Presa nebună, nebună, nebună

Din Vest şi din Est, de ani de zile, presa l-a criticat din greu pe Vladimir Putin al Rusiei, s-a străduit din răsputeri să-i pună în spate toate relele ţării sale şi ale lumii, să bată-n cuie opinia generală că guvernează ca un dictator, că şi-a intimidat sau lichidat adversarii, că şi-a înspăimîntat vecinii etc. Apoi, că toate s-au întors împotriva lui din 2014 încoace, de cînd cu evenimentele din Ucraina, că ele au fost o lovitură teribilă pentru omul de la Kremlin. Că acesta s-a ales doar cu Crimeea, că numai cu o mobilizare masivă de forţe militare proprii – deci agresoare pe pămînturi străine – a reuşit să impună un pumn de rebeli fără cauză în Estul ţării, de la Doneţk la Lugansk, că situaţia economică a Rusiei este dezastruoasă, din pricina embargoului occidental şi, mai ales, din cauza unor slăbiciuni şi eşecuri proprii ale ruşilor. De mai bine de un an, povestea pornită din Vest spune că Putin este un „nou Hitler”, care ameninţă Europa, pe baltici şi pe cei de la Marea Neagră, inclusiv România, şi că încearcă „să reînvie Uniunea Sovietică”. Şi că bombardierele lui strategice, purtătoare de bombe nucleare, hărţuiesc NATO, adînc în interiorul spaţiului euro-atlantic.

Într-un cuvînt, că Putin este un geniu al răului, că Rusia calcă, negreşit, pe urmele fostei URSS şi că, sub actualul ei lider, a ajuns o şandrama ce se va prăbuşi în curînd.

Şi totuşi, campania aparent neobosită a mass-media din Vest, de demonizare a lui Putin, pare să nu mai fie atît de convingătoare pentru publicul-ţintă ales. Pare să fi ostenit. Astăzi, acest public vestic are nenumărate surse mediatice de informare, de la servicii de ştiri externe, pînă la site-uri occidentale de pe Internet. Agendele politice „ascunse” ale unor guverne sînt expuse, sursele alternative de ştiri şi comentarii, extrem de bine informate, pun la dispoziţia oamenilor exact ceea ce ziarele, agenţiile de ştiri şi televiziunile „cooperante” cu Puterea trec sub tăcere. Şi se pare că, în ultima vreme, campaniile mediatice ale acestei prese „cooperante” din Vest şi, slavă Domnului!, şi din Est, îşi pierd tot mai mult efectul. O lovitură devastatoare, „lovitura de graţie”, ca să spunem aşa, le-a dat-o decizia de zilele trecute a revistei americane „Time”, cea mai reputată sursă de ştiri şi comentarii internaţionale din lume, de a-l nominaliza pe Vladimir Putin „Omul Anului 2014″. Se poate numi „lovitură de graţie”, pentru că nominalizarea liderului rus a fost făcută nu de săptămînalul american, ci de cititorii săi, în principal de publicul din Statele Unite, Canada şi Marea Britanie. Exact acelaşi public-ţintă, vizat de campania Anti-Putin a mass-media „cooperantă”… din SUA, Canada şi Marea Britanie! Nu prea a mai rămas ceva de comentat, varianta ca decizia celor de la „Time” să fi fost cumpărată cu bani de Kremlin se exclude… Iar onorabila „Time” ne aduce în situaţia să ne punem întrebările: de ce, oare, este considerat Vladimir Putin una dintre personalităţile cele mai influente din lume?; de ce, după ce a anexat Crimeea, a stîrnit un război civil în Ucraina (dixit mass-media „cooperantă”) şi a trimis arme în Iran, de ce rămîne cea mai influentă figură din lume? De ce îi fascinează pe oameni mai mult decît alţi lideri, decît Papa, Obama, Angela Merkel, sau Xi Jinping? Cum „îndrăzneşte” să fie mai popular, la americani şi englezi, ca Lady Gaga, sau Rihanna? De unde această popularitate a sa? Motivaţiile sînt, sigur, mai multe. Una ar fi că, în mega-torentul actual de informaţii, idei şi deprinderi noi, adică globaliste, Putin vorbeşte de valori vechi şi moralizatoare, şi previne dispariţia lor: patriotism, familie, credinţă în Dumnezeu, mîndrie naţională, demnitate, patrie, apărarea patriei şi dreptatea patriei, în cel mai bun sens al dictonului anglo-saxon: Right or Wrong, my Country. Şi, în sfîrşit, o altă motivaţie a popularităţii liderului rus, în opinia distinsului politolog şi profesor american Ian Bremmer, de la New York University, ar fi că, de cîte ori cînd cele mai puternice ţări din lume îl mustră pe Putin cu cuvintele: „Poartă-te cuviincios, sau ia vezi că…”, nominalizatul nr. 1 al lui „Time” alege „Ia vezi că…!”. Şi, astfel, fascinează, crede profesorul Bremmer.

RADU TOMA
TRICOLORUL