Alt scandal de spionaj internaţional la Agenţia de Securitate Naţională a SUA

De data asta nu este vorba de Germania, ci de Franţa, şi nu de vreun francez oarecare, ci de cineva de la Palatul Élysée, şi nu de 1 preşedinte, ci de 3: Jacques Chirac, Nikolas Sarkozy şi ultimul, François Hollande, spionaţi de Agenţia de Securitate Naţională a Statelor Unite. Potrivit WikiLeaks, ei au fost spionaţi mai mulţi ani, cel puţin din 2006 pînă în 2012, iar dezvăluirea, făcută zilele trecute, l-a determinat pe Hollande să convoace Consiliul de Apărare Naţională al Ţării, pentru a se „evalua natura” informaţiilor primite. După o tăcere iniţială, Casa Albă a reacţionat, în cele din urmă, dezminţind că Statele Unite l-ar fi interceptat vreodată pe preşedintele francez, dar nesuflînd nici o vorbă despre posibilele interceptări ale predecesorilor lui Hollande. Totuşi, presa franceză a reacţionat puternic, ziarul „Libération” punînd la îndoială declaraţia oficială a Washingtonului.

Documentele date la iveală de WikiLeaks sînt clasificate „ultrasecrete” şi este vorba, în principal, de 5 rapoarte ale NSA bazate pe „interceptări de comunicaţii” destinate „comunităţii de informaţii” americane, produse fiind de „Servicii de sinteză”. Cel mai recent dintre ele este datat 22 mai 2012, deci imediat după instalarea în funcţie a preşedintelui Hollande şi se referă la reuniuni secrete ale acestuia, unde s-a discutat posibilitatea ca Grecia să iasă din zona euro, de asemenea, la prima sa întîlnire cu cancelara Germaniei, Angela Merkel, la Berlin, chiar în ziua învestirii sale, la 15 mai. În privinţa lui Sarkozy, NSA afirma că, după criza financiară din 2008, „Franţa va prelua de la Statele Unite iniţiativa internaţională, iar Sarkozy se vede pe el însuşi drept cel care va rezolva criza”; de asemenea „preşedintele francez se pregăteşte să facă apel la preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, pentru o eventuală iniţiativă comună în Orientul Mijlociu, fără participarea Americii” etc. Acest ultim scandal cu spionajul NSA la cel mai înalt nivel în Europa, printre aliaţii strategici ai SUA, a stîrnit un val de reacţii negative, în întreaga clasă politică franceză. Prim-ministrul Manuel Valls a declarat că este „mînios din pricina acestor practici inadmisibile venind din partea unei ţări prietene, practici anormale între statele democratice, între vechi aliaţi”. „Franţa, a adăugat el, supraveghează comunicaţiile conducătorilor politici ai partenerilor europeni sau aliaţilor… aceste practici constituie, deci, o violare gravă a spiritului de încredere ce ne animă. Statele Unite trebuie să admită nu numai pericolul faţă de libertăţile noastre, dar şi să le pună capăt imediat. Între Statele Unite şi Franţa trebuie elaborat cît mai repede cu putinţă un cod de bună purtare, trebuie restabilit respectul reciproc faţă de suveranitatea politică a celor doi parteneri”. În comunicatul Partidului Socialist se arată, printre altele: „Cum au putut Statele Unite, legate prin acorduri de apărare în cadrul NATO, să decidă să-i asculte pe şefii statelor aliate? Cum s-a putut ca, în ţara scandalului Watergate, să se facă altora exact acelaşi lucru care, acolo, a dus la căderea lui Nixon?” Apoi, Marine LePen, preşedinta Frontului Naţional, a spus: „Este o treabă foarte gravă. Franţa trebuie să pună capăt amabilităţii sale extraordinare faţă de Statele Unite, care, iată, nu sînt «o ţară prietenă şi aliată», şi să se retragă din discuţiile pentru încheierea tratatului transatlantic. Dezvăluirile Wikileaks sînt extrem de grave, aceste ascultări reprezintă un pericol direct la adresa independenţei noastre naţionale, a suveranităţii şi securităţii Franţei. Franţa trebuie să acţioneze cu fermitate”. Ne amintim ce s-a petrecut nu cu multă vreme în urmă, cînd acelaşi lucru s-a întîmplat cu Angela Merkel, ascultată de Serviciile americane. Atunci, în Germania, s-a înregistrat un val de mînie publică împotriva SUA, popularitatea printre germani a acestui aliat euro-atlantic a atins cote minime, necunoscute niciodată în trecut. De asemenea, se cunoaşte faptul că, de decenii, imaginea Statelor Unite în Franţa nu a fost foarte populară. Este greu de estimat, acum, cît de aspră va fi judecata opiniei publice franceze faţă de Washington şi cînd se vor stinge ecourile acestui scandal.

RADU TOMA
TRICOLORUL