Şantajul grofului Kelemen Hunor

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a anunţat că îşi dă demisia din funcţia de vicepremier, dar şi din fruntea Ministerului Culturii. Decizia acestuia vine după ce Guvernul Român, prin Ministerul de Externe, a susţinut poziţia Comisiei Europene referitoare la iniţiativele cetăţeneşti ale grupului „Minority SafePack”, din care face parte şi Kelemen Hunor, potrivit căreia Uniunea Europeană nu are competenţe atribuite în baza dispoziţiilor tratatelor fundamentale, iar drepturile minorităţilor sînt reglementate de legislaţia naţională.

Practic, liderul UDMR luptă pentru drepturile maghiarilor din România şi Ungaria şi vrea ca guvernul României, din care face şi el parte, să-l susţină, deşi ştie că demersul său este neconstituţional şi antieuropean. Tupeul lui Kelemen este fără margini şi reprezintă un şantaj ordinar la adresa Statului Român şi a Poporului Român. El vrea ca România să devină jucăria baronilor UDMR, fie că ei se numesc Marko Bela, Attila Verestoy, Laszlo Borbely, Attila Korody, Laszlo Tökes, Gyorgy Frunda sau Attila Kelemen. Pentru această gaşcă de grofi, România nu există decît atunci cînd le sînt satisfăcute poftele şi mofturile. Cînd nu sînt băgaţi în seamă, ţipă ca în gură de şarpe că sînt discriminaţi. Discriminarea pentru ei înseamnă să fie alungaţi de la masa Guvernului, adică să fie scoşi de la împărţirea ciolanului. Din 1990 şi pînă în prezent, UDMR este formaţiunea care a stat cel mai mult la guvernare, indiferent de cine a cîştigat alegerile, sau cine a fost premier ori preşedinte. Cum au reuşit această performanţă?

Prin şantajarea formaţiunilor politice aflate la guvernare, fie că a fost PSD, PDL sau PNL. Cele mai multe şantaje le-a promovat şi susţinut în guvernele Boc. Hunor Kelemen a condiţionat trecerea bugetului Culturii prin Parlament de schimbarea sediului Ministerului Culturii de la Muzeul Satului la sediul Bibliotecii Naţionale a României, pentru că avea el nişte aranjamente privind dotarea noului sediu. Ulterior, după debarcarea lui Emil Boc, liderul UDMR l-a forţat, dar fără succes, pe fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu să promoveze o Ordonanţă de Urgenţă prin care se dorea spargerea UMF Tîrgu Mureş, doar ca să se predea medicina în limba maghiară. Lista revendicărilor udemeriste este mare şi include, printre altele, autonomie pentru Ţinutul Secuiesc, arborarea drapelului acestei regiuni, retrocedarea unor clădiri, terenuri şi păduri pe care nu le-au avut niciodată, dar şi fonduri pentru diversele ONG-uri care gravitează în jurul UDMR. Însă, tot liderii udemerişti sînt cei care au fost de acord cu tăierea pensiilor şi salariilor de către guvernul Boc. Acum, însă, liderii UDMR par nişte fete mari şi nevinovate, ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

Mai mult, deşi se ştie cu musca pe căciulă, Kelemen Hunor pozează în victimă şi chiar are tupeul să şantajeze, în continuare, Guvernul. „Nu se poate stabili poziţia României de un singur minister. Am propus o dezbatere în comisiile de specialitate începînd cu septembrie. Am ajuns şi la o altă concluzie: România nu va înainta alte documente către Curtea de la Luxemburg, nu va dezvolta poziţia României”, a ţinut să precizeze Kelemen pe un ton ameninţător. Însă, premierul Victor Ponta a fost ferm, susţinînd că atunci cînd e vorba despre chestiuni din coaliţia de guvernare se poate negocia aproape orice, dar cînd este vorba despre chestiuni de stat, „asta nu se poate negocia, chiar dacă, nu ştiu, cade Guvernul”. „Pînă la urmă, Statul Român e Stat Român, indiferent ce Guvern are”, a precizat Ponta. Napoleon Bonaparte spunea că „în politică prostia nu este un handicap”, dar pentru Kelemen Hunor, tupeul este o virtute, iar şantajul a devenit o profesie pe care o practică în Guvernul României. Oare cît va mai întinde UDMR coarda şantajului?