Într-o perioadă mai scurtă, ţări emancipate ca şi noi de sub o presiune străină, precum a fost America de Nord, au luat un avînt de înflorire şi de prosperitate nemaiauzit, tocmai pentru că oamenii care se aflau în capul guvernului au ştiut să îndrepte energia poporului în toate direcţiile unde activitatea umană are ceva de cîştigat. Acum, fiind sigur că veţi scuza această digresiune, să-mi permiteţi a intra în analiza lucrării geologice a domnului Mihailic de Hodocin. Acest naturalist, în calitatea sa de impiegat al ministerului din Moldova, a avut ocazia de a face dese excursii geologice, mai ales în partea de sus a Moldovei. Aşadar, în anul 1840, el a fost însărcinat de epitropia învăţătorilor publici a cerceta şirul munţilor de la Dorna la Valea Tazlăului, atît în respect geo-gnostic, cît şi a produselor munţilor. În raportul său din anul 1840, Mihailic expune mai întîi starea pădurilor din Valea Bistriţei; probează înrîurirea pădurilor asupra climei şi a rodirii pămîntului, descrie arderea pădurilor şi alte asemenea procedări devastatoare din acele locuri şi termină exprimînd temerea că Valea Bistriţei se va preface în curînd în stînci şi pietriş gol, fără niciun preţ pentru ţară, dacă nu se va opri stîrpirea pădurilor, şi recomandă introducerea unei economii raţionale, mai vîrtos cu această parte a ţării, (ea) nefiind potrivită pentru agricultură, (dar) este proprie pentru stabilirea de băi, fabrici şi alte industrii folositoare ţării întregi. Aici autorul dă importanţa cea mai mare îngrijirii pădurilor. Într-un alt raport publicat în foiletonul Zimbrului, de sub redacţia domnilor Th. Codrescu şi Guşti, din anul 1855, domnul Mihailic descrie pe scurt mineralele descoperite în munţii Moldovei dinspre graniţa Bucovinei.
Din această relatare rezultă că munţii aceştia conţin minereuri foarte variate, şi anume:
1 Piatra feroasă de formaţia cea mai nouă (fier limónos – Care creşte pe locuri noroioase (ti. ed.) ), ce se găseşte în şirul munţilor Pîngărăcior.
2 Piatra feroasă de formaţie nouă (limonit- Minereu de fier cristalizat sau amorf, de culoare galben-brună sau roşcată), ce se găseşte în munţii Drumoca şi Valea Negrişoara.
3. Piatra feroasă roşie cremenoasă (hematita), ce se găseşte pe muntele Rarău.
4. Piatra feroasă cremenoasă neagră (fier magnetic), ce se află mai ales pe muntele Fierul, unde, după tradiţiile populare şi după aspectul gropilor vechi părăsite, au existat odinioară fabrici de fier.
5. Piatra feroasă galbenă (fierul oxidat), ce se află sub formă de bolovani în pîrîul Saru, Pîngărăcior etc.
6. Pirita de aramă ce se află în Valea Holda, într-o întindere însemnată în pîrîul numit al Aramei, se văd şi gropi vechi năruite, unde erau din vechime băi de aramă, şdeţ asemenea se vede în Valea Holdiţei, locul unde din vechime se spăla aurul.
7. Piatra de plumb (galena) se găseşte la piciorul muntelui Tonciu. Aceste straturi plumbifere ce conţin argint – ca şi pirita de aramă – sînt o continuare a vinelor minerifere ce se lucrează în Bucovina, şi anume: un cuptor de aramă la Pojo-rîta şi altul de plumb şi argint la Cîrlibaba, lîngă Iacobeni.
8. Realgarul (Minereu constituit din sulfură naturală de arsen cristalizat, de culoare portocalie sau roşie (n. ed.).) sau auripigmentul se găseşte în satul şaru Dornei.
9. Lignitul sau cărbunele de pămînt de formaţia cea mai nouă se găseşte mai ales pe lîngă Baia, Sasca, Fîntîna Mare etc.
10. Gagatul (Cărbune bituminos, compact, de culoare neagră mată (n. ed.)) sau cărbunele de pămînt de formaţie nouă se găseşte la depărtare de Iaşi ca de 3 poşte.
11. Cărbunii de pămînt de formaţie veche se găsesc pe lîngă Comăneşti într-o întindere ca de 2 arii; aceşti cărbuni s-ad întrebuinţat cîtva timp pentru aprovizionarea batelurilor (Vaporaş ) de abur de la Galaţi, precum aceasta se probează şi dinţ lucrările Domnului Dr. (Iacob) Cihak din anul 1837.
12. Huila sau cărbunii de pămînt de formaţia cea mai veche se găseşte pe lîngă rîul Bistriţa de pe moşia Hangu, lîngă, mănăstirea Pîngăraţi şi Buhalniţa etc.
13. Sarea gemă, ce se scoate din ocnă, se găseşte într-o adîncime încă nedeterminată şi în lungime ca de 5000 stînjeni. Acest strat de sare are o întindere mare în direcţia de la Valea Sării în Vrancea, pe la Grozeşti, Ocna, Iapa, Calu, Săvineştii de Jos, Gîrcina de Sus, Petra, Bălţăteşti, Slatina, pînă departe în Galiţia.
14. Şistul – Rocă stratificată avînd proprietatea de a se desface în plăci subţiri (n. ed.). aluminifer se găseşte din jos de mănăstirea Bi-sericani şi în Valea Tarcăului.
15. Huma de porţelan formează straturi lîngă Fîntînile.
16. Iaspisul – 11 Piatră semipreţioasă (n. ed.). se găseşte sub formă de straturi, mai ales în rîpa pîrîului Pietrele Roşii şi în muntele Rarău; el este de o frumuseţe rară şi se poate întrebuinţa la multe obiecte de artă.
17. Granitul formează straturi pe muntele Rarău şi la poalele muntelui Hălăuca.
18. Gnaisul – 12 Rocă cu textură şistoasă, din cristale de cuarţ, feldspat şi mică (n. ed.). formează acoperişul granitului arătat mai sus.
19. Marmura se găseşte în felurite varietăţi şi formează stînci colosale pe muntele Rarău.
20 Albitul – Mineral lăptos, verzui-roşiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos (n. ed.). (feldspatul) formează stînci înalte ca de 50 de stînjeni în Valea Bernaru.
21 Porfirul (piroxenul – Rocă vulcanică formată din silicaţi naturali de magneziu, fier, calciu, aluminiu, sodiu, potasiu. Se prezintă sub formă de cristale prismatice cu luciu sticlos, de culoare verde-măslinie pînă la neagră (n. ed.). formează stînci în Valea Holda.
22 Mica-şistul se prezintă sub formă de stînci în apropiere de satul Gal.
23 Gipsul zaharoid formează straturi de o grosime mai mare sau mai mică pe dealul Călugăra.
Domnul Mihailic de Hodocin, precum vedeţi, s-a silit a stimula societatea noastră şi a dat destulă îmboldire spre a dezvolta interesul societăţii române şi al oamenilor care erau în capul ei.
Din descrierea domnului Mihailic şi a altor geologi rezultă că pămîntul României conţine: aur, argint, aramă, plumb, fier şi alte metale; dar în ce stare de combinaţie se află ele, aceasta nu o ştim bine, fiindcă unii afirmă că metalele menţionate se află într-o oarecare stare de combinaţie chimică, pe cînd alţii afirmă că ele se găsesc într-o stare cu totul opusă. Cu toate acestea, se poate afirma că ţara noastră posedă toate acele metale care se găsesc şi în alte ţări şi, de^i noi nu ne putem compara întru aceasta cu Anglia, Franţa şi Belgia, totuşi România se poate asemăna cel puţin cu Austria. Deci nu am profitat de aceste resurse minerale foarte abundente şi care se ivesc de-a lungul ţării în mai toate punctele însemnate ale munţilor, văilor şi colnicelor (Ridicătură de teren de formă alungită şi cu pante line, mai mică decît dealul; deal mic; colină (n. ed.). sale, aceasta probează puţina stăruinţă ce s-a pus pînă acum în studiile geologice, studii care, şi şatîteaţ cîte avem, nu provin decît de la bunăvoinţa şi iniţiativa privată.
Ar fi prea lung de a intra în dezvoltarea tuturor consideraţiilor morale care au împiedicat progresul ştiinţelor naturale în genere şi a celor geologice în speţă, fiindcă aceste cauze împieJ dicatoare vă sînt bine cunoscute.
Voi nota numai că între aceste multiple cauze trebuie să facem o parte însemnată şi influenţelor exterioare, care au apă-j sat atîta timp poporul român şi care de abia într-o epocă ci totul recentă s-au putut înlătura în parte.
Importanţa cercetărilor geologice este aşadar foarte mareţ dintr-un îndoit punct de vedere: al ştiinţei abstracte, al cărea progres interesează lumea învăţată, şi al rezultatelor ei practice,ţ care dau elementele cele mai puternice de progres şi de înavuţire a societăţilor civilizate. Aceste cercetări pot conduce la descoperiri din acelea care aduc noi lumini în chestiunile mari geologice, ce interesează omenirea şi de care se preocupă pe drept cuvînt Congresul Arheologic, adică de a lămuri condiţiile geologice în care s-au găsit cele mai vechi urme ale existenţei omului în diferitele părţi ale globului; considerate din punct de vedere practic, ele ne conduc: la cunoaşterea avutului nostru mineralogic, la înaintarea industriei şi a agriculturii; care nu se pot dezvolta pe cît timp fierul şi alte metale necesare ţării se vor aduce cu cheltuieli mari din străinătate.
Una din părţile cele mai frapante prin care se manifestă avuţia mineralogică a terenurilor României sînt apele minerale. Astfel, în mai multe puncte ale straturilor noastre, hazardul a făcut să se descopere bogate sorginţi – Surse (n. ed). curative, care interesează atît de mult igiena publică şi partea terapeutică: cele mai însemnate izvoare de ape minerale ale României, de dincoace de Milcov (Valahia), sînt:
23 izvoare de apă sulfuroasă: la Alunişu, la Arefu, la Boboci, la Brusturaşi, la Basca, la Brăeşti, la Breaza, la Brădetu, la Călimăneşti, la Humea, la Lopătari, la Ivăneţul Mare, la Poiana Mărului, la Poseşti, la Ocina, la Păduri, la Pucioasa, la Olăneşti, la Soreni, la şerbăneşti, la Telega, la Vălenii de Munte şi la Nevoia;
1 izvor de apă amară la Bengala;
I izvor de apă sărată la Telega şi un lac cu atare apă la Balta Albă şi Telega;
8 izvoare de apă feruginoasă: la Buzota, la Bălăneşti, la Bordişoaia, la Brăeşti, la Ivăneţul Mare, la Sibiciu şi cele două de la Văcăreşti.
Pe lîngă acestea mai există un număr de 11 izvoare de ape minerale necanalizate: la Nisipeni, Şindrila, Mircea, Cornetu, Nevoeşti, Şerbăneşti, jud. Dîmboviţa, Rotunda, Şerbăneşti, jud. Argeş, Bughea de Sus, Dideşti şi Oile.
Principalele izvoare de ape minerale de dincolo de Milcov (Moldova) sînt:
II izvoare de apă sulfuroasă: la Criveşti, Fîntînile, Huşi, Iapa, Puturoasa, Pungeşti, Pîngăraţi, Rece, Strunga, Tarcău şi Vaşcani;
3 izvoare de apă sărată: la Tîrgu Ocna, Bălţăteşti şi Groseşti;
3 Izvoare de apă amară: la Bistriţa, Văluţa şi Dealul lui Miron;
11 izvoare de apă feruginoasă: la Bohotin, Borşa, Iapa, Leava, Negrişoara, Piciorul Lupului, Şaru Dornei, Viişoara şi la Slănic No. 4 şi 5; 6 izvoare de apă muriatică-alcalină: la Slănic No. 1, 2, 3, 6, 7 şi 8.
Să-mi permiteţi, domnilor, a intra în oarecare consideraţii asupra acestei localităţi balneare a Slănicului, pe care am citat-o la urmă şi pe care niciunul dintre Dumneavoastră nu o ignoră de nume; fiindcă cred că aceste consideraţii sînt aplicabile şi la alte localităţi balneare din ţara noastră.
Slănicul, şîn ceeaţ ce priveşte poziţia sa geografică şi chiar climaterică, se află în condiţii excelente pentru a deveni una din cele mai însemnate băi ale Orientului. Poziţia sa frumoasă la poalele Carpaţilor, la hotarul Austriei, uşurinţa de comunicare, mai cu seamă acum, prin extinderea reţelei ferate din Austria şi de la noi, puritatea aerului, bogăţia multiplă a sorgintelor de ape minerale, atît acelea care se întrebuinţează pînă acum, cît şi acelea neîntrebuinţate – nefiind ele îndestul de bine analizate -sînt ştotţ atîtea împrejurări favorabile, care dovedesc ce folos am putea trage cînd am da toată atenţia noastră la dezvoltarea şi îmbunătăţirea acestei localităţi balneare. Cu atît mai mult simt, domnilor, necesitatea să vă atrag atenţia dumneavoastră asupra acestor băi, cu cît, în alte ţări, localităţi mult mai puţin importante în ceea ce priveşte apele lor au devenit surse de avuţie şi de sănătate, prin silinţele ce şi-a dat guvernul acelor ţări. Dar apoi noi, românii, care de un timp încoace, după toate elementele ce ni le dau statistica şi cadastrul de conscripţie – înscriere anuală, în sens de evidenţă a populaţiei (n. ed.), vedem că populaţia noastră este bîntuită de diferite boli cronice şi constituţionale, care ameninţă să devină un caz de degenerescentă a populaţiei; noi zicem că, şînţ afară de mijloacele ordinare ce ni le dă medicina, n-am căutat să întrebuinţăm niciunul din mijloacele naturale ce posedăm pentru a combate aceste boli, avem mare trebuinţă ca să dezvoltăm resursele noastre de ape minerale, să propagăm întrebuinţarea lor în popor şi să acumulăm toate mijloacele necesare pentru comoditatea vieţii şi pen-tru accesibilitatea acestor stabilimente pentru public.
Din această relatare rezultă că munţii aceştia conţin minereuri foarte variate, şi anume:
1 Piatra feroasă de formaţia cea mai nouă (fier limónos – Care creşte pe locuri noroioase (ti. ed.) ), ce se găseşte în şirul munţilor Pîngărăcior.
2 Piatra feroasă de formaţie nouă (limonit- Minereu de fier cristalizat sau amorf, de culoare galben-brună sau roşcată), ce se găseşte în munţii Drumoca şi Valea Negrişoara.
3. Piatra feroasă roşie cremenoasă (hematita), ce se găseşte pe muntele Rarău.
4. Piatra feroasă cremenoasă neagră (fier magnetic), ce se află mai ales pe muntele Fierul, unde, după tradiţiile populare şi după aspectul gropilor vechi părăsite, au existat odinioară fabrici de fier.
5. Piatra feroasă galbenă (fierul oxidat), ce se află sub formă de bolovani în pîrîul Saru, Pîngărăcior etc.
6. Pirita de aramă ce se află în Valea Holda, într-o întindere însemnată în pîrîul numit al Aramei, se văd şi gropi vechi năruite, unde erau din vechime băi de aramă, şdeţ asemenea se vede în Valea Holdiţei, locul unde din vechime se spăla aurul.
7. Piatra de plumb (galena) se găseşte la piciorul muntelui Tonciu. Aceste straturi plumbifere ce conţin argint – ca şi pirita de aramă – sînt o continuare a vinelor minerifere ce se lucrează în Bucovina, şi anume: un cuptor de aramă la Pojo-rîta şi altul de plumb şi argint la Cîrlibaba, lîngă Iacobeni.
8. Realgarul (Minereu constituit din sulfură naturală de arsen cristalizat, de culoare portocalie sau roşie (n. ed.).) sau auripigmentul se găseşte în satul şaru Dornei.
9. Lignitul sau cărbunele de pămînt de formaţia cea mai nouă se găseşte mai ales pe lîngă Baia, Sasca, Fîntîna Mare etc.
10. Gagatul (Cărbune bituminos, compact, de culoare neagră mată (n. ed.)) sau cărbunele de pămînt de formaţie nouă se găseşte la depărtare de Iaşi ca de 3 poşte.
11. Cărbunii de pămînt de formaţie veche se găsesc pe lîngă Comăneşti într-o întindere ca de 2 arii; aceşti cărbuni s-ad întrebuinţat cîtva timp pentru aprovizionarea batelurilor (Vaporaş ) de abur de la Galaţi, precum aceasta se probează şi dinţ lucrările Domnului Dr. (Iacob) Cihak din anul 1837.
12. Huila sau cărbunii de pămînt de formaţia cea mai veche se găseşte pe lîngă rîul Bistriţa de pe moşia Hangu, lîngă, mănăstirea Pîngăraţi şi Buhalniţa etc.
13. Sarea gemă, ce se scoate din ocnă, se găseşte într-o adîncime încă nedeterminată şi în lungime ca de 5000 stînjeni. Acest strat de sare are o întindere mare în direcţia de la Valea Sării în Vrancea, pe la Grozeşti, Ocna, Iapa, Calu, Săvineştii de Jos, Gîrcina de Sus, Petra, Bălţăteşti, Slatina, pînă departe în Galiţia.
14. Şistul – Rocă stratificată avînd proprietatea de a se desface în plăci subţiri (n. ed.). aluminifer se găseşte din jos de mănăstirea Bi-sericani şi în Valea Tarcăului.
15. Huma de porţelan formează straturi lîngă Fîntînile.
16. Iaspisul – 11 Piatră semipreţioasă (n. ed.). se găseşte sub formă de straturi, mai ales în rîpa pîrîului Pietrele Roşii şi în muntele Rarău; el este de o frumuseţe rară şi se poate întrebuinţa la multe obiecte de artă.
17. Granitul formează straturi pe muntele Rarău şi la poalele muntelui Hălăuca.
18. Gnaisul – 12 Rocă cu textură şistoasă, din cristale de cuarţ, feldspat şi mică (n. ed.). formează acoperişul granitului arătat mai sus.
19. Marmura se găseşte în felurite varietăţi şi formează stînci colosale pe muntele Rarău.
20 Albitul – Mineral lăptos, verzui-roşiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos (n. ed.). (feldspatul) formează stînci înalte ca de 50 de stînjeni în Valea Bernaru.
21 Porfirul (piroxenul – Rocă vulcanică formată din silicaţi naturali de magneziu, fier, calciu, aluminiu, sodiu, potasiu. Se prezintă sub formă de cristale prismatice cu luciu sticlos, de culoare verde-măslinie pînă la neagră (n. ed.). formează stînci în Valea Holda.
22 Mica-şistul se prezintă sub formă de stînci în apropiere de satul Gal.
23 Gipsul zaharoid formează straturi de o grosime mai mare sau mai mică pe dealul Călugăra.
Domnul Mihailic de Hodocin, precum vedeţi, s-a silit a stimula societatea noastră şi a dat destulă îmboldire spre a dezvolta interesul societăţii române şi al oamenilor care erau în capul ei.
Din descrierea domnului Mihailic şi a altor geologi rezultă că pămîntul României conţine: aur, argint, aramă, plumb, fier şi alte metale; dar în ce stare de combinaţie se află ele, aceasta nu o ştim bine, fiindcă unii afirmă că metalele menţionate se află într-o oarecare stare de combinaţie chimică, pe cînd alţii afirmă că ele se găsesc într-o stare cu totul opusă. Cu toate acestea, se poate afirma că ţara noastră posedă toate acele metale care se găsesc şi în alte ţări şi, de^i noi nu ne putem compara întru aceasta cu Anglia, Franţa şi Belgia, totuşi România se poate asemăna cel puţin cu Austria. Deci nu am profitat de aceste resurse minerale foarte abundente şi care se ivesc de-a lungul ţării în mai toate punctele însemnate ale munţilor, văilor şi colnicelor (Ridicătură de teren de formă alungită şi cu pante line, mai mică decît dealul; deal mic; colină (n. ed.). sale, aceasta probează puţina stăruinţă ce s-a pus pînă acum în studiile geologice, studii care, şi şatîteaţ cîte avem, nu provin decît de la bunăvoinţa şi iniţiativa privată.
Ar fi prea lung de a intra în dezvoltarea tuturor consideraţiilor morale care au împiedicat progresul ştiinţelor naturale în genere şi a celor geologice în speţă, fiindcă aceste cauze împieJ dicatoare vă sînt bine cunoscute.
Voi nota numai că între aceste multiple cauze trebuie să facem o parte însemnată şi influenţelor exterioare, care au apă-j sat atîta timp poporul român şi care de abia într-o epocă ci totul recentă s-au putut înlătura în parte.
Importanţa cercetărilor geologice este aşadar foarte mareţ dintr-un îndoit punct de vedere: al ştiinţei abstracte, al cărea progres interesează lumea învăţată, şi al rezultatelor ei practice,ţ care dau elementele cele mai puternice de progres şi de înavuţire a societăţilor civilizate. Aceste cercetări pot conduce la descoperiri din acelea care aduc noi lumini în chestiunile mari geologice, ce interesează omenirea şi de care se preocupă pe drept cuvînt Congresul Arheologic, adică de a lămuri condiţiile geologice în care s-au găsit cele mai vechi urme ale existenţei omului în diferitele părţi ale globului; considerate din punct de vedere practic, ele ne conduc: la cunoaşterea avutului nostru mineralogic, la înaintarea industriei şi a agriculturii; care nu se pot dezvolta pe cît timp fierul şi alte metale necesare ţării se vor aduce cu cheltuieli mari din străinătate.
Una din părţile cele mai frapante prin care se manifestă avuţia mineralogică a terenurilor României sînt apele minerale. Astfel, în mai multe puncte ale straturilor noastre, hazardul a făcut să se descopere bogate sorginţi – Surse (n. ed). curative, care interesează atît de mult igiena publică şi partea terapeutică: cele mai însemnate izvoare de ape minerale ale României, de dincoace de Milcov (Valahia), sînt:
23 izvoare de apă sulfuroasă: la Alunişu, la Arefu, la Boboci, la Brusturaşi, la Basca, la Brăeşti, la Breaza, la Brădetu, la Călimăneşti, la Humea, la Lopătari, la Ivăneţul Mare, la Poiana Mărului, la Poseşti, la Ocina, la Păduri, la Pucioasa, la Olăneşti, la Soreni, la şerbăneşti, la Telega, la Vălenii de Munte şi la Nevoia;
1 izvor de apă amară la Bengala;
I izvor de apă sărată la Telega şi un lac cu atare apă la Balta Albă şi Telega;
8 izvoare de apă feruginoasă: la Buzota, la Bălăneşti, la Bordişoaia, la Brăeşti, la Ivăneţul Mare, la Sibiciu şi cele două de la Văcăreşti.
Pe lîngă acestea mai există un număr de 11 izvoare de ape minerale necanalizate: la Nisipeni, Şindrila, Mircea, Cornetu, Nevoeşti, Şerbăneşti, jud. Dîmboviţa, Rotunda, Şerbăneşti, jud. Argeş, Bughea de Sus, Dideşti şi Oile.
Principalele izvoare de ape minerale de dincolo de Milcov (Moldova) sînt:
II izvoare de apă sulfuroasă: la Criveşti, Fîntînile, Huşi, Iapa, Puturoasa, Pungeşti, Pîngăraţi, Rece, Strunga, Tarcău şi Vaşcani;
3 izvoare de apă sărată: la Tîrgu Ocna, Bălţăteşti şi Groseşti;
3 Izvoare de apă amară: la Bistriţa, Văluţa şi Dealul lui Miron;
11 izvoare de apă feruginoasă: la Bohotin, Borşa, Iapa, Leava, Negrişoara, Piciorul Lupului, Şaru Dornei, Viişoara şi la Slănic No. 4 şi 5; 6 izvoare de apă muriatică-alcalină: la Slănic No. 1, 2, 3, 6, 7 şi 8.
Să-mi permiteţi, domnilor, a intra în oarecare consideraţii asupra acestei localităţi balneare a Slănicului, pe care am citat-o la urmă şi pe care niciunul dintre Dumneavoastră nu o ignoră de nume; fiindcă cred că aceste consideraţii sînt aplicabile şi la alte localităţi balneare din ţara noastră.
Slănicul, şîn ceeaţ ce priveşte poziţia sa geografică şi chiar climaterică, se află în condiţii excelente pentru a deveni una din cele mai însemnate băi ale Orientului. Poziţia sa frumoasă la poalele Carpaţilor, la hotarul Austriei, uşurinţa de comunicare, mai cu seamă acum, prin extinderea reţelei ferate din Austria şi de la noi, puritatea aerului, bogăţia multiplă a sorgintelor de ape minerale, atît acelea care se întrebuinţează pînă acum, cît şi acelea neîntrebuinţate – nefiind ele îndestul de bine analizate -sînt ştotţ atîtea împrejurări favorabile, care dovedesc ce folos am putea trage cînd am da toată atenţia noastră la dezvoltarea şi îmbunătăţirea acestei localităţi balneare. Cu atît mai mult simt, domnilor, necesitatea să vă atrag atenţia dumneavoastră asupra acestor băi, cu cît, în alte ţări, localităţi mult mai puţin importante în ceea ce priveşte apele lor au devenit surse de avuţie şi de sănătate, prin silinţele ce şi-a dat guvernul acelor ţări. Dar apoi noi, românii, care de un timp încoace, după toate elementele ce ni le dau statistica şi cadastrul de conscripţie – înscriere anuală, în sens de evidenţă a populaţiei (n. ed.), vedem că populaţia noastră este bîntuită de diferite boli cronice şi constituţionale, care ameninţă să devină un caz de degenerescentă a populaţiei; noi zicem că, şînţ afară de mijloacele ordinare ce ni le dă medicina, n-am căutat să întrebuinţăm niciunul din mijloacele naturale ce posedăm pentru a combate aceste boli, avem mare trebuinţă ca să dezvoltăm resursele noastre de ape minerale, să propagăm întrebuinţarea lor în popor şi să acumulăm toate mijloacele necesare pentru comoditatea vieţii şi pen-tru accesibilitatea acestor stabilimente pentru public.
ANASTASIE FĂTU
(Discurs de recepţie la Academia Română,
rostit la 27 august 1872)
(Discurs de recepţie la Academia Română,
rostit la 27 august 1872)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu