Schimbarea

Am spus-o mereu: eu cred că principala probemă a României de azi - care le înglobează pe toate şi din care derivă toate - sunt mentalităţile majorităţii poporului. De aici a şi apărut capcana: din această "mlaştină" s-a născut o clasă politică coruptă pliată perfect pe structura de gândire populară. Azi, poporul de află într-un cerc vicios: prizonier al propriilor mentalităţi puse în operă instituţional şi metodologic de montrul pe care l-a născut din somnul raţiunii sale - clasa politică.

Numai o schimbare masivă, bruscă şi radicală, o revoluţie a mentalităţilor de la baza piramidei în sus va schimba ierarhia şi conducerea de la vârf. Aşteptăm degeaba de la falsele elite să genereze schimbarea în bine. Nu o vor face pentru că le este foarte bine aşa, atâta vreme cât după ce că le îmbogăţim, le mai şi votăm cu o încăpăţânare stupefiantă. Binele lor este altul decât binele nostru.

Sistemul de care toată lumea se plânge ipocrit este întreţinut chiar de cei care se plâng de el. Faptul că nu ne schimbăm mentalităţile face ca pe oricine am vota să câştige tot... sistemul.
Asta se întâmplă pentru că nu ne putem imagina cu adevărat altceva. Mintea colectivă pur şi simplu nu are maturitatea de a concepecu adevărat o altă lume. Şi, în timp ce susţine în ţară moral, financiar şi politic nişte elite false, îi invidiază sau dispreţuieşte pe cei care exasperaţi de mentalităţile toxice de aici aleg să emigreze. Iar Sistemul se bucură de fapt, în secret, că astfel scapă de nişte poetenţiali inamici care l-ar putea distruge pe viitor. Iar societatea, în loc să facă zid în jurul acestor valori şi să le păstreze în ţară, schimbând sistemul, preferă să menţină sistemul la putere prin vot şi partide politice. 

Voltaire spunea foarte bine că: "Nu ne putem dori ceva ce nu cunoaştem". Probabil că aici stă una dintre explicaţiile impasului de voinţă de schimbare în care ne aflăm.

Despre rezistenţa la schimbare se vorbeşte pe website-ul www.brainpickings.org. în articolul "Despre psihologia incapacităţii de a ne schimba mentalitatea", unde se prezintă cartea unuia dintre cei mai reputaţi psihologi de azi, David McRaney - "Nu eşti atât de deştept pe cât te crezi", considerată una dintre cele mai bune cărţi de psihologie din 2011. McRaney susţine că auto-minţirea este tot atât de firească şi naturală condiţiei umane pe cât sunt degetele pentru mână. "Odată ce o idee se ataşează colecţiei personale de credinţe", spune autorul, "tendinţa naturală umană este să conserve şi să potejeze instinctiv această idee de orice agresiune". Când ceva sau cineva ne contrazice această idee, tendinţa este de a o proteja orbeşte, nu de a începe să ne punem întrebări, consolidându-ne astfel ideea până la fixism şi prejudecată. Şi exact pe slăbiciunea asta mizează sistemul pentru a se conserva.

CRISTIAN CRISBASAN
JURNALUL NATIONAL