Cum funcţionează spălarea creierului şi de ce Îl vedem pe Isus în pîine – din enigmele creierului

Mintea noastră e încă învăluită în mister. Deşi sînt încă multe lucruri despre creierul nostru pe care nu le înţelegem, există unele fenomene ce au fost descifrate, măcar parţial.

Oamenii de ştiinţă au reuşit să găsească explicaţii plauzibile pentru care spălarea creierului funcţionează, fără a înţelege sau a cunoaşte însă 100% tehnicile, pentru clipele în care vedem chipul lui Isus în pîine sau în cele mai ciudate locuri sau cum şi de ce apare prosopagnozia (incapacitatea de a recunoaşte feţele).

Cum funcţionează spălarea creierului?

Spălarea creierului, aşa după cum arată şi expresia în sine, presupune schimbarea felului în care o persoană gîndeşte sau modificarea credinţelor sale prin folosirea tehnicilor ostile, informeaza Listverse. Tehnica e utilizată, adesea, pe prizonierii de război, pe ostatici sau alte persoane aflate în poziţie de inferioritate. Primul pas în acest proces constă în desfiinţarea a tot ceea ce crede victima despre de persoana sa. E necesar să se facă un loc în care să se aşeze noi gînduri, idei şi valori. E o combinaţie de abuz fizic şi psihic, laolaltă cu promisiunea salvării, astfel creîndu-se condiţiile ideale pentru manipulare.

Cînd cel în cauză crede că nu are dreptate în nici o privinţă, ajunge să se bazeze pe persoana care îl distruge, sperînd că va fi reconstruit, ajungînd în final „cine trebuie”. Există şi metode de spălare a creierului mai puţin evidente, care se întîmplă zi de zi. Mulţi spun că reclamele asta fac, manipulînd şi schimbînd felul în care gîndim. Pînă şi prietenii încearcă să manipuleze, practicînd o formă blîndă de „spălare a creierului”. Totuşi, nu se cunoaşte pînă în prezent cum anume funcţionează spălarea creierului, care sînt tehnicile pe care le presupune, pentru că a le replica într-un studiu ştiinţific e considerat lipsit de etică. Ceea ce se ştie despre această procedură s-a aflat de la prizonierii de război, însă există încă multe goluri.

De ce unii nu recunosc chipurile?

Prosopagnozia reprezintă imposibilitatea unora de a recunoaşte ori identifica chipurile, chiar şi pe cele ale prietenilor sau familiei. Cei în cauză nu pot descifra, uneori, nici emoţiile exprimate prin mimică, nu pot trage concluzii legate de vîrsta unei persoane şi nici menţine contactul vizual. Aceleaşi persoane au probleme şi în a-şi reda, pentru ele însele, amintiri vizuale, nu pot recunoaşte lucruri care sînt asociate cu cineva, cum ar fi o maşină sau o casă, avînd dificultăţi în a identifica şi animalele.

Multă vreme această afecţiune nu a fost înţeleasă şi s-a crezut că este rezultatul unei traume la cap. Acum se ştie însă că aproximativ 2% din populaţie se naşte cu această particularitate. Afecţiunea pare să îşi aibă originea în dezvoltarea fetală, într-un defect al creierului. Totuşi, e dificil de diagnosticat, pentru că, adesea, cei în cauză găsesc alte căi de a-şi compensa handicapul.

De ce vedem chipul lui Isus în pîine?

Unii oameni văd forme, chipuri acolo unde acestea nu există. Tuturor ni s-a întîmplat să vedem adevărate poveşti, cu personaje, în nori. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că informaţiile sînt aranjate şi procesate de creierul nostru, astfel încît acestea să aibă sens. Supravieţuirea noastră, ca specie, s-a bazat în mare parte pe această abilitate, de a pune cap la cap informaţii pentru a întregi tabloul, a obţine imaginea de ansamblu. Această capacitate a noastră e ca un talent înnăscut, integrat în creierele noastre atît de tare, încît îşi face apariţia chiar şi atunci cînd nu e cazul.

Este multitaskingul eficient?

Abilitatea de a face mai multe lucruri deodată, mai ales la locul de muncă, este lăudată şi căutată, însă studiile recente arată că, în realitate, nu se poate vorbi de eficienţă, nu la un nivel ridicat. Scanările creierelor subiecţilor care făceau mai multe lucruri deodată au arătat că, în realitate, se făcea o singură activitate, într-un anumit moment, oamenii trecînd de la o sarcină la alta. Mai mult, s-a demonstrat chiar că multitaskingul duce la o scădere a productivităţii cu 40%, în timpul unei zile de muncă.

Credem doar că sîntem mai productivi, că „salvăm” timp. La finele zilei, însă, aşa-zisul multitasking ne face să fim mai obosiţi şi frustraţi de cît de puţin am reuşit în realitate să facem. Multitaskingul este posibil, însă, doar atunci cînd nu realizăm că facem mai multe lucruri deodată. Atunci cînd o sarcină este intelectuală şi alta fizică. De aceea, putem procesa informaţia de pe un audio book, cînd plimbăm cîinele. Chiar şi aşa, există neajunsuri: nu mai sîntem conştienţi de ceea ce ne înconjoară.

ANCA SERGHESCU