În Paris au fost aduşi mii de ticăloşi şi călăi de către agenţii lui Amschel Rothschild, aşa cum sînt aduşi zilnic în Statele Unite bolşevici camuflaţi în francezi, prusieni, sau chiar irlandezi. Cînd Statele Unite vor fi înecate într-un ocean de sînge, poate că vreun american va face aceeaşi descoperire ca şi Robespierre, şi anume că toate revoluţiile au fost scornite de Mîna Ascunsă. Pentru a vă completa informaţiile pe această temă, vă rog să citiţi: Reds in America, de R. M. Whitney, The Red Conspiracy, de Joseph J. Mereto, Underground with the Reds, de Fred P. Marvin şi cărţile inteligente ale lui B. L. Brasol. J. J. Davis, secretar în Ministerul Muncii, a mărturisit că sute de mii de străini vin în America clandestin, dintre care 99% sînt bolşevici sau pro-bolşevici.
Robespierre nu a devenit un monarhist, dar a înţeles că aşa-zisa revoluţie „franceză” era doar o achiziţie străină a Franţei şi, în plus, nu avea nimic de a face cu libertatea, egalitatea, fraternitatea şi alte sloganuri. Dacă francmasoneria era vinovatul principal pentru oceanul de sînge din aşa-zisa revoluţie „franceză”, atunci de ce lojele sale au fost închise în 1793 şi de ce au fost atît de mulţi masoni executaţi? Este adevărat că mulţi masoni au pretins că Revoluţia Franceză şi altele au fost puse în scenă de ei. Astfel Sicard de Plauzoles a declarat, la Convenţia din 1913, următoarele: „Francmasoneria poate să considere cu mîndrie revoluţia ca fiind propria lor faptă”. (Tourmentin, La franc-maçonnerie démasquée). Masonul Louis Blanc a afirmat acelaşi lucru în lucrarea sa, History of the French Révolution, însă acest fapt a fost recunoscut, în mod deschis, la Congresul masonic internaţional din 1889, de către francmasonii Amiable şi Colfovru. Ei au afirmat că toată lucrarea a fost făcută de către masoni şi că planul revoluţiei a fost elaborat de ei, înainte de anul 1778. Este, de asemenea, semnificativ faptul că acest lucru a fost revelat în anul 1889, la exact 100 de ani după izbucnirea revoluţiei din 1789.
Da, însă totuşi masonii principali (în aparenţă), ca Robespierre, Danton şi alţii, au fost executaţi după ce şi-au împlinit „murdara muncă”. Cine poate să explice de ce o organizaţie atît de puternică nu şi-a putut salva membrii? Cum se face că şi aceştia au fost asasinaţi? În afara Franţei, doi monarhi s-au dovedit a fi împotriva revoluţiei: regele Suediei, Gustav al lll-lea şi împăratul Austriei, losif al ll-lea. Cînd Gustav a decis să intervină împotriva Revoluţiei Franceze a fost înjunghiat la balul de la Curte, losif a luat, tot la un bal de la Curte, nişte bomboane de la o femeie mascată şi a murit a doua zi, la 20 februarie 1790. Cînd Mirabeau ar fi putut să prevină crimele, trecînd de partea regelui, i s-a oferit cafea şi a murit imediat, iar cei doi însoţitori ai săi care au băut puţin din aceeaşi cafea (Pellence şi Frochot) au devenit grav bolnavi (La Révolution, la Terreur, le Directoire, de Despatys). Mirabeau a murit într-o mare, dar bine-meritată, suferinţă. Omorîndu-I pe regele Louis al XVI-lea, francmasonii s-au răzbunat de fapt pentru execuţia din 1314 a Marelui Maestru (mason) Jeacques de Molai comandată de regele Filip al IV-lea. (Va urma)
Robespierre nu a devenit un monarhist, dar a înţeles că aşa-zisa revoluţie „franceză” era doar o achiziţie străină a Franţei şi, în plus, nu avea nimic de a face cu libertatea, egalitatea, fraternitatea şi alte sloganuri. Dacă francmasoneria era vinovatul principal pentru oceanul de sînge din aşa-zisa revoluţie „franceză”, atunci de ce lojele sale au fost închise în 1793 şi de ce au fost atît de mulţi masoni executaţi? Este adevărat că mulţi masoni au pretins că Revoluţia Franceză şi altele au fost puse în scenă de ei. Astfel Sicard de Plauzoles a declarat, la Convenţia din 1913, următoarele: „Francmasoneria poate să considere cu mîndrie revoluţia ca fiind propria lor faptă”. (Tourmentin, La franc-maçonnerie démasquée). Masonul Louis Blanc a afirmat acelaşi lucru în lucrarea sa, History of the French Révolution, însă acest fapt a fost recunoscut, în mod deschis, la Congresul masonic internaţional din 1889, de către francmasonii Amiable şi Colfovru. Ei au afirmat că toată lucrarea a fost făcută de către masoni şi că planul revoluţiei a fost elaborat de ei, înainte de anul 1778. Este, de asemenea, semnificativ faptul că acest lucru a fost revelat în anul 1889, la exact 100 de ani după izbucnirea revoluţiei din 1789.
Da, însă totuşi masonii principali (în aparenţă), ca Robespierre, Danton şi alţii, au fost executaţi după ce şi-au împlinit „murdara muncă”. Cine poate să explice de ce o organizaţie atît de puternică nu şi-a putut salva membrii? Cum se face că şi aceştia au fost asasinaţi? În afara Franţei, doi monarhi s-au dovedit a fi împotriva revoluţiei: regele Suediei, Gustav al lll-lea şi împăratul Austriei, losif al ll-lea. Cînd Gustav a decis să intervină împotriva Revoluţiei Franceze a fost înjunghiat la balul de la Curte, losif a luat, tot la un bal de la Curte, nişte bomboane de la o femeie mascată şi a murit a doua zi, la 20 februarie 1790. Cînd Mirabeau ar fi putut să prevină crimele, trecînd de partea regelui, i s-a oferit cafea şi a murit imediat, iar cei doi însoţitori ai săi care au băut puţin din aceeaşi cafea (Pellence şi Frochot) au devenit grav bolnavi (La Révolution, la Terreur, le Directoire, de Despatys). Mirabeau a murit într-o mare, dar bine-meritată, suferinţă. Omorîndu-I pe regele Louis al XVI-lea, francmasonii s-au răzbunat de fapt pentru execuţia din 1314 a Marelui Maestru (mason) Jeacques de Molai comandată de regele Filip al IV-lea. (Va urma)
CHEREP SPIRIDOVICH
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu