O mînă de tineri, între care şi Urechiă, am început să agităm chestiunea Transilvaniei. Eu scriam ziarul PERSEVERANŢA şi o agitam şi prin ziarul meu. Ziarul a fost oprit de a trece în Transilvania. Eram deputat.
2) Aveam un depozit de arme, la vreo 50 de puşti adunate la Sinaia. Cu aceste mijloace voiam să atacăm Imperiul Habsburgilor şi să luăm Transilvania. Conservatorii îşi bateau joc de asta: parodia luării Transilvaniei!
Viaţa lui Garibaldi şi a lui Horia şi Cloşca mă însufleţeau. Sfîntă şi puternică nebunie a patriotismului tînăr şi plin de iluzii!
3) Ion Brătianu era ministru de Interne. Simţind că aveam de gînd să trec în Transilvania mă luă cu dînsul ca secretar în inspecţie prin ţară. Făceam pe atunci pe secretarul lui Brătianu, căci Carada pe vremea aceea era omul de încredere al lui Rosetti. Am vizitat judeţele Olt şi Vîlcea. La Olt (Slatina) am tras la prefect. La Vîlcea la Golescu (Prefectul). Am fost şi pe la moşiile sale (Probabil moşiile lui Brătianu) din Vîlcea. Eram foarte bolnav. Aveam dureri nebune de cap.
4) Întorcîndu-mă din inspecţie, am trecut în Transilvania. M-am dus întîi să pipăi tărîmul, să fac un fel de recunoaştere. M-am dus la Braşov de am văzut pe Bariţiu şi pe Diamandi Manole. Bariţiu m-a primit bine, dar rezervat.
De aci am trecut la Pesta. Am fost sărbătorit de studenţii români. Mi-au făcut o poezie scrisă cu litere de aur şi mi-au dedicat-o. Am cumpărat din Pesta portretul lui Deak şi al lui Andrassy.
Apoi am plecat în Munţii Abrudului, la Roşia (Comună în munţi), la protopopul Balint. În drumul meu am întîlnit şi pe Avram Iancu. La Balint am stat mai multe zile. Portretul lui Balint. Soţia lui Balint, fiica lui Balint şi bărbatul ei, Hodoş, erau acolo. Un soldat îmi da de spălat; fusese la Custozza (Bătălia de la 1866 între austrieci şi italieni).
5) Coborînd de la Balint am fost arestat ca agitator daco-român de un sergent-major din Jandarmerie. Era kossuthist. M-a rugat să distrug orice hîrtie compromiţătoare. Le-am distrus, deşi nu aveam nici una gravă. Aveam la mine fotografia lui Deak şi a lui Andrassy. Mă dam că eram om de litere şi vroiam să scriu istoria Transilvaniei.
6) M-au dus la Arad. Aici m-au pus la secret, întîi m-au dus la cazarmă. În cazarmă a venit o baroneasă maghiară, cam exaltată. A început să mă blesteme. îmi arăta locul unde i-au murit doi fii în revoluţia de la 1848, omorîţi de români.
Vrei să învii iarăşi acele timpuri, îmi zicea şi îmi arăta spre piaţă locul unde avea să mă spînzure?
Sergentul-major mă ruga să nu mănînc din tîrg, ci să mănînc pîine de a lor.
Prefectul Pogani. D-na îmi trimitea mîncare. N-am mîncat. Scrisoarea d-nei. Mi-a scris că este bucătăreasa mea. În faţa temniţei, toată ziua stăteau grupuri de unguri care vociferau şi mă insultau.
Mi s-au luat 36 de interogatorii, fără a afla nimic.
Tot trecînd la protocol, a rămas cu c…. gol, zise disperat (despre magistratul care interoga) ajutorul lui.
7) M-a scos noaptea din temniţă, de teamă ca populaţia să nu-mi facă ceva. M-a dus la prefect. Sub escortă m-a dus la graniţă. M-a primit locotenentul Cotruţ. I-a înjurat pe jandarmi. Am stat acolo 3 zile. Am fost la vînătoare. Am secat un pîrîu, am prins păstrăvi la Rîul Vadului.
8) Am pornit spre Piteşti. M-am oprit la Suici, la maica Brătianu (Stareţă. Sora lui Ion Brătianu). Credea că m-au spînzurat ungurii. Îmi făcuse pomană şi pomenire. S-a speriat de mine, a crezut că sînt o vedenie.
9) Brătianu m-a scăpat. A făcut notă Austriei că dă afară din ţară pe supuşii austrieci.
10) Întîlnire la Peleş (Este vorba de o întîlnire care a avut loc mult mai tîrziu, la castelul Peleş, cînd Candiano era aghiotantul regelui Carol I) cu contele Bethlen, ce ţinea o Mocsonyi şi care era fiul guvernatorului cînd am fost arestat. Les fous d’aujourd’liui sont Ies sages de demain. Bethlen era prefect la Braşov, pe urmă a fost ministru. Era şi Davila (Doctorul Davila) la masă. Şi lui îi se făcuseră mizerii în Transilvania.
11) După ce m-am întors din Transilvania, am fost la domnitor. M-a primit rece, dar politicos. M-a invitat să stau pe scaun. Numai pe puţini îi invita să ia loc, iar printre ei, am fost şi eu.
CANDIANO – POPESCU
TRICOLORUL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu