Octavian Goga era opusul lui A.C. Cuza din punctul de vedere al conduitei politice. Deşi antisemitismul său a fost constant, Goga a avut traiectoria de navetist politic. A fost membru al Partidului Naţional Român pînă în anul 1918, 1-a abandonat pe Iuliu Maniu pentru a adera la Partidul Poporului şi a deţinut mai multe funcţii ministeriale, profitînd de mitul Mareşalului Averescu, de la începutul anilor 1920. După ce acest mit s-a prăbuşit, 1-a abandonat pe Averescu şi a pus bazele propriei formaţiuni politice. Văzînd că nu avea succesul politic dorit, a fuzionat cu Liga lui A.C. Cuza, tocmai cînd acesta era în creştere de popularitate. Dacă poetul Octavian Goga reprezenta imaginea luptătorului pentru libertatea românilor ardeleni, „poetul pătimirii noastre”, cu o activitate culturală de necontestat, politicianul Octavian Goga reprezenta oportunistul politic, dornic de a se impune cu orice preţ în viaţa politică. Dureros la Octavian Goga era faptul că artizanul neclintit al Unirii Transilvaniei cu România de la începutul Secolului XX a devenit, după anul 1935, politicianul prohitlerist. Sedus de antisemitismul lui Adolf Hitler, Goga nu numai că a fuzionat cu L.A.N.C. sub privirile din umbră ale Oficiului de Politică Externă al N.S.D.A.P.-ului, dar s-a şi pronunţat deschis în politica externă, la fel ca şi partenerul său politic A.C. Cuza, în favoarea alianţei dintre România şi Germania nazistă condusă de Adolf Hitler, a cărui politică revizionistă a stat la baza Diktatului de la Viena, din august 1940, care a smuls nord-vestul Transilvaniei din trupul României.HORIA BOZDOGHINĂ
(Fragment din cărţulia „Antisemitismul lui A.C. Cuza în politica românească”, Institutul „Elie Wiesel”, Editura Curtea Veche, 2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu