Conviețuim într-o tot mai nevindecabilă părere de rău, doar ce vedem cum mercenarii ăștia n-ar avea mamă, n-ar avea tată! Nici nu se putea să nu se înființeze și la oportunitatea de-acum. Să zicem că la noi nu sunt așa de mulți, însă dotați cu manipularea fiind, oastea lor a dospit într-un voluntariat nefericit de înrolat prin vocația șmecheriei de prost-gust al modei de a te deda cu banul găliganic (ehe și wow, doar n-oi fi vreun sărăntoc sau dizident de dus la abatorul învățării ATI de minte prin „care și-au căutat-o”?!). Oare își dau ei seama de felul în care o asemenea ferocitate a vieții partizanal-decredibilizate într-un civism de scop i-a aruncat de partea rea a baricadei ridicate în numele covidului?! Atunci, hai să vorbim pe litere răspicate dintr-un regret amar (fie și desconsiderat de toți de-ar fi el): chiar și un animal de l-ai tot maltrata constant și cu sperietura de orice fel, sau dacă torturezi, fie și cu bullying-ul, un om, sau mai mulți, ori, iată, un întreg popor și popoare de-a rândul – cu copii, adolescenți și tineri îmbrăcați în zdrențuitele zale cusute cu fir de spaime ale îngrijorării crescute în slăbitele inimi de părinți și bunici, acțiunile vieții tale de îndreptățire în Univers ar scădea dramatic! „Acțiunile” alea scad și mai urât dacă te sulemenești să susții tocmai cu neștiința profan de recunoscută, dealtfel, cum că, de fapt și mărinimos ce te afli în treaba asta murdar de bine plătită, le-ai ghici felul vindecării scăpate de covidismul orânduit tocmai de-aia! Așa că de ce nu ți-ar trece prin minte, dacă tot ai început cu salvarea, să le mai protejezi sănătatea și de fiecare dintre cele peste j`dă virusuri / boli contagioase cu care ne petrecem viețile pe-aici...Totul emanând (ce credeați?!) atât dintr-un formidabil de scăpat din controlul laboratorului de mercenariat spirit profitor, cât și dintr-o real de manipulată teamă că „de ce să mă contagiez și eu?!”. Dar tot de j`dă mii de ani, pentru d`alde d`ăștia ar însemna că Planeta, Universul chiar (dar ce zic eu aici – îl acuză de-a dreptul pe Dumnezeu, în direct!) au devenit cauzele permanentei contagiozități și doar prin nenumăratele alea de boli țintit de învirusate către cel cu dreptul privilegiului declamat că nu ai voie democratică să i-l afectezi cu viața ta ca o boală contagios de plimbată otova, pe ăla cu drepturile de a nu i se perturba îndreptățirea după profitul „mie ce-mi iese?”. Pandemii or fi existat și vor mai fi, negreșit! Însă cauza răspândirii rămâne și nivelul științei contemporane împânzirii lor (motiv care acum nu s-ar susține), dar, mai ales, modul bolnav al orânduirii căreia i-a prins perversiunea slăbiciunii (iată, democrația expirată în dictatura corporatismului cu care sunt terorizate organismele cultivate cu teama propice instalării oricăror boli, democrația asta expirată într-un profit cavernos și care nu se dă plecat fără a lăsa populații sfârtecate după înaltele-i tehnologii covidiste)! În viața reală, fauna asta sforăitoare de suflet nobil ce dă pe-afară (!) constituie tipologia celui care s-ar salva primul dintr-un prezumat tragism abătut asupra unui grup de toate vârstele și înrudirile căzute victime sub călcătura lui disperată (dar îți va spune că, o dată - pe vremuri, a cedat și el unei bătrâne locul pe scaunul din metrou, ba chiar a mai și aruncat un chiștoc la pubela de gunoi!). Numai că astfel sunt de superficial civilizați acum oamenii (nu în esența de cultură socio – umană a trăirii), te îmbolnăvești de îndurerarea adâncită că devii obligat să iei o așa atitudine și tocmai la un moment dat social al neridicării fuduliilor (impresiilor) menajere și al infestării în fiece matrice națională de orânduire a echilibrului psiho-emoțional. Tocmai de-aia, cei temerari (DEX-ul de cuvinte ale inimii te definește așa inclusiv în situația în care alegi să te și vaccinezi, dar numai și numai fiindcă așa o trebui, de bine ce probabil o fi!) trebuie să declanșeze, degrabă și în toate țările, măsurile necesare vindecării celor cuprinși de boala COMUCID 20 – 21, dar și de protejare a societății productive și ale cărei drepturi sunt grav perturbate, mortal de depresiv uneori, cu sonorul încărcat de bacteriile arivismului care nu păstrează deloc o distanță fizică, însă vedem cum o lăbărțește (de procedural ce mai e!) pe cea socială, nu-și coase botnițe la gurile obez de înfometate după globalizarea poftelor care sar la beregata inimii orișicui, sau avertizează (cu tot cu imaginile surprinse în toiul chiolhanelor publice) că nu respectă nici propriile restricții declanșate ideologic - protestând cu aroganța puterii împotriva celor ce i-ar afecta cu bun-simțul umanității și făcând asta în găștile bullying de organizate la guvernare, îmbolnăviții bubuiți la putere și care nici nu se mai pot spăla cu vreo apă de ploaie pe mâinile însângerate de secătura capitalului care și-a globalizat tupeul de a nu-și trece profitul prin vămile cu firave bariere de suflet!
Ce vină avem noi că, de atâtea simbrii colmatate pe colul tainului intestinal, ați căpătat virusul mutant Sar-ChirăiUcid 6 (înțelegem că nu se moare din asta doar dacă deții o comorbiditate acutizată de jecmăniri stipendiate în conturile obeze), de ce nu respectați măsurile de distanțare fizică a veninului cu care vă purtați de-a nevaccinarea trădării și cu care să nu ne mai ucideți părinții și bunicii, că doar n-o să vă permitem, cu complicitatea, să ne virusați (cu degradare umană a mediului înconjurător) copiii și tinerii de a căror călătorie asigurată avem și noi datoria desțelenirii responsabilizate prin ADN-ul de naștere a acestor imperturbabili prinți ai sufletului național, răscolitoare configurări de care să ne mai agățăm și noi mâinile slăbite de speranțe tot mai dinamitate sub asaltul desfrânatelor porniri ale dezmembrării lui (pe calea secăturii ăleia de înrăire globalizată) ce sunteți! În aceste perpetue răsăriri ale glăscioarelor suite până în nervul brațelor oțelite mai apoi vă veți rupe voi (și definitiv) colții sfredelitori!
Dar, uite cum ar putea arăta exercițiul împărtășit ca o tranșare a disputei lumești! Fiindcă sunt două tabere de convingeri plenar antagonizate și ne putem imagina că situația ar fi translatată în fondul Justiției, acolo unde, între reclamantul cu drepturile care nu vor să se murdărească de răsărirea celor râvnite de ceilalți și pârâtul cu drepturile supuse legilor însăilate doar de cei tot dintâi bârâcați la putere, nu s-ar putea administra nicio probă direct edificatoare și pe înțelesul conviețuirii spre mai departe. Totuși, un Magistrat pe care să nu-l poți bănui de vreo coruptă părtinire a corupției deține o menire apriorică de a formula o atitudine – cumva, fiindcă învederarea faptelor stă în împrejurările instituite după cum urmează și numai așa: pârâtul s-a supus regulilor și a îndurat cu speranța că va fi bine pentru toți, până când a început să murmure la anti-măsura de azi (față de măsura de ieri) și chiar a vociferat, deși în mod pașnic, să vă puneți creierele de acord, sau să schimbați măcar liniile la puterea legiferării (nicidecum să ia el puterea de a instaura regulile), în vreme ce reclamantul obișnuit să facă legea s-a tot răstit în direcția supușilor pârâți și a făcut-o cu sila specialistului nespecializat, oferindu-le doar orarul înfometării și tăierilor porționate zilnic, al suspendării vieții, al amenzilor, vânării și căsăpelii victimei pe propria respirație amenințată astfel: cum că de ce vor să-și recucerească libertatea aia care parcă e făcută să le încalce lor drepturile de a-și moșteni privilegiile și, până la urmă, ce tot e cu libertatea asta; că dacă rămânem așa, ca o grămadă de mulți, nu mai sunt locuri la firimiturile meselor îngrămădite de-a protipendada, molipsindu-li-se respirația scrobită cu tainul profitor și tocmai de virusul care deși nu-i crizează deloc cu asasinatul, le-a șoptit strict - secretul că sunt imunizați cu privilegii și să nu se crispeze?! Evident că un Judecător, cum altul nici nu-i, ar hotărî magistral de echilibrat: „Inversați rolurile, pârâtul să facă regulile și vom observa, dimpreună, unde zăcea adevărul și cum îi șade mai frumos dreptatea!” Iar în cazul da față, Motivarea se prezintă instantaneu: „părea să fie corect și ce susține cel care se preumblă cu o frică isterică, dar și continuitatea atitudinală a celui acuzat de inconștiență criminală, însă pentru că nu poate niciun muritor să abroge Starea de Dăinuire a Omenirii în vigoare, nu vom lăsa lucrurile așa și iată de ce: nu putem omite ca, la un oricând moment dat, un copil, un tânăr, sau un vârstnic să alunece într-o prăpastie a vieții de zi cu zi, să încerce să se agațe de-un fir de mână răsărit pe-acolo întâmplător (de nefericit) și care se va scutura cu toată forța ideologică a nemolipsirii de altul (fie necunoscut, fie drag de apropiat), abandonându-i ochii rugători în râpele întunecării imediate; de aici – până la prozelitismul de a pofti, eliminatoriu și cu toate consecințele arăturii ce ar decurge de aici, să rămâi doar tu pe Pământ (și Pământul pustiu, mai apoi), nu e decât un pas! Căile de atac se vor susține într-un termen lăsat la liberul arbitru al celui nemulțumit și presupun expertizarea unor noi probe statuate pe radiologia cosmică a inimii care mai e!
#ReformaDemocrației făurite pe temelii ale tinereții spiritelor de pretutindeni! Putreziciunile lozincard - expirate ale liberalismului progresistoid au eșuat în cea mai utopică minciună a orânduirii Covidismului. Nu se știe cine și cum de miraculos va salva Lumea (chiar așa!), dar Europa cea frumos de la Atlantic – la Urali de nepieritoare va fi eliberată din Uniunea Lagărelor Naționale! Mai adineaori, nici românii nu prea puteau ieși din țară și pentru asta nu erau liberi deloc! Pe cale de consecință și fix acum, oamenii nu mai au voie să iasă nici din case și sunt liberi...doar să se elibereze încântător!
