Israelul şi foaia de parcurs
Dar jugul Bilderberg n-a căzut peste Bush doar pentru Irak. În întruniri mai recente, la Versailles şi Stresa, s-au abordat şi teme mai relevante. Clubul 1-a incitat pe Bush să pedepsească economic Israelul pentru acţiunile împotriva Palestinei, doar dacă procesul de pace progresează şi se împart trofeele de război din Irak cu Europa. La scurt timp după întrunirea din 2004, Ariel Sharon şi George Bush aveau prevăzută o întîlnire pe 20 mai. După spusele lui Tucker, „preşedintele SUA a primit mesaje constante şi urgente de la puternicii bilderbergeri întruniţi la Versailles: Spuneţi-i lui Sharon că trebuie să accepte modestele măsuri cerute de foaia de parcurs către pace, căci, de nu, miliardele de dolari ale ajutorului SUA le vor fi retrase”.
Un reprezentant european le-a spus atunci americanilor: „Acesta e limbajul pe care îl înţelege Israelul, dar Sharon nu crede în îndeplinirea lui. America s-a opus israelienilor în expansiunea şi ocuparea teritoriilor palestiniene, prin vorbe, dar nu şi cu bani. Oare de ce se teme atît de presiunea Israelului?”
Relevanţa strategică a Israelului a fost exprimată în decursul anilor de diferiţi autori, ca Nahum Goldmann, fondatorul Congresului Evreiesc Mondial şi, ulterior, preşedinte al Israelului care, la Congresul Evreiesc Canadian din mai 1947, s-a referit la acest subiect în următorii termeni: „Orientul Mijlociu situat între trei continente, răspîntie a Europei, Asiei şi Africii e probabil regiunea strategică cea mai importantă din lume. Amintesc că însărcinatul cu administrarea petrolului în America de Nord în timpul războiului, domnul Ickes, mi-a declarat că rapoartele experţilor confirmau existenţa în Orientul Mijlociu a unei cantităţi de petrol mai mari decît în toată America de Nord şi Centrală la un loc, de 10 pînă la 20 de ori mai mare. Iar dvs. ştiţi ce înseamnă petrolul în lume. O dată ce am stabilit un Stat evreiesc în Palestina, totul va fi în favoarea noastră. Palestina e astăzi centrul strategiei politice mondiale, aşa gîndesc oamenii de stat care se ocupă acum de sionism. Aş vrea ca sioniştii să înţeleagă acest fapt. Nu întotdeauna contează onoarea, ori ceea ce se susţine în justiţie. Naţiunile şi guvernele lumii îşi hotărăsc atitudinea în funcţie de interesele lor realiste. Acelea vor fi consideraţiile decisive. Nu toate aspectele umanitare ale problemei palestiniene vor fi, aşadar, hotărîtoare, iar noi trebuie să ne adaptăm politica la aspectele realiste ale chestiunii”.
Israelul este un sprijin simbolic pentru membrii societăţilor secrete pe care le-am analizat. Nu e o valoare doar strategico-teritorială, economică şi politică, ci şi una spirituală pentru adepţii diverselor doctrine cu rădăcinile în Antichitate, care văd în Israel „poporul ales de Dumnezeu”.
Dar jugul Bilderberg n-a căzut peste Bush doar pentru Irak. În întruniri mai recente, la Versailles şi Stresa, s-au abordat şi teme mai relevante. Clubul 1-a incitat pe Bush să pedepsească economic Israelul pentru acţiunile împotriva Palestinei, doar dacă procesul de pace progresează şi se împart trofeele de război din Irak cu Europa. La scurt timp după întrunirea din 2004, Ariel Sharon şi George Bush aveau prevăzută o întîlnire pe 20 mai. După spusele lui Tucker, „preşedintele SUA a primit mesaje constante şi urgente de la puternicii bilderbergeri întruniţi la Versailles: Spuneţi-i lui Sharon că trebuie să accepte modestele măsuri cerute de foaia de parcurs către pace, căci, de nu, miliardele de dolari ale ajutorului SUA le vor fi retrase”.
Un reprezentant european le-a spus atunci americanilor: „Acesta e limbajul pe care îl înţelege Israelul, dar Sharon nu crede în îndeplinirea lui. America s-a opus israelienilor în expansiunea şi ocuparea teritoriilor palestiniene, prin vorbe, dar nu şi cu bani. Oare de ce se teme atît de presiunea Israelului?”
Relevanţa strategică a Israelului a fost exprimată în decursul anilor de diferiţi autori, ca Nahum Goldmann, fondatorul Congresului Evreiesc Mondial şi, ulterior, preşedinte al Israelului care, la Congresul Evreiesc Canadian din mai 1947, s-a referit la acest subiect în următorii termeni: „Orientul Mijlociu situat între trei continente, răspîntie a Europei, Asiei şi Africii e probabil regiunea strategică cea mai importantă din lume. Amintesc că însărcinatul cu administrarea petrolului în America de Nord în timpul războiului, domnul Ickes, mi-a declarat că rapoartele experţilor confirmau existenţa în Orientul Mijlociu a unei cantităţi de petrol mai mari decît în toată America de Nord şi Centrală la un loc, de 10 pînă la 20 de ori mai mare. Iar dvs. ştiţi ce înseamnă petrolul în lume. O dată ce am stabilit un Stat evreiesc în Palestina, totul va fi în favoarea noastră. Palestina e astăzi centrul strategiei politice mondiale, aşa gîndesc oamenii de stat care se ocupă acum de sionism. Aş vrea ca sioniştii să înţeleagă acest fapt. Nu întotdeauna contează onoarea, ori ceea ce se susţine în justiţie. Naţiunile şi guvernele lumii îşi hotărăsc atitudinea în funcţie de interesele lor realiste. Acelea vor fi consideraţiile decisive. Nu toate aspectele umanitare ale problemei palestiniene vor fi, aşadar, hotărîtoare, iar noi trebuie să ne adaptăm politica la aspectele realiste ale chestiunii”.
Israelul este un sprijin simbolic pentru membrii societăţilor secrete pe care le-am analizat. Nu e o valoare doar strategico-teritorială, economică şi politică, ci şi una spirituală pentru adepţii diverselor doctrine cu rădăcinile în Antichitate, care văd în Israel „poporul ales de Dumnezeu”.
Alte decizii care au marcat Istoria
Pe lîngă războiul din Irak, şi alte evenimente istorice sînt direct legate de acţiunile desfăşurate de către bilderbergeri.
Să ne întoarcem în 1954. La prima întrunire oficială a grupului, s-a hotărît crearea Uniunii Europene. Multe veacuri, războaie constante şi sîngeroase au dus la concluzia că singura şi cea mai bună formă de legitimare a unei păci durabile între ţările europene este unirea politică şi economică. Cele trei organizaţii care au precedat Uniunea, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECA), Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE), au fost, de asemenea, rodul deliberărilor din cadrul Clubului Bilderberg. Fără nici o îndoială, moneda unică europeană, euro, este o altă reuşită a grupului. Ştiţi deja cui să mulţumiţi pentru exagerata creştere a preţurilor pe care a adus-o introducerea euro în Spania şi în toată Europa.
Dar mai e ceva. În Iugoslavia, liderii sîrbi au acuzat Clubul Bilderberg de provocarea războiului care a dus la căderea regimului lui Slobodan Miloşevici. Sînt unii care îi consideră pe bilderbergeri chiar direct răspunzători de atentatul lui Osama Bin Laden. Unele publicaţii de stînga, dar şi de dreapta, au acuzat Clubul Bilderberg de constituirea unei diagrame sioniste liberale, o conjuraţie iudeo-masonică, şi i-au atribuit alte manevre obscure. Publicaţia britanică de stînga Big Issue arată că, în timpul reuniunii ţinute la Sintra, în Portugalia, în 1999, conducătorii NATO au fost de acord să dea carte albă Rusiei ca să bombardeze Cecenia. Mulţi alţi detractori dau asigurări că, în 1973, Clubul Bilderberg a autorizat creşterea preţului petrolului cu 400%, Kissinger a pregătit în interiorul Clubului războiul de Yom Kippur (Israelul împotriva Egiptului şi Siriei), iar tot Clubul este răspunzător de planificarea şi coordonarea războiului din Golf.
Pe lîngă războiul din Irak, şi alte evenimente istorice sînt direct legate de acţiunile desfăşurate de către bilderbergeri.
Să ne întoarcem în 1954. La prima întrunire oficială a grupului, s-a hotărît crearea Uniunii Europene. Multe veacuri, războaie constante şi sîngeroase au dus la concluzia că singura şi cea mai bună formă de legitimare a unei păci durabile între ţările europene este unirea politică şi economică. Cele trei organizaţii care au precedat Uniunea, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECA), Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE), au fost, de asemenea, rodul deliberărilor din cadrul Clubului Bilderberg. Fără nici o îndoială, moneda unică europeană, euro, este o altă reuşită a grupului. Ştiţi deja cui să mulţumiţi pentru exagerata creştere a preţurilor pe care a adus-o introducerea euro în Spania şi în toată Europa.
Dar mai e ceva. În Iugoslavia, liderii sîrbi au acuzat Clubul Bilderberg de provocarea războiului care a dus la căderea regimului lui Slobodan Miloşevici. Sînt unii care îi consideră pe bilderbergeri chiar direct răspunzători de atentatul lui Osama Bin Laden. Unele publicaţii de stînga, dar şi de dreapta, au acuzat Clubul Bilderberg de constituirea unei diagrame sioniste liberale, o conjuraţie iudeo-masonică, şi i-au atribuit alte manevre obscure. Publicaţia britanică de stînga Big Issue arată că, în timpul reuniunii ţinute la Sintra, în Portugalia, în 1999, conducătorii NATO au fost de acord să dea carte albă Rusiei ca să bombardeze Cecenia. Mulţi alţi detractori dau asigurări că, în 1973, Clubul Bilderberg a autorizat creşterea preţului petrolului cu 400%, Kissinger a pregătit în interiorul Clubului războiul de Yom Kippur (Israelul împotriva Egiptului şi Siriei), iar tot Clubul este răspunzător de planificarea şi coordonarea războiului din Golf.
Armata unică a NATO
Altă temă dezbătută de multă vreme, devenită imediat un obiectiv prioritar, este crearea unei armate a Naţiunilor Unite, independentă de NATO. La întîlnirea din 2003, chestiunea a fost reluată. Secretarul de atunci al NATO, Lordul George Robertson, s-a aflat – la fel ca mulţi europeni – în fruntea opozanţilor acestui nou corp militar. Robertson a combătut teza, susţinînd operabilitatea incoerentă a creării unei armate a Naţiunilor Unite. S-a bazat pe acordul deja existent, prin care „NATO ar trebui să fie pregătită să opereze dincolo de aria sa tradiţională de responsabilitate în Europa. NATO poate să acţioneze oriunde în lume, dacă este mandatată de Consiliul de Securitate al ONU”. Alt oponent european a subliniat că „NATO trebuie să rămînă forţa globală exclusivă, capabilă să impună voinţa Naţiunilor Unite în orice parte a lumii”. Pentru moment, proiectul n-a întrunit consensul.
Dar, în privinţa obiectivelor sale, Clubul nu renunţă. La ultimele întruniri, mai ales membrii europeni fac presiuni asupra lui Tony Blair pentru ca Marea Britanie să adopte în sfîrşit euro ca monedă oficială. Prim-ministrul este, fără îndoială, în favoarea monedei unice europene, dar poporul britanic continuă să se opună, iar pentru Blair ar fi foarte riscant, din punct de vedere politic, să adopte hotărîrea fără a o ratifica printr-un referendum popular, care n-a fost încă hotărît.
Tucker evidenţiază că ultima dată cînd Clubul Bilderberg „a pedepsit o ţară pentru că nu i-au plăcut rezultatele unui scrutin corect, a fost atunci cînd Partidul Naţionalist din Austria, condus de Jorg Haider, era în creştere”. Guvernul austriac format în 2000 cu participarea blocului lui Haider, considerat xenofob şi nazist, a primit sancţiuni economice din partea Uniunii Europene.
Altă temă dezbătută de multă vreme, devenită imediat un obiectiv prioritar, este crearea unei armate a Naţiunilor Unite, independentă de NATO. La întîlnirea din 2003, chestiunea a fost reluată. Secretarul de atunci al NATO, Lordul George Robertson, s-a aflat – la fel ca mulţi europeni – în fruntea opozanţilor acestui nou corp militar. Robertson a combătut teza, susţinînd operabilitatea incoerentă a creării unei armate a Naţiunilor Unite. S-a bazat pe acordul deja existent, prin care „NATO ar trebui să fie pregătită să opereze dincolo de aria sa tradiţională de responsabilitate în Europa. NATO poate să acţioneze oriunde în lume, dacă este mandatată de Consiliul de Securitate al ONU”. Alt oponent european a subliniat că „NATO trebuie să rămînă forţa globală exclusivă, capabilă să impună voinţa Naţiunilor Unite în orice parte a lumii”. Pentru moment, proiectul n-a întrunit consensul.
Dar, în privinţa obiectivelor sale, Clubul nu renunţă. La ultimele întruniri, mai ales membrii europeni fac presiuni asupra lui Tony Blair pentru ca Marea Britanie să adopte în sfîrşit euro ca monedă oficială. Prim-ministrul este, fără îndoială, în favoarea monedei unice europene, dar poporul britanic continuă să se opună, iar pentru Blair ar fi foarte riscant, din punct de vedere politic, să adopte hotărîrea fără a o ratifica printr-un referendum popular, care n-a fost încă hotărît.
Tucker evidenţiază că ultima dată cînd Clubul Bilderberg „a pedepsit o ţară pentru că nu i-au plăcut rezultatele unui scrutin corect, a fost atunci cînd Partidul Naţionalist din Austria, condus de Jorg Haider, era în creştere”. Guvernul austriac format în 2000 cu participarea blocului lui Haider, considerat xenofob şi nazist, a primit sancţiuni economice din partea Uniunii Europene.
ONU
Eminentul doctor în ştiinţe Economice al UAB (Universitatea Autonomă din Brazilia – n.t.) şi vicepreşedinte al organizaţiei Justicia i Pau (În limba portugheză, Dreptate şi Pace n.t.) Arcadi Olivares, subliniază că responsabilii financiari al Clubului „sînt distinşi mecenaţi, între care se evidenţiază familia Wallenberg, cea mai bogată din Suedia, datorită faptului că este acţionarul majoritar al firmelor Electrolux, Ericsson şi ABB”.
Să ne amintim că, pentru profesor, e destul de semnificativ faptul că actualul secretar general al Naţiunlor Unite, Kofi Annan, căsătorit cu una dintre fiicele lui Wallenberg, a fost, înainte de a ocupa această funcţie, secretar al Clubului Bilderberg. „Aceasta înseamnă cel puţin că Annan contează pe aprobarea unei părţi importante din establishment în America. Ba mai mult, că principalul conducător al ONU e supus directivelor date de Clubul Bilderberg. Dacă n-ar fi fost aşa, n-ar fi fost niciodată ales”. Dacă plecăm de la premisa că ONU s-a înfiinţat în vederea apărării drepturilor omului, cu faimoasa Cartă din 1948, în mîinile cui ne aflăm? Ce înseamnă această mască? În cine ne putem încrede? Ca exemplu edificator, să amintim recentul şi gravul scandal în care a fost implicat Kofi Annan, prin fiul său Kojo, rodul primei sale căsătorii cu nigeriana Titi Alakija. Zvăpăiatul de 30 de ani este cercetat pentru posibila sa implicare în presupusele fapte de corupţie de la firma Cotecna, în cadrul programului ONU „Petrol pentru Alimente”. După cum a conchis cercetarea condusă de Congresul SUA, graţie acestui program, înalţi funcţionari ONU şi oameni de afaceri americani s-au îmbogăţit. Acestor îmbogăţiţi trebuie să-1 adăugăm pe actualul vicepreşedinte, Dick Cheney, care, începînd cu anul 2000, a încasat aproape 2 milioane de dolari de la principalul antreprenor din Irak, Halliburton.
În pofida ipocriziei care domneşte în relaţiile internaţionale şi între guverne şi popoarele pe care le conduc, profesorul Olivares ne îndeamnă să nu stăm cu braţele încrucişate: ..Oamenii îşi schimbă atitudinea. Cînd ştiu ce se întîmplă, Se schimbă. De aceea, cel mai important e să se răspîndească acest tip de informaţii, pentru ca oamenii să ştie cine hotărăşte, cine este Kofi Annan, şi de ce hotărăşte un lucru şi nu altul”.
Clubul Bilderberg a adus pe agenda sa toate evenimentele mondiale petrecute din 1954 încoace. şi a dat pentru fiecare Uri răspuns strategic şi o politică de acţiune integrală.
La 30 de ani de la începerea propriei lui cruciade, James Tucker dă ; asigurări: „E sigur că există Clubul Bilderberg, şi nu ca să se distreze. Fără îndoială, Clubul încalcă orice tipare convenţionale”.
Toate evenimentele generate de guvernul mondial, dintre care pe unele le-am analizat pe scurt în acest capitol, l-au determinat pe Noam Chomsky să conchidă: „Legal vorbind, mă gîndesc că există un motiv foarte serios pentru a-i da în judecată pe toţi preşedinţii americani de după al II-lea război mondial.Toţi au fost adevăraţi criminali, sau implicaţi în grave crime de război”. Sprijinim fără rezerve propunerea sa.
Eminentul doctor în ştiinţe Economice al UAB (Universitatea Autonomă din Brazilia – n.t.) şi vicepreşedinte al organizaţiei Justicia i Pau (În limba portugheză, Dreptate şi Pace n.t.) Arcadi Olivares, subliniază că responsabilii financiari al Clubului „sînt distinşi mecenaţi, între care se evidenţiază familia Wallenberg, cea mai bogată din Suedia, datorită faptului că este acţionarul majoritar al firmelor Electrolux, Ericsson şi ABB”.
Să ne amintim că, pentru profesor, e destul de semnificativ faptul că actualul secretar general al Naţiunlor Unite, Kofi Annan, căsătorit cu una dintre fiicele lui Wallenberg, a fost, înainte de a ocupa această funcţie, secretar al Clubului Bilderberg. „Aceasta înseamnă cel puţin că Annan contează pe aprobarea unei părţi importante din establishment în America. Ba mai mult, că principalul conducător al ONU e supus directivelor date de Clubul Bilderberg. Dacă n-ar fi fost aşa, n-ar fi fost niciodată ales”. Dacă plecăm de la premisa că ONU s-a înfiinţat în vederea apărării drepturilor omului, cu faimoasa Cartă din 1948, în mîinile cui ne aflăm? Ce înseamnă această mască? În cine ne putem încrede? Ca exemplu edificator, să amintim recentul şi gravul scandal în care a fost implicat Kofi Annan, prin fiul său Kojo, rodul primei sale căsătorii cu nigeriana Titi Alakija. Zvăpăiatul de 30 de ani este cercetat pentru posibila sa implicare în presupusele fapte de corupţie de la firma Cotecna, în cadrul programului ONU „Petrol pentru Alimente”. După cum a conchis cercetarea condusă de Congresul SUA, graţie acestui program, înalţi funcţionari ONU şi oameni de afaceri americani s-au îmbogăţit. Acestor îmbogăţiţi trebuie să-1 adăugăm pe actualul vicepreşedinte, Dick Cheney, care, începînd cu anul 2000, a încasat aproape 2 milioane de dolari de la principalul antreprenor din Irak, Halliburton.
În pofida ipocriziei care domneşte în relaţiile internaţionale şi între guverne şi popoarele pe care le conduc, profesorul Olivares ne îndeamnă să nu stăm cu braţele încrucişate: ..Oamenii îşi schimbă atitudinea. Cînd ştiu ce se întîmplă, Se schimbă. De aceea, cel mai important e să se răspîndească acest tip de informaţii, pentru ca oamenii să ştie cine hotărăşte, cine este Kofi Annan, şi de ce hotărăşte un lucru şi nu altul”.
Clubul Bilderberg a adus pe agenda sa toate evenimentele mondiale petrecute din 1954 încoace. şi a dat pentru fiecare Uri răspuns strategic şi o politică de acţiune integrală.
La 30 de ani de la începerea propriei lui cruciade, James Tucker dă ; asigurări: „E sigur că există Clubul Bilderberg, şi nu ca să se distreze. Fără îndoială, Clubul încalcă orice tipare convenţionale”.
Toate evenimentele generate de guvernul mondial, dintre care pe unele le-am analizat pe scurt în acest capitol, l-au determinat pe Noam Chomsky să conchidă: „Legal vorbind, mă gîndesc că există un motiv foarte serios pentru a-i da în judecată pe toţi preşedinţii americani de după al II-lea război mondial.Toţi au fost adevăraţi criminali, sau implicaţi în grave crime de război”. Sprijinim fără rezerve propunerea sa.
CRISTINA MARTIN
Tricolorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu