Tinereţe fără democraţie imperialistă şi viaţă fără dictatură capitalistă!

Viaţa a început să se scrie cu cifrele de prezenţă a dăinuirii Noului An 2017 (La mulţi ani! Happy new yeurs!). De prin toatele capitalele popoarelor, în eter se înregistrează sărbătorirea bucuriei la puterea speranţelor fiecărui om. E vremea în care puterile aritmetice le lasă loc celor spirituale, e timpul când rezultatele calculelor se indică, invariabil, cu virgule de trăire! Pare să nu mai fie nimeni care să stea de strajă la rădăcinile viitorului, or` tocmai acum subversivitatea imperialismului de tot soiul se târăşte uleios, lăbărţându-se pe pragurile de colinde…Numai că şi durerea sfârtecătoare loveşte năprasnic în inimi de semeni pe care aproape că n-ar mai avea rost să-i vedem, să nu strice bucurii programate. Dar să ne bucurăm de viaţă şi să-i sărbătorim bornele cu care ne însoţeşte într-o călătorie cum nu s-a mai văzut de frumoasă ce e ! Însă nu-i nicicând prea târziu să poposim cu gândul în prejma îndurerării altora, acolo unde nu se va sărbători niciodată, nimic! Aşa e viaţa pură: să te bucuri atât de curat, încât să nu poţi uita tristeţea altora! Va fi un an aşa precum ne vom învrednici să fie. Cum vom merita, cu câtă înţelepciune îi vom îmbrăţişa bătăile universale de inimă, dacă vom învăţa cele mai grele cuvinte de revedere…Ca oricare altul, el vine pentru a mângâia fiecare suflet de om, aducând adieri vindecătoare pentru copii, pentru tineri, pentru inimi care trăiesc pe acordurile iubirii…pentru tristeţi fie grele, fie mai călătoare. El nu are tragedii, pe acelea şi le procură numai nepăsarea din noi, egoismul sau iresponsabilitatea celor care decid asupra vieţii sociale, economice şi politice, democraţia trădării vieţii naţionale pe care va trebui s-o reinventăm în spiritul acurateţei, modernităţii şi toleranţei raţionale… Durerea ireversibilă poate fi adusă şi de rudimentaritatea convingerilor arondate unui naţionalim scelerat şi pe care tinerii sunt meniţi să-l combată cu multicolorelele stindarde ale patriotismului suit în caleşti de elanuri prin care trebuie să-şi elibereze Statul modern de odinioară şi pe care cotropitoarea democraţie capitalistă l-a prefăcut într-unul derbedeu, să-l vaccineze cu înţelepciunea perenităţii în post-modernism, să-l vindece de imperialismul guvernărilor trădătoare… Statul trebuie să devină ceea ce e: o construcţie asociată a celor ce-l constituie şi în interesul lor (socio-economic) naţional, dar şi al unei paşnice convieţuiri internaţionale.

Tineri, Statul e fiecare dintre voi!