Cunoscute sub numele de “cele care stau în spate” aceste armate au avut acces la echipament militar, care trebuia sa fie utilizat pentru sabotaj . În schimb ele au fost folosite pentru masacre în Europa , ca parte a unei strategii CIA de menţinere a tensiunii. Asasinatele „Gladio” au fost efectuate în scopul de a teroriza clasele naţionale în scopul adoptării unor politici ale SUA.
În afară de marea armată oficială internaţională, NATO mai are şi alte “armate secrete”, care acţionează în diverse ţări, cu acordul tacit al guvernelor respective. Unul dintre scopurile acestor mici armate “de culise” este provocarea de atentate teroriste, în primul rând, pentru a menţine o atmosferă de tensiune şi de teamă, iar apoi - pentru a arăta cu degetul înspre alţi “vinovaţi”. Această informaţie şocantă a fost dezbătută pe larg de către Daniele Ganser, un profesor de istorie, în cartea sa intitulată chiar “Armatele secrete ale NATO”. Volumul a suscitat deja vehemente polemici la nivel internaţional.
Operaţiunea “Steaguri false”
Astfel, profesorul susţine că, la puţin timp de la terminarea celui de-al doilea război mondial, şi în special în perioada Războiului Rece, au fost înfiinţate mai multe structuri secrete ale NATO, echipate, finanţate şi antrenate de CIA şi de serviciul secret britanic MI6. Iniţial, aceste structuri au avut rolul de a combate forţele armate ale Uniunii Sovietice în caz de război. Mai târziu, însă, activitatea lor s-a diversificat, astfel că au ajuns să organizeze atentate teroriste chiar pe teritoriul ţărilor aliate din Europa, beneficiind de tăcerea complice a autorităţilor. Scopul principal al acestor atacuri a fost acuzarea organizaţiilor de stânga din statele respective, ştiut fiind faptul că Statele Unite au respins întotdeauna orice idee de socialism sau comunism.
“Strategia tensiunii”, dar şi operaţiunea “Steaguri false”, au fost sintagmele folosite de NATO pentru a descrie şi a justifica actele teroriste puse în practică. Tensiunea şi teama întreţinute la nivel mondial au fost şi sunt nişte arme redutabile, susţine Ganser, pentru că permit manipularea fără probleme a cetăţenilor oricărei ţări.
Numele generic al “armatei secrete” NATO a fost “Stay Behind”, dar cele mai importante structuri clandestine au fost ceea ce s-au numit “Clandestine Planning Committee” (CCP) şi “Allied Clandestine Committee”, care au acţionat pe teritoriul unor ţări europene, printre care s-au numărat Italia, Franţa, Belgia, Spania, Portugalia, Luxemburg, Germania. Spre exemplu, în Italia, la sfârşitul anilor `70, serviciile secrete s-au folosit de “armata din culise” NATO cu numele de cod “Gladio”, pentru a pune la cale atentate prin care să discrediteze mişcarea socialistă.
Judecătorul Felice Casson, care ancheta circumstanţele producerii unui atentat (la Peteano), a descoperit adevărul: acesta nu fusese comis de militanti extremişti de stânga, aşa cum se susţinea oficial, ci de un anume Vincenzo Vinciguerra, un extremist de dreapta, membru al Gladio. Deşi la începutul anilor `90 oficiali ai NATO şi diverşi lideri politici au anunţat că aceste structuri au fost dezactivate, profesorul Ganser este de părere că ele îşi continuă nestingherite activitatea şi astăzi, cel mult cu titulatură schimbată.
Acuzaţii reciproce în Germania
Pe tema structurilor secrete NATO, în Germania a avut loc un adevarat duel în anii `90 şi creştin-democraţi (CDU). Când primii au strigat în gura mare că este un “ruşinos scandal national”, creştin-democraţii au răspuns că şi ei pot dovedi faptul că socialiştii, în frunte cu Willy Brandt, au luat parte la această “conspiraţie a armatelor secrete”. De acuzaţii mascate a avut parte, mai recent, şi actualul cancelar german Angela Merkel. Când a vrut să reproşeze Statelor Unite că închisorile secrete, dar şi tratamentul prizonierilor de la Guantanamo, sunt ilegale, administraţia Bush i-a răspuns imediat că este mai bine să păstreze tăcerea asupra acestor subiecte delicate, cu atât mai mult cu cât serviciile secrete germane au contribuit la declanşarea războiului din Irak.
Atentate regizate la cel mai înalt nivel
În lucrarea profesorului Ganser un loc aparte îl deţin unele atentate din Iran şi Egipt, care au fost atribuite, în varianta oficială, comuniştilor iranieni şi, respectiv, musulmanilor. Adevărul a fost cu totul altul: în 1953, premierul iranian Mohammed Mossadeq a fost înlăturat de la putere cu ajutorul agenţilor MI6 si CIA. Ulterior s-a aflat că lovitura de stat a fost orchestrată de agentul CIA Kermit Roosevelt, nepotul fostului preşedinte american Theodore Roosevelt. Miza acestor războaie de culise a fost, de fapt, controlul rezervelor de petrol. Cât priveşte atacurile comise în Egipt şi atribuite musulmanilor, în ceea ce s-a numit “afacerea Lavon”, s-a dovedit că autorii lor au fost agenţi ai Mossadului, care urmăreau ca trupele britanice să nu plece din Egipt, garantând astfel securitatea Israelului.
În fine, istoricul elveţian mai este de părere că pretinsele războaie împotriva terorismului pornesc, de fapt, de la dorinţa de a controla cele mai importante rezerve de petrol şi gaz. În această sfidare reciprocă geostrategică,Europa va pierde în faţa Statelor Unite și Anglia,tocmai pentru că acestea controlează (neoficial) structurile Europene și NATO, inclusiv pe cele secrete.
Dacă America pune mâna pe aceste rezerve, este de presupus că nu le va da pe gratis unor ţări europene, ci chiar la un preţ piperat. Şi atunci, prin mijloace mai mult sau mai puţin oficiale şi legale, America îşi va impune propriile condiţii.
Atentatele teroriste sunt facute pentru a justifica "masuri de crestere a securitatii"
„Operaţiunea Gladio", a avut mottoul „În tăcere, servesc libertatea", a fost coordonată de Loja P2 şi a beneficiat de sprijinul Supremului Comandor al NATO - Alexander Haig, cel care ulterior a devenit şeful Statului Major al Armatei Americane. Roberto Calvi, preşedintele Băncii Ambrosiano – ce avea grijă şi de conturile Vaticanului-, membru al P2, contribuia şi el cu bani.
Lojile masonice NATO din cadrul „Operaţiunii Gladio" s-au numit „Glaive" în Franţa, în Austria – „Schwert", în Suedia – „Sveaborg", în Turcia şi Grecia - „Lâna roşie", în Elveţia - „P26", în Marea Britanie - „Stay Behind". Au existat loji similare în Olanda, Belgia, Portugalia, Germania, Norvegia, Luxemburg, Danemarca. Acestea s-au dizolvat până în 1990.
După înfiinţarea NATO (1949), fondarea „lojilor" era coordonată de Comitetul Cartierelor Supreme ale Puterilor Aliate ale Europei (SHAPE), braţul militar al NATO. „Celulele Gladio" – denumite astfel după sabia scurtă a legionarilor romani - au ajuns la 15.000 de membri până în 1972.
Operatiunea Gladio: echipele teroriste ale NATO, echipate, finantate si antrenate de catre CIA si serviciul secret britanic MI6
In timp ce conducatori de paie defileaza prin fata televizoarelor, pe la tot felul de conferinte si summit-uri, fluturand virtualele amenintari teroriste ale unor presupuse grupuscule si clamand ca fac razboaie pentru a aduce pace (oare oamenii realizeaza aberatia asta?), armatele marilor puteri dezvolta tot mai multe tehnologii de control si manipulare ce sunt aplicate mai ales in domeniul civil. Sub masca unor "aparatori ai pacii si securitatii" adevaratii teroristi ai planetei se ascund probabil undeva nestiuti de nimeni, pentru ca nimeni sa nu-i poata acuza ori ataca. Ei reusesc insa sa manevreze economic, politic, militar, social, mediatic, spiritual, cultural si educational, o multitudine de guverne, corporatii, organizatii mondiale sau locale, popoare sau tari.
Am semnalat modul in care ele sunt folosite ca arme in "razboiul modern". In ultima vreme noi si noi cercetari descopera nocivitatea acestei tehnologii. Insa exista si un alt pericol, mult mai mare si mai perfid, pe care il reprezinta acest domeniu al undelor electromagnetice.
Putini sunt cei care stiu ca cei care conduc lumea, in goana lor dupa putere si control, urmaresc sa puna stapanire si pe mintile noastre. Exista tehnologii psihotronice care se aplica deja.
Si mai putini sunt cei care stiu ca prin modularea semnalului electromagnetic utilizat in scopuri civile, precum semnalul radio, cel TV si mai ales cel al telefoniei mobile se poate obtine o forma de influentare a creierului uman. Actiunea fiind subtila si adresandu-se unor niveluri subconstiente, de profunzime ale mentalului, influenta este aproape nedetectabila, subiectul manipulat astfel, preluand si atribuindu-si in totalitate informatia transmisa, ori starea pe care o resimte.
Autor : Andrew Gavin Marshall
Sursa online : globalresearch.ca
http://www.globalresearch.ca/operation-gladio-cia-network-of-stay-behind-secret-armies/9556
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu