Protestati, protestati, protestati! (Cotrocenismul - noua oranduire)

 Si daca vreti s-o faceti pentru o putere papusarita, n-aveti decat! Numai ca asa ceva e prea ieftin ca sa fiti cuprinsi de priviri admirative cand o sa povestiti copiilor ce fapte de eroism v-au urnit din casele ipotecate, probabil, doar pentru a le apara pe cele sase de ciuma rosie despre care nimeni nu va spune si voua ca a fost o forma (depasita) a imperialismului de rasarit - in lupta lui cu cel mult mai hotoman din apus, ca armele ideologice s-au schimbat, agentii de influenta occidental dovedind ca sunt de-a dreptul expirati! Insa chiar aveti dreptul sa protestati, prostia cu ordonantele deocheate e colosala! As protesta si eu, daca ar fi vorba de o atitudine viguros de compatibila cu tineretea care ne este, in fapt, viitor, dar cum sa ma asez intre Pruna justitiei si Nicusor salvatorul oricui, cum sa fac jocul unor partide lesinate dupa capatuiala guvernarii tocmai curmate – sa simt (si de-as fi remunerat de acolo) pe grumaz haturile ONG-iste care sa-mi dea comanda, cum sa scap de spiritual autocritic ce ma va plesni atunci cand as deduce ranjetul noii oranduiri care ne paste: cotrocenismul?!

 Sa te insotesti cu Pruna si Nicusor e drama curata. Nu, nici cu Dragnea, dar macar cautati-va pe cineva de anvergura protestelor voastre in vantul desertaciunii imperialiste! De-acum, e timpul indurerarii de-a sti, cu totii, ca Patria ne va fi facuta praf si pulbere! Si vina decisiva nu va fi doar a lui Iliescu sau a CDR-ului, a lui Basescu ori a lui Johanis, a lui Ponta si Dragnea, ci si a unei populatii fie incapabila de atitudine civica, fie plina de fudulia unui civism care o instraineaza tocmai de patria sa. Avem de-a face cu cel mai dureros paradox al civismului propus de expirata democratie: protestele sa nu-ti ajute deloc tara, ba dimpotriva (“Cui prodest?!”).

 Nimic pe lume nu-ti da dreptul sa-ti incaieri poporul peste care ai fost baracat fara a detine nici cea mai din urma tolerabila universalitate spirituala care sa te recomande. Tinerii trebuie sa imbratiseze un Ideal veritabil - Reforma Democratiei pentru Noi Orizonturi (“Erdeneo”) – asa de pasnic se apara o Patrie! 

Un popor condus de secaturi (Motto: “Vrem sa devenim o natiune–ghinion?”)

Cum altfel s-ar putea traduce tot ce se intampla tocmai acum, cand cetatenii asteptau sa se transpuna in practica promisiunile coalitiei care, asta e, au castigat alegerile prin care se defineste povestea democratiei de nepovestit ?! S-a trecut si la acest nivel, acela de a ni se taia orice speranta. Oamenii asteptau niste reale cresteri ale nivelului de trai, dar ele nu vor mai veni niciodata. Si ce inseamna o eventuala bunastare pentru milioanele de romani, cand un ghinion politic are nevoie sa se “pozitioneze” pe scena demolarii nationale, cand serviciile secret de subventionate fierb de o razbunatoare revansa pentru ca s-a indraznit punerea lor in balanta reconsiderarii, cand o guvernare “doldora” de program economic debuteaza cu ordonantele gratierii?! Nu mai asteptati nimic, va zic – in tara asta orice grup de 100 de insi e victima unei jalnice manipulari. Si cum mai rad libarcile austeritatii, ce desteptaciune politica iti trebuie pentru a executa ordinele secret de transfrontaliere! Si praful prafuitilor de stanga, si fudulia scafarliilor de dreapta, si pulberea acestei democratii astfel de rudimentar impartita, separata si manipulat de urecheata ! In ritmul mizeriei cotidiene, o parte dintre tinerii cu adevarat frumosi si niciodata liberi va fi transformata, inevitabil, in bataia de joc a fiecarui cocotat la putere. Ce dureros! Ce lasitate prezidentiala, guvernamentala, parlamentara, democratica… Dar ceea ce nu poti intelege vreodata este cum poate cineva sa plece de-acasa doar pentru a sustine asemenea ipochimeni, pentru a le intari pozitia de nulitati incotopenite la putere, sa zbieri pentru unii ca astia reprezinta doar fudulia prostiei pseudo – scolite. E valabil si de-o parte, si de cealalta, dixit! E timpul unei rasturnari de putere, una de nemairasturnat, altfel chiar ca trebuie sa plecam din Romania!

Unirea? Haida-de! Imperialismul te uneste, el te dezbina. Acum are nevoie de faramitarea identitatilor nationale: ne incaieram pentru “dreapta”, ne razboim pentru “stanga”, doar n-o sa ne jertfim pentru Patria care inca ne rabda!

Tinereţe fără democraţie imperialistă şi viaţă fără dictatură capitalistă!

Viaţa a început să se scrie cu cifrele de prezenţă a dăinuirii Noului An 2017 (La mulţi ani! Happy new yeurs!). De prin toatele capitalele popoarelor, în eter se înregistrează sărbătorirea bucuriei la puterea speranţelor fiecărui om. E vremea în care puterile aritmetice le lasă loc celor spirituale, e timpul când rezultatele calculelor se indică, invariabil, cu virgule de trăire! Pare să nu mai fie nimeni care să stea de strajă la rădăcinile viitorului, or` tocmai acum subversivitatea imperialismului de tot soiul se târăşte uleios, lăbărţându-se pe pragurile de colinde…Numai că şi durerea sfârtecătoare loveşte năprasnic în inimi de semeni pe care aproape că n-ar mai avea rost să-i vedem, să nu strice bucurii programate. Dar să ne bucurăm de viaţă şi să-i sărbătorim bornele cu care ne însoţeşte într-o călătorie cum nu s-a mai văzut de frumoasă ce e ! Însă nu-i nicicând prea târziu să poposim cu gândul în prejma îndurerării altora, acolo unde nu se va sărbători niciodată, nimic! Aşa e viaţa pură: să te bucuri atât de curat, încât să nu poţi uita tristeţea altora! Va fi un an aşa precum ne vom învrednici să fie. Cum vom merita, cu câtă înţelepciune îi vom îmbrăţişa bătăile universale de inimă, dacă vom învăţa cele mai grele cuvinte de revedere…Ca oricare altul, el vine pentru a mângâia fiecare suflet de om, aducând adieri vindecătoare pentru copii, pentru tineri, pentru inimi care trăiesc pe acordurile iubirii…pentru tristeţi fie grele, fie mai călătoare. El nu are tragedii, pe acelea şi le procură numai nepăsarea din noi, egoismul sau iresponsabilitatea celor care decid asupra vieţii sociale, economice şi politice, democraţia trădării vieţii naţionale pe care va trebui s-o reinventăm în spiritul acurateţei, modernităţii şi toleranţei raţionale… Durerea ireversibilă poate fi adusă şi de rudimentaritatea convingerilor arondate unui naţionalim scelerat şi pe care tinerii sunt meniţi să-l combată cu multicolorelele stindarde ale patriotismului suit în caleşti de elanuri prin care trebuie să-şi elibereze Statul modern de odinioară şi pe care cotropitoarea democraţie capitalistă l-a prefăcut într-unul derbedeu, să-l vaccineze cu înţelepciunea perenităţii în post-modernism, să-l vindece de imperialismul guvernărilor trădătoare… Statul trebuie să devină ceea ce e: o construcţie asociată a celor ce-l constituie şi în interesul lor (socio-economic) naţional, dar şi al unei paşnice convieţuiri internaţionale.

Tineri, Statul e fiecare dintre voi!