Partidul Noi Orizonturi

Partidul Noi Orizonturi

duminică, 5 ianuarie 2020

#RevoluțiaContinuă


Aceasta să fie definiția esențial de recunoscută a unei asemenea manifestări novator de reclamate, terminați cu demonetizarea perpetuă a unor astfel de pertinente aspirații ale Umanității! Fie că sunt atinse, ori nu, cu trudă, creativitate, sacrificii...Cum să reduci o efervescență traumatizată manipulatoriu în asasinate substitutiv ideatizate în consumarea efectivă a unui demers revoluționar?! Dărâmarea sângeroasă a național-comunismului statalității în care se făurise România prefăcută în execuția anului `89 va să continue și se va încheia, cumva, într-o cutreierătoare etapă a #DemocrațieiNaționale arborate sub stindardul #TinerilorLaPutere! Iar comunismul nici n-a existat, doar n-o să-și arunce tinerii viețile în aer doar pentru a le canaliza în fundătura tragic de anostă a susținerii teoriilor și existențelor voastre ratate! Adevăratele revoluții nu se realizeză pe deplin niciodată. Cu anvergură cât Omenirea de necuprinsă au fost numai câteva și o astfel de incantație a convergențelor (de mai ieri, ori de azi, către mâine) poate fi identificată prin încărcătura de spiritualitate. Creștinismul (fie și el cât de dogmatic ar fi fost la braț cu vremurile) sau, reversul medaliei, iluminismul (chiar dacă și pe atât de radical științific) au constituit adevărate revoluții, cele purtate de idealurile unor generații de-a rândul și niciodată finalizate, așa precum se și cuvine demersurilor pe artere spirituale... Anumite și, ohoo, ce mari descoperiri (cum ar fi: focul, mașinile muncitoare, internetul etc.) sunt revoluțiile de etapă a domeniilor și existenței în consecință. 
Și nu profitul poate fi chintesența revoluționară a orânduirii într-o canibalizare a democrației de scop și în care să se poată întruchipa cum ar dori de revoluționar, un sistem social de mare prefacere are nevoie de o naștere naturală a unor formidabile labirinturi pe care să circule manufacturi ale empatiei și numai acest sentiment predominant! Dar nici creștinismul, nici iluminismul nu reprezintă revoluții definitivate, asta și tocmai pentru că o adevărată revoluție a spiritului uman deține fărâma lui de universalitate. Se subînțelege că spiritul revoluționar derivă din marile căutări ale sensului vieții, că este motorul viitoarelor zile – organul cel mai dinamic al trăirii. Revoluția este filozofie! Dar niciodată doar diversiune, asasinate, „tribunal al poporului” condus spre dezastre, trădare...Urmează o cea de-a treia bornă revoluționară a Umanității. Una nedisociată de o posibilă convergență a celorlalte aflate încă în derulare. Un fel de sincretism civilizator, prin curățarea creștinismului care pare să nu se mai poată elibera de sub caruselul dogmelor absolut degradante și perpetuarea cercetărilor științifice care să aibă rezonabilitatea de a nu mai opune tehnologia – spiritualității! Sau și o efectivă altă circumscriere transcendentală a conviețuirii, un fel de spiritualitate spațială cu un indextructibil motor de aprindere tehnologică ?! 
Cât despre România lui decembrie
`89, atunci s-a desfășurat o etapă revoluționară care opunea o atât de redusă reprezentare iluministă a tehnologiei – unei redogmatizări manipulatorii a creștinismului de scop. Iar faptul că arta trădării rămâne încă (și din păcate) la mare preț ne arată că globalismul a luat-o pe arătura dominației. Mai stăm de vorba doar atunci când capitalul va fi cultivat să se supună unei globalizări a demnității umane, a libertății, dreptății și adevărului compatibile cu dăinuirea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu