Reforma Democraţiei către Noi Orizonturi (Orânduirea Tinerilor la Putere !)

Ne complacem într-o orânduire care ne-a distrus economia, a dezindustrializat Ţara, aservind-o oricăror dispoziţii (ordine) din exterior. Nu mai constituim un stat naţional ci doar o plantaţie naţională – în sensul că asigurăm o mâna ieftină de lucru (sclavie)! O populaţie care acceptă o atât de lungă perioadă de timp (aproape 3 decenii) o separaţie total de înstrăinată a neputincioaselor puteri ale statului nu mai poate constitui un popor, darămite o naţiune! Cetăţenii votează numai cele două interese fundamentale pe care le cunoaşte, din păcate, Omenirea: dominaţia (externă) imperialistă, respectiv – o invariabilă şi asupritoare manipulare (internă) a ciocoilor organizaţi pe niveluri infracţionale. Constituţia spirituală a tinerilor îi determină să se dezică de orice tip de urâţire naţionalistă a revendicărilor naturale pe care încă le formulează cu generozitatea specifică vârstei ! Să nu dai nicio şansă tinereţii, ci s-o înjugi doar la afacerile care să învârtească roata conturilor străine de orice morală, asta înseamnă o separaţie totală a drumurilor. Pentru că (de ex.) în timp ce capitalismul expirat tocmai asta impune – o incertitudine a locurilor de muncă – tot acest descreierat nesătul de afaceri pe spezele destinelor umane face apologia băncilor cămătăreşti şi a creditelor neapărate şi ipotecare, condamnându-i, în mod evident, pe tineri şi lăsându-i, mai devreme ori mai târziu, sub cerul liber al unui viitor care încă se mai poate adăposti în casele părinteşti asigurate, gratuit, de acel comunism asasin ! Să accepţi o astfel de orânduire ca o închisoare pe viaţă, dar care să-i mângâie, cu hăţişuri de drepturi vituperate în haite organizate, pe toţi aventurierii acestui tip rudimentar al dominaţiei, înseamnă descalificarea pe o lungă perioadă a istoriei statalităţii (aşa-zis) moderne. Se poate prevedea ceva grav în evoluţia Omenirii, devreme ce e atât de evident cum nu doar că nimeni nu se adresează şi tinerilor, nemailuându-i în nici un fel de calcule, fie ele atât de meschine şi manipulatorii, ci toţi aceşti adevăraţi şi singulari infractori ai elitelor imperialiste îi evită, de-a dreptul, pe cei cu vârsta şi idealurile cărora nu se pot măsura. Promovările în politică se rezumă la criteriile amantlâcurilor şi beizadelelor, domeniul bugetar este rezervat aşişderea, dar şi pe cumetria de afaceri secret de ilegale – tinerilor rămânând să le fie asuprită inteligenţa creativă, spiritul întreprinzător, energia constructivă, aspiraţiile fiindu-le înjugate definitiv ! Chiar şi marile biserici ale religiilor se feresc de modernitatea informată a spiritului tineresc, căşunând, cu îngenunchierea, pe aceleaşi amărâte şi anterior condamnate entităţi umane la fără de vreun viitor! Numai că tinerii nu vor mai aştepta consideraţii din partea jefuitorilor planetari. Dar ei propun, pentru ultima oară, ca aceşti gangsteri ai capitalului să-şi reducă poftele nemăsurate şi să lase tinerilor, organizaţi în Trusturi locale, toate afacerile cu propriul stat, situaţie care le-ar ameliora suferinţa şi i-ar elibera de inutilitatea în care au fost aruncaţi. Mai vor doar să fie respectaţi cu un sistem de învăţământ creat pentru ei, nu pentru catedrele profesorilor fără vocaţie, intenţionează să-şi creeze un sistem medical clădit pe criteriul parteneriatului şi contractualităţii (responsabilităţii) prestării serviciilor apărate de un sănătos Colegiu al Pacienţilor, dorindu-şi înlăturarea Justiţie care se tupilează după hăţişul legiferărilor premeditate tocmai pentru a nu confisca averile în care a fost transformată a Ţară şi s-o prefacă într-una prompt de efervescentă. Iar dacă generaţiile noastre cronic de manipulate tot nu pot lăsa tinerilor măcar o Lume ca şi aceea în care s-au născut mulţi dintre ei, atunci să recunoaştem cea mai mare eroare a mileniului: resuscitarea orânduiri unei democraţii expirate şi refuzul întineririi ei prin reforme concertate… Timpul şi aspiraţiile legitime tinereţii nu iartă!