Motto: #Vrem o țară ca afară, tot
amară?!
Peste Globalizarea
pământenească a Omenirii cred că nu are loc altceva decât faptul că arterele
adevărate ale vieții nedrept de cârmuite oriunde în lume ni s-au dezvăluit cu
un formidabil de greu „arătător”! Ridicat mustrător, tocmai când inimile de
pretutindeni colcăiau de îndumnezeirea corporatistă a capitalului parvenit ori
dorit în zadar, acest deget lasă o amprentă de trăire care s-ar putea să ne
înțelepțească să reconsiderăm tot ceea ce credeam că poate upgrada sau chiar înlocui imensa și naturala rețea de socializare
pe rețelele de suflet și pe căile coexistenței pașnice…
Coro(a)navirusul a fost reînscăunat, asta și pentru că statul lui de drept se potrivea, la fix, într-o asemenea mlaștină crocodilică. Însă debutul acestei cronicizări pandemice poate fi localizat cu multă vreme în urmă – 30 de ani, oarecum! De când noi am putut vedea, cu îndurerările unor inimi îngrozite, ce fel de haite politice contingentate pot pune ghearele elitist ambalate pe-o țară! Fiind lăsate și încurajate, găliganic de diversionist, să conducă un asemenea vehicul cu serie singular de comandată prin generații de-a rândul – în vreme ce tu, omule – om, când te urci la volanul simplei tale mașini trebuie să ai imensa responsabilitate pentru viața familiei tale și a celor dimprejur! Numai astfel s-a ajuns aici și poate că nici măcar nu-i sfârșitul! Cum de-a fost posibil ca, pentru modul stupid al acestor existențe conducărețe și ucigător de ariviste, să ne învrăjbim aproape iremediabil ?! Să-i apărăm cum nici pe propriii copii n-am fi capabili s-o facem?! Așa că rezultatul e just - când îți amesteci votul inimii cu asemenea respirații sălbăticite…
Dar bineînțeles că ne vom vindeca! Și ne eliberăm nu izolându-ne, ci ridicând pumnul strâns alături de marile forțe ale Civilizației internaționale…#Azi în România – mâine jos urgia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu