Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, toriu şi ceriu.
Berzelius a absolvit medicina la Universitatea Uppsala în 1802, devenind profesor, din 1807, în medicină şi chirurgie, la Şcoala de Chirurgie din Stockholm. În 1810 şcoala a devenit o parte a Institutului Medico-Kirurgiska, predecesor al Institutului Karolinska, şi Berzelius a fost numit profesor de chimie şi farmacie. La puţin timp de la sosirea la Stockholm, el a scris un manual de chimie pentru studenţii săi, acesta marcând începutul unei lungi şi fructuoase cariere în chimie.
În timp ce efectua experimente pentru manualul său, a descoperit legea proporţiilor constante, care arăta că substanţele anorganice sunt compuse din diferite elemente în proporţie constantă cu greutatea lor. Pe baza acestei observaţii, în 1828 a creat un tabel cu masele atomice relative (cu oxigenul având valoarea 100) ale tuturor elementelor cunoscute atunci. Aceasta a reprezentat o confirmare puternică a ipotezei atomice: că compuşii chimici anorganici sunt compuşi din atomi combinaţi în cantităţi reprezentate prin numere întregi. Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care susţinea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen. În 1838, Berzelius a descoperit proteinele. Studenţi lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul şi vanadiul.
Pentru a înţelege mai bine experimentele, el a creat un sistem de notaţii chimice în care elementelor le erau date denumiri simple, literale -- precum O pentru oxigen, sau Fe pentru fier -- şi proporţiile erau desemnate prin numere. Acest sistem este baza sistemului utilizat astăzi, cu mici modificări.
A fost ales membru al Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei în 1808 şi a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.
www.descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu