Stonehenge, „centru preistoric pentru muzică rock”

Un studiu recent al arheologilor britanici a dus la concluzia că Stonehenge a fost un „centru preistoric pentru muzică rock”. Potrivit „Daily Mail”, arheologii au constatat că pietrele din care este compus acest complex renumit emit sunete asemănătoare acelora scoase de clopote, tobe şi gonguri. Arheologii, care au dorit dintotdeauna să cunoască motivul pentru care oamenii din Epoca de piatră au transportat acele „pietre albastre”, pe o distanţă de 320 de kilometri, de pe Dealurile Preseli din comitatul Pembrokshire, din sud-vestul Ţării Galilor, pînă la Stonehenge, cred că descoperirea lor ar putea fi o explicaţie plauzibilă. „Rocile sonice” ar fi putut fi special alese pentru „energia lor acustică”, întrucît ele pot să emită o mare varietate de sunete, de la cele metalice pînă la cele cu tentă „lemnoasă”, într-o multitudine de note muzicale. Multe dintre rocile din formaţiunea Carn Menyn de pe Dealurile Preseli produc sunete metalice, atunci cînd sînt lovite uşor cu ciocane mici din piatră. Aceste roci sonice muzicale mai sînt cunoscute sub denumirile de „pietre cîntătoare” sau „litofone”. Cercetătorii britanici se tem că „magia muzicală” a pietrelor de la Stonehenge ar putea avea de suferit, întrucît unele dintre menhire au fost fixate cu ciment, în anii ’50 de savanţii care încercau să conserve monumentul, însă această încastrare a pietrelor influenţează negativ reverberaţia pietrelor. În Ţara Galilor, unde pietrele nu au fost fixate cu ciment, sunetele scoase de acestea, atunci cînd sînt lovite, pot fi auzite pînă la o distanţă de aproape 1 kilometru. Potrivit unei alte teorii, Stonehenge ar fi putut fi utilizat pentru a emite o serie de sunete specifice în timpul unor ritualuri speciale.