S-a uitat, a ales, a plătit şi a plecat. În răstimpul ăsta, Vînzătoarea nu l-a recunoscut pe Moralist. Moralistul n-a băgat de seamă, a plătit, cum ziceam, a dat bineţe şi a ieşit pe uşă. A băgat de seamă, însă, şefa Vînzătoarei. Şefă, cu o mare şi mai veche boală pe Vînzătoare. A lăsat să treacă niţel şi i-a spus subordonatei, Vînzătoarei, că Moralistul s-ar fi froasat, pentru că nu a fost recunoscut. Drept urmare, l-ar fi sunat pe patron, pe Gabriel Liiceanu, oleacă moralist şi el, dar mai mult filozof decît moralist, dar şi mai mult patron decît filozof, şi i-ar fi cerut ca Vînzătoarea să fie dată afară.
Patronul Liiceanu, prieten fiindu-i Moralistului, ar fi decis să-l satisfacă pe Moralist şi i-ar fi dat ordin Şefei s-o dea afară pe Vînzătoare. Şefa i-a spus Vînzătoarei că asta este, aşa a hotărît Patronul la cererea Moralistului, bine ar fi să-şi dea demisia. Biata Vînzătoare, auzind că este vorba despre moralişti, filozofi, patroni şi şefe, şi-a dat pe loc demisia. După, rămasă pe drumuri, a povestit cu amară obidă, unei prietene, ceea ce ştia ea de la Şefa, pretinsele cauze pentru care i s-ar fi cerut să plece. Prietena, scriitoare cu ceva cărţi publicate şi cu blog, înfuriată legitim, a pus mîna şi a scris pe blog ceea ce i-a povestit prietena ei, Vînzătoarea. Scriitoarea a consemnat necazul Vînzătoarei, aşa cum l-a auzit din gura ei, aşa cum şi acesteia i-a fost explicat oficial, dar mincinos, de către Şefa. Odată scrisă şi publicată pe blog tărăşenia, a aflat şi Moralistul. Ştiindu-se nevinovat, că nu ceruse concedierea nimănui, a trîntit un articol la gazetă, în care o face pulbere pe Scriitoare. Fiiin, aşa cum doar moraliştii ştiu, o desfiinţează pe fată, prin metoda facesitting-ului bărbătesc, cavaleresc, de boier al minţii. Astfel timorată, după ce a explicat ce şi cum pe blogul ei, absolut nevinovată, Scriitoarea a intrat într-o tăcere absolută. Asta şi pentru că pe ea au sărit toţi cicisbeii şi toate pytzysbelele Moralistului, ştiut fiind că morala are mare ecou pe la noi. Dacă Moralistul nu ar fi fost orbit de morală, altfel ar fi stat treburile. Ar fi reacţionat de 7 coţi în sus, la ştirea că un amărît a rămas fără pîine în numele său. Dar cum Moralistul este şi vajnic, nu doar moralist, deşi era în posesia tuturor datelor – a sunat-o chiar şi pe victimă, pe Vînzătoare, de la care a aflat motivele mincinoase care au aruncat-o în stradă – n-a sărit de 7 coţi în sus. Precum Bulă, care a aruncat patul pe fereastră atunci cînd a aflat că nevasta îl înşală, Moralistul a găsit că este moral să o bălăcărească pe Scriitoare, nu pe nenorocita de Şefă, cauza mizeriei, cea care i-a folosit numele într-un scop de tot jegul. Cînd morala este deşteaptă şi erectă, aşa şi este drept şi moral să se întîmple, ca mai sus. Astfel, Moralistul nostru a procedat moral tare. Că totodată s-a făcut de toată morala nu face decît să-i sporească Moralistului, în ochii publicului moralist, diametrul, lungimea şi consistenţa moralei.
MIREL CUREA
TRICOLORUL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu