America-America, dac-ai ști și tu...!

...că poți doar să devii, în sfârșit, măreață! Numai de-ai vrea să accepți că e timpul să-i dărâmi pe cei ce te-au reprezentat în lumea largă și pe care au redus-o la halul acela de profit cu orice preț. Dar și că poți redeveni tot așa precum ai fost o democrație boroboață!  Să tot fie vreun centenar de când constitui un fel de reper nou al Lumii care avea nevoie și de așa ceva, însă n-ai prea înțeles cum de nu e suficientă simpla percepție cu care celelalte națiuni se raportau la tine, necesar fiind să fi dovedit că te ridici la înălțimea unui far călăuzitor nu neapărat prin scrâșnetele de PIB-uri, ci către pacea mult-vindecătoare de atâta război! Ar trebui să regreți cum de nu s-a putut să fii și tu vreodată asociată cu play-ul unei gândiri pe atât de îngrijorate de urmele șenilate cu fanfara capitalismului, încât să mai și renunți la nesocotitele pofte din care îți tot trăgeai seva energiei disproporționate! Câtă șansă ai ratat nedevenind, deloc, o civilizație spre „zgârie-norii” potecilor dintre inimile pretutindenilor de oameni, între porturile speranțelor cochet de înmănunchiate – fiindcă pentru asta era nevoie să recuperezi la cultura mustind de profituri și care să-ți strige, astfel, că durerea unei aripi frânte continuă să zboară Înalt și doar ca să se Pogoare cândva de vindecător! Milioane și milioane de victime ale sărăciei și bolilor, indiferenței sau războiului au tot sperat să te înțelepțești cu adevărul după care aveai posibilitatea să forezi în adâncimile de Istorie a Umanității.   

                                                                                                  

                                                 Așa că nu numai tu, Americă, porți vina că ai fost înarmată cu sofisticăriile conjuncturale post-războaielor și n-ai înțeles că toate aceste fiare de luptă nu-ți pot propaga puterea planetară, decât dacă vei fi știut să le utilizezi protejând instaurarea minimei dreptăți sociale pe lumea asta. Și tot respectul dacă ai fi ales să-ți aperi (cu tot cu înarmarea prădătoare) convingerile propriei statalități moderne...Nicidecum să disloci, să descinzi ori să te infiltrezi sub acoperișurile popoarelor pe care să le arunci, cu tot cu pereți și adâncurile podelelor, în aerul sclaviei și morții; să pedepsești lanuri de spirite care nu s-au plecat ori  colportau cu alte viziuni de conviețuire „verificată”, dealtfel, în secole și chiar milenii de cultură a vieții pe Terra! America-America, te-ai complăcut în fandoseala vremurilor, înloc să-ți fi clădit o faimă cu renumele neuitării, recunoașterii și recunoștinței, deopotrivă! Iartă-ne dacă ni se pare că nu e deloc ceea ce trebuia și putea să fie – devreme ce ai fi ales calea ușoară a lozincilor perorate cu impresii de nedescris...! Sau pe când le asigurai cetățenilor tăi un trai de îmbelșugare falsă, lustruită pe rețelele importului de inteligențe și exploatată din durerile celor expropriați de demnitate și chiar existență, din tragediile rostogolite (în haitele imperialismului) asupra sărăciei și amărăciunilor dăinuind, cum-necum, în tihnă națională și exercițiul unui sănătos efort social. Dintre grânele de spirit al atâtor națiuni, tu, Americă, ai preferat să alegi toate neghina rudimentarităților trădătoare, le-ai urcat în creștetul celebrității murdare și ai promovat răul pe o lungă perioadă de timp al generațiilor nerăbdătoare...Cine vrei să te fi crezut?!

                                      Și, America atât de frumoasă ce răsărit-ai cândva de demult, tot noi suntem cei ce încearcă să înțeleagă ceva, poate că exact capitalismul scelerat și ale cărui guri nesătule le-ai tot îndestulat (de bine ce-ți cădea la socoteală) e cel care ți-a năruit credibilitatea de viitor. Armele - ca armele, dar tragediile pe care le provoacă acest tip de capitalism blestemat de însăși natura firii lui samavolnice de a nu lăsa ceva și altora și a pustii totul în cale sunt din ce în ce mai de neacceptat! De ce, America?! În ce chingi credeai că poți îngrădi lumea, fiindcă iată cum tot acolo se ajunge, întotdeauna! La ceasul acela în care hai să zicem că măcar întrucâtva și tot trebuie să plătești pe lume! Profitul cu orice preț are un cost teribil...Dar ar însemna ceva dacă ai rămâne un exemplu de cum nu trebuie să fii, în veci, un Jandarm al Omenirii! O civilizație va fi grandioasă doar dacă se însoțește cu minunatele sedimentări ale unei culturi sănătoase. Totuși...La revedere, America-America! Și învață de la miliarde de oameni care se hrănesc cu speranțe de zi-cu-zi, dar tot îți doresc „Succes!”- pentru a ne întâlni mai departe...