Din România în Singapore
Din cele 163 de firme producătoare de armament cărora li s-a solicitat să răspundă întrebărilor, 107 au arătat prea puţine referinţe faţă de implementarea unor scheme care asigură o bună practică de afaceri, iar alte 37 s-au dovedit incapabile să furnizeze date despre acestea. Practic, indexul realizat de Transparency International acoperă aproape tot globul, din Franţa în Rusia, Japonia, Finlanda, România sau Singapore. Statele Unite ies în evidenţă cu o imagine combinată între responsabilitatea arătată de marile companii din sectorul de Apărare şi delasarea altor producători de armament de rang inferior. „Toate cele 4 companii plasate în fruntea topului sînt americane” a declarat analistul TI, Leah Wawro, făcînd referire la Bechtel, Fluor, Lockheed Martin şi Raytheon. „În acelaşi timp, avem alte 7 companii americane care intră în subsolul clasamentului”, mai spune Wawro.
Epicentrul traficului
Clasamentul anti-corupţie în rîndul producătorilor de arme din lumea întreagă este împărţit în 6 clase distincte clasificate în descreştere, după literele alfabetului, de la A la F. Europa şi Asia Centrală par să fie adevărate paradisuri pentru traficanţii de arme plecaţi în căutare de marfă, 27 de firme din aceste două regiuni fiind încadrate în clasa F, cea mai slab cotată. Alte 35 de companii producătoare de armament din Europa şi Asia Centrală au obţinut punctaje între mediu şi satisfăcător. Printre firmele vulnerabile la corupţia existentă în domeniu este trecută şi Uzina Mecanică Cugir. La fel, mulţi dintre producătorii de tehnică militară din Statele Unite creează o imagine confuză asupra afacerilor cu armament. „Lipsa de transparenţă în rîndul unor companii mari din SUA este îngrijorătoare”, constată reprezentanţii Transparency International.
Nume mari, pe lista ruşinii
Dar posibilitatea alimentării reţelelor de traficanţi cu armament modern nu este rezervată doar companiilor de peste Ocean. Alte cîteva nume sonore din Europa sînt prost clasate în indexul Transparency International privind riscul de corupţie în sectorul Apărării. Germania, de exemplu, apare în clasament cu companiile Diehl, Rheinmetall, MTU Aero Engines şi Krauss-Maffei Wegmann pe post de codaşe în implementarea măsurilor de combatere a traficului de arme. A cincea firmă germană, Thyssen Krupp, a dovedit că de la emiterea ultimului clasament de acest gen a reuşit să aducă îmbunătăţiri practicilor de afaceri în comerţul cu armament, cîştigînd cîteva puncte în plus. În total, 33 de producători de tehnică militară au arătat că sînt dispuşi să ia în serios riscul contrabandei cu armament pe piaţa globală schimbînd semnificativ modelul de afaceri practicat pînă acum cîţiva ani. „Acest lucru arată că transparenţa în acest sector este posibilă”, crede Leah Wawro. Iar în acest domeniu, transparenţa devine crucială, în timp ce lipsa ei se poate dovedi o armă cu două tăişuri. Un contract ilegal de furnizare de armament poate lăsa soldaţii unei armate în mijlocul unui conflict fără dotările necesare, subminînd securitatea unei naţiuni.
Industrie vulnerabilă la corupţie
În ciuda acestor evidenţe, industria de armament rămîne una dintre cele mai vulnerabile la dezvoltarea fenomenului de corupţie, după cum explică Michael Littlewood, directorul şi co-fondatorul Good Corporation. Din punctul său de vedere, folosirea agenţilor de vînzări rămîne una dintre problemele spionase ale oricărei afaceri cu armament. „Dacă o companie vinde în toată lumea, dar nu are reprezentanţe în fiecare ţară este tentată să folosească reprezentanţi zonali care cunosc piaţa locală şi clienţii. Acest lucru face ca întreaga afacere să depindă de etica manifestată de agent, acesta putînd să încheie o tranzacţie ilegală fără ca firma să aibă cunoştinţă de acest lucru”, susţine Littlewood. Dar alegerea reprezentanţilor potriviţi pentru această piaţă rămîne doar la latitudinea firmelor respective.
Contracte condiţionate
Spre deosebire de celelalte sondaje anterioare, acesta a inclus în chestionar o serie de întrebări vizînd modalităţile de contractare şi cheltuielile compensatorii în alte sectoare solicitate la încheierea acestora. Multe dintre contractele de furnizare de tehnică militară, semnate între guvernele unor state şi companiile din industria de Apărare, includ investiţii şi în alte sectoare economice ale ţării respective, practică văzută ca intrînd în rîndul înţelegerilor ilegale. „Ofertele sînt evaluate în funcţie de propunerile făcute de companii. Astfel, poate fi acordat cu cerinţa ca producătorul de arme să reivestească banii într-un alt sector în care cumpărătorul să aibă un interes ascuns”, explică directorul Good Corporation. „Este foarte dificil să urmăreşti acest tip de tranzacţii şi să spui cît de transparentă este o asemenea afacere”, spune Littlewood.
Guvernele, pravan pentru corupţie?
Dincolo de monitorizarea şi responsabilizarea individuală a producătorilor de arme, reprezentanţii Transparency International cred că guvernele trebuie să se implice pentru a asigura un mediu lipsit de opacitate în tranzacţiile derulate pe această piaţă. „Achiziţiile de armament realizate de fiecare guvern ar trebui efectuate numai după verificarea unor standarde de etică şi anti-corupţie ale furnizorilor”, explică Leah Wawro. O măsură în sens invers ar fi şi ea binevenită, pentru eliminarea secretomaniei din spatele operaţiunilor de livrare de armament făcute de companiile din industria Apărării sub protecţia guvernelor naţionale. „Există tendinţa de a păstra secretul asupra acestor operaţiuni din sectorul de Apărare. Unele chestiuni ţin de securitatea naţională, dar altele sînt doar un paravan pentru derularea unor fapte de corupţie”, crede activista Transparency International.
tricolorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu