Probabil aceasta o fi fost şi logica pentru care UDMR a guvernat România aproape 2 decenii! Nu e vina lor, e prostia noastră. Ba, chiar mai mult decît o prostie, este o trădare de ţară! Tocmai de aceea s-a ajuns acum la această situaţie, la posibilitate reală ca România să piardă Ardealul! De ce? Fiindcă ,,Bucureştii n-au făcut nimic să-l păstreze!”. Şi, astfel, tot mai mulţi români ardeleni au devenit acum „puii” lui Gherman, simţindu-se părăsiţi de „cloşca” de la Bucureşti! De ce Bucureştii n-au făcut nimic să-l păstreze? Fiindcă a rămas şi acum acela care a fost în urmă cu aproape 90 de ani, adică „personificarea byzantiniemului şi balcanismului celui mai întunecat, unde mergem numai ca să corupem şi să facem afaceri în stil balcanic”. Da, aşa era văzut el atunci de către cei care ne urăsc, iar această ură este una ancestrală, o boală fără leac. „Aş ruga pe conducătorii ţării noastre de astăzi, ca şi de mîine, ca să gîndească că orice încercare de a-i cîştiga sufleteşte pe unguri, pe secui, pe politicienii care s-au urcat azi în spatele lor este condamnată dinainte la cel mai catastrofal eşec…”. Sînt cuvintele rostite de Emil Aurel Dandea, deputat de Mureş în Parlamentul României, în şedinţa Camerei Deputaţilor din 31 octombrie 1928, de care guvernaţii ţării de după 1989 nu au vrut şi nu vor să ţină seama. Din păcate, cu toată tristeţea, trebuie să recunoaştem că toate cele de mai sus au rămas actuale. Cum e posibil acest lucru? Voi răspunde tot prin cuvintele unuia dintre acei români-ardeleni care a luptat pentru făurirea României Mari. A luptat pe front, atunci cînt ţara se afla într-o situaţie disperată, iar el nota în jurnalul său: „Trebuie să murim sau să învingem”! Este vorba despre patriotul, omul politic, scriitorul şi publicistul Octavian C. Tăslăuanu, care scria la sfîrşitul celui de-al patrulea deceniu al Secolului XX: „Ţara întreagă e învrăjbită, răscolită de patimi urîte şi ruşionoase. Străinii ni s-au urcat în cap şi ne rîd în nas. Oamenii de caracter şi de talent sînt înlăturaţi şi înlocuiţi la conducerea statului cu lichele şi slugi plecate, lipsite de pregătire şi conştiinţă”. Aceasta, în ciuda faptului că „România a fost creată ca un stat de drept, în care legile nu pot fi înlocuite cu hatîruri şi abuzuri”! Cît de actuale sînt aceste cuvinte! Şi iată că cele scrise de Ilie Şerbănescu nu mai pot mira pe nimeni, iar ele pot deveni o realitate dureroasă tocmai datorită faptului că acolo, la Bucureşti, „oamenii de caracter şi de talent sînt înlăturaţi şi înlocuiţi la conducerea Statului cu lichele şi slugi plecate, lipsite de pregătire şi conştiinţă”! Sînt tocmai acele „lichele şi slugi plecate, lipsite de pregătire şi conştiinţă”, care nu au făcut şi nu fac nimic pentru păstrarea Ardealului între graniţele României. Ei au uitat că această ţară s-a născut prin jertfa de sînge a sute şi sute de mii de români, care şi-au dat viaţa pentru ea. S-a născut din jertfa celor care, în acele zile grele ale anului 1917, aveau în suflet şi în minte un singur lucru: „Trebuie să murim sau să învingem”! Şi au mai uitat dumnealor, guvernaţii de azi ai ţării, un adevăr rostit de marele patriot, Nicolae Titulescu: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal”! De ce? Fiindcă „Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa”. Da, domnilor guvernaţi, acesta este Ardealul, pentru care voi nu aţi făcut şi nu faceţi nimic pentru a-l păstra, cum bine zice Ilie Şerbănescu. Fiindcă aţi cedat străinilor aproape tot Ardealul, cu resursele sale naturale, cu bogăţiile şi frumuseţile sale, cu apele, pădurile şi munţii, cu instituţii şi bănci. Aproape că nu mai este nimic în Ardeal care să fie sub controlul Statului Român. Nici economic, nici politic. Sînt convins că cei care conduc astăzi ţara nu ştiu cît din Ardeal mai este proprietatea României! Aşa a fost şi este posibil ca acel „dicton” rostit de un jalnic renegat, pe nume Sabin Gherman: „M-am săturat de România”!, să prindă viaţă, să se lăţească tot mai mult şi să se transforme, în timp, în acel curent periculos şi antiromânesc „transilvanismul”. Acesta nu urmăreşte altceva decît spargerea unităţii Naţiunii Române şi destructurarea României ca ,,Stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. În cadrul acestuia au răsărit, precum ciupercile după ploaie, tot felul de asociaţii şi societăţi „culturale”, care îl cultivă şi care fac tot mai multe eforturi spre a-şi uni forţele. Că este vorba despre Liga „Transilvania Democrată”, născută la Cluj-Napoca în 2012, sau de „Mişcarea Ardeleană”, apărută la Bistriţa, în 2013, ori de altele ca acestea, care s-au lăţit în multe oraşe, scopul lor este unul singur: ruperea Ardealului de România! Culmea e că toate activează legal, fiind înregistrate, cu toate că în statutul lor este prevăzut clar scopul pentru care acţionează: autonomia Ardealului! Într-un articol, apărut în cotidianul „Haromszek” nr. 7387 (Covasna), semnat de Fancsali Erno, întitulat „Situaţia autonomiei transilvănene”, sînt analizate, pe larg, toate acţiunile care s-au desfăşurat în perioada de după 2012, pe tot cuprinsul Ardealului, pentru ca acel curent autonomist şi antiromânesc al „transilvanismului” să devină cît mai eficient, prin cîştigarea de către tot mai mulţi aderenţi, români şi unguri, pentru înfiinţarea de noi filiale ale organizaţiilor separatiste şi automiste. „Nu trebuie să renunţăm la lupta noastră, trebuie să ne angajăm în viitoarele procese politice, ca deciziile ce ne vizează să fie adoptate nu în lipsa noastră, ci împreună cu noi”, scrie autorul în finalul articolului. Nu cred că exagerez deloc atunci cînd afirm că situaţia din Ardeal a mers atît de departe încît a devenit o chestiune de securitate şi siguranţă naţională, care ar trebui să intre imediat în atenţia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Altfel, chiar există pericolul pierderii Ardealului, „nu prin luptă, în faţa superiorităţii adversarului, îl vor pierde în linişte, pe Facebook”, cum bine scrie Ilie Şerbănescu.
ILIE ŞANDRU
tricolorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu