Valter Roman a fost militar comunist pursînge, deşi n-avea stagiul militar. Artizanul propagandei în Armată, deşi era inginer. A plecat pe frontul antiromânesc din război, deşi era român. A fost obedient partidului, însă n-a avut niciodată putere adevărată. Acesta este paradoxalul Valter Roman.
22 noiembrie 1956, ora 22.30
Imre Nagy, fost premier pentru mai puţin de două săptămîni în timpul revoluţiei din Ungaria, erou popular, dar antisovietic, autoexilat în ambasada Iugoslaviei în Ungaria pentru a fi apărat de agresiunea URSS, acest Imre Nagy este chemat la o întîlnire specială cu un fost tovarăş. E vorba de Valter Roman (născut Ernst Neuländer), vechi prieten, un ajutor în criza naţională ce fusese declanşată de revoluţionarii maghiari şi înăbuşită militar de trupele sovietice. Valter Roman pare un tovarăş de nădejde: vechi cominternist, intelectual, cunoscător a 5 limbi străine, fost general în Armata Română, trimis în Ungaria de către comuniştii români, cu acordul ruşilor.
Despre această întîlnire, Nagy va nota mai tîrziu în jurnalul său: „Cu Valter Roman, pe care l-am cunoscut bine la Moscova, încă din anii ’40, din munca lui de redactor la acele posturi de radioemisie ilegale pentru străinătate care reprezentau politica Cominternului. (…) în cursul discuţiilor care au durat aproape 2 ore, Roman Walter mi-a spus că vrea să vorbească cu mine din însărcinarea lui Gheorghe Gheorghiu- Dej şi Kadar Janos (n.a. – premierul impus de sovietici în Ungaria). în numele lor, mi-a comunicat că rugămintea este să părăsesc ţara de bunăvoie, să plec în România, unde voi primi cea mai bună îngrijire şi voi sta pînă la normalizarea relaţiilor politice în Ungaria”. Se lasă în grija românului.
A doua zi Nagy şi echipa sa sînt escortaţi cu autobuze militare, „închise, fară geamuri” şi blindate de fabricaţie rusească, sînt urcaţi în avion şi aduşi la Bucureşti. Pe aeroportul „necunoscut, acoperit de zăpadă”, îi aştepta Alexandru Moghioroş (născut Magyarosi Sandor). Nagy e trimis într-o detenţie de lux: la Snagov. Acolo va petrece aproape jumătate de an. Apoi, se va întoarce în Ungaria şi, în cele din urmă, va fi executat.
La Snagov, Imre Nagy e filat continuu, i se ascultă toate discuţiile – pînă şi cele mai intime convorbiri cu soţia – şi i se întocmesc rapoarte peste rapoarte. Fiecare dintre ele, în esenţă, inutil. „Este sub influenţa soţiei, care este o femeie incultă şi vicleană”, „Mai curînd face parte din categoria acelor oameni care judecă mai încet, mai greoi”, „Este lacom, avar”, „După masă nu se culcă, în schjmb moţăie pe scaun”, sînt doar cîteva dintre notele agenţilor/
„Eram deportaţi, sub pază militară şi sub supravegherea organelor de Securitate, izolaţi de lumea exterioară, izolaţi unii de alţii, cu o informare politică extrem de incompletă (fară radio, doar cîteva ziare)”, scrie Nagy în jurnalul său ţinut la Snagov. Pare să-şi pună nădejdea în fostul său prieten de la Comintern, care-1 vizitează destul de des. Totuşi, Valter Roman nu va depăşi niciodată rolul de tampon inflexibil pentru aspiraţiile politice ale maghiarului. Îşi va asuma, în schimb, ipocrizia de partid şi va culege informaţii de la Nagy mimînd vechea prietenie. Apoi, va face evaluări subiective despre dispoziţia şi aşteptările acestuia. E misiunea lui de la partid.
Cîteva explicaţii: revoluţia din Ungaria fusese înăbuşită de URSS, însă Nagy nu putea fi eliminat prin vechile metode staliniste. Fusese propulsat la conducerea guvernului chiar de către demonstranţii maghiari şi era văzut ca un erou reformist. Totuşi, Kremlinul se baza pe un partener de nădejde în România, un Gheorghe Gheorghiu-Dej care căuta să intre în noua sectă a lui Nikita Hruşciov. Pentru reducerea lui Nagy la tăcere, Valter Roman părea pionul perfect: vorbea perfect maghiară şi fusese prieten cu acesta în URSS. Îşi dovedise deja obedienţa faţă de electricianul cu 4 clase, Dej, şi, în plus, simţea că are o datorie faţă de acesta: îl salvase de la excluderea din Partid în urmă cu doar 4 ani.
Istoricul Constantin Corneanu explică: „în cazul Imre Nagy cel care a făcut jocurile a fost Valter Roman. El a fost trimis acolo pentru că vorbea maghiară şi pentru că se putea avea încredere în el. Misiunea românească în Ungaria i-a ajutat mult pe sovietici, iar Gheorghiu-Dej a fost, aici, principalul vinovat” (Interviu cu istoricul Constantin Corneanu, mai 2014). (Va urma)
(Fragment din lucrarea
„Apostolii lui Stalin“, vol II)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu