Ce-i face pe oameni unici printre animale? A fost descoperită o zonă a creierului care există doar la om

Diferenţele dintre oameni şi maimuţe, în ceea ce priveşte capacităţile cognitive, sunt legate de o anumită zonă din creier, numită cortexul prefrontal frontopolar, care ne ajută să „jonglăm” cu diferite sarcini şi să cântărim diverse opţiuni înainte de a lua o decizie.

Scanările cerebrale au arătat că o asemenea zonă nu există, de exemplu, în creierul macacilor, maimuţe care sunt, totuşi, din punct de vedere evolutiv, rude apropiate ale omului.

Oamenii de ştiinţă au utilizat metoda scanării creierului pentru a afla ce parte a acestui organ este cheia inteligenţei superioare a primatelor în general şi a omului în special. 

Studiind, prin acestă metodă, creierele a 25 de bărbaţi şi femei, cercetătorii au constatat că regiunea numită cortexul frontal frontopolar este alcătuită din 12 secţiuni mai mici. Comparând imaginile scanate ale creierelor oamenilor cu cele ale creierului maimuţelor, specialiştii au observat că 11 dintre cele 12 secţiuni se regăseau atât la maimuţe, cât şi la om şi erau conectate în acelaşi mod cu alte arii, mai îndepărtate, ale creierului.

Însă una dintre secţiuni, cortexul frontal frontopolar lateral, lipsea la macaci, deşi aceste maimuţe se numără printre rudele noastre cele mai apropiate, dintre mamifere.

Cercetări anterioare mai descoperiseră şi alte diferenţe între creierul omului şi cel al maimuţelor, dar, în cazul de faţă, e vorba despre o diferenţă cu totul specială: este pentru prima dată când o asemenea deosebire este observată într-o regiune cerebrală asociată cu gândirea şi comportamentele complexe.

„Am identificat o zonă cerebrală care pare să existe numai la om”, spune cercetătorul Matthew Rushworth, de la Universitatea Oxford. 

Cortexul frontal frontopolar lateral este situat chiar în partea din faţă a creierului: avem câte o astfel de regiune deasupra fiecărei sprâncene.

Cercetări anterioare arătaseră că această zonă are o importanţă deosebită în multi-tasking (realizarea concomitentă a mai multor acţiuni şi procese cognitive), precum şi în planificare, luarea deciziilor şi cântărirea diferitelor posibilităţi şi a consecinţelor diferitelor decizii – de felul „ce-ar fi dacă…”

De exemplu, dacă decidem să facem un anumit lucru, această regine a creierului va continua să evalueze şi celelalte opţiuni, „să se gândească” şi la ce s-ar fi în întâmplat dacă am fi luat altă decizie.

Poate părea ciudat, dar acest proces are o mare importanţă: el pregăteşte creierul pentru o eventuală schimbare a deciziei luate, pentru cazul în care ne-am răzgândi.

Această mică zonă cerebrală ne ajută, de asemenea, să învăţăm asistând la greşelile altora, grăbind astfel dobândirea de noi deprinderi şi cunoştinţe.

Studiul, publicat în jurnalul Neuron, a mai scos la iveală şi faptul că, la oameni, există o reţea puternică de conexiuni cerebrale în zonele asociate cu auzul, o posibilă explicaţie pentru capacitatea noastră de a vorbi.

Rezultatele ar putea arunca o nouă lumină asupra unor tulburări psihice, inclusiv ADHD sau tulburarea obsesiv-compulsivă, şi ar putea ajuta la înţelegerea mai bună a modului în care capacitatea de vorbire este afectată în cazul unui atac vascular cerebral.