Vrem o țară-primăvară, de mioară!

  

Viitorul are un zbor absolut: nerăbdător să-ți iasă în cale; o parte a învăluirii lui plutind, jucăuș, să te ajungă din urmă! Pe aleile anotimpurilor, tinerețea tot își mai plimbă cearcănele de doruri peste care primăverilor parcă le e tot mai greu să se aștearnă așa cum le stă lor de frumoase, ca din văzduh... Dați drumul barajelor colmatate de gunoaiele financiare și de arivismul democrației interlop de capitalistoide, sau mult mai eficient se poate adeveri că sunteți nevoiți să le spargeți...astfel încât efluviile tinereții să împrimăvăreze afluența albiilor secate către Marea cea Mare a Națiunii! Împăduriți-i în propria Patrie pe tinerii decapitați de viitorul menit și expulzat dimpreună cu ei! Aruncați-vă privirile executorii cu care să fie îmbrățișat întreg Ținutul Defrișării Tinereții și reinstaurați emulația într-o călătorie a Vieții Naționale arborate sub stindardele crucișătoarei camaraderii și ale fiorului brut ca diamantul nepervertit! Să răsune ode-ciocârlii ale muzicilor pe notele purității cetelor de copii tăbărâți într-o bucurie fără de margini de timp! Faceți loc și feriți-vă din calea de tunet cu care trec tinerii încolonați în oștile de voluntari ce vor ocupa țara de sub dreptul Cerului ei!

Economia României să fie clădită pe piața liberă a educației în temeliile iubirii, să fie împânzită țara cu popasuri de înțelepciune din care să se răcorească, de caldă întâmpinare, copii și tineri cu o neostoită poftă de călătorie prin ani. Numai așa se va ști că ei au hotărât să „respecte tot ce e viu” pe Pământ, tot ce e veșnic de viu către Cer. Că vor alege să-și unească destinul comun cu al tuturor semințiilor Umanității și vor face asta înțelegându-se printr-o mirabilă conversație în limba glorios de intraductibilă a sufletelor purificate în literele focului de nestins. O magistrală ideologie #Exist a conviețuirii creative, nu batjocura familiilor câinos de întărâtate de atâta democrație primitiv de privată...Cu o baghetă nestăpânită a talentului de a inter-sărbători Omenirea, cineva să iște o melodie tradusă pe acordurile orchestrei naturii ospitaliere și să dăruiască acestor generații viața decuplat de salvată de la aparatele morbidei democrații mlăștinoase. Încălzirea globală e nimic pe lângă răcirea spirituală!

Trebuie să răsune în națiunile tinereții compendiul unor acorduri puse pe cheia sol – aer a portativului de zbor pe orbita speranțelor. Să se creeze o Stație orbitală de rarefiere în atmosferă a durerilor și deznădejdii. Până să dăm târcoalele nărăvite în cotrobăială pe Marte, e atât de la îndemână și precum se cuvine firii de a coborî cu picioarele pe adevăratul Pământ - urcând cu gândurile inimii către Cer. Însă ce versuri anume și pe ce note de muzicalitate a trăirii să le mai pui, când democrația asta expirată și nedreptatea violentă își sunt travestiri-pereche?! Să se audă șlagărele atâtor celebre singurătăți afluente și care visează portativul de pe care să răsune o melodie a tinereții ca o gașcă a victoriilor de neoprit! E necesar să asanăm lacurile de acumulare a energiilor prin care tinerețea să-și poată echilibra dorințele perpetuării. Tinere, doar având grijă de celălalt (oricum și orice ar fi el) vei reuși să ai, cu adevărat, grijă de tine! 

 

Reforma Democrației înseși... către Noi Orizonturi, spre o cu totul altfel de Lume (decât se tot vrea), via universuri încoronate în fiecare din noi! Fiindcă de azi și până hăt – înainte tinerii de pretutindeni sărbătoresc fiece clipă a trăirii, fluturând steagurile multicolore ale celei ce tocmai sosește și ea, îmbarcată în corăbiile ce alegem să fim! Salut de Patrie voioasă – Occupy the Power!

De-acasă vom lansa o melodie / Cum n-a mai fost cântată pe Pământ, / În tonul tinereții ce-o să fie / Rețea pe InterAni, încă o mie...: / „Salut voios al Patriei ce sunt!”.