A fost nevoie de multă muncă de cercetare din partea mea, pentru a putea face legătura între preţul aurului şi preţul opiului. Obişnuiam să le spun tuturor celor care erau dispuşi să mă asculte: „Dacă vreţi să ştiţi preţul aurului, aflaţi cît costă o livră sau un kilogram de opiu la Hong Kong“. Criticilor mei le răspundeam: „Uitaţi-vă la ceea ce s-a întîmplat în 1977, un an critic pentru aur“. Banca chineză i-a zguduit zdravăn pe magnaţii aurului şi pe acei prognozişti abili, atît de numeroşi în Statele Unite, aruncînd pe piaţă, brusc şi fără nici un avertisment, 80 de tone de aur. Acest lucru a făcut ca preţul aurului să se prăbuşească vertiginos. Singura replică a experţilor la o asemenea bulversare a pieţii a fost următoarea: „N-am ştiut niciodată că statul chinez avea atît de mult aur; de unde-o fi provenind?“. Provenea din aurul plătit Chinei, pe Piaţa Aurului din Hong Kong, pentru marile cantităţi de opiu achiziţionate. Guvernul chinez a păstrat, faţă de Anglia, aceeaşi politică din Secolele XVIII şi XIX. Economia chineză, legată de economia Hong Kong-ului - şi nu mă refer la televizoare, textile, radiouri, ceasuri, casete audio şi video piratate, ci la opiu şi heroină -, ar suferi o lovitură cumplită, dacă n-ar exista comerţul cu opiu, pe care-l coordonează în comun cu Marea Britanie. ,,British East India Company“ nu mai există, dar urmaşii Consiliului celor 300 continuă să facă parte din Comitetul celor 300. Vechile familii de oligarhi britanici, aceleaşi care au condus comerţul cu opiu în ultimii 200 de ani, continuă să o facă şi astăzi. Să luăm, de exemplu, familia Matheson, care este unul din pilonii traficului de opiu. Cînd, în urmă cu cîţiva ani, situaţia păruse puţin cam instabilă, cei din ,,nobila“ familie Matheson au intervenit, acordînd Chinei un împrumut de 300.000.000 de dolari pentru investiţii imobiliare. De fapt, creditul a fost înregistrat ca ,,un joint-venture (asociere în participaţiune) între Republica Populară Chineză şi Banca Matheson“. Cînd am cercetat documentele Oficiului Indian, din Secolul al XVII-lea, am găsit numele Matheson, nume care, de-atunci, a continuat să apară - la Londra, la Beijing, în Dubai, în Hong Kong – adică peste tot unde erau menţionate opiul şi heroina.
Problema traficului de droguri este aceea că a ajuns să reprezinte o ameninţare la adresa suveranităţii naţionale a multor ţări. Iată ce a spus ambasadorul Venezuelei la Naţiunile Unite despre această ameninţare de magnitudine mondială: „Problema drogurilor a încetat deja să mai fie tratată doar ca o problemă socială, sau de sănătate publică. Ea s-a transformat într-un fenomen mult mai serios şi mai amplu, care ne afectează suveranitatea naţională; este o problemă de securitate naţională, pentru că aduce atingere independenţei unei naţiuni. Drogurile, în toate manifestările lor, de la producţie şi comercializare pînă la consum, ne denaturalizează, afectîndu-ne viaţa etică, religioasă şi politică, valorile istorice, economice şi republicane“.
Or, acesta este tocmai modul în care acţionează Banca de Acorduri Internaţionale (Bank of International Settlements - B.I.S.) şi Fondul Monetar Internaţional (F.M.I.). Daţi-mi voie să afirm - şi o fac fără nici un fel de ezitare - că aceste două bănci sînt nici mai mult, nici mai puţin decît nişte birouri de clearing pentru comerţul cu droguri. B.I.S. subminează orice ţară pe care F.M.I. doreşte s-o scufunde, elaborînd căi şi mijloace pentru scurgerea rapidă a capitalului mobil în afara ei. B.I.S. nu recunoaşte şi nici nu face vreo deosebire între capitalul mobil şi banii spălaţi, proveniţi din droguri.
Modul de acţiune al B.I.S. este tipic gangsteresc. Dacă o ţară nu se supune spolierii patrimoniale decise de F.M.I., B.I.S. răspunde: „Perfect, atunci vă vom distruge cu ajutorul uriaşelor sume de narcodolari pe care le deţinem“. Nu e greu de înţeles de ce aurul s-a demonetizat şi a fost înlocuit cu „dolarul“ de hîrtie, ca rezervă financiară a lumii. Este mult mai dificil să şantajezi o ţară care deţine rezerve de aur, decît una ale cărei rezerve constau în dolari de hîrtie.
(va urma)
JOHN COLEMAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu