Totuşi, dintr-o eroare de clasificare, un număr de circa 20.000 de documente au supravieţuit distrugerii ordonate de şeful CIA. Pe baza lor putem să ne facem măcar o imagine asupra a ceea ce a fost MKUltra, programul american pentru controlul minţii. Decizia de a distruge documentele legate de MKUltra era una oarecum firească. Programul, desfăşurat timp de aproape două decenii de către CIA, încălcase adesea drepturi civile elementare. Oameni au fost supuşi unor experimente care le primejduiau viaţa, fără a li se cere acordul. Probabil că încă mai există unele aspecte legate de programul MKUltra care nu au fost, şi nu vor fi niciodată, dezvăluite publicului. Asta lasă loc multor teorii ale conspiraţiilor, conform obiceiului zilelor noastre.
Obiectivele
Aşa cum v-am obişnuit, nu iau în seamă teoriile conspiraţiilor. Prefer să mă bazez numai pe ceea ce poate fi dovedit. Iar MKUltra, atît cît se ştie despre acest program, depăşeşte, uneori, ceea ce ne-am putea imagina despre un program desfăşurat de către o agenţie de spionaj. De obicei, documentele oficiale sînt plicticoase. Birocraţia obligă la folosirea limbii de lemn, şi din acest motiv, cel mai adesea, prefer să nu dau citate lungi din asemenea documente. Totuşi, există un document, din mai 1955, în care se precizau obiectivele programului MKUltra, care cred că merită un citat amplu. Să nu uităm, este vorba despre un program prin care se încerca manipularea comportamentului uman, în scopuri de spionaj. Pentru aceasta, CIA a lansat programe de cercetare prin care se încercau obţinerea de substanţe şi elaborarea de metode care puteau duce la îndeplinirea obiectivelor MKUltra, după cum urmează:
1. Substanţe care să ducă la gîndire ilogică şi impulsivitate exagerată, astfel încît subiectul „atacului” să fie discreditat public.
2. Substanţe care să amplifice procesele de gîndire şi percepţia.
3. Substanţe care să prevină sau să contracareze efectele alcoolului.
4. Substanţe care să amplifice efectele alcoolului.
5. Substanţe care să producă, într-o manieră reversibilă, semne şi simptome ale unor boli cunoscute, ce ar putea fi folosite pentru simularea unor maladii.
6. Substanţe care să facă mai uşoară hipnotizarea sau să îi amplifice efectele.
7. Substanţe care să crească rezistenţa persoanelor la tortură şi privaţiuni pe timpul interogatoriilor şi la procedurile de „spălare a creierului”.
8. Substanţe şi proceduri fizice care să provoace amnezia pentru evenimente care s-au produs înainte şi pe timpul folosirii lor.
9. Metode fizice prin care să se producă şoc şi confuzie pe o perioadă mare de timp şi care să poată fi folosite pe ascuns.
10. Substanţe care să producă dizabilităţi fizice cum ar fi: paralizia picioarelor, anemie acută etc.
11. Substanţe care să producă euforie „pură” fără consecinţe ulterioare.
12. Substanţe care să ducă la alterarea personalităţii astfel încît subiectul să devină dependent de o altă persoană.
13. Materiale capabile să provoace confuzii mentale, astfel încît subiectul să nu mai poată minţi pe timpul interogatoriului.
14. Substanţe care să reducă voinţa şi eficienţa muncii, chiar şi atunci cînd sînt administrate în cantităţi nedetectabile.
15. Substanţe care să slăbească sau să distorsioneze văzul şi auzul, de preferat fără efecte permanente.
16. Substanţe cu acţiune imediată, care să poată fi administrate în băuturi, ţigări, mîncare etc. Acestea să fie sigure în folosire, să producă amnezie şi să poată fi folosite oricînd de agenţi.
17. Substanţe care să poată fi administrate în secret şi care, în cantităţi foarte mici, să ducă la incapacitate fizică.
Bănuiesc că aveţi şi dumneavoastră senzaţia că am pătruns în laboratorul domnului Q, cel care proiecta gadget-uri pentru James Bond… Numai că, în acest caz, nu avem de-a face cu imaginaţia vreunui scenarist. Obiectivele prezentate mai sus, vă reamintesc, sînt desprinse dintr-un document oficial.
Argumentele
Înainte de a prezenta cîteva dintre acţiunile concrete ale CIA în cadrul programului MKUltra, cred că ar trebui să încercăm să vedem care ar fi putut fi argumentele pentru lansarea unui asemenea program amplu pentru manipularea personalităţii şi comportamentului indivizilor. Acesta nu a fost primul şi singurul program de control al comportamenului uman. Înaintea lui, CIA a finanţat, în 1951, programul ARTICHOKE, în care sutudia hipnoza şi dependenţa de morfină. Au mai existat şi programele MKSEARCH, MKOFTEN, BLUEBIRD care aveau drept ţintă diferite aspecte ale comportamentului uman. Separat de CIA, Marina SUA a desfăşurat programul Chatter, între 1947 şi 1953. Probabil că ideea plutea în aer.
Începuse deja războiul rece şi de dincolo de cortina de fier veneau ştiri alarmante, despre felul în care comuniştii experimentau şi stăpîneau tehnici de persuasiune avansate, care duceau la alterarea judecăţii şi personalităţii umane. Cele mai multe dintre ele le găsim prezentate şi analizate într-un document declasificat al CIA, elaborat în februarie 1956. Documentul, intitulat „BRAINWASHING from A Psychological Viewpoint” (Spălarea creierului din punct de vedere psihologic), face o trecere în revistă a procedurilor folosite de către regimurile comuniste pentru alterarea masivă a personalităţii. Documentul de 92 de pagini, pe care l-am citit cuvînt cu cuvînt, are darul să şocheze încă de la început. Moto-ul lui este un citat din romanul Verdun publicat de Jules Romains în 1916. Iată acest citat: „Ştim că oamenii pot fi convinşi să facă orice. Este doar o problemă de găsire a mijloacelor. Dacă le creezi multe dificultăţi şi îi iei treptat, îi poţi convinge să îşi omoare părinţii, să îi facă tocană şi să îi mănînce.” Un citat cît se poate de şocant. În prefaţa lucrării mai este dat şi un exemplu de spălare a creierului.
În decembrie 1948, cardinalul József Mindszenty era arestat pentru complot împotriva statului comunist. În 1949, deşi era complet nevinovat, Mindszenty a „recunoscut” în faţa tribunalului o serie lungă (şi absurdă) de crime: furtul bijuteriilor Coroanei Ungariei, arestarea guvernului ungar, declanşarea celui de al III-lea război mondial etc. În documentul citat se scrie despre acest caz că a fost vorba despre „o alterare masivă a proceselor de gîndire care a dus la mărturia cardinalului” şi că „incredibila logică aparentă a mărturisirilor unui om cu o asemenea inteligenţă nu poate avea o altă explicaţie. Acest om a fost redus la starea în care procesele de gîndire nu mai erau controlate de o judecată critică.” În lucrarea amintită se face o amplă trecere în revistă a tehnicilor folosite de către regimurile comuniste pentru alterarea personalităţii umane.
Tehnici de interogare, mai mult sau mai puţin subtile, izolarea aproape totală a prizonierului, diferite forme de tortură psihică şi fizică etc. sînt folosite pentru a modifica personalitatea celui vizat. Se vorbeşte şi despre prizonierii americani din timpul războiului din Coreea. „Un aspect interesant priveşte comportamentul prizonierilor de război, care au suportat proceduri de spălare a creierului în timpul războiului coreean. Unii dintre aceştia au ajuns în faţa Curţii Marţiale, alţii au dat declaraţii umilitoare în presă. Este uimitor faptul că nici unul dintre aceştia nu a spus: «Am fost spălat pe creier, am crezut ceea ce se spunea la radio». Se pare că ei nu au putut să îşi explice ceea ce li s-a întîmplat. Unii se întreabă dacă această inabilitate de a comunica propria experienţă nu este asemănătoare cu cea a celor reveniţi dintr-o criză schizofrenică. Lor le este imposibil să îşi descrie criza. În mod similar, cei care au fost supuşi la proceduri de spălare a creierului vorbesc despre experienţa lor ca fiind ceva «indescriptibil». (…) Victima «uită» literalmente ceea ce i s-a întîmplat pe timpul procesului de spălare a creierului.”
Experimentele
La vremea la care s-a lansat programul MKUltra, cunoştinţele din domeniul psihologiei şi psihofarmacologiei erau extrem de puţine şi vagi. CIA nu era şi nu este o agenţie pentru cercetări ştiinţifice şi, din acest motiv, prin intermediul unor organizaţii fantomă, cum ar fi The Society for the Investigation for Human Ecology, a distribuit fonduri către universităţi şi spitale pentru a îndeplini obiectivele programului MKUltra. Se pare că 86 asemenea instituţii au primit bani de la CIA, fără ca cercetătorii implicaţi să fie informaţi că participă la un program ultrasecret. Desigur, cercetătorii, nefiind nişte persoane lipsite de etica cercetării ştiinţifie, au aplicat codurile de conduită valabile în acea vreme. Din nefericire, standardele vremii permiteau cruzimi de neimaginat în zilele noastre. Să vă dau cîteva exemple.
Tehnici de tortură experimentate la Universitatea McGill
Universitatea McGill se află în Montreal, Canada. Aici s-au desfăşurat cîteva dintre experimentele din cadrul programului CIA de control al comportamentului uman. Unul dintre ele, subproiectul 68 din cadrul programului MKUltra, a fost realizat de către psihiatrul Donald Ewen Cameron. Acesta pleca de la ideea”restructurării” minţii umane care ar putea vindeca anumite boli psihice. El credea că acestea sînt o consecinţă a felului în care individul a „învăţat” să vadă lumea. Pentru a corecta viziunea anormală asupra lumii, credea Cameron, ar fi nevoie de o „recablare” a conexiunilor cerebrale.
Pacientul trebuia, mai întîi, să fie adus la starea din copilărie, iar restul să fie „şters”. Pare logic, nu-i aşa? Astăzi am vorbi de o procedură violentă de „spălare a creierului”. Cameron credea că este vorba despre o procedură medicală legitimă. Într-o primă etapă, pacientul era adus la „starea de copil”. Pentru aceasta erau utilizate unele droguri, care făceau ca pacientul să doarmă neîntrerupt vreme de 10 zile. După aceea, erau supuşi, timp de 15 zile unor şocuri electrice puternice. În unele cazuri, Cameron a adăugat şi forme extreme de privare senzorială (practic, pacienţii erau închişi în celule individuale în care domneau întunericul şi liniştea depline).
Cameron descria astfel rezultatele acestor prime etape: „Pacientul nu pierdea nu numai noţiunile de spaţiu şi de timp, ci şi toate trăirile (…). În formele mai avansate, pacientul nu mai putea nici măcar să meargă fără ajutor şi avea dublă incontinenţă.” În cea de a doua etapă, începea „recablarea” propriu-zisă. Pacienţii erau obligaţi să asculte neîntrerupt mesaje specifice, prin care să fie „restructurată” viziunea pacientului asupra lumii. Mesajele erau repetate de 500.000 de ori. Nu cred că mai este nevoie de vreun comentariu. Voi mai spune doar că aceste experimente cumplite au stat la baza redactării unor capitole din manualul „KUBARK Counterintelligence Interrogation” al CIA.
Drogurile
O cale mai simplă pentru a influenţa comportamentul uman părea a fi utilizarea anumitor droguri. CIA şi-a concentrat atenţia asupra LSD-ului, un drog semisintetic, sintetizat pentru prima oară în 1938. CIA a finanţat mai multe programe de cercetare ale efectelor LSD-ului. Uneori, a apelat la voluntari, alteori drogul a fost administrat, în secret, unor oameni care habar nu aveau că participă la vreun experiment. A existat cel puţin o victimă a acestor experimente. În 27 noiembrie 1953, Frank Olson, un expert civil în domeniul microbiologiei, din cadrul armatei americane, se arunca pe fereastra camerei de la etajul 10 a Hotelului Statler, din New York, unde era cazat.
Gestul său era inexplicabil. Ar fi rămas un mister, dacă nu ar fi putut să fie reconstituite evenimentele care au precedat acest gest fatal. Cu cîteva zile mai devreme, pe 19 noiembrie, a fost organizată o reuniune a cîtorva oameni de ştiinţă din cadrul armatei şi CIA. Cu această ocazie, au fost servite şi băuturi. Într-o sticlă de Cointreau, un agent al CIA a pus, pe ascuns, 70 de micrograme de LSD. Apoi a urmat monitorizarea atentă a celor care primiseră drogul. În cazul lui Olson, lucrurile au luat o întorsătură dramatică. La scurt timp după administrarea drogului, a început să prezinte simptome grave de paranoia şi schizofrenie.
Deoarece CIA nu dispunea de nici un psihiatru în localitatea în care se desfăşurase întrunirea care servise drept paravan pentru experimentul cu LSD, Olsen a fost trimis la New York pentru asistenţă psihiatrică. Este aproape incredibil. CIA organizează un experiment secret pentru a testa capacitatea unui drog de a influenţa comportamentul uman fără sa aibă la faţa locului un expert în psihiatrie! La New York, Olsen a primit asistenţă de la doctorul Harold Abramson, un medic ale cărui cercetări asupra efectelor LSD-ului erau finanţate indirect de CIA. Din nefericire, tratamentul nu a dat rezultatele sperate. În urma unei crize puternice, pe 27 noiembrie 1953, Olson s-a sinucis.
Comoţii cerebrale induse
Într-un document al CIA intitulat „Request for Support of Research on the Mechanism of Brain Concussion” (Solicitare pentru finanţarea cercetărilor asupra mecansimelor comoţiilor cerebrale), elaborat undeva înainte de anul 1956 (fac această presupunere, deoarce solicitarea de finanţare se referea la perioada 1 februarie 1956 – 1 februarie 1957). Deşi nu oferă multe detalii, documentul este surprinzător. CIA încerca să se folosească de comoţiile cerebrale pentru a induce amnezia. Voi cita cîteva paragrafe din acest document.
10.1 Trotter, W. defineşte comoţia cerebrală ca fiind „o stare tranzitorie produsă de o leziune cerebrală, care are un debut instantaneu şi care se manifestă printr-o gamă largă de simptome (…), chiar dacă leziunea nu poate fi detectată, şi care totdeauna este urmată de amnezie referitoare la momentul producerii accidentului”.
10.2 Paragraful anterior implică posibilitatea conceperii unei tehnici prin care să fie indusă o comoţie cerebrală, fără nici un avertisment prealabil şi fără a provoca traume fizice vizibile. Persoana afectată va fi pusă în imposibilitatea de a îşi aminti ceea ce s-a întîmplat cu ea. Această tehnică de producere a comoţiilor cerebrale ar putea fi folosită de mai multe ori, fără dezvăluirea naturii sale.”
În continuarea documentului CIA, sînt prezentate mai multe posibilităţi pentru producerea de comoţii cerebrale, de la „dispozitive de impact” pînă la folosirea fenomenului numit „cavitaţie”, care nu mai implică un impact fizic cu craniul persoanei atacate. Fără a intra în detalii, voi spune că fenomenul de cavitaţie apare atunci cînd într-un lichid avem o scădere bruscă de presiune, ceea ce duce la apariţia unor bule de vapori. Exemplul cel mai simplu de cavitaţie este reprezentat de bulele care apar în jurul elicei unei nave. Pentru a produce bule similare în lichidul cefalorahidian, CIA avea în vedere două metode, citez:
„a. O undă de şoc care se propagă prin aer;
b. Exicitare fizică produsă de un dispozitiv mecanic sau sonor, care este reglat pe frecvenţa de rezonanţă a capului.”
În continuare, în document se mai arată că, citez din nou:
„11.0 Ar fi avantajos să se studieze eficienţa celor două metode prezentate mai sus ca mijloace pentru a se realiza spălarea creierului. (…)”.
Producerea de comoţii cerebrale reprezenta subproiectul 54 din cadrul MKUltra. Conform unei audieri în faţa unei comisii a Senatului SUA, depusă de către amiralul Turner, acest proiect a fost stopat.
Magicienii
MKUltra nu a abordat numai aspecte legate direct de manipularea comportamentului indivizilor. Poate să vă pară surprinzător, dar CIA a apelat şi la… magicieni. Arta lor trebuia să îi ajute pe agenţii CIA să plaseze pe ascuns drogurile care ar fi trebuit să fie administrate ţintelor vizate.
Citez dintr-un memo datat 11 noiembrie 1957.
„Acesta este un memo, privitor la manualul de trucuri (elaborate de CIA)
Manualul este structurat în următoarele 5 secţiuni:
1. Principiile psihologice care stau la baza realizării cu succes a trucurilor.
2. Trucuri cu pilule.
3. Trucuri cu materiale solide.
4. Trucuri cu lichide.
5. Trucuri prin care pot fi manipulate în secret obiecte mici. (…)
(…) Secţiunile 2, 3, 4 şi 5 au fost concepute pentru a fi folosite numai de către bărbaţi şi mai sînt necesare două secţiuni. Ar fi necesară o secţiune în care să fie prezentate trucuri şi tehnici care pot fi folosite de către femei. Ar mai fi necesară o secţiune în care să fie prezentate trucuri care să poată fi realizate prin colaborarea a două sau mai multor persoane. Ambele secţiuni vor conţine trucuri complet diferite de cele prezentate (în actualul manual).
Aici nu este nimic de comentat. Pare benignă arta iluzionismului. Ea nu ar putea să facă rău cuiva. Dar asta doar atîta vreme cît nu este folosită pentru a plasa droguri în paharul ţintei vizate.
Concluzie
În textul de mai sus nu am prezentat decît o mică parte a unui program de „cercetare”, care a stîrnit un adevărat scandal, prin caracterul său, adesea, inuman. Şi, deşi programul MKUltra a fost abandonat, este bine de ştiut că rezultatele, obţinute pe vremea în care acesta era operaţional, sînt folosite acum pentru interogarea prizonierilor în faimoasele închisori clandestine ale CIA. Dar asta este o altă poveste, pe care o voi scrie cu o altă ocazie.
CRISTIAN ROMAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu