Stau la pîndă şi cumpără tot! Pămînturi, bănci, afaceri, branduri… Tot ce e românesc nu piere – se maghiarizează… Acesta este cruntul adevăr. Iar noi privim absenţi. Parcă tot mai absenţi. Nu reacţionăm. Nu încă! La prima vedere, anunţul Grupului bancar ungar OTP, de a achiziţiona toate băncile greceşti „cu probleme” (din România, Bulgaria şi Serbia), pare doar o vorbă de rechin bancar care jinduieşte la o pradă pe care nu poate să o înşface… Din păcate, cel puţin în cazul nostru, într-un sistem bancar în care guvernatorul Mugur Isărescu, dacă nu face pe macroeconomistul şi anunţiatorul Statisticii, efectiv doarme, ori poate lîncezeşte într-o falsă adormire tocmai cu gîndul la încă un epolet pe umărul curbat al lojei masonice, orice este posibil. Mai ales că asaltul de maghiarizare a fluxurilor bancare româneşti nu este la primul ghiont… Dimpotrivă, în strategia paşilor mărunţi, dar fermi, au fost înfipţi deja ţăruşii unor mega-afaceri, dar şi ai unui simbolism bine conturat. Pentru că simbolismul reprezintă o carte importantă pentru revizionişti. Aşa că, după ce s-au dat peste cap să preia o bancă de la portughezii prezenţi în România, cu un nume deloc întîmplător, ca un mesaj al destinului pe care îl scriu ei, „Millennium”, chiar nu ar trebui să ne surprindă încrîncenarea de a prelua Banca Românească şi Bancpost. Instituţii care nu sunau bine nici în formulele lor „grecizate”, dar care, în eventuala formulă maghiară, vor reprezenta un pumnal adînc înfipt în pieptul românismului. De fapt, plecînd de la problemele sistemului bancar grecesc, ungurii de la OTP au văzut oportunitatea preluării unui segment de piaţă de peste 12 procente din sistemul bancar românesc. Atît cît ocupă în prezent băncile avînd capital grecesc. Şi cum ar fi ca OTP, de la o cotă de piaţă modestă, cît are acum, de 1,3% (2,1% după preluarea sută la sută a Millennium Bank), „hunobancherii” să ajungă să ocupe 15% din piaţă?! Adică să fie în „top”, şi nu oriunde, ci pe locul II, între BCR, care are 17,5%, şi BRD, care acoperă 13 procente! Un salt uriaş pentru o bancă aflată pînă acum pe un modest loc 18, în topul celor 20 de bănci din România, nu?! Am fi în faţa unei preluări agresive, care le-ar crea, mai ales prin subsidiarele din Ardeal, venele unui sistem financiar-bancar paralel, inclusiv pentru „alimentarea” aşa-zisului Ţinut Secuiesc, şi, prin extensie, a Partiumului. De fapt, aşa cum ne-au avertizat că, pentru ei, „unirea României cu Moldova va fi o mare oportunitate”, căci va fi o portiţă prin care să forţeze federalizarea României (şi aşa va fi, dacă vom lăsa procesul de Reîntregire cu fraţii noştri pe seama „cursului istoric”, trasat prin rezoluţiile UE cu amprentă ungurească!), tot aşa, criza din Grecia, transferată inclusiv băncilor subsidiare de la noi, reprezintă tot „o oportunitate”. Formal, OTP îşi umflă apele putinţei dintre Buda şi Pesta, marjînd chiar pe preluarea tuturor băncilor cu capital grecesc din Bulgaria, România şi Serbia. Cu menţiunea că acelaşi grup nu îşi va extinde operaţiunile în Grecia, mama acestor subsidiare. Ceea ce poate sugera că neîncălcarea territorial-bancară a Greciei este parte a unei anumite înţelegeri. Iar dacă băncile pe care le vizează OTP nu vor să se predea de bună-voie asaltului hunobancherismului, vor avea ei grijă, dimpreună cu fratele rus, ca acestea să aibă cu adevărat probleme. Şi sînt toate şansele să se întîmple aşa, pentru că OTP nu este decît un alt vîrf de lance al Rusiei… În plus, ungurii nu vor mai repeta greşeala de la începutul anilor ’90… Cînd au asaltat „macroeconomic” Ardealul (că tot îi place termenul lui Mugur!) pentru a-şi aşeza pecinginea verzuie asupra fluxurilor financiare şi, exact cînd nu se mai aşteptau ca patrioţi români să răspundă acestor intruziuni, s-au trezit cu Banca Dacia Felix. Ori, este timpul ca românii să ia înapoi ceea ce a fost al lor. Şi nu trebuie să asistăm pasivi cum cele 12 procente din piaţa noastră bancară, felia „elenizată” prin alte trădări şi vînzări de ţară (segment cuprinzînd Banca Românească, Bancpostul, Alpha Bank şi Piraeus Bank) se pot acum maghiariza. Aroganţa ungurilor de la OTP s-a manifestat şi pînă acum prin segmentul de piaţă ocupat de OTP România. Iar asta în condiţiile în care ocupau puţin mai mult de 1 procent. Dar oare de cît tupeu vor da dovadă în momentul în care vor deţine aproape 15 procente?
P.S.:
Lîngă noi, în miezul societăţii româneşti, sub ochiul vigilent al SRI, se clădeşte un nou „diktat” bancar. Care va depăşi, poate, chiar şi BNR-ul! Căci, pare să fi uitat deja de numeroasele clauze abuzive din contractele de împrumut acordate de OTP ori de exportul masiv al creditelor în franci elveţieni, fără acordul celor împrumutaţi, către diverse entităţi din afara graniţelor ţării, în primul rînd către banca-mamă din Ungaria, dar şi către OTP Olanda (în acest fel, sentinţele româneşti, care obligă la conversia acestor împrumuturi, nu se mai pot aplica!). Un sistem arrogant, în care OTP a refuzat constant să se întîlnească, în aceeaşi criză a creditelor în CHF, cu reprezentanţii clienţilor supraîndatoraţi. Adică, numeroase abuzuri şi încălcări ale legislaţiei bancare pe care Mugurel, din turnul de veghe al BNR, nu le-a văzut şi nu le-a sancţionat.
CEZAR ADONIS MIHALACHE
tricolorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu