De #Ziua Națională a României, trările în democrație nu sunt,
neapărat, eliberate de profunda mâhnire națională, festivismul e drogul care te
așează pe targa pregătită lângă albia istoriei. Dar #Tinerii vor învăța,
orice-ar fi, că Unirea cea Mare nu a fost înfăptuită nici
de clasa politică, nici de regalitate, nici chiar de elitele de atunci (care
orișicât!), că 1 Decembrie 1918 a reprezentat o anume evoluție a societății
purtate pe aripile de moralitate și tragism înduioșător cu care Poetul Național
li s-a înfățișat românilor! Vorbim aici de bucuria izvorâtoare cu care oamenii
păreau a uita rănile grele cu care războiul se propaga prin arterele sfârtecate
și care duceau, totuși, către lumina de la capătul unei respirații însângerate.
Poetul Național, așadar! El a fost tipul de creator care își pune o amprentă
durabilă pe secolul unei Națiuni...Cel care sădește sămânța de #Ideal și o face
cu o înverșunare absolut cuceritoare. Eminescu a implementat acel proces modern
al devenirii naționale, probabil că habar nu avea că se impregnează, efectiv,
în spiritul fiecărui cititor pe cărările viitorului. Și multă vreme după ce
nici nu mai era, el a fost tatuajul pe care românii nici nu știau că-l poartă
pentru a se ști cine sunt! Dintotdeauna de asupriți din afară și purtați de
vârtejurile unor încercări de eliberare firavă, era pentru întâia oară când românii
s-au lăsat cuceriți din interior (ce cucerire aparte!). Și nu era vorba de vreo
chemare la arme, Poetul Nepereche ne-a scris destinul cu un îndemn necruțător
pentru cei pe care unii dintre ai noștri i-au obligat să ne considere mereu un
popor de mâna a doua. N-a avut și nu va avea Occidentul un asemenea sfânt laic și
a cărui moralitate ireproșabilă să nu fie mai prejos de oricare moralitate
biblică... Eminescu! El a fost creatorul național de idealuri, iar buchisirea
aspirațiilor sale convergente numai cu viața ne-a trecut de frontierele
mileniilor. Generații de-a rândul erau cuprinse de microbul sănătos al
demnității de pe al cărei piedestal el a înțeles să coboare doar în
moarte! Astfel că 1 Decembrie 1918 se trăiește în spirit național – eminescian!
Sau poate că nu! Iată cum suntem năpădiți de tot soiul de idealuri pe care – încolonat
fiind la sânul protipendadei - dacă le îmbrățișezi și le aplici ești ca si parvenit! Și nu-ți vine să crezi unde s-a ajuns! Clasa politică și acoliții ei de
informații, afaceri financiaro – corporatisto – bancare, chițibușari cu morgă
elitistă, jurnaliști înarmați pe surse (și nu numai) au deprins beneficiile „idealurilor”
suprastatale și cu care să se prăvălească peste cetățenii neștiutori (!!!). Pe limba
lor spus: cum îți permiți, tinere, să pui la îndoială poftele occidentale, să
nu execuți ordinele pe care ni le dau cu atâta îngrijorare părintească, să nu
te mai uiți în gura elitelor cetepiste, să nu ieși la vot și să alegi dosarele
noastre că-s mai ortomane (fie și germane); să îndrăzniți voi, tinerii, să
rămâneți (câți mai sunteți) în țară și să nu plecați după diaspora cea izgonită
de o inteligentă tăiere democratică a salariilor și cu care ne-am ajutat
partenerii cu mâinile lor ieftine de lucru?!
Înălțătoarele #Idealuri de
altădată au fost strivite de năutul trăirii lor: tot felul urâțit de malversatiuni
politico – electorale, încleștări spoite cu năduful dosarelor iscate de lupta
pentru teritoriile corupției, îngrozitoare micimi spirituale (dar de un
materialism grobian și capabil de #Colectiv), niște specimene de care tinerii
au fost obligați să se izoleze la colțul blocului, într-o profesie epuizantă,
sau în nesfârșitele căutări ale unor ieșiri spre un bob de liman, luându-și
lumea în cap și fiind pe nedrept ponegriți cu invectivul „protest al
diasporei”! Ar fi multe de spus pentru a putea configura cea mai nobilă urare
pentru
#Patria vieții noastre: cea
adresată printr-o maiestuoasă tăcere a
#Tinerilor
la Putere! (
Generation #Exist). Totul până la #Colectiv (luați-vă gândul că #Tinerii
ar putea să uite vreodată)! Lămurim asta și
#Tinerețea va reizbucni într-o #Românie de Idealuri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu