S.O. Vîntu: Oprea-Gabi minte mică, Blaga – atunci cînd nu e beat, e nostalgic, Gorghiu – are ceva în cap: croiul şi trena viitoarei rochii de mireasă

Controversatul om de afaceri, Sorin Ovidiu Vîntu, revine cu o nouă postare pe blogul său personal, caracterizîndu-i în termeni duri pe liderii politici româneşti.

„După foarte mulţi ani în care am fost nu doar spectator al vieţii economice, sociale şi politice a României, azi trăiesc o stare de graţie“.

„Şi asta nu numai datorită faptului că este ziua Graţielei – mereu surprinzătoarea mea nevastă -, nu numai pentru că este o zi superbă de vară, nu numai fiindcă am această pauză între «mandate» şi pot hălădui prin dedesubturile «amantei» mele de aproape două decenii – prin zăluda de Deltă a Dunării – şi nici ca urmare a numărului imens de tineri care achiesează la modelul politic pe care l-am propus. Motivul este speranţa că începe să se întîmple şi la noi ceva bun. În ultimii 20 de ani, România a traversat momente dramatice din punct de vedere economic, generate de politici guvernamentale total eronate, de o legislaţie indecisă şi adesea indecentă prin desuetudinea ei, sau de conjuncturi internaţionale defavorabile. Toate aceste momente au putut fi depăşite datorită unui singur om – Mugur Isărescu – un personaj providenţial aflat mereu la locul potrivit în momentul potrivit. După cum v-aţi dat seama, nu prea am obiceiul să laud, scopul ieşirilor mele în spaţiul virtual fiind acela de a arăta invaliditatea sistemului politic actual şi a pleda înlocuirea lui cu o altă organizare, avînd convingerea că schimbarea profundă este singurul mod prin care România poate deveni o ţară respirabilă şi ofertantă pentru destinele tuturor locuitorilor ei, că numai prin această transformare îi putem aduce înapoi pe cei care au părăsit-o şi îi putem întoarce din drum pe cei care vor s-o abandoneze. Nimic nu se poate construi fără inteligenţa, creativitatea, calificarea şi entuziasmul lor. Pot veni în ţară investitori cu trilioane de euro, fără forţa de muncă a românilor, va fi degeaba. Aşadar, nu dintr-un patriotism ieftin sau din cine ştie ce interese politicianiste absconse am lansat şi susţin acest proiect, ci dintr-un calcul rece, un calcul de om de afaceri: eu nu pot ridica în condiţiile de acum un business serios în România din lipsă de forţă de muncă şi superior calificată, şi necostisitoare salarial – tip de forţă de muncă pe care astăzi şi-o împart multinaţionalele şi de aici, şi de peste hotare -, nu am cum să-mi vînd produsele dacă populaţia este bătrînă şi săracă, nu am cum să mă bucur de realizările mele într-o ţară cu oameni trişti şi îndobitociţi de un sistem imund şi corupt. Revin după această digresiune la subiectul iniţial, şi anume la ce a reuşit să-mi trezească speranţa legată de viitorul acestei ţări. Înfiinţarea Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială, sub conducerea lui Mugur Isărescu, va pune în mişcare expertiza reală a poate celui mai important „think tank” românesc de dupa Revoluţie în domeniul macroeconomic. Vom scăpa în sfîrşit de tipul de gîndire conexat ciclurilor electorale, vom putea avea o strategie pe termen mediu şi lung, vom avea cu adevărat pe cineva care gîndeşte şi acţionează strict profesionist. Evident, acest lucru nu putea fi făcut fără o decizie politică superioară, decizie care nu avea cum să vină de la Ponta, un tînăr cu reale însuşiri de politician, dar care nu are forţa lăuntrică necesară să reziste la presiuni şi pe care tovărăşia cu un specimen ca Ghiţă l-a vulnerabilizat penal. Deci, cu problemele pe care le are, nu poate gîndi dincolo de următorul Dosar Penal care urmează să-i fie adus la cunoştinţă, dosarul cu Şova fiind uvertura operei. „Gabi minte mică”, aşa cum arată şi „supranumele”, este mult prea ocupat să-şi trimită amanta pe la diverse saloane de masaj, însoţită de escorte aparţinînd prăvăliei pe care o conduce, sau dînd spectacole de un cabotinism de-a dreptul primitiv pe la căpătîiul unui poliţist de care în realitate i se fîlfîie (chestia aia cu „Noi nu lăsăm pe nimeni în urmă!” a fost absolut epocală). Deci, gaga asta din pleistocen, plin de botox şi citate din filmele americane din categoria C nu avea cum să realizeze importanţa unei asemenea comisii. Dragnea, proaspăt uns erzatz de preşedinte, îşi toacă banii de pensie (cît de elegant am evitat cu Vîntul şpaga!) cu o jună arătoasă, prin Brazilia, în loc să-şi marcheze teritoriul. Deci, îl eliminăm şi pe ăsta din cercul celor bănuiţi de inteligenţă vizionară (a fost o vreme cînd îl creditam cu această însuşire). Blaga, atunci cînd nu e beat, e nostalgic, şi cînd nu-i nostalgic, e nervos, iar doamna Gorghiu (cu accent grav pe vocala O, e corect, doamnă?) are şi dumneaei, în sfîrşit, ceva în cap: croiul şi trena viitoarei rochii de mireasă. Eliminînd personajele mai sus pomenite, singurul care putea să aprobe aşa ceva rămîne Iohannis. Tocmai cînd îl suspectam că îşi consuma a 9-a luna de miere cu doamna sa prin vilele de un gust îndoielnic ale predecesorilor săi, m-a izbit această informaţie. Punînd cap la cap strategia de apărare a ţării cu înfiinţarea acestei comisii, am realizat că ele fac parte dintr-un plan mai amplu elaborat cu grijă şi pus în practică „pas cu pas”.

O strategie menită să pună România pe un drum al normalităţii şi al predictibilităţii, indiferent de fauna politică ce fojgăieşte prin cimitirele lui Vîlcov şi puşcăriile Patriei. Dacă analiza mea este corectă, atunci sloganul de campanie al lui Iohannis – „România lucrului bine făcut” – se umple de conţinut, un conţinut dătător de speranţe reale românilor de pretutindeni, iar el va deveni, alături de Isărescu, Constantinescu, Iliescu, Năstase şi Ţiriac, unul dintre foarte puţinele modele pe care România le-a dat în ultimii 25 de ani. Isărescu – modelul aristocrat al profesionistului vizionar şi iubitor de ţară. Constantinescu – modelul demnităţii, al onestităţii şi al bunului-simţ. Iliescu – modelul omului care nu-şi trădează idealurile (mulţi cretini din PSD nu realizează faptul că el este cel care îi legitimează că partid de stînga). Năstase – modelul bărbatului de stat. Ţiriac – modelul omului de afaceri, tenace, curajos, sobru, răbdător şi fără ifose.

Aceste modele au păcatele lor, greşeli care le pot fi imputate, dar în nici un caz de tot felul de neica nimeni care încearcă să-şi construiască o imagine lovind în aceste valori ale naţiei noastre. Prin ceea ce au făcut şi încă fac, oamenii aceştia se constituie în modele pentru generaţia de politicieni şi oameni de afaceri care vine din urmă. Aici, în această galerie cu modele, se va situa şi Klaus Iohannis, dacă va reuşi să transforme ceea ce astăzi este o colonie căzută într-o formă de autodispreţ destructiv în ceea ce însemnă România în perioada interbelică”. (S.O.V.)