De-a lungul istoriei recente au avut loc numeroase comploturi, organizate la nivelul conducerii politice ale unor ţări puternice cum sunt Statele Unite ale Americii sau Federaţia Rusă (fosta Uniune Sovietică). Aceste acţiuni nu au vizat doar destabilizarea politică a acestor naţiuni, ci şi manipularea opiniei publice, cu scopul de a o îndrepta într-o direcţie sau alta.
În jurul acestor conspiraţii au fost concepute teorii, unele dintre ele demonstrate, altele mai puţin. Iată care sunt cinci dintre cele mai importante teorii ale conspiraţiei, care, într-un final, s-au dovedit a fi adevărate:
5. Spionul sovietic din Congresul American
În anii '80, în SUA, printre teoreticienii conspiraţiei exista opinia generală conform căreia toate problemele statului erau provocate de către comunişti. Încă din anii '50, cel mai cunoscut dintre teoreticieni, Joe McCarthy, susţinea că în Congresul American se aflau persoane cu concepţii de extremă-stânga. Cu timpul, opinia publică a început să-l blameze pentru afirmaţiile făcute, însă noi dovezi pareau să-i dea dreptate lui McCarthy.
Încă dinainte ca teoreticianul american să-şi susţină părerea, în Congresul American a fost admis democratul newyorkez Samuel Dickstein. Acesta a activat ca agent secret al NKVD-ului în perioada cuprinsă între Marea Criză economică din anii 1929-1933 şi până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Deşi era cunoscut faptul că Dickstein activa ca spion, el nu a fost pedepsit, ba mai mult, a muncit ca avocat în cadrul Curţii Supreme de Justiţie din New York până la moartea sa, în 1954.
4. Războiul din Golf a fost argumentat pe baza declaraţiei unei fetiţe kuweitiene
În vara anului 1990 , trupele lui Sadam Hussein invadau Kuweitul, motivându-şi intervenţia prin faptul că inamicii atacaseră provincia petrolieră irakiană Rumaila. În luna august a aceluiaşi an, SUA decide să sprijine Kuweitul, intervenind în conflict, deşi opinia publică americană nu era întru totul de acord, până într-un anumit moment.
Pe 10 octombrie 1990, pe posturile de televiziune din SUA era transmis testimonialul în faţa Congresului Drepturilor Omului a unei fete pe nume Nayirah. Ea descria oficialităţilor situaţia deplorabilă din Kuweit, făcând referire, în mod special, la atrocităţile provocate de armatele irakiene pe teritoriul ţării sale natale. Ulterior, s-a dovedit că Nayirah (a cărui nume nu a fost dovedit niciodată) era de fapt fiica ambasadorului Kuweitului la Washington şi, mai mult decât atât, discursul ei era rezultatul colaborării dintre Grupul Kuweitienilor Liberi, firma americană Hill&Knowlton şi vicepreşedintele Congresului Drepturilor Omului, americanul Tom Lantos.
3. Richard Nixon plănuia să ordone asasinarea unui jurnalist
Cunoscuţii preşedintelui american Richard Nixon (în funcţie din 1969 până în 1974) cunoşteau faptul că acesta era total împotriva ideilor jurnalistului Jack Anderson, încă de dinainte de a ocupa fotoliul principal de la Casa Albă. Puţini dintre cei care l-au cunoscut pe Nixon nu ştiau că acesta urma să-şi asasineze adversarul de-o viaţă.
Într-o primă fază, Nixon a dat ordin CIA-ului să-l monitorizeze pe Anderson. Agenţii îl urmăreau la fiecare pas, îi supravegheau familia, însă, în mod paradoxal, nu ştiau cum să acţioneze pentru a-l elimina pe ziarist. În cele din urmă, preşedintele i-a retras din misiune pe cei doi spioni (G.Gordon Liddy şi Howard Hunt), iar Jack Anderson a scăpat nevătămat, el trăind până în anul 2005.
2. Britanicii au plănuit un atac împotriva supravieţuitorilor evrei ai Holocaustului
Istoria statului Israel este strâns legată de cea a Marii Britanii, dat fiind faptul că secretarul de Externe al Regatului Unit, James Balfour, a fost primul oficial englez care a promis evreilor, în anul 1917, realizarea unei entităţi statale în Orientul Mijlociu. Mai mult decât atât, britanicii sunt cei care au făcut posibilă definitivarea organizării statului Israel în 1948. Din păcate, ideea stabilirii noilor graniţe în imediata vecinătate a ţărilor musulmane, s-a dovedit a fi total neinspirată.
Drept urmare, între anii 1947-1948, serviciile secrete militare britanice, MI6, au demarat Operaţiunea Embarrass, în încercarea de stopa fluxul de refugiaţi evrei în Palestina, fenomen produs după sfârşitul Holocaustului în Europa. Pentru a atinge acest scop, britanicii au plănuit să distrugă bărcile refugiaţilor şi să pună exploziile pe seama unor grupuri fictive de terorişti palestinieni. După ce au bombaradat mai mult bărci goale, care urmau să plece mai apoi cu refugiaţi, din Italia, agenţii secreţi au abandonat misiunea.
1. Unul dintre cele mai sângeroase masacre din istoria SUA
În anul 1921, în oraşul Tulsa din statul Oklahoma, un tânăr de culoare, pe nume Dick Rowland, s-a îndrăgostit de Sarah Page, o fată albă. Nimic nu putea fi mai periculos în acea perioadă decât relaţiile interrasiale. Prin urmare, Rowland a fost arestat, în primul rând pentru că era văzut în compania tinerei şi, în al doilea rând, că locuia pe "Black Wall Street", o zonă în care afro-americanii cu situaţie financiară bună erau majoritari.
În ziua care a urmat arestării lui Rowland, un grup de albi s-a adunat în apropierea închisorii unde acesta îşi ispăşea pedeapsa, pentru a scanda împotriva lui, iar la scurt timp, afro-americanii au intervenit, în încercarea de a-l proteja pe tânăr. Un singur foc de armă a fost necesar pentru a declanşa cel mai mare conflict interrasial din istoria Statelor Unite ale Americii. De pe aeroportul din vecinătatea oraşului Tulsa au decolat avioane pilotate de albi, cu scopul de a bombarda cartierul afro-american.
La sfârşitul celor 16 ore de masacru, au fost declaraţi decedaţi în mod oficial doar 39 de persoane, cele două spitale ale populaţiei de culoare au fost complet distruse, iar întreaga zonă de 35 de locuinţe de pe "Black Wall Street" a fost rasă de pe faţa pământului. Se presupune că, pentru a muşamaliza cazul, cadavrele victimelor afro-americane au fost îngropate rapid în gropi comune, au fost aruncate în mine de cărbuni sau în apele râului Arkansas.
www.descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu