În viaţa multora există şi momente de acalmie, de delăsare, de inerţie. De cele mai multe ori explicabile, după o activitate mai intensă. Le înţelegem şi sînt scuzabile. Dar dacă acestea se oglindesc în activitatea unei organizaţii sau instituţii care reprezintă aspiraţiile unei societăţi, atunci lucrurile se schimbă şi nu mai sînt scuzabile. Aşa se întîmplă în gimnastica noastră artistică sau chiar în fotbalul nostru de performanţă.
Celebrul cuplu de antrenori de gimnastică Belu – Bitang, unic în lume, datorită rezultatelor strălucite obţinute în ramura sportivă care a făcut România cunoscută pe plan mondial, nu s-a mai prezentat la antrenamentele lotului. Cauza? Nu au pe cine să pregătească, munca de selecţie la gimnastică fiind, astăzi, ca şi inexistentă. Minunea rezultatelor obţinute de ei pînă acum a fost cu atît mai mare, cu cît au lucrat cu tinere descoperite din rîndul cîtorva sute de fete care practică gimnastica la noi. Acestea s-au confruntat cu reprezentantele unor ţări care îşi fac selecţia din rîndul a zeci şi sute de mii de tinere, cum sînt Statele Uunite ale Americii, Rusia sau China, adversarele noastre de bază din ultimii ani. Iertaţi-mi expresia, dar este foarte adevărat că „nu se poate face din rahat bici!“ Şi, astfel, pînă nu se concepe un program de durată pentru gimnastică şi selecţii pentru echipa naţională, nu are rost ca antrenorii să mai muncească în van. Dacă nu o să ne trezim acum, în ceasul al 12-lea ( dacă nu cumva este deja prea tîrziu!), greu vom mai avea rezultatele din trecut. Şi, totuşi, mai avem parte de cîte o minune şi mă refer la ceea ce s-a petrecut, recent, la echipa reprezentativă de fotbal a României de tineret, cînd aceasta a reuşit, în meciul desfăşurat zilele trecute la Giurgiu, un rezultat de egalitate, 2 – 2, cu reprezentativa de tineret a Germaniei, în întîlnirea din cadrul Barajului pentru Campionatul European. Majoritatea cunoscătorilor se aşteptau să primim cel puţin 4 goluri. Echipa Germaniei era alcătuită din jucători din prima Ligă a Germaniei sau ale altor ţări cu renume în fotbal, în timp ce în echipa noastră, aproape jumătate dintre jucători au fost selecţionaţi din Liga noastră secundă, iar doi dintre ei, Gabi Iancu şi Nicuşor Stanciu, au fost scoşi din echipă, notaţi bine, din motive disciplinare! A fost un meci deosebit de spectaculos, mingea trecea cu repeziciune de la o poartă la alta, întîlnirea – am putea spune – că a semănat cu repriza a doua din meciul Stelei cu Schalke din Cupa Campionilor, cu deosebirea că, în timp ce la tineret s-au marcat 4 goluri, conducînd pe rînd, cînd România cînd Germania, la seniori tabela de marcaj a rămas neatinsă. Revirimentul la reprezentativa noastră s-a produs, mai ales, de cînd la pregătirea echipei a venit Bogdan Stelea, portarul de mai bine de un deceniu al echipei naţionale numită, astăzi, şi Echipa de Aur. Bun cunoscător al lumii fotbalului, calm şi înţelept, cu multă carismă, s-a impus repede prin corectitudine şi intransigenţă. El a renunţat, fără ezitare, poate la cei mai buni jucători şi a făcut o echipă pe calapodul lui: sufletişti, de caracter, care luptă pînă la sacrificiu. Egalul cu Germania poate fi considerat un succes care ne duce cu gîndul la istoria biblică cu lupta dintre Goliat şi David, dar sîntem siguri că ea nu se poate repeta de multe ori. Trebuie găsite soluţii pentru descoperirea unei noi generaţii care nu se poate face doar cu cîteva şcoli de fotbal şi cu antrenori pe care copiii trebuie să-i plătească…
SILVIU DUMITRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu