămas-bun cum altul nu ți se va mai întipări în memoria sufletului! Fiindcă acolo, spre depărtările ce se purtau cu catifelatele mângâieri ale visării de-acasă, ai înțeles cât poate să doară atingerea lor exilată. Iar dacă nu poți reveni chiar acum, nu-i nimic, rămânem noi aici pentru a vă aștepta cu bucuria unui curând de poveste. Doar se știe prea-bine că voi sunteți emigranții condamnați de nepăsarea democrației sordide, noi nemaiavând altceva decât visul de a imigra, cu toții, în Patria noastră eliberată la dor!

Așa că n-are cum ști cineva mai adânc decât tine, tinere peregrin, dorul acela ajuns de nestins-înapoi către Țara ta! Dar știm că n-ai să recunoști asta prea curând. De ce?! Ai lotca ta de amintiri, lasă-le să alunece pe firul clipelor curgătoare și vei vedea cum de toate pâraiele nostalgiei se varsă numai în Mareele Iubirii de unde vii! Nu mă îndoiesc de felul în care te-ai îngrijit să-ți păstrezi tatuajul flotei de ambarcațiuni impregnate în odgonul de asigurare a inimii, pe oriunde-ar vâsli și ea. Să fii fericit pe oriunde de departe mai ești! Căci nimeni n-a mai fost așa de frumos dezarmat cum ești tu când te pornești să declari pace trecutului, doar-doar vom semna, împreună, Acordul pentru un viitor înnăscut...

Te tot așteptăm să ne povestești, la lumina green-căscat a surâsului reîntâlnit, cum a fost în aventura în care ai pornit doar cu sufletul-bocceluță și în care ai chitit și tu niște scrisorele dinspre infinit! Le vom da traducerea înțelesului de viitor după limba pământului de pe-aici. Și (dacă acceptați să facem un târg cavaleresc): noi promitem să primenim România cu tropotul visului vostru stăruitor, voi s-o colindați mângâind-o cu perechile zburdărilor în atâtea prietenii de altădat`!

Repatrie: eliberăm viitorul!

 

Se lasă cerul într-o odihnă desăvârșită pe turlele gândurilor și se face de ziuă a stelelor înrourate cu câte-o dulce meteahnă de dor! Atâția oameni – în buchete de rădăcini, altădată – sunt legați în snopi de popoare mânate cu drepturile azvârlite cu hingherirea dintre staulul vaccinării și abatoarele ATI. De-acum se poate vedea, cu ochii definitivi, decadența civilizației cârpite din toată monstruozitatea democrației croite pe principiile perversiunii. Copii și femei, tineri și vârstnici au fost îngroziți cu un nemaiîntâlnit desant împânzit de mercenarii infestați de cruzime. Toate profesiile democrației fanfaronade ne-au cotropit cu felia de atmosferă lugubră și față de care doar spiritul silei de conservare a respirației te mai poate proteja de faimoșii ei corifei de-o seamă cu tainul pompat în vederea premeditării acestei discriminări umane pe criterii de inimă vie. Viitorul e ștrangulat sub pâcla groasă a unei homoprefăcătorii ca o pătură mocirlită peste pleoapele sufletelor frânte în acest ghetou de civilizație sulemenită de-ți vine să...verși potirul mâniei descălecate. Nobilele popoare au fost ciopârțite în asemenea rudimentare triburi global de migratoare pe rețelele conturilor de profit al miliardarilor dezumanizați de curele de orgolii adăpate cu sânge nevinovat-curgător, triburi venetice de tot felul oportunist al parvenirii...Marile Națiuni sunt ponegrite și luate, la rărit, cu sapa libidinoasă a drepturilor sau libertăților fix-individuale și asigurate cu ascuțișul la rând! N-ar mai fi circulat nimeni cu valiza burdușită de așa drepturi asortate la liberul arbitru al slugărniciei poleit de traduse în limba înstrăinării - dacă prin asta nu se viza reușita matematică a otrăvirii țărilor și virtuților socio-umane.

Eu, unul, mă anunț (hodoronc-tronc și în eter) că, de azi, renunț la orice eventuală titulatură bezmetică de interes social sau financiar al oricăreia dintre profesiile orânduite în halul de-acum, declarându-mi, cu recunoștința involuntară spre Cer, doar o sperată calitate de om cu familie la Patria lui! Aaa...dar ce e Patria?! Păi, exact ce e ea, nu trebuie noi s-avem neapărat vreun habar împăunat public, fiți siguri că o strejăriți cu propria viață unduită printre colinele-i duioase! Doar că...azi ni se poate părea ca un prea-năzdrăvan luminiș pe care-l formează desișurile milenarelor trăiri privilegiat de apărate, în sfârșit, împotriva defrișărilor smintit de dezrădăcinate, conivența aceea de a ne fi plăcut ca (de ex.) Măria-Sa Ursul Arthur să fi avut și el măcar încă o primăvară, cu alți fragi cum îi știa el de gustoși! Durându-ne rebeliunea că, organizați în ditamai statul democrației mafiote, n-am fost capabili să-i asigurăm măcar o moarte cum se și cuvenea (de cât mai târziu) frumuseții sale imperturbabile, felului maiestuos cu care prefera să-și petreacă zilele rezervat în adâncul unei păduri de două ori milenare și să se poarte retras în candoarea naivității lui de a nu fi știut că purtătorii princiarei grupe de sânge negru-criminal nu păstrează niciodată distanța spirituală a rânduielilor, înfigându-și glonțul mișelesc al Covidului. Cu care se trage și...în atâția și atâția oameni, dragule rege carpatin Arthur! Nici tu n-ai ucis niciodată, pe nimeni, dar nu te puteau momi cu lișteava lor de liberă circulație spre sclavie și moarte, așa că, mârșavi precum le stau și trofeele vieții țesute din nepăsare și ură, s-au infiltrat până aproape de libertatea ta de nestrămutat și te-au extras cu cruzimea made in occident... 

Ți-a fost detronat trupul cu care întăreai ca o ancoră, de acolo, inima Țării și a fost batjocorit departe, deja! Dar ce insidioase minciuni cum că ai fi rămas aici (vor spune și că ai fi pierit de Covid) – n-au învățat nimic de la sufletul tău care doar el, da, știe a rămâne acasă și va crește printre alți și alți stejari milenari! Așa că iată ce-am înțeles noi chiar acum: regele Carpatin tot seamănă atât de mult și de curat cu Patria tinereții tale, oriunde de acasă vei fi! Îl vom repatria, măcar?! 

Mercenarii Covidismului (Tulpina SAR-CHIRĂIUCID 20 – 21)

 Conviețuim într-o tot mai nevindecabilă părere de rău, doar ce vedem cum mercenarii ăștia n-ar avea mamă, n-ar avea tată! Nici nu se putea să nu se înființeze și la oportunitatea de-acum. Să zicem că la noi nu sunt așa de mulți, însă dotați cu manipularea fiind, oastea lor a dospit într-un voluntariat nefericit de înrolat prin vocația șmecheriei de prost-gust al modei de a te deda cu banul găliganic (ehe și wow, doar n-oi fi vreun sărăntoc sau dizident de dus la abatorul învățării ATI de minte prin „care și-au căutat-o”?!). Oare își dau ei seama de felul în care o asemenea ferocitate a vieții partizanal-decredibilizate într-un civism de scop i-a aruncat de partea rea a baricadei ridicate în numele covidului?! Atunci, hai să vorbim pe litere răspicate dintr-un regret amar (fie și desconsiderat de toți de-ar fi el): chiar și un animal de l-ai tot maltrata constant și cu sperietura de orice fel, sau dacă torturezi, fie și cu bullying-ul, un om, sau mai mulți, ori, iată, un întreg popor și popoare de-a rândul – cu copii, adolescenți și tineri îmbrăcați în zdrențuitele zale cusute cu fir de spaime ale îngrijorării crescute în slăbitele inimi de părinți și bunici, acțiunile vieții tale de îndreptățire în Univers ar scădea dramatic! „Acțiunile” alea scad și mai urât dacă te sulemenești să susții tocmai cu neștiința profan de recunoscută, dealtfel, cum că, de fapt și mărinimos ce te afli în treaba asta murdar de bine plătită, le-ai ghici felul vindecării scăpate de covidismul orânduit tocmai de-aia! Așa că de ce nu ți-ar trece prin minte, dacă tot ai început cu salvarea, să le mai protejezi sănătatea și de fiecare dintre cele peste j`dă virusuri / boli contagioase cu care ne petrecem viețile pe-aici...Totul emanând (ce credeați?!) atât dintr-un formidabil de scăpat din controlul laboratorului de mercenariat spirit profitor, cât și dintr-o real de manipulată teamă că „de ce să mă contagiez și eu?!”. Dar tot de j`dă mii de ani, pentru d`alde d`ăștia ar însemna că Planeta, Universul chiar (dar ce zic eu aici – îl acuză de-a dreptul pe Dumnezeu, în direct!) au devenit cauzele permanentei contagiozități și doar prin nenumăratele alea de boli țintit de învirusate către cel cu dreptul privilegiului declamat că nu ai voie democratică să i-l afectezi cu viața ta ca o boală contagios de plimbată otova, pe ăla cu drepturile de a nu i se perturba îndreptățirea după profitul „mie ce-mi iese?”. Pandemii or fi existat și vor mai fi, negreșit! Însă cauza răspândirii rămâne și nivelul științei contemporane împânzirii lor (motiv care acum nu s-ar susține), dar, mai ales, modul bolnav al orânduirii căreia i-a prins perversiunea slăbiciunii (iată, democrația expirată în dictatura corporatismului cu care sunt terorizate organismele cultivate cu teama propice instalării oricăror boli, democrația asta expirată într-un profit cavernos și care nu se dă plecat fără a lăsa populații sfârtecate după înaltele-i tehnologii covidiste)! În viața reală, fauna asta sforăitoare de suflet nobil ce dă pe-afară (!) constituie tipologia celui care s-ar salva primul dintr-un prezumat tragism abătut asupra unui grup de toate vârstele și înrudirile căzute victime sub călcătura lui disperată (dar îți va spune că, o dată - pe vremuri, a cedat și el unei bătrâne locul pe scaunul din metrou, ba chiar a mai și aruncat un chiștoc la pubela de gunoi!). Numai că astfel sunt de superficial civilizați acum oamenii (nu în esența de cultură socio – umană a trăirii), te îmbolnăvești de îndurerarea adâncită că devii obligat să iei o așa atitudine și tocmai la un moment dat social al neridicării fuduliilor (impresiilor) menajere și al infestării în fiece matrice națională de orânduire a echilibrului psiho-emoțional. Tocmai de-aia, cei temerari (DEX-ul de cuvinte ale inimii te definește așa inclusiv în situația în care alegi să te și vaccinezi, dar numai și numai fiindcă așa o trebui, de bine ce probabil o fi!) trebuie să declanșeze, degrabă și în toate țările, măsurile necesare vindecării celor cuprinși de boala COMUCID 20 – 21, dar și de protejare a societății productive și ale cărei drepturi sunt grav perturbate, mortal de depresiv uneori, cu sonorul încărcat de bacteriile arivismului care nu păstrează deloc o distanță fizică, însă vedem cum o lăbărțește (de procedural ce mai e!) pe cea socială, nu-și coase botnițe la gurile obez de înfometate după globalizarea poftelor care sar la beregata inimii orișicui, sau avertizează (cu tot cu imaginile surprinse în toiul chiolhanelor publice) că nu respectă nici propriile restricții declanșate ideologic - protestând cu aroganța puterii împotriva celor ce i-ar afecta cu bun-simțul umanității și făcând asta în găștile bullying de organizate la guvernare, îmbolnăviții bubuiți la putere și care nici nu se mai pot spăla cu vreo apă de ploaie pe mâinile însângerate de secătura capitalului care și-a globalizat tupeul de a nu-și trece profitul prin vămile cu firave bariere de suflet!

 Ce vină avem noi că, de atâtea simbrii colmatate pe colul tainului intestinal, ați căpătat virusul mutant Sar-ChirăiUcid 6 (înțelegem că nu se moare din asta doar dacă deții o comorbiditate acutizată de jecmăniri stipendiate în conturile obeze), de ce nu respectați măsurile de distanțare fizică a veninului cu care vă purtați de-a nevaccinarea trădării și cu care să nu ne mai ucideți părinții și bunicii, că doar n-o să vă permitem, cu complicitatea, să ne virusați (cu degradare umană a mediului înconjurător) copiii și tinerii de a căror călătorie asigurată avem și noi datoria desțelenirii responsabilizate prin ADN-ul de naștere a acestor imperturbabili prinți ai sufletului național, răscolitoare configurări de care să ne mai agățăm și noi mâinile slăbite de speranțe tot mai dinamitate sub asaltul desfrânatelor porniri ale dezmembrării lui (pe calea secăturii ăleia de înrăire globalizată) ce sunteți! În aceste perpetue răsăriri ale glăscioarelor suite până în nervul brațelor oțelite mai apoi vă veți rupe voi (și definitiv) colții sfredelitori!

      Dar, uite cum ar putea arăta exercițiul împărtășit ca o tranșare a disputei lumești! Fiindcă sunt două tabere de convingeri plenar antagonizate și ne putem imagina că situația ar fi translatată în fondul Justiției, acolo unde, între reclamantul cu drepturile care nu vor să se murdărească de răsărirea celor râvnite de ceilalți și pârâtul cu drepturile supuse legilor însăilate doar de cei tot dintâi bârâcați la putere, nu s-ar putea administra nicio probă direct edificatoare și pe înțelesul conviețuirii spre mai departe. Totuși, un Magistrat pe care să nu-l poți bănui de vreo coruptă părtinire a corupției deține o menire apriorică de a formula o atitudine – cumva, fiindcă învederarea faptelor stă în împrejurările instituite după cum urmează și numai așa: pârâtul s-a supus regulilor și a îndurat cu speranța că va fi bine pentru toți, până când a început să murmure la anti-măsura de azi (față de măsura de ieri) și chiar a vociferat, deși în mod pașnic, să vă puneți creierele de acord, sau să schimbați măcar liniile la puterea legiferării (nicidecum să ia el puterea de a instaura regulile), în vreme ce reclamantul obișnuit să facă legea s-a tot răstit în direcția supușilor pârâți și a făcut-o cu sila specialistului nespecializat, oferindu-le doar orarul înfometării și tăierilor porționate zilnic, al suspendării vieții, al amenzilor, vânării și căsăpelii victimei pe propria respirație amenințată astfel: cum că de ce vor să-și recucerească libertatea aia care parcă e făcută să le încalce lor drepturile de a-și moșteni privilegiile și, până la urmă, ce tot e cu libertatea asta; că dacă rămânem așa, ca o grămadă de mulți, nu mai sunt locuri la firimiturile meselor îngrămădite de-a protipendada, molipsindu-li-se respirația scrobită cu tainul profitor și tocmai de virusul care deși nu-i crizează deloc cu asasinatul, le-a șoptit strict - secretul că sunt imunizați cu privilegii și să nu se crispeze?! Evident că un Judecător, cum altul nici nu-i, ar hotărî magistral de echilibrat: „Inversați rolurile, pârâtul să facă regulile și vom observa, dimpreună, unde zăcea adevărul și cum îi șade mai frumos dreptatea!” Iar în cazul da față, Motivarea se prezintă instantaneu: „părea să fie corect și ce susține cel care se preumblă cu o frică isterică, dar și continuitatea atitudinală a celui acuzat de inconștiență criminală, însă pentru că nu poate niciun muritor să abroge Starea de Dăinuire a Omenirii în vigoare, nu vom lăsa lucrurile așa și iată de ce: nu putem omite ca, la un oricând moment dat, un copil, un tânăr, sau un vârstnic să alunece într-o prăpastie a vieții de zi cu zi, să încerce să se agațe de-un fir de mână răsărit pe-acolo întâmplător (de nefericit) și care se va scutura cu toată forța ideologică a nemolipsirii de altul (fie necunoscut, fie drag de apropiat), abandonându-i ochii rugători în râpele întunecării imediate; de aici – până la prozelitismul de a pofti, eliminatoriu și cu toate consecințele arăturii ce ar decurge de aici, să rămâi doar tu pe Pământ (și Pământul pustiu, mai apoi), nu e decât un pas! Căile de atac se vor susține într-un termen lăsat la liberul arbitru al celui nemulțumit și presupun expertizarea unor noi probe statuate pe radiologia cosmică a inimii care mai e!

#ReformaDemocrației făurite pe temelii ale tinereții spiritelor de pretutindeni! Putreziciunile lozincard - expirate ale liberalismului progresistoid au eșuat în cea mai utopică minciună a orânduirii Covidismului. Nu se știe cine și cum de miraculos va salva Lumea (chiar așa!), dar Europa cea frumos de la Atlantic – la Urali de nepieritoare va fi eliberată din Uniunea Lagărelor Naționale! Mai adineaori, nici românii nu prea puteau ieși din țară și pentru asta nu erau liberi deloc! Pe cale de consecință și fix acum, oamenii nu mai au voie să iasă nici din case și sunt liberi...doar să se elibereze încântător!