MONUMENTUL SFIDĂRII DE LA ARAD În Ardeal sînt glorificaţi… asasinii românilor!!!

Politica ezitantă, nu de puţine ori „în genunchi”, a liderilor. României de după 1989 a condus ia tragica şi ruşinoasa situaţie ca Ardealul să fie realmente împînzit cu monumente închinate criminalilor unguri ce s-au remarcat printr-un diabolic proces de maghiarizare forţată a românilor şi secuilor din Transilvania.
În mod special făceam referire directă la modul ruşinos în care ex-premierul României, Adrian Năstase, şi-a dat în cele din urmă acordul, din raţiuni electorale probabil (a se analiza alianţa cu UDMR – n.a.), pentru ridicarea „Statuii Libertăţii” de la Arad, edificiu ce elogiază „Ungaria Mare” şi „eroii” şovinismului maghiar de la 1848: aşa – declaraţii 13 generali, rămaşi în istorie ca asasinii diabojicla 40.000 de români!
Ei bine, ne vom permite să dezvăluim adevărul crud al istoriei în această delicată problemă.

Obeliscul de la Arad
reprezintă Ungaria Mare, cu 13 provincii!

La 5/17 februarie 1867 se constituie statul dualist Austro-Ungaria, prin împărţirea posesiunilor Imperiului Habsburgic în două entităţi statale „Cisleitania” (Austria) şi „Transleitania” (Ungaria). Cauze:
- pierderea de către Habsburgi, în urma Războiului Crimeii (1853-1856) – declanşat pentru adjudecarea Principatelor Române, a mecanismului creat în 1815 pentru păstrarea status-quo-ului continental şi planetar – Sfînta Alianţă;
- pierderea poziţiei în cadrul Confederaţiei statelor germane, după 1848, pînă la excluderea definitivă a Austriei de către Prusia în 1866;
- pierderea tuturor posesiunilor italiene în perioada 1858-1866 în favoarea Piemontului sprijinit de Franţa;
- înfrîngerea de către Prusia (1866) şi unificarea Germaniei în jurul acesteia;
- succesele planului de edificare a României (cunoscut încă din 1768), prin actul de la 24 ianuarie 1859 şi proclamarea României ca stat la 11 decembrie 1861, care ameninţau cu pierderea Transilvaniei, Banatului, Partium-ului şi Bucovinei şi urmarea exemplului românesc de către sîrbo-croaţi, cehi şi polonezi;
- intrarea României în sfera de influenţă germană prin încoronarea lui Carol I (10 mai 1866).
Soluţie : pentru a păstra Imperiul, minoritatea germană dominantă îşi asociază cea mai turbulentă minoritate, cea ungurească, în actul de dominare a majorităţii slavo-române. În ctombrie 1867, ca o consecinţă a Pactului Dualist, Dieta ungara’decide RIDICAREA UNUI MONUMENT – SIMBOL AL RECONCILIERII HABSBURGO – UNGARE, după conflictul din 1848-184jLsub numele de „HUNGARIA”. În viziunea ideologilor unguri, el trebuia să reprezinte „Ungaria Eterna sau „Ungaria Milenară „, realizată prin pactul dualist, ca „Ungarie a Coroanei Sfîntului Ştefan”, în componenţa căreia intrau 13 provincii. Pentru amplasarea monumentului era nevoie de un loc istoric, legat simbolic de cifra 13, şi de aceea a fost ales Aradul. Era, pe de o parte, cetate de margine a Transilvaniei rîvnite şi, pe de alta, locul unde fuseseră executaţi de austrieci, ca dezertori, 13 ofiţeri (3 declaraţi unguri, 3 germani, 2 austrieci, 2 armeni, 1 sîrb, 1 croat, 1 slavon) ajunşi generali în armata de invazie a lui losif Bem în Transilvania. Cei 13 generali au la Arad un monument care îi comemorează -”Obeliscul”. În monumentul „Hungaria”, ei urmau să simbolizeze cele 13 provincii ale „Ungariei Milenare”: Ungaria, Oldenburg, Burgenland, Slovacia, Ruthenia, Transilvania, Banat, Partium, Sirmium, Croaţia, Slovenia, Backa, Voivodina.

BOGDAN PĂPĂDIE,
GABRIEL I. NĂSTASE