Termenul „analiză” e folosit astăzi pentru forma riguroasă a calculului diferenţial şi integral, pentru teoria din spatele lui, mai curînd decît pentru tehnicile de calcul. El a dobîndit această conotaţie în Secolul XVIII, cînd latura teoretică a calculului diferenţial şi integral a fost mult extinsă. Arhitectul-şef al acestei dezvoltări a fost Leonhard Euler, cel mai prolific matematician al tuturor timpurilor. Lui Euler i se datorează şi numeroase aplicaţii ale calculului diferenţial şi integral în fizica matematică. Născut în Elveţia în 1707, a primit la început o educaţie religioasă, pentru ca apoi să se îndrepte spre matematică şi să înceapă să publice la vîrsta de 18 ani. La 19 ani a cîştigat un important premiu matematic acordat de Academia Franceză de Ştiinţe, pentru problema aşezării catargelor pe o corabie. În 1733, a fost primit în Academia din Sankt Petersburg. S-a mutat la Berlin în 1741, dar s-a întors în Rusia în 1766, la invitaţia Ecaterinei cea Mare. Prin urmare, Elveţia îl consideră un mare matematician elveţian, Rusia, un mare matematician rus, iar Germania, un mare matematician german. Vederea a început să-i slăbească, şi în 1766 a orbit cu totul, ceea ce nu i-a influenţat, însă, uriaşa productivitate matematică.
IAN STEWART
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu