CÎND LĂCOMIA MĂNÎNCĂ OMENIA…

Mă voi referi astăzi la o lucrare explozivă: „Noua carte neagră a firmelor de marcă” (de Klaus Werner şi Hans Weiss), care demască faţa hîdă a globalizării unipolare şi devoalează ticăloşiile comise de corporaţiile transnaţionale, în goana lor nebună după cîştiguri fabuloase. Cartea a trecut în România (aproape) neobservată, aşa cum se întîmplă, din păcate, cu multe volume care tratează chestiuni fundamentale, dar au o circulaţie restrînsă. Am luat-o, aşadar, de unde stătea pitită şi prăfuită, pe un raft de librărie, şi o aduc în atenţia cititorilor.

Problemele tratate de cei doi autori austrieci sînt extrem de serioase. Prima ediţie a cărţii i-a surprins şi i-a înfuriat pe mulţi, punîndu-i în faţa unei realităţi scandaloase şi cutremurătoare: „mărcile lor preferate îşi obţin profiturile din exploatarea copiilor, cooperarea cu dictaturile militare, finanţarea războaielor, distrugerea mediului înconjurător şi maltratarea animalelor”. Cei doi temerari care au încredinţat tiparului această analiză detaliată a abuzurilor comise de corporaţiile transnaţionale mărturiseau cu amărăciune: „Dacă ar fi fost să descriem toate firmele cu conştiinţa încărcată, această carte nu ar fi apărut niciodată“.

„Ele sînt prea multe. De aceea, am ales ca exemplu pentru cele mai importante ramuri de consum acele firme care dispun de cele mai mari segmente de piaţă şi poartă numele cele mai cunoscute”. Critica se concentrează asupra mărcilor renumite dintr-un motiv pragmatic: „mărcile îşi întemeiază puterea pe o imagine cultivată cu reclame de miliarde. Tocmai acolo pot fi atacate. Dacă mărcile se prezintă drept deosebit de moderne, fair-play, iubitoare de copii, multiculturale sau favorabile femeilor, familiei sau mediului înconjurător, este corect să fie măsurate după valoarea lor proprie”.

Iată doar cîteva acuzaţii grave care au fost aduse, de-a lungul anilor, unor concerne celebre: Adidas – exploatarea copiilor, molestare sexuală şi alte nereguli în fabricile furnizoare; Bayer – importul de materii prime din zone de conflict, desfacerea pe piaţă de substanţe periculoase pentru plante, exploatarea copiilor din partea furnizorilor de materii prime; Chiquita – exploatarea muncitorilor şi a copiilor pe plantaţiile de banane, molestare sexuală, folosirea substanţelor chimice toxice pentru plante; Coca-Cola – persecutarea sindicatelor din firmele de îmbuteliere cu ajutorul „escadroanelor morţii”, exploatarea copiilor la recoltarea portocalelor; Levi Strauss & Co – exploatarea, molestarea sexuală şi alte nereguli din firmele furnizoare; McDonald´s – munca prestată de copii în Anglia şi China, exploatarea şi condiţiile catastrofale de muncă din fabricile furnizoare; Nestle – exploatarea şi maltratarea copiilor în firmele furnizoare de materie primă; Nike – exploatarea sexuală, molestarea copiilor şi alte nereguli la firmele furnizoare; Procter & Gamble – exploatarea copiilor în obţinerea materiilor prime, comerţul făcut cu dictaturile militare, poluarea mediului înconjurător, testările pe animale etc.

Deşi lucrarea la care ne referim a fost catalogată de mass-media internaţională drept „Noua Biblie a adversarilor globalizării”, autorii declarau următoarele: „Noi nu sîntem nici în posesia adevărului biblic şi nici neapărat adversari ai globalizării, dar globalizarea necontrolată a comerţului şi a fluxurilor financiare va fi urmată, fără îndoială, de o globalizare a conflictelor sociale şi a terorii. Dacă dorim să ne păstrăm calitatea vieţii, libertatea şi şansele individuale de dezvoltare, trebuie să globalizăm premizele pentru acestea: reguli cinstite pentru convieţuire”. Concluzie pe care o împărtăşesc şi eu.

VLAD HOGEA
TRICOLORUL