(Invitație-amurg: bineveniți cu toții la o continuă Olimpiadă a Conviețuirii pe cea de-a treia și singura voroneț de albastră Planetă Făgăduită dinspre Soare!)
Ca zori de răsărire reîmprimăvărată după decenii de întristare națională. Și va să fie încă și încă...zi după zi, în fiecare din ele și până tot să mai defileze într-o zi, altă zi! Generații și generații de inimi bătând călătoare, ca niște lăstari dați dintr-o așa înrădăcinare permafrostă a iubirii înmugurindu-se pe iedera limbii natale; răstimpuri dintre răscoliri privighetorești și rachetele sol-aer ale ciocârliilor înălțător – căzătoare până spre mângâierea adiată a firului de iarbă cosită cu fiece zare. Așa că nici măcar în limba tăcerii nu există cuvinte cu care să povestești cum îți e dor! Să ai și Țara ta rămâne toată libertatea filosofării de-a jur-împrejurul Pământului și cu care să hăimănărești suit pe șaua inimoasă a gândurilor pornite în galop de tinerețe fistichie și însuflețite, într-un târziu, la trap de senectute cald-amăruie...Însă doar sub aula de Cer a Patriilor se va putea învăța bucuria de a trăi neînvins: mușcând cu foame energică dintr-un codru de aer vital de curat. Și să traversezi maiestuos printre șiruri de clipe rătăcite-n uralele cu care să fii condus pe podiumul cuvenit unui tânăr destoinic precum ești și decorat cu o asemenea naștere-merit. Eforturi naționale într-un echilibru menit consensualizării prin interiorizare și față de care instituțiile publice au obligația primordială de a veghea, înlesnindu-le împodobirea cu un mai-mereu de voie-bună! Sacrificii străine atâtor profesii de înșelăciune organizată în câmpul parazitării sociale.
Numai tinereții îi șade și bine să spulbere scena îndesată cu vedetisme tranzacționale - acolo să fie cei ce produc pe ramificațiile inteligenței și artei, cu zăgazuri luate la văile inimii, sau cu brațele oțelite în forjarea răbdării cu un din-când-în-când de sărbătoare, dar și cu suferință voluntară în serviciul Patriei Natale tatuate pe stindardul armoniei Umanității. Respectul se macerează pe câmpiile de viață ale unei mirabile lupte purtate sub stindardul devenirii naționale a generațiilor rânduite la startul urcușului – noi ce-am făcut cu o Românie la care se tot clădise cu o cumințenie solidă de cărămizi ale jertfirii nesfârșite de peste două milenii de zbor fie și cu bătăi de aripi măcelărite?! Orânduire modernizată doar pentru săvârșirea democrației tribale, cu mod interlop de operare în ancestralitatea spiritualității freatice a românității de pretutindeni. Și ce democrație să reprezinte această nebunie politică în care să-ți târăști țara pe calea cu care capitalul o vrea luată la gloabă?! Imaginați-vă ce trăim: vreo patru decenii în care democrația-cocotă ne-a sălbăticit țara, înarmând-o doar cu un analfabetism spiritual de crăpelniță defilată, devreme ce pe lumea asta nedetectabile rămân tot fortificațiile de spirit înălțat înaintea tranșeelor iubirii. Democrația tautologic mincinoasă fiind pregătită, iată, de măreața pălăvrăgeală resetată prin transideologenderii statului de drept căsăpit! Extremismul democrației dominator expirate e guvernat cu snobii setați să ponegrască acuzator Țara fie și doar dacă legea instituită ar fi eliberată în litera spiritului de aplicare a ei. Parvenitismul elitelor reprezintă o negustorie oribilă a sacrificiilor multimilenare, sacrilegiul tribal cu care se propagă mediul întunecimii de ev monstruos. Stratul de ozon este ciuruit de icnetele mintoase ale disperării intestinale care ne tot maradonesc prin cursul bitcoin de schimb al PIB-ului uman de atâtea eforturi naționale. Noua Lume Paralelă s-a înhăitat cu alba-neagra trăgaciului armat, genocitar, într-un vaccin Metapervers și pe care să-l facă „scăpat” în venele de naștere Creator – izvorâte. Iar România nu doar că e ruinată, dar a fost supusă tratamentului sadic al dezumanizării – pentru a nu mai putea fi restaurată nicicând. Țara asta rămâne toturată din interior, dar pe dâra simbriilor din exterior - ce să mai dezvolți când ești încolțit la zidul supraviețuirii?! Numai că bucurii de odinioară tot mai lăstăresc tinerește. Găști ale Omenirii de însuflețire aleg să râdă la urmă, arătând cosmicul green-deget care măcar să le bată, transcendental (totuși), obrazul mocirlos de ură. În vreme ce antisemeniții ăștia n-au cum să priceapă felul cum sunt oamenii de auto-digitalizați cu inimi tatuate misterios ADN-eic, încât să rămână imun - racordați la o formidabilă naștere-viză a maiestuozității lor imprescriptibil dotate cu un #Iubirevers de circulație universală a fiecărei adevărate povești! Iar cine mai dorește să-și sărbătorească Patria-Mamă să invite, pe scena spațiului natal, batalioanele de copii și tineri, loturile creativ de reprezentative ale efortului național, ale sportului și artei, deschizătoare de drumuri fiind echipamentele de o cercetașă inteligență crucișător diversificată (în urma cărora să fie salutar de încolonate și instituțiile de ultimă și discretă instanță a dreptului inalienabil de a te proteja apelând nr. unic de strajă vieții naționale)...
Fiindcă, dacă stai să trăiești, România se înrădăcinează în neștiutele izvoare istorice ale autenticei digitalizări spiritualizate în nesfârșita bază de date accesate pe tastaturi de fiori ai inimilor jertfite și impregnate în tărâmul străbun – imbatabile Dosare cu șine țintite pentru visurile naționale înaintate la ghișeele de adâncă memorie a pământului natal și datorită cărora am căpătat cetățenia română de naștere către noi... Așadar, rămânem pe harta Creației Universale. Cu Planetă-Natală, cu tot! În Patria-Mamă sedimentată pe albia diamantină a cernerii vremurilor. Ca un popor nobil și generos precum o magnifică Rezervație naturală și de o rebelă înflorire a petalelor de un prea-înfrigurat colț de nu-mă-uita! Națiune de toată isprava aflată în solda de suflet a Viitorului Omenirii. Din atâta răscruce și tot vom redeveni #GenerațiiExist! Rămânem Aici! Ca răscolitoare forme de relief ale inimilor peste care să adie arcușul de creste ale îngândurărilor. Dar ne vom și reîntoarce, și exact tot aici! Ca naufragii către un același Țărm de fiori cu care ne-om recunoaște oricând. Fiindcă doar de acasă - de tot, se vede cel mai frumos cum de nu te mai poți sătura, da, să...admiri Tinerețea călăuzitoare a Lumii. Restul fiind...la trecut (nu și dacă Patria ta reprezintă viața ca o instituție fundamentală a dorurilor cutezătoare)! De nedoborât sunt doar invizibilele escadrile de inimi zburând la altitudini cerești, pentru așa ceva există #CivilizațiaTinereții neapărat și mărinimos curgătoare...! Țara românilor e înfrigurată și cenușie, orfană de viitorul copiilor ei. Mângâiați-o, să credem în Tinerețe: admirați Altița României!
