Neculai Onţanu: „Cît UNPR e-n floare, nici în Obor nu mă doare!”

Cum aţi ajuns general, din soldat fruntaş, îl întreb eu pe Onţanu. E treaba mea, zice el. Aveţi vipuşcă şi la pijama, sînt eu curios? Pijamaua e de la Bucur Obor, mîrîie el. N-am găsit cu vipuşcă. Ce vă recomandă pentru funcţia de primar, întreb eu mai departe. Talentul cu care am pus panseluţe de 100 de milioane de euro fără să ajung la DNA, răspunde el sincer. Apoi, mai este şi „fasolea populară”, pe care o dau săracilor în fiecare an, de Ziua Naţională, zice el. Intelectualii privesc cu scîrbă spectacolul ăsta şi pe dvs., continui eu. Pricinoşi, decide el.

Le-am făcut în Parcul Obor chioşcuri cu măsuţe, să joace table, dar tot nu sînt mulţumiţi.  (…) Aveţi cel mai mare program de reabilitare termică a locuinţelor, încerc eu să degajez. Pe alocuri, deja cad lucrările efectuate. Cred că nu s-a luat în calcul frecarea vîntului de pereţii prin care răzbate energia negativă a locatarilor, bate el cîmpii. Şi cum rezolvaţi cu stricăciunile produse, mă prefac eu că îl cred? Simplu, lipim afişe cu „Ocoliţi!” şi „Atenţie, cade tencuiala!”, surîde el banditeşte.

Dimineaţa, pe la 4, vin ţiganii la Obor, îi obligă pe ţărani să le dea marfa de trei ori mai ieftin şi o vînd ei de cinci ori mai scump, atac eu pe altă pistă. Nu e speculă? Nici vorbă, răspunde el. E o formă de întrajutorare a ţăranilor, care, în felul ăsta, ajung mai repede acasă şi au mai mult timp de odihnă. Şi în piaţă cine mai rămîne, întreb eu? Cum cine, cumpărătorii, rîde el grobian.

VALENTIN BOERU
TRICOLORUL