Oraşul Lijar versus Franţa
În anul 1883, locuitorii din Lijar, un mic orăşel aflat în sudul Spaniei, s-au înfuriat peste măsură atunci cînd au auzit zvonuri cum că Regele Spaniei, Alfonso al XII-lea, în timpul unei vizite la Paris, ar fi fost insultat şi chiar atacat de gloate. Drept răspuns, primarul din Lijar, Don Miguel Garcia Saez, împreună cu alţi 300 de cetăţeni, a declarant război Franţei, în data de 14 octombrie 1883. Nu s-a tras nici măcar un foc şi nu s-a înregistrat nici măcar o pierdere în timpul confruntării, dar, în ciuda climatului paşnic, primarul Saez a fost numit „Teroarea din Sierra”, pentru fapta sa glorioasă. În anul 1976, 93 de ani mai tîrziu, Regele Juan Carlos al Spaniei a făcut o călătorie la Paris, în timpul căreia a fost tratat cu un profund respect de către locuitorii capitalei franceze. În anul 1981, consiliul oraşului Lijar a declarat că “datorită atitudinii extraordinare de care au dat dovadă francezii”, cei din Lijar vor pune capăt ostilităţilor şi vor înceta focul. Durata: 98 de ani, între 1883 şi 1981. Pierderi: 0.
Războiul găleţii din lemn de stejar
Acest război a început în anul 1325, atunci cînd rivalitatea dintre oraşele Modena şi Bologna a scăpat de sub control, totul plecînd de la un lucru cel puţin ciudat: o găleată din lemn de stejar. Startul ostilităţilor a fost dat de către un grup de soldaţi din Modena, care au întreprins un raid în Bologna şi au furat o găleată din lemn de stejar. Raidul a fost un succes, dar Bologna, în încercarea de a-şi apăra atît găleata, cît şi onoarea, a declarat război oraşului Modena. Acesta a durat 12 ani, dar Bologna nu a reuşit niciodată să îşi recupereze găleata. Pînă în zilele noastre, găleata este încă păstrată în clopotniţa din Modena. Durata: 13 ani, între 1325 şi 1337. Pierderi: necunoscute.
Războiul paraguaian
Preşedintele Paraguaiului, Francisco Solano Lopez, a fost un mare admirator al lui Napoleon Bonaparte. El se credea un mare tactician şi un comandant excelent, dar îi lipsea un singur lucru, un război. Aşa că, pentru a rezolva această problemă, el a declarat război, în anul 1864, împotriva celor trei vecini ai ţării sale: Argentina, Brazilia şi Uruguay. Rezultatul? Paraguaiul a fost aproape complet anihilat. Se estimează că 90% din populaţia masculină a acestei ţări a murit în timpul războiului, din cauza bolilor, înfometării şi luptelor purtate cu armatele duşmane. Acesta a fost probabil unul dintre cele mai inoportune războaie din Istorie, întrucît Lopez nu a avut nici măcar un singur motiv să îşi atace vecinii. Durata: 6 ani, din 1864 pînă în 1870. Pierderi: 400.000 de vieţi omeneşti de ambele părţi.
Războiul cîinelui rătăcit
În anul 1925, Grecia şi Bulgaria nu erau prietene. Ele se luptau de pe vremea primului război mondial, iar rănile nu erau încă vindecate. Tensiunile erau tot timpul mari la graniţă, mai ales cele din zona numită Petrich. Acestea au atins punctul de fierbere în data de 22 octombrie 1925, atunci cînd un soldat grec şi-a fugărit cîinele peste graniţa bulgară, iar acesta a fost împuşcat mortal de către o santinelă. Grecia a jurat răzbunare şi s-a ţinut de cuvînt, invadînd Petrich a doua zi. Ei au neutralizat rapid forţele bulgare din zonă, dar au fost opriţi de către Liga Naţiunilor, care a sancţionat Grecia şi i-a ordonat să-şi retragă trupele din Petrich şi să plătească daune Bulgariei. Grecia şi-a retras trupele 10 zile mai tîrziu şi a plătit Bulgariei 45.000 de lire. Durata: 10 zile, din 23 octombrie pînă în 2 noiembrie 1925. Pierderi: 52 de morţi de ambele părţi.
Războiul Aroostook
Războiul Aroostook a fost o confruntare militară între SUA şi Marea Britanie, de-a lungul graniţei din Maine. După războiul din anul 1812, forţele britanice au ocupat cea mai mare parte din estul oraşului Maine şi, în ciuda faptului că nu aveau trupe în zonă, încă îl priveau ca pe un teritoriu britanic. În iarna anului 1838, tăietorii de lemne americani au tăiat copaci în zona disputată şi, drept rezultat, au stîrnit mînia Angliei, care a mutat trupe în zonă. Trupele americane s-au mutat şi ele şi pericolul războiului părea iminent. În orice caz, logistica de ambele părţi a dat-o în bară, iar americanii au primit cantităţi enorme de fasole cu ciolan, din cauza unei greşeli a departamentului de aprovizionare. Aceasta a dus la ceea ce s-a numit „Războiul ciolanului de porc şi al fasolei”. Pentru aproape un an, trupele britanice şi cele americane s-au hărţuit reciproc, pînă ce guvernele din cele două ţări au ajuns în sfîrşit la un acord. Britanicii au acceptat să dea înapoi americanilor oraşul Maine, iar în schimb, trupele americane au trebuit să se retragă din zonă. Războiul Aroostook a fost lipsit de ciocniri armate, dar cu toate acestea au existat sute de morţi din cauza bolilor şi a rănirii accidentale. Durata: 11 luni, din decembrie 1838 pînă în noiembrie 1839. Pierderi: 550 morţi de ambele părţi.
Războiul de 335 de ani
Acest război s-a purtat între Olanda şi insula Scilly, care se află în largul coastei de sud-vest a Marii Britanii. El a început în anul 1651, dar, ca multe alte războaie din acea perioadă, el nu a fost luat în serios şi a fost curînd dat uitării. Trei secole au trecut pînă cînd cele două naţii au încheiat, în cele din urmă, un tratat de pace, în anul 1986, făcînd ca acest război să fie cel mai lung din Istoria omenirii. Durata: 335 de ani, din 1651 pînă în 1986. Pierderi: nici una.
Războiul fotbalului
Unele războaie încep cu un atac-surpriză, altele, cu un masacru, dar cel de faţă a început de la un meci de fotbal între El Salvador şi Honduras, în anul 1969. El Salvador a pierdut partida şi tensiunile au tot crescut, pînă în ziua de 14 iunie, cînd El Salvador a lansat un atac asupra Hondurasului. Surprinsă de violenţa izbucnită pe neaşteptate, Organizaţia Statelor Americane a organizat armistiţiul, care a intrat în vigoare în data de 20 de iunie, la numai 100 de ore de la primele focuri de armă. Durata: 4 zile, din 14 pînă în 20 iunie 1969. Pierderi: 3.000 de morţi de ambele părţi.
Războiul moldoveano-transnistrean
Războiul a început la scurtă vreme după colapsul Uniunii Sovietice, în clipa în care fosta ţară din Blocul Sovietic, Moldova, a intrat în criză. Două treimi din populaţia ţării doreau legături mai strînse cu România, în timp ce cealaltă treime dorea să rămînă apropiată de Rusia. Ca rezultat, a izbucnit războiul. Dar ceea ce face acest eveniment ciudat este faptul că bărbaţii care luptau în timpul zilei, se adunau adesea seara pentru a bea împreună şi a socializa. Soldaţii încheiau chiar pacturi să nu se împuşte dacă se întîlneau a doua zi pe cîmpul de luptă. Şi acesta nu era un eveniment singular, se întîmpla aproape în fiecare noapte. Un soldat a scris, la un moment dat, în jurnalul său: „Războiul ăsta este o petrecere grotească, în care, în timpul zilei ne omorîm duşmanii, pentru ca noaptea să bem împreună cu ei. Ce lucru bizar îl reprezintă războaiele”. Durata: 4 luni, din 2 martie pînă în 2 iulie 1992. Pierderi: 1.300 morţi de ambele părţi.
Războiul Emu
Acesta este probabil singurul război în care o parte beligerantă nu era reprezentată de oameni, ci de păsări. În anul 1932, creşterea populaţiei de struţi emu din Australia a scăpat de sub control, peste 20.000 de păsări alergînd prin deşertul australian şi distrugînd recoltele. Drept răspuns, armata australiană a trimis soldaţi înarmaţi pentru a omorî struţii şi a le declara astfel război. La mijlocul lunii noiembrie, militarii au pătruns în deşert şi au început să omoare orice emu care le ieşea în cale. Au apărut, însă, şi primele probleme: emu s-au dovedit a fi foarte rezistenţi şi chiar şi cînd erau împuşcaţi continuau să alerge, depăşindu-şi inamicii, şi aşa supraîncărcaţi din cauza armamentului din dotare. Războiul emu a durat aproape o săptămînă, pînă cînd maiorul Meredith a renunţat la luptă, după ce soldaţii săi au reuşit să elimine numai o mică parte dintre păsări. Durata: 7 zile, între 11 şi 18 noiembrie 1932. Pierderi: 2.500 struţi emu.
EDUARD ŢONE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu