Prozatorul Mircea Constantinescu a încetat din viaţă, luni, la vîrsta de 68 de ani, informează Uniunea Scriitorilor din România (USR)

Mircea Constantinescu, născut la 18 iulie 1945, la Tîrgovişte, a absolvit Liceul „Ienăchiţă Văcărescu” din localitate în 1963. A urmat apoi cursurile Institutului Pedagogic Bucureşti, încheiate cu dublă licenţă, în „Biblioteconomie” şi „Bibliologie”, în 1966. În 1972, a absolvit Facultatea de Sociologie la Universitatea din Bucureşti, fiind licenţiat în „Sociologia culturii”. A lucrat ca sociolog şi bibliolog. A debutat literar cu versuri în revista „Amfiteatru“, în 1966, care, în 1968, i-a acordat premiul pentru debut. În 1968, a debutat editorial cu proză scurtă în volumul „Ciudăţenii de familie”. De asemenea, a colaborat cu numeroase reviste din toată ţara. A fost membru al comitetului secţiei de proză al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, al Comisiei Sociale a Uniunii Scriitorilor, al juriului Concursului Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”. Totodată, Mircea Constantinescu a fost distins cu premii ale Societăţii Scriitorilor Tîrgovişteni. Dintre scrierile sale de proză se numără: „Ciudăţenii de familie” (1968), „Cancerul blond” (1970), „Smog” (1971), „Amurgul levantinilor” (vol. 1- 1978, vol. 2 – 1981), „Îşi amintea de Casablanca” (1984), „Aleargă pentru viaţa ta” (1985), „Au fost odată ca niciodată” (1987), „Români, vă ordon să staţi la coadă” (1997), „Impozit pe viaţă” (1998), „Te rog să mai trăieşti puţin” (1998), „Stand-by” (2002), „Spovedanii” (2005) şi „Cu noi în cîrcă, Europa” (2012). În proza non-ficţională, se numără volumele: „Cum îndemult Bucureştii petreceau” (1977), „Cînd toca la Radu-Vodă” (1992), „După Bucureşti, potopul…” (2002), „Tropăind prin Spaţiul Schengen” (2006), „Oraşul de la parter” (2009), „Noaptea, cînd toate blondele sînt brunete” (2010) şi „Ronţăit de viu” (2012). De asemenea, a scris şi eseurile „Triumful lui Făt-Frumos” (1979), „Vedeta” (2001) şi „La început a fost tăcerea” (2006).