De mai bine de câteva decenii, oamenii de ştiinţă se temeau de acest moment istoric. Descoperirea înseamnă că o creştere a nivelului oceanului planetar cu cel puţin 3 metri ar putea fi inevitabilă. Creşterea nivelului mării va continua să fie lentă în acest secol, notează oamenii de ştiinţă, însă după acesta va accelera brusc şi va produce o criză.
„Chiar se întâmplă”, a declarat Thomas P. Wagner, specialistul ce coordonează programele NASA asupra calotei glaciare polare şi care a contribuit la această cercetare. „Acum, nimic nu o mai poate opri. Singura limită este cea dată de legile fizicii, ce stabilesc cât de repede poate curge gheaţa”, a mai spus Wagner.
Cele două studii publicate în cursul acestei săptămâni în jurnalele Science şi Geophysical Research Letters încearcă să explice o scurgere accelerată observată în ultimele decenii la gheţarii din anumite zone ale Antarcticii de Vest.
Ambele cercetări au concluzionat că apa caldă ce urcă din adâncurile oceanelor a provocat o instabilitate care face calota glaciară din Antarcticul de Vest vulnerabilă la un colaps cu încetinitorul. Una dintre cercetări concluzionează că acei factori despre care oamenii de ştiinţă sperau că ar putea ajuta la prevenirea unui colaps nu vor face acest lucru.
Rezultatele studiilor par să confirme o predicţie făcută în 1978 de către un eminent glaciolog, John H. Mercer de la Ohio State University. Cercetătorul a identificat natura vulnerabilă a calotei glaciare din Antarcticul de Vest şi a avertizat că eliberarea rapidă în atmosferă a gazelor cu efect de seră reprezintă „ameninţarea cu un dezastru”. Cercetătorul a fost atacat la acea vreme pentru afirmaţia sa, dar în ultimii ani oamenii de ştiinţă au descoperit cu îngrijorare că evenimentele au decurs aşa cum a prezis Mercer (specialistul a murit în 1987).
Oamenii de ştiinţă afirmă că topirea calotei glaciare nu se datorează temperaturilor mai ridicate ale aerului, ci din cauza apei relativ calde provenite din adâncurile oceanului. Apa este ridicată la suprafaţă şi către calota glaciară în urma intensificării vânturilor din jurul Antarcticii.
Majoritatea cercetătorilor din acest domeniu văd o legătură între vânturile mai puternice şi încălzirea globală provocată de om, însă notează că alţi factori contribuie la rândul lor. Unul dintre factori ar putea fi variabilitatea naturală a climatului. Altul ar putea fi gaura de ozon de deasupra Antarcticii, provocată de o altă problemă de mediu: eliberarea de către oameni în atmosferă a gazelor ce distrug ozonul.
Acest amestec de factori a declanşat un proces de colaps al calotei glaciare ce nu mai poate fi oprit, nici chiar în cazul în care factorii care atrag apa mai caldă în zonă ar înceta să mai aibă acest efect. În acest moment, o scădere a ritmului de topire ar fi „prea puţin şi prea târziu pentru a stabiliza calota glaciară”, explică Ian Joughin, glaciolog la Universitatea Washington şi principalul autor al studiului din Science. „Nu există niciun mecanism de stabilizare”, adaugă specialistul.
Problema principală este faptul că o mare parte din calota glaciară din Antarcticul de Vest este situată sub nivelul mării, într-o depresiune de forma unui bol. Aşa cum a prezis dr. Mercer în 1978, odată ce se topeşte partea din calota glaciară situată pe marginea bolului, iar gheaţa se retrage în apă mai adâncă, ea devine mai instabilă şi mai vulnerabilă la topirea continuă.
Richard B. Alley, un specialist în ştiinţele climei la Universitatea Pennsylvania State ce nu a luat parte la acest studiu, dar care a studiat calotele glaciare de la poli preţ de câteva decenii, afirmă că cercetările sunt convingătoare. Deşi Alley spune că se temea de mult timp de această descoperire, „când a aflat de ea, am fost puţin şocat”, a spus cercetătorul.
Specialistul afirmă că o creştere a nivelului mării este inevitabilă acum, ca urmare a topirii din Antarctica de Vest, însă notează că emiterea gazelor cu efect de seră va înrăutăţi situaţia. Aceste gaze ar putea destabiliza şi alte părţi ale Antarcticii, cât şi calota glaciară din Groenlanda, provocând o creştere a nivelului oceanului planetar atât de mare, încât multe din oraşele situate pe coastele Terrei vor trebui abandonate în cele din urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu