„Shalom!” la pămîntul ţării, sau despre adevărata miză în gheşeftul retrocedărilor

De bună seamă, iar a stat prea mult la Zidul Plîngerii… Aşa cum a făcut şi în urmă cu 5 ani. Cînd lui i-a adus noroc răvaşul pus la zid, să prindă şi al doilea mandat (dorinţa fiindu-i îndeplinită, cu sprijinul prietenilor săi, dar cu ce preţ?!), iar poporului – o raţie zdravănă de îndoctrinare pe tema vinovăţiei… Cu manuale şi cursuri de educare a tinerei generaţii, concepute sub povara inventatei vinovăţii a părinţilor şi bunicilor lor, cu profesori care, cum se laudă preşedintele în faţa aceloraşi prieteni, „merg la Yad Vashem să aprofundeze subiectul”, cu o cvasigeneralizare a tratării Holocaustului în manuale! Şi, cum stătea el, umil, pe lîngă pietre, s-a gîndit că evreii ar trebui despăgubiţi… Asta, după ce i-am mai despăgubit de cîteva ori! Se pare, însă, că aceasta este povara României contemporane: să tot plătească despăgubiri! Să le dăm şi evreilor, şi ungurilor, şi saşilor. Pentru că, numai aşa, într-o continuă retrocedare, vom putea fi menţinuţi veşnic iobagi pe pămînturile noastre! Niciodată guvernanţii nu au ţinut cont că românii trebuie să aibă prioritate în procesul retrocedărilor, ei fiind aceia care au suferit cu adevărat! Ei trebuiau să se gîndească, în primul rînd, la dreptul nostru de a ne recupera averile confiscate de comunişti. Nu să fim lăsaţi, în chip batjocoritor, ultimii! În schimb, am fost puşi la plată! Germania ne datorează (într-o sumă echivalată) 19 miliarde de euro din al II-lea război mondial, dar noi am fost puşi la zid să retrocedăm degrabă proprietăţile săseşti. Grofii unguri ne-au zdrobit bunicii, iar noi le-am despăgubit progeniturile şi falşii urmaşi (chiar dacă porcii de grofi au mai fost despăgubiţi de Statul Român – o dată în bani, între cele două războaie mondiale, şi încă o dată, începînd cu primii ani ai democraţiei!). Acum, iar stau cu gheara întinsă evreii! Îşi cer înapoi averile, deşi cei care le-au confiscat au fost comuniştii de acelaşi neam cu ei, nu românii! După jertfa copiilor noştri, din decembrie ’89, ei au avut oricum grijă să se numere printre principalii beneficiari ai retrocedărilor, primind înapoi clădiri, terenuri etc. Astăzi, Traian Băsescu vrea să-i despăgubească iarăşi pe evrei! Chiar peste litera legii. Şi nu se pune problema că nu ar şti ce spune legea… Ori că nu ar avea habar de modificările pe care le-a adus Victor Ponta Legii retrocedărilor. Dar taxa de la zid e una semnificativă, „poporul ales” (care ne-a tot dat „aleşi” în ultimii 24 de ani!) voindu-se iarăşi despăgubit. Iar evreii chiar au găsit veriga slabă, care să le mai asigure un rînd de plăţi. Ca la cîrciuma Cotrocenilor! Ori, în vreme ce românii simpli, care au avut proprietăţi confiscate de sistemul comunist, au fost împinşi într-un păienjeniş al pseudo-restituirilor, cu tot soiul de proceduri complicate de echivalare a valorii respectivelor bunuri şi de încadrare a lor într-un punctaj strict, stabilit de Fondul Proprietatea (ajuns gheşeft, pe mîna unor companii de „management”) şi cu perspectiva primirii compensaţiilor începînd abia din 2017, pentru evreii lui dragi, preşedintele s-a angajat să asigure, cu promptitudine, despăgubiri în bani, sau chiar cu pămînturi. Că aşa s-a jurat marinarul, în vreme ce lăcrima în faţa pietrelor: „Vom da înapoi evreilor ce le-au luat comunistii!”. Adică românilor să li se „mărunţească” despăgubirile cuvenite, prin fel şi fel de conversii (fiind schimbat însuşi sensul noţiunii de „despăgubire”, cu sintagma „măsură compensatorie”), primind… „puncte de despăgubire”, la un fond devalizat (într-o rată de conversie care reduce la nimic valoarea „despăgubirilor”). În fapt, este încă o dovadă că şeful statului nu vrea să vadă terenurile ajunse în proprietatea românilor. De aceea, în vreme ce nouă ni se azvîrle un iluzoriu mărunţiş (şi acela, abia de prin 2017 încolo), evreilor li se promite despăgubirea cu bani sau, la alegere, cu terenuri (nicidecum compensaţii cu… puncte de lipit pe uşa frigiderului!). Şi nu este greu de intuit în ce direcţie se vor îndrepta aceştia în noul gheşeft pe care îl pune la dispoziţie, ,,moca” şi, în cele mai multe cazuri, nejustificat, Statul Român! Iar în vreme ce românilor li s-a pus oprelişte în dreptul de a solicita retrocedări – premierul Victor Ponta cerînd ca statul să nu mai accepte noi cereri de retrocedări, pentru că „persoanele în drept au avut 23 de ani la dispoziţie” -, pentru evrei, termenul a fost extins cu încă 10 ani! Că nu degeaba a purtat Traian Băsescu fesul decupat pe scăfîrlie: s-a luminat că… doar 20% din ceea ce trebuia retrocedat s-a restituit. Restul de 80 de procente (de la care românii au fost excluşi) s-ar putea retroceda, fie şi parţial, în echivalent terenuri. Şi chiar de-i ştim cu sete mare de bani, în noul sistem de retrocedare, evreii vor alege pămînturile noastre. Terenuri, iar nu compensaţii în bani, pentru că bani sînt pe cale să capete din altă parte, de vreme ce Ungaria a făcut un gest istoric şi a recunoscut, de la pupitrul ONU, Holocaustul pe care l-a săvîrşit. Aşa că, ştiind că se vor face, oricum, cu niscai bani de la Budapesta, de care să se folosească pentru a achiziţiona alte suprafeţe (evident, tot din România, pentru că, în Ungaria, nu s-ar atinge de nici 2 metri pătraţi pentru mormînt!), de la noi vor cere, drept despăgubiri, terenuri. Multe terenuri… Şi nu întîmplător… Căci, de vreme ce au început să emită aberaţii despre faptul că „în prezent, ebraica este a patra limbă cea mai vorbită în România” şi cum trag la pămînturile noastre, mîine-poimîine o să-şi dea mîna cu maghiarimea (şi alte etnii pe care le-am tot despăgubit), pentru a cere federalizarea unui stat care nu consideră astfel de acţiuni ca fiind atacuri la fundamentele sale.
CEZAR ADONIS MIHALACHE
TRICOLORUL